Fond funciar. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 2686/308/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9802/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 92/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte A. A.-B.
Judecător M. M.
Judecător C. S.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta B. I. cu domiciliul în Tg.M., ., ., împotriva sentinței civile nr.1615 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2013, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Constata ca prin sentința civilă nr.1615 din 30.11. 2011 pronunțată de Judecatoria Sighisoara in dosar nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta B. I. în contradictoriu cu pârâți C. L. de Fond Funciar Fântânele, C. Județeană de Fond Funciar M., G. A., S. M., M. I., L. Juliana și T. I. si S. I., succesori ai pârâtului S. O., decedat în cursul procesului. S-a retinut ca prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanta B. I. a solicitat in contradictoriu cu pârâții C. L. de Fond Funciar M. și G. A., S. M., M. I., Takos I., S. O., L. J., anularea titlului de proprietate nr._ din 13.01.2009 eliberată de C. Județeană de Fond Funciar în favoarea lui L. Juliana și Sokacs G. M. în calitate de moștenitori după defunctul S. G. decedat la 14.03.1962, obligarea pârâtelor C. L. de Fond Funciar Fântânele și C. Județeană de Fond Funciar M. la eliberarea unui nou titlu de proprietate asupra terenurilor cuprinse în titlul de proprietate nr._ din 13.01.2009 în favoarea tuturor moștenitorilor după S. G. decedat la 14.03.1962 iar, în subsidiar modificarea titlului de proprietate nr._/13.01.2009 în favoarea lui L. G. Juliana și S. G. M. – în sensul cuprinderii în titlul de proprietate ca titular a tuturor moștenitorilor după defunctul S. G., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că titlul de proprietate în cauză s-a eliberat fără a se lua în considerare faptul că aceste terenuri au fost solicitate de către toți moștenitori lui S. G..
Ea și pârâtul G. A. au depus cerere pentru aceste terenuri în baza Legii 247/2005 și consideră că din moment ce cererile în baza Legii 18/1991 încă nu sunt soluționate în 2005 se impunea imperios ca toți moștenitori inclusiv cei care au depus cerere de reconstituirea dreptului de proprietate în 2005 să fie trecuți în titlul de proprietate.
Reclamanta a mai precizat că a formulat contestație la C. Județeană care i-a admis-o, a invalidat soluția Comisiei locale de respingerii a cererii sale în temeiul art. III alin.2 al Titlului a pct.3 din Legea 247/2005 iar C. locală a fost obligată să reanalizeze cererea sa și să dispună propunere de reconstituire a dreptului de proprietate ( Hotărârea nr.52/2010 a Comisie Județene).
Prima instanța a reținut ca că defuncta S. G. decedat la 14.03.1962, a avut patru copii, pe G. Irma, S. G. junior, S. M. și L. Juliana.
G. I., decedată la 14 martie 2005 este mama reclamantei B. I. și a pârâtului G. A..
Pârâtele S. M. și M. I. sunt copiii defunctul S. G. junior decedat la 22 noiembrie 1980, iar pârâții T. I. și S. O. sunt copii defunctului S. M..
Conform actelor comunicate prin adresa nr.3568/3.11.2011 G. Irma și S. G. junior nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defunctul S. G. senior.
Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.13 alin.2 din Legea 18/1991 sunt dispoziții de excepție care derogă de la dreptul comun în materie de succesiuni.
Cum G. Irma, S. G. junior în timpul vieții nu au depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după tatăl lor S. G. senior, rezultă că aceștia au înțeles să rămână renunțători la succesiunea defunctului lor tată. Ca atare reclamanta nu poate personal să i se reconstituie dreptul de proprietate după bunicul ei, ea neavând calitatea de moștenitoare după bunicul ei deoarece mama ei a înțeles să rămână străină de succesiunea antecesorului său.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta B. I. solicitând admiterea apelului și schimbarea în întregime a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta susține că soluția instanței de fond este rezultatul unei greșite interpretări și aplicări a legilor fondului funciar, instanța ignorând starea corectă de fapt și de drept.
Arată recurenta că a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr.247/2005 și nu în temeiul Legii nr.18/1991, iar la data formulării cererii (09.09.2005)pârâta C. locală de fond funciar nu întocmise încă proces verbal de punere în posesie pentru terenurile propuse a fi cuprinse în T.P. nr._/13.01.2009, iar titlul nu fusese încă emis.
Recurenta consideră că nu are nici o relevanță faptul că mama sa a decedat și nu a depus cerere de reconstituire în temeiul Legii nr.18/1991, deoarece Legea nr.247/2005 nu condiționează ca antecesorii să fi depus cerere de reconstituire, ci repune în termen persoanele îndreptățite.
Se mai arată că aceasta este și motivația Comisiei județene de fond funciar care, prin hotărârea nr.52/22.01.2010 a admis contestația recurentei nr._/2009, a invalidat soluția de respingere a cererii adoptată de C. locală solicitând să procedeze la invocarea nulității absolute a titlului de proprietate în cauză având în vedere că recurenta a formulat cerere de reconstituire la o dată anterioară eliberării T.P. nr._/13.01.2009.
Se mai arată că instanța de fond a ignorat întâmpinarea Comisiei locale de fond funciar care a arătat că este de acord cu petitul formulat în subsidiar, de cuprindere în titlul de proprietate a tuturor moștenitorilor defunctului S. G. sen.
Recurenta precizează și faptul că în anul 2001 terenurile propuse a fi retrocedate au fost împărțite între frați și surori după dorința părinților lor; astfel, din suprafața de 3,69 ha mama recurentei a primit 0,25 ha în locul numit Kerekkert și 0,16 ha, . ei de căsătorie în 1950.
Mai arată că terenul de 0,25 ha cuprins în . zestrea mamei sale și este îngrădită cu gard și poartă.
Arată că numitul S. O., decedat ulterior din cauza alcoolului, a spus că nu va mai respecta înțelegerea dintre frați, motiv pentru care recurenta fiind sesizată de vecinii din . în temeiul Legii nr.247/2005.
În drept se invocă prevederile art.304 ind.1 Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 08.01.2013 intimata L. Juliana a solicitat respingerea recursului.
Arată intimata că înainte de nașterea recurentei mama acesteia a primit partea cuvenită din moștenirea după tatăl acesteia, respectiv un teren în suprafață de 2,89 ha, teren trecut pe numele soțului G. L..
Menționează intimata că din totalul terenului de 11,40 ha care a fost proprietatea defunctului S. G., G. Irma a primit 2,89 ha, S. G. jun. a primit 3,03 ha, iar cu diferența de 5,48 ha acesta a intrat în CAP.
Această diferență de teren, care a fost diminuată la 3,69 ha este terenul cuvenit intimatei și fratelui său S. Mihaly după desființarea CAP-ului, fiindu-le retrocedat acestora în baza cererii pe care au formulat-o.
Se mai arată că titlul de proprietate nu a fost eliberat abuziv și nici nu a fost contestat de nimeni la timpul potrivit.
C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a solicitat, prin întâmpinarea formulată admiterea recursului și respingerea cererii privind obligarea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. la plata cheltuielilor de judecată.
În cuprinsul întâmpinării s-a solicitat soluționarea recursului având în vedere atât elementele de fapt și de drept ale cauzei, cât și punctul de vedere exprimat și înscrisurile comunicate în primă instanță.
Susține arătat că, cauzele ce atrag nulitatea absolută a actelor emise cu încălcarea prevederilor legale în domeniul restituirii proprietății funciare sunt reglementate prin prevederile art.III alin.1 din Legea nr.169/1997, astfel cum aceasta a fost modificată și completată prin Titlul V al Legii nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare. Totodată a invocat și prevederile art.2 alin.1 din HG nr.1832/2005 și nu în ultimul rând, faptul că titlurile de proprietate se emit de către comisia județeană pe baza documentelor înaintate de comisiile locale, care cuprind anexele validate, planurile parcelare, procesele verbale de punere în posesie și schițele terenurilor, în acest sens fiind și dispozițiile art.36 alin.1 din HG nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Cu privire la elementele de fapt ale cauzei susține că nu poate fi reținută vreo culpă în sarcina comisiei județene, având în vedere punctul exprimat atât în fața primei instanțe, cât și în recurs. Mai mult, în temeiul art.4 din Anexa 1 la HG nr.890/2005 cu modificările și completările ulterioare, raportat la art.52 din Legea nr.18/1991, republicată, comisia județeană este o autoritate publică cu activitate administrativ jurisdicțională, adică un organ colegial, format din reprezentanții mai multor instituții, fără personalitate juridică, fără patrimoniu distinct și fără buget propriu.
Intimata T. I. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului, arătând în esență că retrocedarea terenurilor din titlul de proprietate nr._/13.01.2009 s-a făcut conform voinței defunctului și conform legii, fiind partea din moștenire care revenea celor doi copii ai defunctului care au și revendicat-o, respectiv S. M. și L. (n. S.) Julianna. Se arată că defunctul Szacacs G. sen. și-a împărțit averea de 11,56 ha teren între cei 4 copii ai săi, conform obiceiului tradițional al populației maghiare din Transilvania, în patru părți aproximativ egale.
Se menționează faptul că după anul 1990 G. Irma (mama recurentei) a luat în posesie și folosință suprafața de 2,89 ha teren primit de la tatăl său și le-a folosit fără nici o obiecție din partea membrilor familiei S., care au înțeles astfel să respecte voința defunctului.
Precizează intimata că aceeași este și situația lui S. G. jun. care a primit la căsătorie, din terenurile deținute de tatăl său suprafața de 3,03 ha pe care le-a folosit ca agricultor individual împreună cu soția și care, la colectivizare figurau în registrul său agricol împreună cu pământurile soției sale.
Mai arată intimata că realitățile politice din perioada 1955-1960 l-au împiedicat pe defunct să treacă pe numele celorlalți doi copii, S. M. și L. Juliana, astfel că la . registrul agricol al defunctului S. G. sen. Figurau terenuri în suprafață de 5,64 ha din care, în urma diminuării au fost retrocedate 3,69 ha.
Menționează intimata că la apariția legii retrocedării, în deplină cunoștință de cauză toți moștenitorii de drept ai lui S. G. sen. și-au revendicat din averea defunctului, conform voinței acestuia, exact partea care le-a revenit.
Arată intimata că în perioada la care a făcut referire, G. Irma, mama reclamantei moștenitoare directă după S. G. sen. era în viață și ar fi fost nemulțumită de împărțirea averii, avea posibilitatea să își solicite partea de avere ce considera că i se mai cuvine.
Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului cu mențiunea că recurenta nu are calitatea de moștenitor direct decât după mama sa nu și după S. G. sen.
Intimatele M. S. I. și S. M. Irma au depus la dosarul cauzei note scrise în cuprinsul cărora arată că sunt de acord cu sentința civilă nr.1615/30.11.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, văzând prevederile art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Titlul de proprietate nr._/13.01.2009 a fost emis în favoarea moștenitorilor defunctului S. G., respectiv L. Gh. Juliana și S. G. M..
Defunctul S. G. a avut patru copii, însă dintre aceștia doar L. Gh. Juliana și S. G. M. s-au adresat Comisiei locale de fond funciar Fântânele solicitând prin cererea înregistrată sub nr.158/13.03.1991 retrocedarea terenurilor ce au aparținut antecesorului lor.
G. Irma (decedată la data de 14.03.2005), mama recurentei și fiica defunctului S. G. nu a solicitat retrocedarea terenurilor antecesorului său, deși era în viață la momentul la care frații ei s-au adresat Comisiei locale Fântânele, înțelegând astfel să rămână străină de partea din moștenirea tatălui său reprezentând terenurile preluate acestuia de Stat.
In data de 09.09.2005 B. I. (recurenta în cauză) și fratele acesteia G. A. au solicitat Comisiei locale Fântânele retrocedarea acelorași suprafețe de teren care au făcut obiectul cererii nr.158/13.03.1991 formulată de L. Gh. Juliana și S. G. M., cerere pe care au formulat-o în calitate de moștenitori ai mamei lor, G. Irma.
În mod corect a reținut instanța de fond faptul că atât G. Irma cât și S. G. jun. au înțeles să rămână străini de succesiunea defunctului prin nedepunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, precum și faptul că reclamanta nu poate să solicite în nume propriu reconstituirea dreptului de proprietate după bunicul său, deoarece nu are calitatea de moștenitoare a acestuia, atâta vreme cât mama sa a înțeles să rămână străină de succesiunea acestuia.
Nu are relevanță în cauză faptul că la data depunerii de către recurentă a cererii de retrocedare formulată în temeiul Legii nr.247/2005 nu fusese încă întocmit procesul verbal de punere în posesie asupra terenului.
Relevant în cauză este principiul proximității gradului de rudenie cu defunctul a moștenitorilor din aceeași clasă de moștenitori. În conformitate cu acest principiu, în situația în care vin la moștenire moștenitori din aceeași clasă, dar de grade diferite, (în speță clasa I de moștenitori-descendenți de gr. I și II, respectiv fii și nepoți de fiu) au prioritate la moștenire acei moștenitori care sunt în grad mai apropriat de rudenie cu defunctul.
Acest principiu este consacrat în mod expres în materia fondului funciar de prevederile art.13 din H.G. 890/2005.
Astfel, potrivit art.13 al.1 din H.G. nr.890/2005 stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii decedați se face pe numele moștenitorilor.
Alineatul 2 al aceluiași articol reglementează situația în care la comisie se depun cereri de mai multe categorii de moștenitori legali.
Potrivit al.2 lit. a cererile vor fi luate in considerare, prin excludere, in următoarea ordine de preferință: cele ale descendenților direcți (copii, nepoți, strănepoți), singuri sau in concurs cu soțul supraviețuitor, excluzându-i pe toți ceilalți moștenitori; copiii ii exclud pe nepoți și aceștia pe strănepoți, in afara de cazul in care nepoții sau, după caz, strănepoții vin la moștenire in locul părintelui decedat anterior autorului succesiunii, prin reprezentare legala.
În speță ne găsim în ipoteza reglementată de textul anterior enunțat, în care copii îi exclud pe nepoți, ale căror cereri nu vor fi primite.
În cauză recurenta nu se găsește nici în situația de excepție reglementată de teza finală a articolului enunțat, aceasta neputând să vină la moștenirea bunicului în locul mamei sale, deoarece aceasta nu a decedat anterior bunicului său, ci după acesta.
Față de cele anterior expuse, tribunalul constată că sentința pronunțată este în egală măsură legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul declarat de recurenta B. I. cu domiciliul în Tg.M., ., ., împotriva sentinței civile nr.1615 din 30 noiembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, M. M. | Judecător, C. S. |
Grefier, D. C. |
Red.AAB
Tehnored.17.04.2013/CDG/2 ex.
Jud.fond.D. V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
