Grăniţuire. Decizia nr. 199/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 199/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2611/289/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8029/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 199
Ședința publică de la 24 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: C. S.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanții-pârâți F. M. și F. M., ambii cu domiciliul în Gurghiu, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 918 din data de 28 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în apel ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 3 septembrie 2013 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10 septembrie 2013, 17 septembrie 2013 și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 918 pronunțată de Judecătoria Reghin la data de 28 iunie 2012 s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul G. V. F. în contradictoriu cu pârâții Z. I., F. M. și F. M., s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și proprietatea pârâtului Z. I. ca fiind cea delimitată de punctele_ pe planul de situație – anexa 1 la raportul de expertiză, a fost obligat pârâtul la mutarea gardului pe linia de hotar astfel stabilită, a fost obligat pârâtul Z. I. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 496 mp teren, delimitată pe planul de situație – anexa 1 la raportul de expertiză – de punctele_-_, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților F. M. și F. M. pe planul de situație – anexa 1 la raportul de expertiză pe linia demarcată de punctele 215-128-F-E-118-D-C-B-A, au fost obligați pârâții F. M. și F. M. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 46,4 mp teren delimitată pe planul de situație – anexa 1 la raportul de expertiză – de punctele 215-128-F-E-118-D-C-B-A-106-107-D-_-121-215 și au fost obligați pârâții ca, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să demoleze porțiunea din edificat construită pe terenul reclamanților, respectiv o suprafață de 4,4 mp construcție, delimitată pe planul de situație de punctele D-C-109-107-D, iar în caz de refuz, reclamantul va aduce la îndeplinire aceste dispoziții, pe cheltuiala pârâților
Prin aceeași hotărâre pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.509,8 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că reclamantul G. V. F. este proprietarul imobilului situat administrativ în Gurghiu, ., jud. M., înscris în CF nr._ Gurghiu, cu nr. cadastral 199, compus din teren în suprafață de 3232 mp pe care este edificată o casă de locuit din cărămidă, compusă din două camere, bucătărie, cămară, verandă și pivniță. De asemenea, reclamantul este proprietarul tabular al terenului în suprafață de 2000 mp înscris în CF nr. 3151/N Gurghiu, cu nr. cadastral 200. Prin cererea de chemare în judecată reclamantul G. V. F. a chemat în judecată pârâții Z. I., F. M. și F. M., solicitând stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietatea reclamantului de proprietățile pârâților; obligarea pârâților să respecte dreptul de proprietate și posesie al reclamantului asupra întregii suprafețe de teren deținute; obligarea pârâtului Z. I. la mutarea gardului despărțitor pe linia de hotar dintre cele două proprietăți, iar în caz de refuz autorizarea reclamantului să facă această lucrare pe cheltuiala pârâtului; obligarea pârâților F. M. și F. M. la demolarea porțiunii din edificatul construit pe terenul proprietatea reclamantului, iar în caz de refuz, autorizarea reclamantului să facă această lucrare pe cheltuiala pârâților; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Z. I., instanța a reținut că pârâtul Z. I., prin înscrisul depus la dosarul cauzei a învederat instanței că a cumpărat de la G. I. A., antecesorul reclamantului, o suprafață de 2,5 ari teren. În acest sens pârâtul a invocat înscrisul numit contract de vânzare-cumpărare din data de 31 martie 2005, din care rezultă că numitul G. V. a vândut pârâtului Z. I. suprafața de 0,25 hectare teren arabil, situat în tarlaua 4695/1/10 înscrisă în titlul de proprietate nr._/18.07.1994, înscris semnat de doi martori, care au fost audiați de instanță.
Judecătoria a apreciat că actul de care se prevalează pârâtul este un înscris sub semnătură privată și, având în vedere faptul că se referă la un imobil teren, acesta nu poate avea decât valoarea unui antecontract de vânzare cumpărare.
Ținând seama de probele administrate în cauză și de concluziile expertizei topografice, potrivit cărora, pârâtul Z. I. ocupă o suprafață de 496 mp teren arabil extravilan, suprafață ce face parte din terenul înscris în CF nr. 3151/N Gurghiu, cu nr. cadastral 200, proprietate a reclamantului, instanța, în baza art. 480 Cod civil, a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Z. I..
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții F. M. și F. M., instanța a reținut că cei doi pârâți sunt proprietarii tabulari ai suprafeței de 292 mp teren înscrisă în CF nr. 2194/I Gurghiu, cu nr. topografic 167/2/b, teren pe care este edificată o casă de lemn. Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că urmare a extinderii construcției de către pârâți și edificării gardului despărțitor pe linia sudică, aceștia au ocupat o suprafață de 46,4 mp teren din proprietatea reclamantului, din care 4,4 mp reprezintă suprafață construită. În această situație, în baza art. 480 și art. 584 Cod civil, instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților pe planul de situație, Anexa 1 la raportul de expertiză, pe linia demarcată de punctele 215-128-F-E-118-D-C-B-A și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 46,4 mp teren delimitată pe același plan de punctele 215-128-F-E-118-D-C-B-A-106-107-D-_-121-215.
În privința cererii reclamantului de obligare a pârâților la demolarea construcției ridicată pe terenul proprietatea reclamantului, instanța a apreciat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 492 și art. 494 Cod civil, conform cărora orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contră și că dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. De asemenea „Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului”.
Prin prisma acestor dispoziții legale instanța a reținut că pârâții nu sunt constructori de bună-credință în privința construcțiilor ridicate pe terenul proprietatea reclamantului, respectiv pentru suprafața de 4,4 mp construcție, delimitată pe planul de situație de punctele D-C-109-107-D.
Împotriva hotărârii au declarat apel pârâții F. M. și F. M. cerând ca în urma admiterii acestuia să se schimbe în parte hotărârea în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva lor.
S-a cerut instanței și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică întrucât instanța a ajuns la concluzii eronate din cauza neadministrării tuturor probelor solicitate. Astfel instanța nu a încuviințat probe testimoniale pentru a se putea dovedi că amplasamentul gardului nu a fost schimbat. De asemenea nu s-a remarcat că sunt grave erori în documentația de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantului, care nu a delimitat corect limitele de proprietate. Astfel limita dintre proprietăți nu are o formă atât de neregulată ca cea stabilită de expertul topograf care a realizat documentația de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate.
Apelanții au precizat că sunt vecini cu intimatul-reclamant, că au în proprietate o suprafață de 292 mp și că niciodată nu au ocupat din terenul acestuia, construind pe terenul lor o bucătărie și un grajd, în baza certificatului de urbanism și a autorizației de construire nr. 17/1999, acte eliberate de Primăria comunei Gurghiu. Anterior emiterii acestor acte s-au realizat măsurători ale imobilului, schița întocmită fiind depusă la dosar.
S-a mai susținut că din documentația de întabulare a dreptului de proprietate în temeiul titlului de proprietate nr._/1994 nu rezultă care este suprafața de teren cuprinsă în titlu. Între suprafața terenului înscrisă în cartea funciară și cea din titlu de proprietate există diferențe. Referitor la expertiza topografică s-a arătat că aceasta a fost întocmită de aceeași persoană care a realizat și documentația de întabulare a dreptului de proprietate în baza titlului de proprietate.
Intimatul G. F. V. a depus întâmpinare cerând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că hotărârea apelată este legală și temeinică iar motivele de apel sunt nefondate.
Astfel în mod corect judecătoria a respins cererea reprezentantei pârâților, de încuviințare a probei testimoniale, formulată la ultimul termen de judecată, apreciind că aceasta nu a fost cerută conform art. 115 Cod de procedură civilă și nu este utilă, față de concluziile raportului de expertiză topografică. De asemenea s-a arătat că din probele administrate a reieșit cu claritate că reclamantul intimat are în proprietate o suprafață totală de 5232 mp iar în cartea funciară s-au înscris suprafețele reale, după cum reiese și din expertiza topografică.
Cu privire la pretinsa incompatibilitate a expertului topograf s-a arătat că aceasta nu există întrucât expertul topograf nu a întocmit documentația ci doar a avizat-o în calitate de angajat al O.C.P.I. M..
Referitor la susținerea conform căreia măsurătorile au fost eronate din cauza faptului că s-au făcut iarna iar gardul era căzut din cauza zăpezii s-a arătat că aceasta este nefondată, măsurătorile realizându-se primăvara, când nu era zăpadă, în prezența apelanților.
S-a depus la dosarul cauzei copia titlului de proprietate nr._ din 15.09.1994, copia fișei de punere în posesie, copia titlului de proprietate nr._ din 18.07.1994, copia contractului de vânzare cumpărare din 17 iunie 1983, copia planului de situație, copia autorizației de construire nr. 17/18.10.1999, copia certificatului de urbanism nr. 17/06.10.1999, copia adresei nr. 876 din 13.04.1994 a Consiliului Local Gurghiu.
S-au audiat martorii C. D. și F. Z. V..
S-a dispus efectuarea unei completări a raportului de expertiză topografică.
Verificând, conform art. 295 Cod de procedură civilă, stabilirea situației de fapt și modul de aplicare a legii de către prima instanță, tribunalul apreciază că apelul declarat este fondat.
Din declarațiile martorilor audiați a reieșit că linia veche de hotar dintre proprietatea apelanților și cea a intimatului G. V. F. nu ajungea în colțul construcției care a avut destinația de bar ci era la 2-3 m față de aceasta. Martorul C. D. a precizat că „Tot înainte de 1989 gardul s-a mutat mai înspre stradă astfel că un nuc care anterior era pe marginea străzii a fost cuprins în curte. Când s-a mutat poarta înainte de anul 1989 d-na F. a cedat vreo 2 m lui G. pentru ca acesta să poată intra cu căruța în curte”.
În același sens martorul F. Z. V. a arătat că „Mai demult când trăiau G. A. și G. R., F. M. a cedat o poartă și o porțiune de teren de un metru pentru a se putea intra cu căruța în curte”.
Din toate probele administrate reiese că la data edificării construcției, anterior anului 2000, nu au existat neînțelegeri între apelanți și antecesorii intimatului reclamant G. V. F.. De asemenea linia de hotar nu era atât de frântă după cum a propus expertul topograf, resturi ale fostului gard din lemn fiind și în prezent vizibile.
Apelanții au edificat construcția în baza autorizației de construire nr. 17/1999.
În această situație nu se poate susține că apelanții au fost constructori de rea-credință și nu pot fi obligați la demolarea unei părți din construcție.
Urmează astfel ca în baza art. 296 Cod de procedură civilă să se admită apelul declarat și să se schimbe în parte hotărârea în sensul stabilirii liniei de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților F. M. și F. M. pe linia marcată de punctele_-E-118-D-107-106-A pe planul de situație (Anexa nr.1-fila 75 dosar de fond și Anexa nr. 2 – plan detaliu fila 76 dosar de fond) din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul topograf ing. R. M..
Pe cale de consecință se va modifica și dispoziția privind terenul ocupat de apelanți în sensul că vor fi obligați aceștia să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de teren marcată pe planul de situație Anexa nr.1 și planul de detaliu – Anexa nr.2 (filele 75, 76) de punctele_-E-_-121-215.
În baza art. 274 Cod de procedură civilă instanța va obliga intimatul la plata către apelanți a sumei de 10.15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții F. M. și F. M., ambii cu domiciliul în Gurghiu, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 918 din data de 28 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin și în consecință:
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul că stabilește linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și cea a pârâților F. M. și F. M. pe linia marcată de punctele_-E-118-D-107-106-A pe planul de situație (Anexa nr.1-fila 75 dosar de fond și Anexa nr.2 – plan detaliu fila 76 dosar de fond) din raportul de expertiză topografică întocmit de expertul topograf ing. R. M..
Obligă pârâții F. M. și F. M. să lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de teren marcată pe planul de situație Anexa nr.1 și planul de detaliu – Anexa nr.2 (filele 75, 76) de punctele_-E-_-121-215.
Elimină din dispozitivul hotărârii apelate dispoziția privind obligarea pârâților F. M. și F. M. de a demola porțiunea din construcție situată pe terenul reclamantului, delimitat de punctele D-C-13-A-106-107-D.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
Obligă intimatul la plata către apelanți a sumei de 10.15 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi: 24 Septembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. S. |
Red./Tehnored.A.B./21.02.2014
Listat C.Ș./27.02.2014
6 pag/6 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 833/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 455/2013.... → |
|---|
