Contestaţie la executare. Decizia nr. 451/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 451/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 451/2015
Ședința publică de la 10 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător M. L.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3, județul M., împotriva Sentinței civile nr. 557/11.02.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 3 septembrie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 10 septembrie 2015, încheierea amintită făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 557 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Tîrgu-M. în dosarul nr._, s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea M. R., în contradictoriu cu intimata Ministerul Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., și pe cale de consecință, s-a dispus anularea Somației nr. 26/_ /_ din 29.09.2014 și a Titlului executoriu nr._ din 29.09.2014, s-a dispus restituirea către contestatoare la rămânerea definitivă a hotărârii, a sumei de 20 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin Decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate, precum și obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pentru anul 2014 - fila 4 din dosar, s-au repartizat anticipat plățile datorate cu aceste titluri de contestatoare, cele cu titlu CASS fiind în rate de câte 15 lei, scadente la 25.03.2014, 25.05.2014, 25.09.2014 și 19.12.2014. Prin chitanțele depuse la filele 5-6 dosar, contestatoarea a achitat la termenele stabilite, cu titlu de CASS, câte 15 lei la 21.03.2014, 25.06.2014 respectiv 25.09.2014.
Se mai reține de prima instanță că prin somația atacată în prezenta cauză contestatoarea a fost înștiințată că datorează intimatei 45 lei cu titlu de CASS rezultând din titlul executoriu atacat, care indică drept document prin care s-a evidențiat suma de plată, documentul nr._/07.03.2014 iar intimata se prevalează de susținerea potrivit căreia sumele achitate de contestatoare conform chitanțelor anterior menționate au stins o parte din obligațiile de plată mai vechi, aflate în evidența fiscală fără însă a face dovada existenței unor astfel de obligații prin prezentarea titlurilor de creanță, astfel încât, prima instanță reține că obligațiile care se regăsesc în titlul executoriu atacat au fost stinse prin plată. Pe de altă parte, prima instanță constată neconcordanța existentă între somația și titlul executoriu comunicate debitoarei și cele aflate în dosarul execuțional, în sensul indicării unor numere diferite ale dosarelor execuționale.
În ce privește restituirea taxei judiciare de timbru către contestatoare, prima instanță a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 45 alin. 1 lit. f OUG 80/2013.
Împotriva acestei soluții a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. solicitând admiterea căii de atac, menținerea actelor de executare, schimbarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii formulate de contestatoare ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică fiind dată cu încălcarea prevederilor legale incidente în speță.
Se arată astfel că prima instanță nu a ținut cont sub nicio formă de apărările apelantei, reiterează susținerea că la data de 29.09.2014 intimata contestatoare figura în evidențele apelantei intimate cu obligații restante în contul de CASS fiind astfel emisă și comunicată intimatei contestatoare, somația atacată în care au fost cuprinse obligații de plată în sumă de 45 lei. cu privire la această sumă, individualizată prin decizia de impunere privind plățile anticipate cu titlu de impozit pe venit/contribuții de asigurări sociale de sănătate precum și privind obligațiile de plată cu titlu de contribuții de asigurări sociale pe anul 2014, apelanta intimată menționează că aceasta reprezintă totalitatea obligațiilor fiscale neachitate la termen, privind contribuția de asigurări sociale de sănătate aferente trimestrelor 1, 2 și 3 ale anului 2014 iar privitor la plata la termen a obligațiilor fiscale menționate, apelanta intimată arată că potrivit dispozițiilor art. 115 alin. 1 lit. b OG 92/2003, sumele achitate de intimata contestatoare au stins o parte din obligațiile de plată mai vechi aflate în evidența fiscală, iar prin acțiunile întreprinse, organul fiscal a asigurat conformitatea cu dispozițiile legale privind colectarea și stingerea obligațiilor fiscale.
Apelanta, referindu-se la considerentele primei instanțe, arată că titlul executoriu cu somația atacate în prezenta cauză au fost emise de Unitatea de Imprimerie Rapidă V. care are un alt mod de numerotare a somațiilor, iar actele de executare aferente dosarului de executare depus de apelanta intimată la dosarul cauzei au fost emise de Serviciul de Colectare Executare Silită Persoane Fizice din cadrul apelantei intimate, dintr-o altă aplicație, astfel că se poate observa că numărul titlului executoriu este același cu cel menționat pe actul emis de Unitatea de Imprimerie Rapidă V. iar natura obligației fiscale și cuantumul sumei datorate sunt de asemenea aceleași, neexistând neconcordanțe între actele depuse de intimata contestatoare și cele depuse de apelanta intimată. Se mai arată că privitor la modul de emitere a actelor de executare contestate nu pot fi reținute critici cât timp au fost respectate dispozițiile art. 141 OG 92/2003.
La declarația de apel au fost anexate în copie adresa internă (f. 4), somație (f. 7, 10), titlul executoriu (f. 8, 11), confirmare de primire (f. 9), decizie de impunere (f. 12).
La data de 13 mai 2015 intimata contestatoare a depus întâmpinare la apelul declarat în cauză solicitând respingerea acestuia.
În motivarea întâmpinării intimata contestatoare a arătat că susținerile apelantei contravin flagrant probelor administrate în cauză astfel că apelante nu poate justifica legalitatea și corectitudinea emiterii somației și a titlului executoriu atacate.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de intimata apelantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat probele administrate este și el ferit de critici. Judecătoria a făcut o analiză corectă a probelor administrate, pronunțându-se asupra cererii în întregul ei, soluționând toate chestiunile care îi cădeau în sarcină, iar interpretarea dată dispozițiilor legale care reglementează punerea în executare a creanțelor fiscale și eventual, imputația plății creanțelor bugetare, este și ea corectă.
Nu găsim nicio critică aptă să fie invocată din oficiu, iar motivele de apel formulate de apelată în sprijinul poziției sale procesuale sunt neîntemeiate in corpore, ele nefiind în măsură să conducă nici măcar la admiterea în parte a căii de atac. De altfel, argumentele aduse de aceasta au mai fost analizate și respinse de prima instanță, prezentul apel nefiind altceva decât o reiterare a apărărilor formulate de pârâtă în fața primei instanțe.
Constatăm că practic, singura critică veritabilă formulată în apel vizează modalitatea în care prima instanță a apreciat că a fost realizată imputația plăților efectuate potrivit chitanțelor depuse în copie la dosarul cauzei de către intimata contestatoare.
Suntem de acord cu susținerile de principiu ale apelantei, privitor la modul în care trebuie interpretate dispozițiile art. 115 alin. 1 din OG nr. 92/2003, în materia ordinii stingerii datoriilor fiscale (implicit în materia modului în care se face imputația plății). Potrivit acestui text legal, „Dacă un contribuabil datorează mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevăzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plătită nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanță fiscală principală pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuită, potrivit prevederilor art. 114, de către organul fiscal competent, după caz, stingerea efectuându-se, de drept, în următoarea ordine:
a) sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat o eșalonare la plată, precum și dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată în luna curentă din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere, după caz, datorată pe perioada amânării, în cazul în care termenul stabilit pentru plata sumelor respective se împlinește în luna curentă, precum și obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității înlesnirii acordate;
b) toate obligațiile fiscale principale, în ordinea vechimii, și apoi obligațiile fiscale accesorii, în ordinea vechimii. În cazul stingerii creanțelor fiscale prin dare în plată, se aplică prevederile art. 175 alin. (4^1);
c) sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonarea, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și suma amânată la plată împreună cu dobânda sau majorarea de întârziere datorată pe perioada amânării, după caz;
d) obligațiile cu scadențe viitoare, la solicitarea contribuabilului.”
Prin urmare, de principiu debitorul nu are posibilitatea legală de a alege decât tipul de creanță fiscală pe care dorește să îl plătească (spre exemplu, taxă pe valoarea adăugată, impozit pe venit, contribuție la asigurările de sănătate etc.), dar nu are și un drept de dispoziție cu privire la vechimea creanței de un anumit tip pe care să o stingă. Odată ales tipul de creanță pe care debitorul dorește să îl plătească, potrivit acestui text de lege stingerea operează în ordinea vechimii, de unde rezultă că mai întâi se va stinge creanța cea mai veche. Ca atare, imputația plății este un proces automat.
Pe de altă parte însă, pentru ca imputați plății să opereze asupra pretinselor sume mai vechi și pentru ca o asemenea operațiune să fie consfințită și acceptată ca atare de către o instanță de judecată, ea trebuie probată în mod convingător. Și sarcina probei aparține celui care afirmă că printr-o anumită plată s-au stins creanțe mai vechi, în speță persoana cu pricina fiind intimata apelantă D. B. – AJFP M..
Or, pe baza documentelor de la dosar nu se poate stabili legalitatea unei astfel de imputații a plății cum este cea pretinsă de apelantă, întrucât nu s-a adus niciun fel de probă veritabilă a acestei împrejurări, apelanta intimată nedepunând nici un document din care să rezulte existența unor debite mai vechi cu titlu de CASS.
În schimb, în ipoteza de față, apelanta intimată s-a limitat a afirma că prin plata făcută de contestatoare s-au stins debite mai vechi, fără a se arăta care au fost acele debite cuantumul lor si scadența acestora.
Pe cale de consecință, deși constatăm că de principiu, imputația plății făcută asupra unor debite mai vechi este nu doar permisă ci și obligatorie, odată de debitorul a ales categoria de creanțe fiscale pe care dorește să de plătească, în cazul concret dedus spre soluționare apelanta intimată nu a reușit să facă proba acestei imputații pe care a afirmat-o atât în fața primei instanțe, cât și în calea de atac.
Pentru considerentele mai sus expuse, reținând că în lipsa unei probe a imputației plății concluziile la care a ajuns prima instanță sunt corecte, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 557 din 11 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta intimată Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul procesual ales în Tg. M., .. 1-3, județul M., împotriva sentinței civile nr. 557 din data de 11 februarie 2015 a Judecătoriei Tîrgu-M., pronunțată în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10 septembrie 2015.
Președinte, C. M. | Judecător, M. L. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 16 Septembrie 2015
Red. M.L./Dact. M.L.
2 ex./21 septembrie 2015
Judecător fond: C. D.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 1001/2015. Tribunalul MUREŞ | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
