Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 379/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 379/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător L. D.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea apelul formulat de reclamantul A. M. I., cu domiciliul în Tîrnăveni, ., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.123/10 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Tîrnăveni în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data 23 iunie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin Sentinta civila 123/10.02.2015 pronuntata de Judecatoria T. in dosar_ a fost respinsa actiunea promovata de reclamantul A. M. I., cu domiciliul in T., ., . împotriva pârâtului M. N., domiciliat în ..272, județul M..
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca pentru a fi incidente dispozitiile art. 2162 alin1 NCC trebuie sa existe un contract de imprumut valabil incheiat ori din probele administrate nu ar fi rezultat incheierea unui astfel de contract de imprumut in care calitatea de imprumutator sa o aiba reclamantul iar paratul sa aiba calitatea de imprumutat. S-a apreciat ca inscrisul depus la fila 4 dosar, nu poate valora contract de imprumut, deoarece in acest inscris nu se specifica titlu cu care s-a acordat aceasta suma de bani iar paratul nu a recunoscut la interogatoriul administrat existenta contractului de imprumut.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel recamantul solicitand schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul pronuntarii unei hotarari prin care sa se stabileasca termenul d erestituire de catre parat a sumei de_ lei echivalentul a_ euro reprezentand imprumut nerestituit.
In motivare s-a aratat ca prin inscrisul depus s-a probat existenta contractului de imprumut deoarece se face mentiunea ca reclamantul a predat iar paratul aprimit suma de_ euro.Se mai arata ca raportat la relatia de rudenie dintre parti a existat o imposibilitate morala de a preconstitui un astfel de inscris deoarece partile sunt frati, imprejurare fata de care instanta trebuia sa analizeze relatiile dintre parti chiar si in lipsa unui astfel de inscris, cu conditia de a se dovedi ca a fost acordat un astfel de imprumut si nu s-a stabilit termen pentr restituirea lui. Se mai arata ca paratul avea posibilitatea sa invoce nulitatea inscrisului insa nu a facut-o, recunoscand in schimb semnatura imprejurare fata de care apelantul apreciaza ca s-a facut dovada imprumutului incheiat de parti.
F. de imprejurarea ca solicitarea de probe facuta prin cererea de apel nu a respectat conditiile art 470 alin 4 raportat la art 194 lit e teza finala C pr civ privind indicarea numelui, prenumelui si adresei martorilor prin chiar cererea de apel, la termenul din 19.05.2015 instanta a constat decaderea apelantului din proba cu martori solicitata.
Intimatul a depus intampinare f. 15 solicitand respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecata. In motivare a aratat ca nu a incheiat un contract de imprumut cu apelantul
In cursul apelului a fost administrata proba cu inscrisuri fiind depusa o dovada a unei tranzactii operate prin banca in cursul anului 2007 cu privire la o suma de 17.000 euro prin care a aratat ca doreste sa probeze ca intre parti au mai existat imprumuturi, suma de 20.000 euro reprezentand suma restanta la nivelul anului 2012 pentru a carei retsituire a investit instanta.
Analizand apelul constata ca acesta este nefondat pentru motivele expuse in continuare.
Dupa cum rezulta din cuprinsul prevederilor art. 2158 C civ “Împrumutul de consumație este contractul prin care împrumutătorul remite împrumutatului o sumă de bani sau alte asemenea bunuri fungibile și consumptibile prin natura lor, iar împrumutatul se obligă să restituie după o anumită perioadă de timp aceeași sumă de bani sau cantitate de bunuri de aceeași natură și calitate.”
In consecinta dovada contractului de imprumut presupune pe langa proba predarii bunului, dovedirea nasterii obligatiei de restituire in sarcina paratului.
In lipsa unei astfel de probe faptul predarii bunului poate fi interpretat fie ca liberalitate ori chiar ca un act de plata a unei datorii anterioare a reclamantului fata de parat.
Se retine in continuare ca din actele dosarului nu rezulta ca paratul si-ar fi asumat o astfel de obligatie.
Se retine in acest sens ca dovada unei astfel de obligatii nu putea fi facuta decat prin inscrisuri potrivit art 1191 C civ in vigoare la data incheierii contractului conform art 230 lit a din Legea 71/2011 si aplicabile in cauza conform art 26 alin 1 C pr civ.
Inscrisul depus la fila 4 din dosarul primei instante in sprijinul pretentiilor afirmate nu poate proba decat cel mult faptul predarii sumei catre parat, iar nu si a asumarii din partea acestuia din urma a obligatiei de restituire atata vreme cat prin continutul sau nu se face nicio mentiune referitoare la o atare obligatie.
In aceste conditii, recunoasterea semnaturii facute pe inscrisul care atesta predarea sumei nu valoreaza proba a contractului de imprumut, fiind in consecinta lipsita de relevanta imprejurarea ca paratul nu a solicitat anularea actului.
Chiar daca relatiile dintre parti ar fi putut constitui o imposibilitate morala de preconstituire a inscrisului cu consecinta admisibilitatii completarii probatoriului cu martori, reclamantul nu a solicitat administrarea acestei probe in conditiile prevazute de lege nici in fata primei instante si nici in fata instantei de apel.
Se retine ca inscrisul de la fila 4 nu poate fi apreciat nici ca inceput de dovada scrisa din moment ce nu face nicio mentiune in privinta obligatiei de restituire pentru a putea face crezut faptul pretins, limitandu-se la consemnarea faptului predarii sumei.
Pentru aceleasi motive, nici inscrisul depus in fata instantei de apel nu poate constitui o proba in sustinerea pretentiilor afirmate deoarece nici acest inscris nu face vorbire despre o atare obligatie de restituire ci doar de virarea unei sume de bani in contul paratului in cursul anului 2007.
Din continutul prevederilor art 2162 C civ, se mai retine ca in lipsa dovezii contractului de imprumut instanta nu poate stabili termenul de restituire cata vreme aceasta operatiune presupune constatarea in prealabil a existentei contractului incheiat fara convenirea termenului –premisa a cererii deduse judecatii- precum si a celorlalte elemente prevazute in textul indicat, referitoare la scopul imprumutului, natura obligatiei si a bunurilor imprumutate, situatia partilor si alte imprejurari relevante.
F. de acestea, retinand in acord cu prima instnata ca in cauza reclamantul nu a facut dovada existentei contractului de imprumut incheiat de parti fara stabilirea termenului de restituire reiese ca actiunea intemeiata pe dispozitiile art 2162 alin 1c civ nu este fondata.
In consecinta, constatand ca solutia primei instante de respingere actiunii este corecta tribunalul va respinge apelul reclamantului ca nefondat.
In baza art 453 C pr civ, constatand ca apelantul a cazut in pretentii, va respinge cererea acestuia de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Potrivit acelorasi dispozitii, avand in vedere solutia pronuntata cu privire la cererea de apel, va obliga apelantul la plata catre intimat a sumei de 1000 lei reprezentand chieltuieli de judecata cu titlu de onorariu avocatial conform chitantei de la fila 29 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul A. M. I., cu domiciliul în Tîrnăveni, ., ., jud.M., CNP_ impotriva sentintei civile 123/2015 pronuntate in 10.02.2015 a Judecatoriei T. data in dosar_
ca nefondat.
Respinge cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecata formulata de apelant ca nefondata.
Obliga apelantul la plata catre intimat a cheltuielilor de judecata din apel de 1000 lei reprezentand onorariu avocatial.
Definitiva.
P. la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei azi, 24.06.2015.
Președinte, C. S. | Judecător, L. D. | |
Grefier, A. A. |
Red DAL, 9.07.2015
Listat A.A./10.07.2015/4 ex
Jud.fond A. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 451/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 545/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
