Obligaţie de a face. Decizia nr. 243/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 243/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 15461/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 243
Ședința publică din data de 17 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte C. S.
Judecător P. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții-pârâți C. L. și C. E. ambii cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3504 din 17 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar din partea apelanților, prin serviciul registratură la data de 14 octombrie 2013 și 16 octombrie 2013, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea din data de 10 octombrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 17 octombrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
P. sentința civilă nr.3504/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._, instanța a admis cererea formulată de reclamantul L. B., prin tutore L. E., în contradictoriu cu pârâții C. L. și C. E.. A obligat pârâții să-și dea acordul cu privire la ridicarea unui gard despărțitor, în conformitate cu documentația întocmită în vederea obținerii autorizației de construire, iar în caz de refuz al pârâților, prezenta hotărâre suplinește acordul cu privire la efectuarea acestuia și a obligat pârâții la plata sumei de 11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar în favoarea reclamantului.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că așa cum rezultă din extrasul CF nr._ a localității Tg M., reclamantul este proprietarul imobilului situat în Tg. M., ., iar pârâții sunt proprietarii imobilului, înscris în CF nr._/N situat în Tg. M., .. Cele două imobile se învecinează, fiind separate printr-un gard de sârmă.
S-a reținut că reclamantul dorește refacerea acestui gard din bolțari de beton, la o înălțime de 2,20 m, după cum rezultă din cuprinsul certificatului de urbanism nr.1602/28.09.2010 ( f 4), iar pârâții deși au fost notificați pentru a se prezenta la notar pentru a-și da acordul necesar obținerii autorizației de construire pentru ridicarea gardului refuză acest lucru. Argumentul pârâților este acela că prin ridicarea gardului dreptul lor de proprietate ar fi afectat prin aceea că li s-ar obtura pătrunderea luminii naturale la baie și cămară, ce se realizează în acest moment în cele două încăperi prin două geamuri cu dimensiunile de 40 x 60 – pentru cămară, 60 x 60 – pentru baie.
Analizând refuzul pârâților de a-și da acordul cu privire la obținerea autorizației de construire necesară pentru ridicarea gardului, instanța a reținut că acesta este nejustificat.
În conținutul dreptului de proprietate intră cele trei atribute: posesia, folosința și dispoziția. P. folosință se înțelege facultatea conferită titularului dreptului de proprietate de a pune în valoare un bun prin exploatarea acestuia în interes propriu. Acest atribut al dreptului de proprietate al pârâtului este afectat prin refuzul reclamanților de a-și da acordul cu privire la obținerea autorizației de construire necesară pentru ridicarea gardului, în condițiile în care dreptul de proprietate al acestora nu este afectat.
Astfel, s-a reținut că așa cum rezultă din autorizația de construire nr.593/24.04.2001( f 38- 40) cele două geamuri sunt amplasate la o distanță de 2,50 m de la sol (0,70 +1,80), ceea ce înseamnă că un gard de 2,2m înălțime nu obturează lumina în cele două încăperi și prin urmare nu este de natură să afecteze în vreun fel dreptul de proprietate al pârâților. comună pe cote părți, stabilă și forțată părților.
În aceste condiții, s-a reținut că refuzul pârâților de a-și da consimțământul la ridicarea gardului în litigiu, absolut necesar pentru obținerea autorizației de construcție, este nejustificat. Conduita pârâților, reflectată în refuzul de a-și da acordul nu poate rămâne nesancționată, în condițiile în care dreptul subiectiv civil, trebuie exercitat, cu bună-credință, în limitele sale externe, de ordin material și juridic, în concordanță cu scopul economic și social, în vederea căruia este recunoscut. A admite contrariul, ar însemna să admitem legitimarea abuzului de drept, ceea ce este de neacceptat.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea formulată de reclamantul L. B., prin tutore L. E. și a obligat pârâții să-și dea acordul cu privire la ridicarea unui gard despărțitor, în conformitate cu documentația întocmită în vederea obținerii autorizației de construire, iar în caz de refuz al pârâților, prezenta hotărâre suplinește acordul cu privire la efectuarea acestuia.
În baza dispozițiilor art.274 Cod. proc. civ. Instanța a obligat reclamanții la plata sumei de 11 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâții C. L. și C. E. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul că pârâții sunt de acord cu realizarea gardului despărțitor în condițiile în care acesta va fi realizat din materiale de construcții opace și nu din bolțari de beton arătându-se efectiv amplasamentul gardului, pe o înălțime de 1,60 m și o lungime de 8,35m, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a aratat că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală lăsând loc de arbitrariu față de modul în care va fi realizat gardul despărțitor.
Pârâții au arătat că au fost de acord cu realizarea gardului despărțitor în condițiile în care în condițiile în care este cunoscut și stabilit aliniamentul acestuia iar acesta va fi realizat din materiale de construcții opace și nu din bolțari de beton întrucât bolțarii de beton afectează luminozitatea imobilului și mediul înconjurător și umbrește casa conducând la umezirea pereților și în final la apariția igrasiei, iar neprezentarea detaliilor privind finisarea acestui gard creează premisele unui disconfort vizibil și neintegrarea acestuia în ambient. De asemenea prin edificarea gardului din bolțari de beton pârâții sunt împiedicați să folosească curtea imobilului, orice cultură fiind compromisă datorită lipsei de lumină
Pârâții au mai susținut că prin ridicarea gardului de 2,20 m înălțime, dreptul lor de proprietate ar fi afectat prin aceea că li s-ar obtura pătrunderea luminii naturale prin cele două geamuri.
P. întâmpinarea formulată intimații L. E., L. I., L. Eszter, L. B. junior și Nanasi E., în calitate de moștenitori ai reclamantului L. B. au solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligaraea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a arătat că din motivele prezentate nu reiese care sunt motivele de apel, față de susținerea necesității edificării gardului din alte materiale opace decât din bolțari de beton, instanța nefiind sesizată cu o cerere reconvențională pentru a fi luată în considerare la soluționarea cererii. S-a arătat că nu corespund realității susținerile că documentele necesare autorizării nu au fost comunicate pârâților iar în memoriu tehnic întocmit este menționată înălțimea și lungimea gardului. De asemenea, ridicarea gardului de 2,20 m înălțime nu obturează pătrunderea luminii naturale prin cele două geamuri iar un gard amplasat la 2 metri nu poate provoca igrasia imobilului.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac reglementat de art. 295, alin. 1 Cod proc.civ., tribunalul apreciază că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pârâții au arătat că au fost de acord cu realizarea gardului despărțitor în condițiile în care în condițiile în care este cunoscut și stabilit aliniamentul acestuia iar acesta va fi realizat din materiale de construcții opace și nu din bolțari de beton întrucât bolțarii de beton afectează luminozitatea imobilului și mediul înconjurător și umbrește casa conducând la umezirea pereților și în final la apariția igrasiei, iar neprezentarea detaliilor privind finisarea acestui gard creează premisele unui disconfort vizibil și neintegrarea acestuia în ambient. De asemenea prin edificarea gardului din bolțari de beton pârâții sunt împiedicați să folosească curtea imobilului, orice cultură fiind compromisă datorită lipsei de lumină
Pârâții au mai susținut că prin ridicarea gardului de 2,20 m înălțime, dreptul lor de proprietate ar fi afectat prin aceea că li s-ar obtura pătrunderea luminii naturale prin cele două geamuri.
În ceea ce privește susținerile apelanților în sensul că nu este cunoscut și stabilit aliniamentul gardului despărțitor, tribunalul apreciază că acestea nu pot fi reținute. La dosarul cauzei s-a depus memoriu tehnic care s-a întocmit în vederea autorizării edificării gardului care cuprinde și o schiță cu aliniamentul și lungimea gardului. ( f. 11)
În ceea ce privește edificarea gardului din bolțari de beton gardul amplasat la 2 metri de construcție nu poate provoca igrasia acesteia. P. edificarea gardului din bolțari de beton pârâții nu sunt împiedicați să folosească curtea imobilului. Astfel, susținerile că orice cultură fiind compromisă datorită lipsei de lumină nu pot fi reținute. Gardul împrejmuitor indiferent de materialul din care este realizat provoacă o umbră și nu o lipsă de lumină iar în acea zonă pot fi cultivate plante cărora le place umbra.
P. ridicarea gardului de 2,20 m înălțime, nu se obturează pătrunderea luminii naturale prin cele două geamuri întrucât gardul se află la 2 metri de imobil iar geamurile se află la o distanță de 2,1 metri de la sol, așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit de prima instanță.
În aceste condiții, s-a reținut că refuzul pârâților de a-și da consimțământul la ridicarea gardului în litigiu, necesar pentru obținerea autorizației de construcție pentru edificarea gardului împrejmuitor, este nejustificat.
În consecință, având în vedere toate considerentele expuse, tribunalul urmează a respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții C. L. și C. E. împotriva sentinței civile nr.3504/17.04.2013, pronunțată de Judecătoria Tg M., în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat apelul declarat de C. L. și C. E. ambii cu domiciliul în Târgu-M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3504/17 aprilie 2013 a Judecătoriei Târgu-M., pronunțată în dosarul nr._ .
Obligă apelanții să plătească intimaților L. E., L. I. Eszter, L. B. junior și Nanasi E. suma de 1240 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17 octombrie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, P. M. | |
Grefier, A. E. C. |
Red.C.S.
Tehnored.A.E.C.
6 ex./20.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 888/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 586/2013.... → |
|---|
