Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 545/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 545/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 545/2015
Ședința publică din data de 01 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. T.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-contestator C. L., cu domiciliul în comuna L. Bradului, ., jud. M. și cu CNP_3, împotriva sentinței civile nr. 249 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 01 octombrie 2015.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 249 pronunțată la data de 12 martie 2015 sub nr._ s-a respinge cererea de chemare în judecată având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul C. L., în contradictoriu cu intimata D. B.- ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M. –SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL REGHIN.
În considerente s-a reținut că prin titlul executoriu nr._ din data de 30 octombrie 2014 (f. 4), în sarcina contestatorului s-au stabilit obligații de plată în sumă de 85 lei, reprezentând accesorii impozit pe venituri din cedarea folosinței bunurilor 35 de lei- Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii din data de 16.07.2014 și cheltuieli judiciare în baza Sentinței penale 24/CC/2014, 50 de lei. S-au invocat prevederile art. 110 alin. 2 din OG nr. 92/2003 și ale art. art.44 alin. 1 din același act normativ, precum și ale art. 141 alin. 2.Din actele, depuse în copie de către intimată, instanța a reținut faptul că există dovada comunicării către contestatoare a somației însoțite de titlul executoriu, situație în care instanța nu poate decât să rețină faptul că executarea silită împotriva debitoarei contestatoare a început în mod legal, având în vedere prevederile art.145, alin.1 din O.G. nr.92/2003. În ceea ce privește afirmarea posibilității contestatorului de a solicita verificarea pe calea contestației la executare a titlului de creanță însuși, instanța constată că această susținere este neîntemeiată, având în vedere dispozițiile art.172, alin.3 din O.G. nr.92/2003, potrivit cărora contestația la executare împotriva titlului executoriu este posibilă numai în cazul în care titlul executoriu nu este reprezentat de o hotărâre judecătorească sau pentru contestarea acestuia nu ar exista o altă procedură legală. Astfel, procedura de soluționare a contestației la executare nu se confundă cu procedura de contestare a actelor administrativ-fiscale, reglementată de Codul de procedură fiscală, numai prin această din urmă procedură fiind posibilă contestarea titlului de creanță însuși. Or, având în vedere faptul că legiuitorul a pus la dispoziția contestatorului debitor, pentru sumele ce reprezintă obligațiile de plată accesorii, o cale de atac prevăzută de O.G. nr.92/2003, cale de atac de care contestatorul nu a uzat, contestatorul nu mai poate să utilizeze apărări de fond împotriva acestuia pe calea contestației la executare. În acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia dată în recursul în interesul legii nr. XIV/2007. Cât privește cheltuielile de judecată stabilite prin sentința penală 24/CC/2014, art.172, alin.3 din O.G. nr.92/2003 interzice analizarea pe calea contestației la executare un titlu executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească. În ceea ce privește eventualele neregularități ale actelor de executare, instanța nu a identificat nici o încălcare a dispozițiilor legale de către organul de executare, astfel că a respins contestația la executare ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel contestatorul, solicitând modificarea acesteia și admiterea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivare arată că motivarea primei instanțe înfrâng dreptul său de a contesta titlul executoriu care a fost emis pentru sume nedatorate. Mai arată că nu i-a fost comunicată vreo decizie de impunere. Suma de 50 lei nu este stabilită în baza unui titlu valabil, titlul de creanța menționat este un număr de dosar eronat. Din actele depuse la dosar nu rezultă că intimata a comunicat actul administrativ fiscal, decizia de calcul accesorii și decizia/hotărârea privind cheltuielile judiciare.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
În motivare arată că sumele cuprinse în titlul executoriu reprezintă accesorii pentru perioada 31.12._14, decizia nefiind contestată și cheltuieli de judecată transmise de Judecătoria Reghin prin Biroul de Executări Penale în vederea aplicării art. 136 și 137 din OG nr. 92/2003.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul reține următoarele:
Criticile apelantului sunt nefondate sub aspectul necomunicării actelor ce constituie titlurile de creanță și în baza cărora s-au emis actele de executare silită contestate.
Astfel, din dovezile de comunicare de la filele 21 și 22, 23 din dosarul primei instanțe rezultă că i-au fost comunicate prin poștă contestatorului atât decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, cât și hotărârea judecătorească pronunțată în dosar nr._, acest număr de dosar fiind menționat și în titlul executoriu de la fila 4, deci este nefondată critica apelantului și sub aspectul greșitei identificări a cauzei penale. Câtă vreme nu există o prevedere legală care să impună identificarea creanței prin indicarea numărului de sentință, este lipsit de relevanță aspectul că în cuprinsul titlului executoriu întocmit de intimată nu s-a menționat numărul sentinței penale, indicându-se corect numărul de dosar și data la care s-a pronunțat instanța de judecată, elemente suficiente pentru identificarea creanței.
Nici aspectele invocate cu privire la îngrădirea dreptului de a contesta titlurile de creanță nu sunt motive care să atragă nelegalitatea sentinței apelate, corect reținând prima instanță prevederile incidente, respectiv ale art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003. Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac instituite de Codul de procedură penală, iar împotriva titlului de creanță reprezentat de decizia de stabilire a accesoriilor emisă de intimată se poate exercita contestația prevăzută de art. 205 din OG nr. 92/2003, acesta fiind cadrul legal în care apelantul își exercită pe deplin dreptul de apărare.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 C. pr. civ. tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul contestator C. L. împotriva sentinței civile nr. 249 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul contestator C. L. cu domiciliul în comuna L. Bradului, ., jud. M. și cu CNP_3, împotriva sentinței civile nr. 249 din data de 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 01 octombrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored.AT/4ex./8.12.2015
Jud. fond: D. D..
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 525/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
