Fond funciar. Decizia nr. 299/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-04-2013 în dosarul nr. 430/289/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 299
Ședința publică din data de 04 aprilie 2013
Completul compus din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: M. B.-I.
Grefier: A. E. C.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurentele-petente H. V. C., cu domiciliul în Reghin, ., . și H. M., cu domiciliul în Sighișoara, ., . și respectiv de către recurenta-intimată C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. – Instituția P. Județului M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1242 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 21 martie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 28 martie 2013 iar apoi pentru data de azi, 04 aprilie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1242 din data de 10 octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de petentele H. V. C. și H. M., în contradictoriu cu intimatele C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. – INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI M. și C. L. PENTRU APLICAREA LEGII Nr. 18/1991 L., fiind anulat în parte art. 2 din Hotărârea Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 451/2007 în ceea ce privește contestația formulată de petente. S-a dispus astfel reconstituirea dreptului de proprietate al petentelor după antecesorul Etelto D., punerea în posesie a acestora și eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 30,2770 ha terenuri forestiere pe amplasamente libere, conform raportului de expertiză topografică realizat în cauză de către dl. expert M..
Totodată, intimatele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei, fiind respinse ca neîntemeiate restul pretențiilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea nr. 1253/29.08.2005 (nr. 6008/29.08.2005) adresată Comisiei Locale de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor L., petenta H. V. C. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în C.F. nr. 250 Logig, în suprafață totală de 1.061.973 mp, din care 48,3858 ha teren agricol și 57,8115 ha pădure. Ulterior, în data de 14.11.2005, reclamanta a depus același dosar o cerere prin care a solicitat ca reconstituirea dreptului de proprietate să se facă și pe numele surorii sale H. M. și a vărului Konczwald Franz D., depunând pentru aceștia copiile actelor de stare civilă.
De asemenea, prin cererea nr. 6008/19.10.2005 (înregistrată la dosarul nr.1253), și petenta H. M. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor forestiere după bunicul său Etelto D., arătând că formulează cererea împreună cu sora sa H. V..
Prin cererea înregistrată sub nr. 6008/19.10.2005 și numitul KONCZWALD FRANZ D. a solicitat comisiei locale reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor forestiere după bunicul Etelto D..
Prin cererea înregistrată sub nr. 1318/12.09.2005, la același dosar, petenta H. V. a arătat că renunță la suprafața de 47 ha teren agricol, deoarece a primit 50 ha teren agricol, considerând că solicitarea sa este împotriva spiritului legii fondului funciar, arătând că rămâne de restituit terenul forestier de 57 ha.
Prin Hotărârea nr.451/21.06.2007, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a respins contestația înregistrată sub nr. 735/27.03.2007 formulată de H. V. C. și H. M. prin împuternicit avocat G. L. D., împotriva modului de soluționare a cererilor nr. 6008/19.10.2005, nr. 1318/12.09.2005, prin care s-a solicitat restituirea suprafețelor de 43,3858 ha teren agricol și 57,8115 ha pădure, după defunctul Elteto D..
1)
În ceea ce privește motivul invocat de C. Județeană M. pentru respingerea cererii petentelor de reconstituire a dreptului de proprietate, prima instanța a reținut, pe de o parte că nu are nici o relevanță faptul că dreptul de proprietate al antecesorului reclamantelor s-a întabulat în cărțile funciare înainte de perioada de referință a legii fondului funciar. Dreptul de proprietate este unul perpetuu și, atâta timp cât până în anul 1945 în cartea funciară nu s-a făcut nici o modificare, operează prezumția legală potrivit căreia dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul respectiv există în folosul acesteia, cât timp nu se dovedește contrariul.
A constatat prima instanță că petentele în calitate de nepoate sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul Etelto D. (D.), iar suprafața preluată de la antecesorul acestora rezultă din C.F. nr. 250 Logig.
2)
În ceea ce îl privește pe numitul Konczwald Franz D., prima instanță a constatat că, deși este succesor al defunctului Etelto D. – fiind văr cu petentele, acesta nu a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene M., neavând calitate în prezenta cauză. S-a apreciat astfel, că prin neparticiparea numitului Konczwald Franz D. la acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, acesta a renunțat implicit la cererea sa de reconstituire.
3)
Referitor la cererea de reconstituirea a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, prima instanță a constatat că doar petenta H. V. C. a solicitat și aceste terenuri agricole, terenuri la care a renunțat ulterior, conform declarației înregistrate sub nr. 1318/12.09.2005. H. M. și Konczwald Franz D. au solicitat doar terenurile forestiere din C.F. nr. 250 Logig. Prin urmare, plângerea petentelor a fost apreciată ca fiind neîntemeiată sub acest aspect, avându-se în vedere și susținerile petentei H. V. C., susțineri potrivit cărora acesteia i s-a reconstituit deja dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de 50 ha teren agricol, prin depășirea acestei limite urmând a se încălca prevederile art. 3, alin. 2 din Legea nr. 1/2000.
4)
Plângerea împotriva modului de soluționare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 57 ha teren forestier, a fost admisă doar în parte. S-a apreciat în acest sens că prin cererea adresată comisiei locale, numitul Konczwald Franz D. a acceptat inițial moștenirea pentru cota de ½ cuvenită acestuia. Ulterior a renunțat însă implicit la drepturile sale prin neformularea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene. Prin urmare, petentele nu au dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate și asupra cotei cuvenite vărului lor, deoarece prin faptul formulării de către acesta a cererii de reconstituire a rezultat că acesta nu a fost renunțător, pentru a putea opera acrescământul pentru petente.
5)
Cererea petentelor de obligare a intimatelor la plata cheltuielilor de judecată a fost admisă, avându-se în vedere faptul că acestea au căzut în pretenții, iar petentele au achitat onorariul pentru expertiza topografică în cuantum de 1.500 lei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs atât petentele H. V. și H. M., cât și intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M..
I.
Petentele H. V. și H. M. au solicitat modificarea hotărârii atacate „în sensul admiterii integrale a plângerii introductive … cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată”.
În esență, recurentele au arătat că, prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiile legale incidente în materia dreptului de acrescământ succesoral, ignorând totodată regula unanimității ce funcționează în materia coproprietății în raporturile dintre comoștenitori.
II.
Intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M. a criticat hotărârea primei instanțe arătând că, după cum rezultă din analiza C.F. 205 . poziția 46, doar o suprafață de 9 iugăre și 425 stânjeni (5,33 ha) pădure (terenul înscris la poziția A +130) se mai află înscris în cartea funciară pe numele defunctului Etelto D. în anul 1938, restul de teren cu vegetație forestieră fiind expropriat în totalitate anterior acestei date. S-a apreciat că s-ar fi impus respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Intimata C. L. PENTRU APLICAREA LEGII Nr. 18/1991 nu și-a desemnat reprezentant în fața instanței de recurs și nu a formulat întâmpinare sau alte cereri scrise .
Din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
I.
În privința recursului formulat de petentele H. V. și H. M.:
Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991, de prevederile acestui act normativ beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
După cum rezultă din dispozițiile legale anterior citate, moștenitorii pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate dacă au venit la moștenire în mod personal sau prin reprezentare în condițiile art. 664 – 668 Cod civil.
Astfel, ca efect al reprezentării succesorale, numitul Konczwald Franz D. a dobândit vocație succesorală după defunctul Etelto D., bunicul acestuia.
Potrivit art. 13 alin. 2 din Legea 18/1991, moștenitorii sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că cererea de reconstituire adresată Comisiei locale de către numitul Konczwald Franz D. echivalează cu o acceptare a moștenirii pentru cota de ½ ce i se cuvenea prin reprezentarea părinților săi.
Contrar susținerilor recurentelor, legea nu condiționează actul de acceptare a succesiunii de formularea sau nu a contestației împotriva unei soluții defavorabile propusă de C. locală. Altfel spus, simpla formulare a cererii de reconstituire echivalează cu acceptarea succesiunii, indiferent de formularea sau nu a contestației împotriva propunerii acestei comisii. Aplicând același principiu ( Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus ), apar ca lipsite de temei inclusiv susținerile referitoare la faptul că numitul Konczwald Franz D. nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate datorită lipsei cetățeniei române.
După cum a reținut și prima instanță, efectul acrescământului succesoral ( respectiv mărirea cotei din moștenire a unor succesori în drepturi în defavoarea altor moștenitori datorită înlăturării sau renunțării acestora) nu se poate produce în situația în care toate persoanele cu vocație succesorală au făcut acte de acceptare a succesiunii.
Ca efect al acceptării succesiunii de către numitul Konczwald Franz D., acrescământul succesoral (în privința cotei acestuia), nu poate opera în favoarea celorlalți moștenitori acceptanți, respectiv în favoarea recurentelor H. V. și H. M..
Într-adevăr, după cum susțin și recurentele „stabilirea cotelor succesorale cuvenite asupra aceluiași emolument succesoral ca și cea a partajului succesoral între comoștenitori etc este una ce depășește problematica legislației speciale în materie de fond funciar”. Totuși, anterior operațiunii de stabilire a cotelor, se impune determinarea masei succesorale. Dacă în componența acestei mase succesorale intră imobile ce fac obiectul Legii 18/1991, se impune în mod evident a se face aplicarea dispozițiilor legii speciale pentru „readucerea” în conținutul acesteia a terenurilor expropriate.
Nu pot fi acceptate nici criticile referitoare la nesocotirea de către prima instanță a regulii unanimității în materie de coproprietate. Astfel, pe de o parte, anterior reconstituirii nu poate fi vorba despre existența coproprietății. Pe de altă parte, în procesul de reconstituire a dreptului de proprietate se impune cu necesitate aplicarea legii speciale în detrimentul legii generale. Ca efect al achiesării numitului Konczwald Franz D. la soluția de respingere propusă de C. locală (în lipsa intervenirii acrescământului succesoral), recurentele sunt în măsură a face acte de conservare sau dispoziție doar în privința cotei de ½ ce li se cuvine.
II.
Referitor la recursul formulat de intimata C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR M.:
Procedând la examinarea copiei C.F. 250 - Logig, tribunalul constată că, după cum rezultă din înscrierile de sub B 11, în favoarea vechiului proprietar au fost readnotate imobilele de sub nr. A+ 105 – 130.
Din cuprinsul aceleiași cărți funciare, rezultă că nr. topografice 1363; 1364; 1366/2; 1367/2/1 și 1367/1 reprezintă terenuri cu vegetație forestieră în suprafață totală de 60 ha și 5541 m2. Aceste numere topografice se regăsesc sub înscrierile A + 127, 129 și 130 din C.F. 250 –Logic (înscrieri incluse în cele menționate la B 11 ca fiind readnotate în favoarea vechiului proprietar).
Totodată, aceste aspecte sunt confirmate inclusiv de raportul de expertiză întocmit în cauză de către sing. M. O., raport ce identifică aceste terenuri ca fiind terenuri cu vegetație forestieră.
Prin urmare, apar ca neîntemeiate susținerile recurentei C. Județeană, susțineri potrivit cărora „doar o suprafață de 9 iugăre și 425 stânjeni (5,33 ha) de pădure (terenul înscris la poziția A+130) s-ar mai afla înscris pe numele defunctului Etelto D..
În același context, apar ca fiind pe deplin justificate argumentele primei instanțe referitoare la lipsa de relevanță a faptului că dreptul de proprietate al antecesorului reclamantelor s-a întabulat în cărțile funciare înainte de perioada de referință a legii fondului funciar.
După cum a reținut și prima instanță, dreptul de proprietate este unul perpetuu, iar atâta timp cât până în anul 1945 în cartea funciară nu s-a făcut nici o modificare, operează prezumția legală potrivit căreia dreptul respectiv există în folosul persoanei înscrise în C.F.
Pentru toate considerentele anterior expuse, tribunalul apreciază ca nefondate criticile aduse de către recurenți hotărârii primei instanțe, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge ambele recurs ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile formulate de petentele H. V. cu domiciliul în Reghin, ., . și H. M., cu domiciliul în Sighișoara, ., . precum și de către intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M., cu sediul în Tg. M., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 1242/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 04 aprilie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, M. B.-I. |
Grefier, A. E. C. fiind plecată în concediu semnează grefier șef sectie civilă C. Șimon |
Red.E.O.
Tehnored.M.M.
2 ex./16.04.2013Jud.fond.: A. H.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 428/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 912/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
