Revendicare imobiliară. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 10939/320/2008
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 9305/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 964/2013
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte P. M.
Judecător M. L.
Judecător C. M.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurentul-reclamant R. L. F., cu domiciliul în Tg. M., ..11, jud. M. și recurenții-pârâți N. L., P. C. și N. O., cu domiciliul în S. de M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4564 din 5 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 12 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 noiembrie 2013 și apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4564 din 05.06.2012 a Judecătoriei Târgu M. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R. L. F. în contradictoriu cu pârâții N. L. și N. O., s-a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesia reclamantului suprafața de 538 mp teren situat în S. de M., înscris în CF 632 a localității S. de M. nr. top. 1305/2 identificat în raportul de expertiză Misăraș F. prin punctele 77-3-79-57-54-48-43-41-78-77, respingerea cererii de obligare a pârâților să lase în proprietatea reclamantului suprafața de 12 mp teren ca neîntemeiată, s-a respins cererea de obligare a pârâților la ridicarea garajului C3 de pe terenul proprietatea reclamantului ca neîntemeiată, și obligarea pârâților la plata către reclamant a sumei de 1059,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în baza titlului de proprietate nr._/16.03.1993 și a fișei de punere în posesie, reclamantul R. L. F. împreună cu R. V. și F. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1740 m.p. teren situat în prelungirea terenului proprietatea pârâților, teren arabil situat în A514 și A661/24.
Prin Decizia penală nr. 897/2001 a Tribunalului M., TP nr._/16.03.1993 este anulat și se eliberează un nou titlu de proprietate cu același nr._/2002, terenul intravilan atribuit fiind identificat prin T53, A514, cu suprafața de 2206 m.p.
Terenul proprietatea reclamantului a fost înscris în CF 632 S. de M., nr. top. 1305/2, sub poziția B+53 cu suprafața de 1901 m.p, la aceeași poziție fiind notată și suprafața de 2206 m.p. reconstituită prin TP_/2002, cu mențiunea că în CF 632 nr. topo 1305/2 are o suprafață de 2188 m.p.
În ceea ce privește titlul pârâților, prima instanță a reținut că imobilul casă de locuit nr. 1023 S. de M. cu suprafața de 150 m.p. a fost dezmembrat din CF 632 S. de M., cu nr. top 1305/1. În anul 1977 imobilul a fost cumpărat de Mihaly I. și M. și transcris în CF 632/II S. de M. sub B+1,2. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9331/1990 imobilul a fost cumpărat de G. C. și înscris în CF 632/II S. de M. sub nr. B+4. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8835/1994 mobilul a fost vândut lui M. A. și înscris în CF 632/II, sub nr. B+5, iar prin contractul de schimb nr. 617/1999 imobilul este dobândit de către pârâții N. L. și O., fiind înscris în CF 632/II sub nr. B+6,7. G. C. solicită constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 m.p., în care este inclusă și suprafața de 150 m.p. menționată mai sus, fiind eliberat TP nr._/1995 cu T53 F513 și CC 512. În baza documentației întocmite (plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, memoriu tehnic, proces verbal de reevidențiere a construcțiilor nr. 1167/2003) se transcrie nr. top 1305/1 în CF4171 /N/S. de M., fiind majorată suprafața nr. top 1305/1 la 630 m.p, fiind atribuit nr. cad 274 și reevidențiate construcțiile casă de locuit și garaj cu mansardă în favoarea lui G. C. – 480 m.p. – B+1 și N. L. și O. – 150 m.p. – B+2,3. Prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 887/2005 G. C. vinde 480 m.p. pârâților N. L. și O., înscriindu-se în CF 4171/N/S. de M., B+2, 3, 4, 5 întreaga suprafață și construcțiile pe numele pârâților. Prin decizia civilă nr. 654/2003 se hotărăște modificarea Titlului de proprietate nr._/1995 și diminuarea suprafeței intravilane cu 550 m.p.; mențiunile din CF 4171/N au fost modificate și s-a revenit la înscrierile B+2,3, respectiv N. L. și O. cu 1/1 casă de locuit și 150 m.p. teren. Față de această situație, reclamantul justifică dreptul de proprietate, în indiviziune cu ceilalți titulari ai titlului de proprietate nr._/2002, pentru suprafața de 2206 m.p., iar pârâții dreptul de proprietate pentru suprafața de 150 m.p. și construcții. În fapt, pârâții stăpânesc 688 m.p. potrivit măsurătorilor efectuate de expertul desemnat în cauză (f. 183-221), cu 538 m.p. mai mult decât în acte, iar reclamantul stăpânește o suprafață mai mică decât în acte - 2104 m.p. în varianta indicată de pârâți, respectiv 1707 m.p. în varianta indicată de reclamant. Plusul de teren deținut de pârâți face parte din suprafața lipsă din terenul reclamantului, astfel încât acțiunea în revendicare formulată a fost apreciată ca întemeiată.
Având în vedere faptul că reclamantul a solicitat obligarea reclamanților la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie pentru suprafața de 550 m.p. cererea formulată cu privire la diferența de 12 mp. A fost respinsă ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâților la ridicarea construcțiilor situate pe terenul proprietatea reclamantului, prima instanță a reținut că potrivit art. 482 cod civil (1864) Proprietatea unui lucru mobil sau imobil dă drept asupra tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial. Acest drept se numește: drept de accesiune. Potrivit art. 488 Cod civil, Tot ce se unește și se încorporează cu lucrul se cuvine proprietarului lucrului, potrivit regulilor statornicite mai jos., iar potrivit art. 494 (1) Dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice. (2) Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut; el poate chiar, după împrejurări, fi condamnat la daune-interese pentru prejudiciile sau vătămările ce a putut suferi proprietarul locului. (3) Dacă proprietarul voiește a păstra pentru dânsul acele plantații și clădiri, el este dator a plăti valoarea materialelor și prețul muncii, fără ca să se ia în considerație sporirea valorii fondului, ocazionată prin facerea unor asemenea plantații și construcții. Cu toate acestea, dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul sau de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului.
Pe terenul proprietatea reclamantului, așa cum a fost stabilit prin expertiza întocmită în cauză, se află situat garajul – C3, imobil proprietatea pârâților. Acest garaj a fost construit de către M. A. în baza Autorizației de construire nr. 13/1995. Construcția a fost dobândită de către pârâți în baza contractului de schimb nr. 617/1999, fiind înscris în CF 632/II sub nr. B+6,7. Față de această situație, fiind obținută autorizație de construire la momentul edificării construcției, prima instanță a apreciat că nu se poate reține calitatea de constructor de rea credință a persoanei de la care pârâții au dobândit dreptul asupra construcției, pentru a se putea cere ridicarea acesteia. În aceste condiții, petitul formulat de reclamant vizând obligarea pârâților la ridicarea garajului – C3 de pe terenul proprietatea reclamantului a fost respins ca neîntemeiat.
În ce privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut o culpă parțială a pârâților și a dispus obligarea acestora la plata sumei de 1059,5 lei către reclamant, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul R. L. F. care a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul soluționării capătului de cerere privind obligarea pârâților la ridicarea garajului C3 de pe terenul proprietatea reclamantului și sub aspectul cuantumului despăgubirilor de plată a pârâților în sumă de 1069,5 lei care este apreciat de reclamant ca fiind net inferior solicitărilor sale în valoare de_ lei pentru folosirea fără drept a terenului proprietatea sa încă din anul 1999 și din anul 2005 când este parte în prezentul dosar.
În motivarea apelului apelantul reclamant a arătat că este corectă aprecierea instanței de fond în privința obligării pârâților de a lăsa în deplina proprietate și posesie a reclamantului suprafața de 538 mp teren însă consideră greșită aplicarea art. 494 alin. 3 în ce privește ridicarea garajului C3 deoarece acesta a fost construit de o terță persoană M. A. în baza autorizației de construcție 13/1995 și înscris de pârâți în baza contractului de schimb intervenit, prezumându-se buna credință a acesteia. Apelantul reclamant mai arată că potrivit raportului de expertiză, imobilul casă de locuit în suprafață de 136 mp cu teren în suprafață totală de 150 mp a fost vândut succesiv iar autorizațiile de construire și certificatul de urbanism sunt eliberate pe nr. top. 1305/1 iar M. A. a fost de rea-credință construind garajul pe terenul alăturat, ce nu îi aparținea, garajul C3 având o suprafață de 29 mp și situat la peste 10 m de pct. 41-48 din expertiză, limita suprafeței de 150 mp. Apelantul reclamant invocă dispozițiile art. 480 Cod civil coroborat cu art. 576 și 577 Cod civil potrivit cărora apreciază că proprietara celor 150 mp teren și casă trebuia să respecte autorizația dată iar construirea în afara autorizației este ilegală și nu dovedește bună-credință ci dimpotrivă, având în vedere și faptul că în cartea funciară a fost notat procesul de tulburare de posesie împotriva pârâtului G. C., notificare ridicată la data de 10.01.2006. Apelantul reclamant mai arată că împotriva autorizației de construire a formulat cerere de ordonanță președințială pentru sistarea lucrărilor, cauză în care a fost pronunțată sentința civilă 1638/1996 a Judecătoriei Târgu M. și decizia 652/1996 a Tribunalului M. prin care deși este respinsă acțiunea sa, este probat faptul că numita M. A. era conștientă că garajul l-a edificat pe terenul altuia iar reaua credință a numitului G. C. și pârâților N. L. și O. este clar dovedită prin decizia 654/2003, sentința civilă 3749/2008 iar cea a Primăriei S. de M. și a OCPI M. este dovedită și de decizia penală 897/2001 a Tribunalului M. care a refăcut titlul de proprietate falsificat în forma sa inițială. Privitor la despăgubiri, apelantul reclamant arată că folosirea începând cu anul 2005 când a cerut părților să elibereze terenul, fără nici un drept, încercând cu rea-credință să încheie fraudulos un contract de vânzare cumpărare îndreptățesc pe apelantul reclamant la despăgubiri solicitate prin concluziile scrise la 28.05.2012 pct. 4.
La declarația de apel apelantul a anexat în copie comunicare, sentința civilă 4564 din 05 iunie 2012 a Judecătoriei Târgu M., sentința civilă 1638 din 06 februarie 1996, decizia civilă 652 din 03 iulie 1996.
Împotriva sentinței civile nr. 4656 din 05.06.2012 au declarat apel și intimații pârâți N. L. și N. O. care au solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță motivat de faptul că probatoriul administrat este insuficient față de motivarea instanței iar în subsidiar au solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca nefondată.
În motivarea apelului, apelanții intimați pârâți au arătat că în cauză există un mare grad ce complexitate raportat la contrarietatea soluțiilor pronunțate de diferite instanțe de judecată față de demersurile judiciare inițiate de reclamant din anul 1993. apelanții intimați pârâți au făcut un istoric al procedurilor judiciare derulate de către apelantul intimat reclamant R. L. F.. Apelanții intimați pârâți N. L. și N. O. mai arată că terenul în cauză este în ce îi privește, teren aferent regimului de folosință curți construcții în timp ce terenul apelantului intimat reclamant R. L. F. are categoria de folosință arabil.
Apelantul intimat reclamant a depus la data de 08 noiembrie 2012 întâmpinare la apelul declarat de apelanții intimați pârâți N. L. și N. O., solicitând respingerea apelului declarat de aceștia.
În motivarea întâmpinării apelantul intimat reclamant R. L. F. a arătat că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic faptul că anterior au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile iar suprafața aflată în proprietatea sa potrivit tislului de proprietate nr._ este aceeași și după refacerea acestuia în baza deciziei penale nr. 897 din 2001 a Tribunalului M.. Apelantul intimat reclamant R. L. F. mai arată că din 1993 nimeni nu a contestat titlul său în instanță și față de faptul că terenul pe care îl revendică are o valoare mai mică decât_ lei, potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă apreciază calea de atac corectă ca fiind cea a recursului, solicitând recalificarea căii de atac din apel în recurs.
La termenul din 04 decembrie 2012 tribunalul a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs și a pus în vedere recurentului intimat reclamant obligația de a achita taxă judiciară de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei pentru critica vizând cererea de ridicare a garajului C3 și pentru cea vizând despăgubirile, o taxă judiciară de timbru în sumă de 43,12 lei și timbru judiciar în sumă de 1,5 lei iar recurenților intimați pârâți obligația achitării unei taxe judiciare de timbru în sumă de 701,1 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La data de 24 ianuarie 2013 recurentul intimat reclamant R. L. F. a depus la dosar note de ședință prin care a invocat excepția puterii de lucru judecat, potrivit art. 166 Cod procedură civilă în raport de decizia nr. 5494/2003 dosar penal 3693/2003 privind refacerea titlului de proprietate nr._/1993, decizia nr. 654/22.10.2003 dosar 2773/1997 privind anularea parțială a titlului de proprietate nr._/05.03.1996, sentința civilă nr. 3749/08.07.2008 dosar 8070/2007 privind nulitatea contractului de vânzare cumpărare nr. 887/26.05.2005 a BNP A. O., radierea din CF nr. 4171/N S. de M. a dreptului de proprietate al recurenților intimați pârâți N. L. și N. O. și sentința civilă 7142/2010 privind rectificarea cf în baza sentințelor anterior menționate.
La notele de ședință recurentul intimat reclamant R. L. F. a anexat în copie chitanțele de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 44 lei și respectiv 5 lei, originalele acestor chitanțe precum și timbru judiciar în sumă de 1,65 lei.
La data de 29 ianuarie 2013 recurenții intimați pârâți au depus chitanța de achitare a onorariului expert Misăraș F. în sumă de 701,1 lei și timbre judiciare în sumă de 5 lei.
La data de 31 ianuarie 2013 recurenta intimată pârâtă N. O. de depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul intimat reclamant R. L. F. prin care arată că soțul său recurentul intimat pârât N. L. a decedat și solicită introducerea în cauză și a singurului moștenitor legal, fiul său, N. L., precum și admiterea apelului astfel cum a fost formulat, motivat și întemeiat. Recurenta intimată pârâtă N. O. mai arată că prin întâmpinarea depusă, recurentul intimat reclamant redă trunchiat chestiunile care privesc modificarea titlului de proprietate în baza hotărâri penale, fără a analiza temeinic chestiunile de fond civil. În opinia sa, chestiunea care intervine este cea legată de faptul că persoanele acuzate inițial de fals material în înscrisuri oficiale au fost achitate de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 5494/26.11.2003, urmare a recursului în anulare promovat de Procurorul General al României, situația în care este de neînțeles cum poate rămâne valabil un titlu emis chiar și în baza unei hotărâri judecătorești casate. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, recurenta intimată pârâtă arată că și ea poate invoca această excepție față de conținutul hotărârilor menționate din care unele îi profită. Față de situația terenului revendicat de recurentul intimat reclamant R. L. F., recurenta intimată pârâtă N. O. arată că a solicitat și insistă în efectuarea unei probe cu cercetarea locală, astfel încât solicită casarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru administrarea acestei probe și reiterează susțineri anterior formulate în declarația de apel.
La dosar au mai fost depuse dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 702 lei (f. 40), copia certificatului de naștere al fiului recurentului intimat pârât N. L. (f. 42), copia certificatului de deces al recurentului intimat pârât N. L. (f. 43), copia cărții de identitate a fiului recurentului intimat pârât N. L. (f. 44), copia certificatului de căsătorie al recurenților intimați pârâți N. L. și N. O. (f. 45), încheierea nr. 518 din 06.01.2010 a OCPI M. BCPI Târgu M. – în copie (f. 55, 87), încheierea nr._ din 01.07.2011 a OCPI M. BCPI Târgu M. (f. 56, 88) – în copie, copia adresei nr. 7540/29.08.2011 emisă de OCPI M. (f. 57, 89), copia adresei_/08.04.2012 emisă de Serviciul de Investigare a Fraudelor (f. 58), planșe foto (f. 59-62), copia certificatului de căsătorie a numitei N. C. (f. 69), copia certificatului de naștere a numitei N. C. (f. 70), copia încheierii din 06.12.2001 a Tribunalului M. în dosar 6804/2001 (f. 71-72), copia deciziei penale 897 din 14 decembrie 2001 a Tribunalului M. în dosar 6804/2001 (f. 73-77), copia titlului de proprietate nr._ (f. 78-79), copia titlului de proprietate nr._ din 05.11.2002 (f. 80-81), copia extrasului de carte funciară2906/N/SG.M. din 03.12.2009 (f. 82), copia declarației de intrare (f. 83), plan de amplasament și delimitare a imobilului (f. 84), copia adresei nr._/09.09.2013 emisă de Serviciul de Investigare a Fraudelor (f. 101), copia adresei nr. 4828/P/2012 din 08.11.2013 a Serviciului de Investigare a Fraudelor (f. 106),
Recurenta intimată pârâtă N. O. a solicitat suspendarea cauzei în temeiul art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă până la soluționarea plângerii penale depuse la data de 02.08.2012 la P. de pe lângă Judecătoria Târgu M., ce face obiectul dosarului 4828/P/2012. La cerere recurenta intimată pârâtă N. O. a anexat copia adresei emise de Serviciul de Investigare a Fraudelor nr. 4828/P/2012 din 03.12.2012, copia plângerii penale formulate.
La data de 25 martie 2013 recurentul intimat reclamant R. L. F. a depus note de ședință prin care a reiterat excepția autorității de lucru judecat și a arătat că se opune suspendării cauzei solicitate de recurenta intimată pârâtă N. O..
La data de 28 august 2013 recurentul intimat reclamant R. L. F. a depus la dosarul cauzei note prin care reiterează excepția autorității de lucru judecat invocată anterior, a formulat concluzii cu privire la recursurile declarate în cauză și în subsidiar a formulat cerere de recuzare a completului de judecată.
La termenul din 06 iunie 2013 tribunalul a calificat excepția invocată de recurentul intimat reclamant R. L. F. ca fiind o apărare iar nu o veritabilă excepție de procedură, urmând a fi analizată cu ocazia soluționării fondului cauzei.
Față de apărarea recurentului intimat reclamant R. L. F., tribunalul reține că în cauză nu există autoritate de lucru judecat în ce privește recursul asupra căreia instanța se pronunță, hotărârile anterioare, invocate de recurentul intimat urmând a fi avute în vedere sub aspectul puterii de lucru judecat privitor la chestiunile anterior dezlegate de instanțele de judecată, în mod definitiv și irevocabil.
Analizând hotărârea recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate precum și din oficiu, potrivit art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă tribunalul apreciază că aceasta este temeinică și legală iar recursurile declarate sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Starea de fapt a fost corect reținută de prima instanță prin coroborarea probelor administrate în cauză, descrierea acesteia, fiind însușită de tribunal astfel cum a fost făcută în considerentele sentinței atacate. Astfel, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a reținut că În baza titlului de proprietate nr._/16.03.1993 și a fișei de punere în posesie, reclamantul R. L. F. împreună cu R. V. și F. V. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1740 m.p. teren situat în prelungirea terenului proprietatea pârâților, teren arabil situat în A514 și A661/24.
Prin Decizia penală nr. 897/2001 a Tribunalului M., TP nr._/16.03.1993 este anulat și se eliberează un nou titlu de proprietate cu același nr.,_/2002, terenul intravilan atribuit fiind identificat prin T53, A514, cu suprafața de 2206 m.p.
Terenul proprietatea reclamantului a fost înscris în CF 632 S. de M., nr.top.1305/2, sub poziția B+53 cu suprafața de 1901 m.p, la aceeași poziție fiind notată și suprafața de 2206 m.p. reconstituită prin TP_/2002, cu mențiunea că în CF 632 nr. top. 1305/2 are o suprafață de 2188 m.p.
Imobilul casă de locuit nr. 1023 S. de M. cu suprafața de 150 m.p. a fost dezmembrat din CF 632 S. de M., cu nr. top 1305/1.În anul 1977 imobilul a fost cumpărat de Mihaly I. și M. și transcris în CF 632/II S. de M. sub B+1,2. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 9331/1990 imobilul a fost cumpărat de G. C. și înscris în CF 632/II S. de M. sub nr. B+4. Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 8835/1994 mobilul a fost vândut lui M. A. și înscris în CF 632/II, sub nr. B+5, iar prin contractul de schimb nr. 617/1999 imobilul este dobândit de către pârâții N. L. și O., fiind înscris în CF 632/II sub nr. B+6,7.
G. C. solicită constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 700 m.p., în care este inclusă și suprafața de 150 m.p. menționată mai sus, fiind eliberat TP nr._/1995 cu T53 F513 și CC 512.
În baza documentației întocmite (plan de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, memoriu tehnic, proces verbal de reevidențiere a construcțiilor nr. 1167/2003) se transcrie nr. top. 1305/1 în CF 4171 /N/S. de M., fiind majorată suprafața nr. top. 1305/1 la 630 m.p, fiind atribuit nr. cad. 274 și reevidențiate construcțiile casă de locuit și garaj cu mansardă în favoarea lui G. C. – 480 m.p. – B+1 și N. L. și O. – 150 m.p. – B+2,3.
Prin Contractul de vânzare cumpărare nr. 887/2005 G. C. vinde 480 m.p. pârâților N. L. și O., înscriindu-se în CF 4171/N/S. de M., B+2, 3, 4, 5 întreaga suprafață și construcțiile pe numele pârâților.
Prin decizia civilă nr. 654/2003 se hotărăște modificarea Titlului de proprietate nr._/1995 și diminuarea suprafeței intravilane cu 550 m.p.; mențiunile din CF 4171/N au fost modificate și s-a revenit la înscrierile B+2,3, respectiv N. L. și O. cu 1/1 casă de locuit și 150 m.p. teren.
Față de această situație, se reține că reclamantul justifică dreptul de proprietate, în indiviziune cu ceilalți titulari ai titlului de proprietate nr._/2002, pentru suprafața de 2206 m.p., iar pârâții dreptul de proprietate pentru suprafața de 150 m.p. și construcții.
În fapt, pârâții stăpânesc 688 m.p. potrivit măsurătorilor efectuate de expertul de semnat în cauză ( f 183-221), cu 538 m.p. mai mult decât în acte, iar reclamantul stăpânește o suprafață mai mică decât în acte - 2104 m.p. în varianta indicată de pârâți, respectiv 1707 m.p. în varianta indicată de reclamant.
În ce privește recursul declarat de recurentul intimat reclamant R. L. F. sub aspectul ridicării garajului C3 de către recurenții intimați pârâți, tribunalul reține că numita M. A. nu poate fi considerată de rea-credință întrucât în raport de lipsa oricăror probe care să probeze reaua credință a acesteia, prezumția de bună-credință subzistă până la proba contrarie. Mai mult, tribunalul reține că prin sentința civilă 1638 din 06 februarie 1996 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin decizia civilă 652 din 03 iulie 1996 a Tribunalului M., a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de recurentul intimat reclamant R. L. F. reținându-se că numita M. A. deținea autorizație de construcție pentru ridicarea garajului în cauză, aspect care, reținut și de prima instanță în prezenta cauză constituie premisele care consolidează existența bunei-credințe a constructorului, numita M. A.. În condițiile în care prezumția de bună-credință a constructorului nu a fost răsturnată prin probatoriul administrat, tribunalul apreciază ca fiind corectă soluția primei instanțe privitor la acest capăt de cerere.
Referitor la recursul declarat de recurentul reclamant R. L. F. privitor la pretențiile formulate de acesta pentru lipsa de folosință a imobilului, tribunalul reține că reclamantul a formulat aceste pretenții pentru prima dată prin concluziile scrise depuse în fața primei instanței, situație în care în mod corect aceasta a lăsat nesoluționată această cerere formulată mult după momentul statornicit de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă.
În ce privește recursul declarat de pârâții N. L. și N. O., tribunalul reține că potrivit probatoriului administrat în cauză rezultă fără dubiu faptul că pârâții folosesc în mod efectiv o suprafață de teren mai mare decât cea menționată în actele de proprietate, diferența de suprafață aflată în posesia pârâților fiind identificată prin expertiza tehnică întocmită în cauză ca aparținând reclamantului R. L. F. astfel încât prima instanță în mod corect a dispus obligarea pârâților să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului, suprafața de 538 mp teren situat în S. de M., înscris în CF nr. 632/S. de M., nr. top. 1305/2, identificat în raportul de expertiză întocmit de expert Misăraș F. prin punctele 77-3-79-57-54-48-43-41-78-77.
Tribunalul reține că recurenții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R. L. F., cu domiciliul în Tg. M., ..11, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4564 din data de 05 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții N. O., cu domiciliul în S. de M., ., jud. M., N. L. jun., cu domiciliul în S. de M., ., jud. M. și P. C., domiciliată în Germania, Daimlerstrase 15, Besec – Petesdorf, cod_ Dentschland, toți cei trei în calitate de moștenitori ai pârâtului defunct N. L., precum și de pârâta N. O. în nume propriu, cu domiciliul în S. de M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 4564 din data de 05 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.-M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2013.
Președinte, P. M. | Judecător, M. L. | Judecător, C. M. |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:M.L./18.12.2013
M.T./2 ex./18.12.2013
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 49/2013. Tribunalul MUREŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 272/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
