Obligaţie de a face. Decizia nr. 37/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 15200/320/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8948/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 37
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător M. B.-I.
Grefier C. S.
Pe rol judecarea apelului formulat de către pârâții T. D., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., M. M., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., S. A., cu domiciliul în Ogra, nr. 38,jud. M., L. L., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., C. V., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., C. S., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., M. I., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., A. M., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., V. R., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, . și I. F., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., împotriva sentinței civile nr.3796/07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 martie 2013 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3696/07.05.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea precizată de reclamanta M. E. în contradictoriu cu pârâții M. M., S. A., L. L., C. V., K. A., C. S., M. I., Almașan M., K. J., V. R.,, I. F. și, în consecință s-a constatat faptul că reclamanta a devenit proprietara celor 6 fântâni edificate pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Târgu M., .. 85, înscris în CF nr._ Târgu M., ca efect al accesiunii imobiliare. Au fost obligați pârâții să ridice cele 6 fântâni de pe terenul reclamantei, ca și constructori de rea credință, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să ridice construcțiile ( cele 6 fântâni) pe cheltuiala pârâților. Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2975 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția inadmisibilității invocată de pârâți întrucât la rândul lor au solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul pe care se află situate fântânile pentru care se solicită a se constata dreptul de proprietate în temeiul accesiunii imobiliare artificiale, că existența acestei noi cereri nu reprezintă un fine de neprimire, reglementat în cazul acestui tip de acțiune, astfel încât problema admisibilității / inadmisibilității cererii reprezintă o problemă de fond ce urmează a fi analizată odată cu probatoriul administrat în cauză.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta solicită a se constata dreptul de proprietate asupra celor 6 fântâni edificate de pârâți pe terenul proprietatea reclamantei, în temeiul accesiunii imobiliare artificiale.
Potrivit art 482 cod civil ( 1864) Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune.
În cauză, reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Tîrgu M., .. 85, înscris în CF nr._ Târgu M. ( f3), prin succesiune după tatăl său, care, la rândul său, a obținut acest drept prin sentința civilă nr. 2997/2008, pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursurilor formulate.
Susținerile pârâților că această hotărâre judecătorească nu le este opozabilă întrucât nu au fost părți în acea cauză și, în consecință, nici dreptul de proprietate al reclamantei nu le poate fi opus, nu poate fi primită având în vedere faptul că drepturile obținute prin hotărârea judecătorească au fost întabulate în Cartea funciară.
În acest mod, dreptul de proprietate al reclamantei a devenit opozabil erga omnes, deci și pârâților, astfel încât această susținere ignoră opozabilitatea dreptului reclamantei ca și atribut al dreptului de proprietate.
În ceea ce privește susținerea pârâților potrivit căreia dreptul reclamantei este unul litigios întrucât la rândul lor pârâții au formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru terenul aferent fântânilor, astfel încât cererea de constatare a dreptului de proprietate în temeiul accesiunii ar fi inadmisibilă, instanța de fond a reținut faptul că demersul pârâților este unul ulterior înregistrării prezentei acțiuni. Mai mult decât atât, dreptul de proprietate al reclamantei este unul opozabil erga omnes, după cum s-a menționat anterior, intrat în circuitul civil, astfel încât simpla cerere de constituire a dreptului de proprietate formulată de către pârâți nu este de natură a afecta dreptul reclamantei, în condițiile în care prezintă titlu, la acest moment, numai una din părți, și nu există posibilitatea comparării titlurilor părților, pentru a arunca un dubiu rezonabil asupra titlului prezentat de reclamantă.
Față de aceste considerente, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului.
Potrivit art 488 Cod civil, Tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos., iar potrivit art 494 (1) Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice.(2)Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului.(3) Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
În cauză, prin precizarea la acțiune, reclamanta a invocat ca și temei de drept al acțiunii art 480 și următoarele, art 1076 Cod civil, iar din motivarea precizării reiese faptul că reclamanta – proprietar al terenului pe care sunt situate fântânile dorește dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora în temeiul accesiunii, și solicită ridicarea acestora de către terții – constructori, respectiv pârâții în cauză.
Analizând susținerile părților, instanța reține faptul că pe terenul proprietatea reclamantei au fost edificate un număr de 6 fântâni de către pârâții din prezenta cauză, fântâni ridicate în vederea deservirii cu apă a blocului locuit de pârâți ca urmare a defecțiunilor intervenite la rețeaua de alimentare cu apă a blocului.
La momentul edificării terenul era în proprietatea Statului Român, nefiind încă reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului reclamantei.
Din corespondența purtată cu . Tîrgu M., unități administrativ teritoriale pe raza cărora s-a situat terenul în litigiu, reiese faptul că pârâții nu au solicitat acordul în vederea edificării și amenajării fântânilor, lucrări ce s-au realizat în urma defectării rețelei de alimentare în perioada 1998-2000.
Potrivit Legii nr. 50/1991, pentru edificarea acestor fântâni era necesară emiterea autorizației de construire ( fântânile – reprezintă construcții – anexe gospodărești, supuse autorizării potrivit art 3 alin 1 lit h din Lege, în temeiul unei documentații tehnice simplificate, potrivit alin 2).
În cauză, pârâții au edificat aceste fântâni fără autorizație de construire deși cunoșteau la acel moment faptul că nu sunt proprietari ai terenului pe care au construit fântânile și nici nu au încercat, la acel moment, să obțină acceptul proprietarului terenului.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut calitatea de constructor de rea credință a pârâților – constructori ai fântânilor de pe terenul proprietatea reclamantei.
De asemenea, s-a reținut faptul că pârâții nu au invocat existenta vreunei servituți care să permită folosirea apelor subterane care traversează terenul proprietatea reclamantei.
În aceste condiții, având în vedere dispozițiile art 488 Cod civil, instanța de fond a constatat faptul că reclamanta a devenit proprietara celor 6 fântâni edificate pe terenul proprietatea reclamantei, situat în Târgu M., .. 85, înscris în CF nr._ Târgu M., ca efect al accesiunii imobiliare și va obliga pârâții să ridice cele 6 fântâni de pe terenul reclamantei, ca și constructori de rea credință, iar în caz de refuz autorizează reclamanta să ridice construcțiile ( cele 6 fântâni) pe cheltuiala pârâților.
Având în vedere dispozițiile art 274 Cod proc civ, a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2975 lei către reclamantă cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel T. D., M. M., S. A., L. L., C. V., C. S., M. I., A. M., V. R., și I. F., solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate. În subsidiar, au solicitat reducerea cuantumului onorariului avocatului reclamantei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât aceasta a omis a se pronunța asupra cererii de chemare în garanție pe care ei au formulat-o.
În motivare, apelanții au arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției inadmisibilității acțiunii pe care ei au invocată, care a fost unită cu fondul și pusă în discuția părților. Această excepție trebuia admisă deoarece obiectul acțiunii a fost numai de obligare la dezafectarea fântânilor. Compararea drepturilor de proprietate asupra terenului pe care sunt construite fântânile face obiectul dosarului nr._/320/2010 al Judecătoriei Tg. M. și care în prezent se află în soluționarea căii de atac, sens în care în prezenta cauză instanța de fond nu putea trece și ea la cercetarea aceleași stări de fapt. O problemă care nu a fost clarificată este și aceea că terenul pe care au fost edificate fântânile a fost trecut administrativ către Primăria Corunca printr-un schimb de terenuri în baza unei Hotărâri a Consiliului Județean, iar reclamanta intimată a obținut terenul în Tg. M..
Au mai menționat apelanții că prin întâmpinare au formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Cristești-prin primar, cerere care însă nu a fost pusă în discuția părților și instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acesteia.
Au învederat apelanții că s-a reținut reaua lor credință deoarece nu au obținut autorizația de construcție prevăzută de art. 3 alin. 1 lit. h din Legea nr. 50/1991, deși temeiul legal indicat nu exista la data edificării fântânii. Nu s-a avut în vedere că reclamanta avea cunoștință de existența celor 6 fântâni înainte de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate.
De asemenea, au subliniat apelanții că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut și a constatat că reclamanta a devenit proprietara celor 6 fântâni edificate pe terenul proprietatea reclamantei înscris în CF nr._ Tg. M. deși din acest CF nu rezultă că pe terenul respectiv sunt edificate fântâni iar în cauză nu a fost dispusă o expertiză.
În ceea ce privește onorariul avocatului reclamantei, apelanții au arătat că cauza nu a impus o profundă cercetare și pregătire profesională sau studiu aprofundat al jurisprudenței sau doctrinei în materie.
În drept, au invocat prevederile art. 282 C. proc. civ.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art.295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Tribunalul apreciază ca nefondată critica apelanților privind soluționarea excepției inadmisibilității. În acest sens, se reține că aspectul admisibilității/inadmisibilității cererii a fost calificat în mod corect de către prima instanța, în considerentele sentinței atacate, ca fiind o apărare de fond fiind analizată odată cu probatoriul administrat în cauză. Deși, nu a fost pusă în discuția părților calificarea aspectului admisibilității cererii ca fiind apărare de fond iar nu excepție procesuală, se apreciază că aceasta nu este de natură să atragă reformarea sentinței atacate, nefăcându-se dovada vreunei vătămări, raportat la prevederile art. 105 alin. 2 C. proc. civ.
Faptul că apelanții au promovat o altă cerere de chemare în judecată prin care au contestat dreptul de proprietate al intimatei asupra terenului, ș.a., nu constituie un impediment pentru soluționarea cererii ce formează obiectul prezentului dosar.
Intimata a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului situat în Tîrgu M., .. 85, înscris în CF nr._ Târgu M. ( fila 3 dosar fond), prin succesiune după tatăl său, care, la rândul său, a obținut acest drept prin sentința civilă nr. 2997/2008, pronunțată în dosarul nr._, definitivă și irevocabilă(filele 80-82 dosar fond). Limita dreptului de proprietate al intimatei este de 2 m față de peretele blocului apelanților, suprafața de 910 mp fiind ocupată de blocul de locuințe și zona de protecție(conform completării la raportul de expertiză efectuat de expert M. M. fila 76 dosar fond). Amplasarea fântânilor pe terenul intimatei este recunoscut de apelanți, care prin adresa(fila 133 dosar fond) arată că fântânile au fost construite la o distanță mai mare de 2 m față de peretele blocului, rămânând pe terenul noului proprietar - inimata, dar și din susținerile potrivit cărora din titlul invocat de intimată nu rezultă că s-a avut în vedere că erau deja edificate fântânile în discuție.
Contrar criticilor formulate, se reține că până la dispunerea în sens contrariu de către instanța de judecată, dreptul de proprietate al intimatei este opozabil tuturor, inclusiv apelanților.
Este lipsit de relevanță juridică faptul că intimata avea cunoștință de existența celor 6 fântâni înainte de a se dispune reconstituirea dreptului de proprietate, sub aspectul reținerii bunei sau relei credințe a apelanților la momentul edificării fântânilor.
În mod judicios instanța de fond a reținut că apelanții ce au edificat fântânile în discuție sunt de rea credință atât timp cât au cunoscut la momentul edificării faptul că nu sunt proprietari ai terenului pe care au construit fântânile și nici nu au obținut acceptul proprietarului terenului. Reținerea în cauză a incidenței rațione temporis a dispozițiilor de art. 3 alin. 1 lit. h din Legea nr. 50/1991, deși criticabilă, nu constituie aspectul determinant al constatării relei-credințe a apelanților.
Prin precizarea de acțiune din data de 30.05.2011, intimata a indicat ca temei de drept al cererii de chemare în judecată inclusiv art. 494 alin. 1C. civ. învederând că proprietarul terenului este și proprietarul construcției. În consecință, instanța de fond, constatând că intimata a devenit proprietara fântânilor ca efect al accesiunii imobiliare, nu s-a pronunțat extra petita, un astfel de petit fiind implicit prevăzut de precizarea de acțiune menționată.
Raportat la complexitatea litigiului, la numărul termenelor de judecată și durata de soluționare a cauzei în primă instanță, având în vedere prevederile art. 275 C. proc. civ., se apreciază că onorariul avocatului intimatei este proporțional cu munca efectuată de acesta.
În ceea ce privește criticile relative la nesoluționarea cererii de chemare în garanție, Tribunalul le apreciază ca fiind întemeiate. Astfel, se reține că deși, apelanții, prin întâmpinare(fila 27 dosar fond) au formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Cristești-prin primar, chematul în garanție nu a fost introdus în cauză, cerere nu a fost pusă în discuția părților, instanța de fond nepronuntându-se asupra acesteia.
Față de cele expuse, raportat la necercetarea fondului de către prima instanță în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de apelanții și constatând că s-a solicitat în mod expres trimiterea cauzei spre rejudecarea cu privire la acest aspect instanței de fond, în temeiul art. 296 și art. 297 alin. 1 C. proc. civ., va admite apelul, va anula în parte hotărârea apelată și va dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu M. în vederea soluționării cererii de chemare în garanție formulată de reclamanți împotriva chematei în garanție .> Va menține dispozițiile primei instanțe referitoare la acțiunea principală exercitată de reclamanta M. E. cu domiciliul în mun.Tg.M., ..85, jud.M. împotriva pârâților apelanți.
Având în vedere prevederile art. 274 C. proc. civ., faptul că apelanții sunt în culpă procesuală în raport cu caracterul nefondat al criticilor privind modul de soluționare a cererii de chemare în judecată, va obliga apelanții la plata către intimata M. E. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții T. D., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., M. M., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., S. A., cu domiciliul în Ogra, nr. 38,jud. M., L. L., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., C. V., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., C. S., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., M. I., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., A. M., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., V. R., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, . și I. F., cu domiciliul în Vălureni, nr. 265, ., împotriva sentinței civile nr.3796/07 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. și în consecință:
Anulează în parte hotărârea apelată și dispune trimiterea cauzei la Judecătoria Târgu M. în vederea soluționării cererii de chemare în garanție formulată de reclamanți împotriva chematei în garanție .> Menține dispozițiile primei instanțe referitoare la acțiunea principală exercitată de reclamanta M. E. cu domiciliul în mun.Tg.M., ..85, jud.M. împotriva pârâților apelanți.
Obligă apelanții la plata către intimata M. E. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi: 12 Martie 2013
Președinte, A. B. | Judecător, M. B.-I. | |
Grefier, C. S. |
Red.M.B.I/17.04.2013
Tehnored.C.S./25.04.2013
7 pag/14 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul MUREŞ | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 551/2013.... → |
|---|
