Grăniţuire. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 49/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 7271/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 7792/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 49/2013
Ședința publică de la 26 Martie 2013
Completul constituit din:
Președinte M. B.-I.
Judecător A. A.-B.
Grefier C. Simineț
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanții R. V., R. M., R. H. M., cu domiciliul în Corunca, ./F3, jud.M., împotriva sentinței civile nr.4972 din 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în închierea de ședință din data de 12 martie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, când s-a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 19 martie 2013, respectiv 26 martie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4972/19.06.2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Tg. M. a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții R. V. și R. M. și R. H. M., în contradictoriu cu pârâții M. E. și S. L., G. N., ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că reclamanții R. V., R. M. și R. H. M., sunt proprietarii suprafeței de 6600 mp teren, situat în localitatea Sântana de M., înscris în CF nr. 3168/N, nr. topo 722, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1694/03.09.2004. La înscrierea acestui teren în cartea funciară, a fost avută în vedere documentația tehnică vizată cu nr. 9208/2005, de O.C.P.I. M..
Pârâții M. E. și S. L., sunt proprietarii suprafeței totale de 1276 mp teren, din care suprafața de 457 mp teren, este înscrisă în CF nr. 4187/N, nr. top 1828/1/2/1, suprafața de 452 mp, înscrisă în CF nr. 4188/N Sântana, nr. topo 1828/1/2/2, suprafața de 167 mp teren, înscrisă în CF nr. 4189/N Sântana, nr. topo 1828/1/2/3, și a cotei de 200/1503 din terenul în suprafață de 1503 mp, înscris în CF nr._, nr. cad. 1563, nr. topo 1828/1/2/4.
Pârâta G. N., este proprietara unor suprafețe de teren situate în ., din care suprafața de 88 mp este înscrisă în CF nr._ Sântana de M., nr. cad. 1564, nr. topo 1828/1/2/5, suprafața de 86 mp, este înscrisă în CF nr._ Sântana de M., nr. topo 1565, nr. cad. 1828/1/2/6, suprafața de 585 mp, în CF nr._ Sântana de M., nr. cad. 1566, nr. topo 1828/1/2/7, suprafața de 574 mp, în CF_, nr. cad. 1567, nr. topo 1828/1/2/8, suprafața de 458 mp, în CF_, nr. cad. 1570, nr. topo 1828/1/2/11 și suprafața de 101 mp, înscrisă în CF_, nr. cad. 1571, nr. topo 1828/1/2/12.
Pârâta B. D., este proprietara suprafeței de 1503 mp din terenul înscris în CF nr._, nr. cad. 1563, nr. topo 1828/1/2/4.
Pârâta C. S. V. este proprietara suprafeței de 1121 mp, înscrisă în CF nr._ Sântana de M., nr. cad._, transcris din CF_ și_, numere topografice vechi 1568 și 1569, fiind dobândită prin cumpărare.
În baza dispozițiilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate obliga vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa, iar cheltuielile grănițuirii vor fi suportate jumătate. Rezultă din aceste dispoziții legale că grănițuirea este operațiunea de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine, care aparțin unor titulari diferiți. Pentru a se ajunge la o astfel de finalitate este necesar să se clarifice în prealabil situația terenurilor limitrofe din punct de vedere al proprietății, operațiunea de grănițuire urmând să reprezinte doar delimitarea prin semne exterioare a celor două proprietăți.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză de expertul Ț. I., completat ulterior, rezultă că terenul reclamanților este cel delimitat de punctele:_-122 și 0188, iar terenul pârâților M. E. și S. L. este cel delimitat după cum urmează:
- terenul nr. topo 1828/1/2/1, nr. cad. 1560, în suprafață de 457 mp, înscris în CF nr. 4187/N Sântana de M., prin punctele_1-01-032,
- terenul cu nr. topo 1828/1/2/2, nr. cad. 1561 în suprafață de 452 mp, înscris în CF 4188 Sântana de M., prin punctele 03-06-05-04-03,
- terenul cu nr. topo 1828/1/2/3, nr. cad. 1562, în suprafață de 167 mp, înscris în CF 4189/N Sântana de M., prin punctele_-032-332.
De asemenea, din cuprinsul Anexei nr.3 din raportul de expertiză depus la dosar (f. 173), rezultă și modul în care este delimitat terenul celorlalți pârâți G. N., înscris în CF nr._ Sântana de M., nr. cad. 1564, nr. cad. 1565, nr. top 1828/1/2/5, 1828/1/2/6, nr. cad. 1566, nr. top 1828/1/2/7, nr. cad. 574, nr. top 1828/1/2/8, C. S. V., înscris în CF nr._ Sântana de M., nr. cad._, transcris din CF_ și_, având număr topografic 1828/1/2/9, nr. cad. 1568, și 1828/1/2/10, nr. cad. 1569, și B. D., înscris în CF nr._, nr. cad. 1563, nr. topo 1828/1/2/4.
Din cuprinsul completării la raportul de expertiză, rezultă că între terenul reclamanților și cel al pârâților, rezultă o suprapunere, după cum urmează:
a) cu terenul pârâților M. E. și S. L., pe o suprafață de 22 mp, între punctele:_-122-109;
b) cu terenul pârâtei G. N., cu privire la terenul înscris în CF nr._ Sântana de M. nr. cad. 1564, nr. top 1828/1/2/5, între punctele 07-010-C-B-07, (10 mp din acest nr. topo), cel înscris în CF nr._ Sântana de M., nr. cad. 1565, nr. top 1828/1/2/6, între punctele 010-011-D-C-10 (10 mp din acest nr. topo), cel în CF nr._ Sântana de M., nr. cad. 1566, nr. topo 1828/1/2/7, între punctele 011-015-E-D-011 (suprafața de 90 mp), cel înscris în CF nr._, nr. cad. 574 (1567), nr. topo 1828/1/2/8, între punctele 015-018-F-E-015 (suprafața de 105 mp).
c) cu terenul pârâtei B. D., înscris în CF nr._, nr. cad. 1563, nr. topo 1828/1/2/4, între punctele 02-07-B-A-02.
d) cu terenul proprietatea pârâtei C. S. V., înscris în CF nr._ Sântana de M., nr. cad._, transcris din CF_ și_, având număr topografic 1828/1/2/9, nr. cad. 1568 între punctele 018-019-G-F-018 ( pentru suprafața de 122 mp), iar cel având nr. topografic 1828/1/2/10, nr. cad. 1569, între punctele 019-023-H-G-019 (pentru suprafața de 169 mp).
Față de cele arătate, este necesar ca în prealabil să se procedeze la clarificarea situației juridice a terenurilor limitrofe pe calea unei acțiuni în revendicare, în cadrul căreia urmează să se compare titlurile părților, iar după momentul soluționării în mod irevocabil a acestei acțiuni să se procedeze la delimitarea prin semne exterioare a proprietăților. În cauză, reclamanții au formulat și un petit de revendicare însă, cu nesocotirea dispozițiilor art. 132 Cod procedură civilă, și față de împrejurarea că pârâții M. E. și S. L., s-au opus, instanța de fond a respins ca tardivă această precizare de acțiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții R. V.,R. M. și R. H. M., solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive astfel cum a fost formulată și precizată prin precizările de acțiune formulate la datele de 01.11.2011 și 12.06.2012, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au menționat că instanța de fond nu s-a pronunțat prin sentință asupra celor două precizări de acțiune formulate de reclamanți la datele de 01.11.2011 și 12.06.2012, astfel că a respins cererea de chemare în judecată doar în contradictoriu cu pârâții M. E., S. L. și G. N.. În timpul procesului, pârâta G. N. G. a dezmembrat terenul proprietatea sa și a înstrăinat terenul proprietatea sa către B. D. și C. S. V.. Instanța de fond a primit precizarea de acțiune formulată de reclamanți și a dispus citarea acestor pârâți. Mai mult, în considerentele sentinței, în mod repetat se face referire la pârâta B. D., respectiv pârâta C. S. V., însă acestea nu sunt menționate în dispozitivul sentinței.
Au mai subliniat reclamanții că după ce la data de 24.04.2012, instanța de fond a reținut cauza în pronunțare, a dispus repunerea acesteia pe rol pentru ca la termenul astfel stabilit pentru data de 12.06.2012, instanța de fond să îi întrebe dacă înțeleg să revendice suprafețele de teren ocupate de fiecare dintre pârâți. Pentru că aceste suprafețe fuseseră individualizate în concret, prin precizarea formulată au arătat că înțeleg să revendice suprafața totală de 634 mp. Primind această precizare de acțiune, la termenul din 12.06.2012, instanța de fond a pus-o în discuția părților, iar pentru că reprezentanta pârâților M. E. și S. L. a invocat tardivitatea formulării ei, instanța de fond a constatat că precizarea este tardiv formulată și nu a dispus comunicarea precizării către pârâții care nu au fost prezenți, în dispozitivul sentinței nepronunțându-se cu privire la această precizare de acțiune.
Reclamanții au mai menționat că încă de la depunere acțiunii introductive, din modul în care a fost formulată această cerere de către reclamanții neasistați de avocați, rezultă că în mod laic ei au și revendicat terenul ocupat în mod abuziv de către pârâți, pentru că au cerut ca limitele de hotar să fie reamplasate pe linia corectă ce se va stabili prin sentință și evident că astfel ei intră în posesia terenului ocupat de pârâți. Nu lipsit de importanță este faptul că reclamanții au indicat ca temei de drept dispozițiile art. 481 și 584 din Codul civil, astfel că acțiunea este motivată ca acțiune în grănițuire și revendicare teren. Niciuna dintre precizările de acțiune nu este tardiv formulată sau inadmisibilă. Precizarea de acțiune formulată la data de 12.06.2012 trebuie primită ca o cerere lămuritoare doar a cererii introductive, prin care se cuantifică obiectul judecății, prin arătarea în concret a suprafeței de teren revendicată de la fiecare dintre pârâți.
În drept, reclamanții au invocat prevederile art. 282 și urm. C. proc. civ.
Pârâții M. E. și S. L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului formulat de reclamanți ca nefondat.
În motivare, pârâții au arătat că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulată de reclamanți. Așa cum reține și instanța de fond, având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, completat ulterior, rezultă o suprapunere între terenul reclamanților și cel al pârâților. În aceste condiții, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se impune clarificarea situației juridice a terenurilor în litigiu pe calea unei acțiuni în revendicare, în cadrul căreia urmează să se compare titlurile părților și abia ulterior să se dispună grănițuirea proprietăților. Este adevărat că, în cauza dedusă judecății, reclamanții au formulat și un petit de revendicare, însă, în mod legal, văzând dispozițiile procedurale, prin nesocotirea prevederilor art. 132 C. proc. civ, instanța de fond a respins ca tardivă precizarea de acțiune a reclamanților, și față de împrejurarea că pârâții s-au opus precizării.
În drept, pârâții au invocat prevederile 115-118 C. proc. civ.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate și în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac prevăzută de art. 295 alin.1 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Tribunalul apreciază ca fiind nefondată critica reclamanților privind formularea în termen a precizării de acțiune cuprinzând petitul de revendicare
În acest sens, se au în vedere dispozițiile art. 132 C. proc. civ. potrivit cărora la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.
În cauză, reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul formulării unui petit de revendicare a suprafeței de 634 mp la data de 12.06.2012(fila 271 dosar fond), ulterior administrării în cauză a expertizei specialitatea topografie. Întrucât precizarea de acțiune menționată este ulterioară primei zile de înfățișare iar adversarii procesuali ai reclamanților s-au opus primirii acestei cu încălcarea exigențelor prevăzute de art. 132 C. proc. civ, în mod judicios instanța de fond a respins ca tardivă precizarea de acțiune în discuție. Nu poate fi primită nici susținerea reclamanților potrivit căreia prin precizarea de acțiune se lămurește doar cererea de chemare în judecată, atât timp cât cererea inițială nu cuprinde un petit de revendicare iar cererea subsecventă, din data de 12.06.2012, prevede un astfel de capăt de cerere.
În consecință, în mod corect nu se regăsește în dispozitivul sentinței atacate soluția privind precizarea de acțiune menționată.
Contrar susținerilor reclamanților, Tribunalul apreciază că în cererea introductivă de instanță reclamanții nu au formulat un petit de revendicare a unei suprafețe de teren. Potrivit principiului disponibilității, părțile fixează limitele în care are loc judecată, atât din punct de vedere al obiectului, cât și al persoanelor între care se stabilesc raporturile juridice procesuale, instanța de fond fiind ținută să respecte cadrul procesual trasat de părți. Atât timp cât precizarea de acțiune cuprinzând petitul de revendicare a fost în mod legal respinsă ca tardivă, Tribunalul apreciază că, întrucât potrivit concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, completat ulterior, rezultă o suprapunere între terenul reclamanților și cel al pârâților, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se impune clarificarea situației juridice a terenurilor în litigiu pe calea unei acțiuni în revendicare, în cadrul căreia urmează să se compare titlurile părților și abia ulterior să se dispună grănițuirea proprietăților.
În ceea ce privește critica având ca obiect nepronunțarea sentinței atacate în contradictoriu și cu pârâtele B. D. și C. S. V., Tribunalul reține că în considerentele sentinței atacate, instanța de fond a analizat cererea reclamanților și sub aspectul pretențiilor lor împotriva pârâtelor anterior menționate, precum și că raportat la dispozițiile art. 2812a C. proc. civ. completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 2812 C. proc. civ. Întrucât reclamanții nu au formulat cerere de completare a hotărârii la instanța de fond, critica în discuție, raportat la prevederile art. 2812a C. proc. civ. apare ca inadmisibilă în apel.
Față de cele expuse, apreciind hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică, Tribunalul, în temeiul art. 296 C. proc. civ., va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții R. V., R. M., R. H. M., împotriva sentinței civile nr.4972 din 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanții R. V.,R. M., R. H. M., cu domiciliul în Corunca, ./F3, jud.M., împotriva sentinței civile nr.4972 din 19 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Martie 2013
Președinte, M. B.-I. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, C. Simineț |
Red.M.B.I/Tehred.C.S./03.06.2013/11 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 689/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
