Contestaţie la executare. Decizia nr. 869/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 869/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 869/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 869/2015
Ședința publică din 18 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE, L. D.
Judecător, M. F.
Grefier, R. M. G.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta V. E., domiciliată în Iernut, .. 28, ., ., împotriva sentinței civile nr. 248 din 12 martie 2015, pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de azi, 18 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față, reține:
Prin sentința civilă nr. 248/2015, Judecătoria Târnăveni a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către contestatoarea V. E., în contradictoriu cu intimata Administrația Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M..
S-a reținut că prin decizia nr._/31.12.2013 (fila 5) emisă de ANAF – Serviciu F. Târnăveni s-a stabilit în sarcina contestatoarei plata sumei de 385 lei reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente. În conformitate cu art. 141 si 145 din OG nr. 92/2003/R, deoarece petenta nu a achitat suma stabilită prin decizia nr._/ 31.12.2013, la data de 30.04.2014 intimata emite titlul executoriu nr._ (fila 8) și somația nr. 26/_ /_, toate pentru suma de 385 lei.
Analizând aceste doua acte contestate, instanța a constatat ca acestea au fost emise in conformitate cu dispozițiile legale, somația nr. 26/_ /_ având la baza titlul executoriu nr._ emis în cadru dosarului execuțional nr._/26/_ /_ iar titlul executoriu nr.
_ a avut la baza_/ 31.12.2013,.
S-a reținut că petenta nu invoca încălcarea procedurii de executare silită ci contesta netemeinicia creanței în lipsa unui contract de asigurare care să fie încheiat cu CAS M..
S-a mai reținut și că pentru contestarea existenței dreptului pretins prin titlul executoriu, avea calea prevăzuta de art. 205 C proc. fiscala iar conform art.218 alin.2 C.proc. fiscală deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator la instanța judecătoreasca de contencios administrativ.
În cadrul contestației la executare, instanța a reținut că nu poate cerceta si retine decât fapte sau împrejurări intervenite după obținerea titlului ce se executa, ceea ce nu a contestat reclamanta deoarece a pus în discuție doar evenimente anterioare emiterii titlului executoriu, iar ceea ce se poate obține pe aceasta cale este numai contracararea masurilor de executare nelegale, fără a se invoca motive de fond care să pună in discuție existența dreptului pretins prin titlul executoriu, întrucât in cadrul contestației la executare pot fi formulate apărări de fond doar in măsura în care legea nu a prevăzut în acest scop o alta cale de atac conform art. 399 C. si art. 172 alin.3 din OG 92/2003.
Constatând acestea a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată. De asemenea nefiind probată în nici un fel tulburarea cursului normal al vieții, așa cum s-a invocat prin cererea de chemare în judecată, instanța a respins ca neîntemeiată și cererea de acordare a daunelor morale solicitate de contestatoare și implicit și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei soluții a declarat apel, nemotivat în 24.03.2015, contestatoarea V. E..
Motivele de apel au fost depuse în 30 iulie 2015 și completate în 07.10.2015 însă în privința acestora s-a constatat decăderea conform revederilor art. 470 C.
Judecarea apelului a fost suspendată în 08.10.2015 pentru lipsa părților și reluată în 08.12.2015.
Intimatele nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere și dispozițiile art.476 alin.2 C. („În cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde motive, mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță”) tribunalul apreciază că apelul declarat este neîntemeiat.
Ceea ce supune analizei contestatoarea nu sunt actele de executare silită, ci debitul însuși, legalitatea stabilirii sale, pe fondul inexistenței unui contract de asigurare între aceasta și C.A.S. M. sau al suspendării activității persoanei fizice autorizate în intervalul 03.11._11 și ulterior, al radierii acesteia.
Însă, legalitatea stabilirii obligației fiscale în sarcina persoanei fizice autorizate, nu poate fi însă supusă analizei în cadrul contestației la executare declanșate, fiind prevăzută în mod exclusiv competența organului administrativ și în controlul acestuia, a tribunalului secția specializată în litigii de contencios administrativ și fiscal. Deci chestiunea existenței/ inexistenței contractului de asigurare trebuia suspusă analizei organului fiscal odată cu emiterea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit creanțe fiscale principale, de asemenea legalitatea accesoriilor depindea de legalitatea titlul de creanță generator al acestora.(art. 47 Cpr. fiscală)
Nici faptul contestării actelor administrative fiscale nu reprezenta un impediment în declanșarea executării silite, câtă vreme nu era obținută suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile art.215 C. pr. fiscală („Introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal. Dispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei. În cazul suspendării executării actului administrativ fiscal, dispusă de instanțele de judecată în baza prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, toate efectele actului administrativ fiscal sunt suspendate până la încetarea acesteia”).
De asemenea contestarea deciziilor 5361/30.03.2010 și_ din 12.06.2012 emise de C.A.S. M. menționate în decizia_ din 31.12.2013 în temeiul căreia s-a emis titlul executoriu contestat în prezenta cauză nu era aptă să conducă la suspendarea declanșării executării silite, de vreme ce nu s-a relevat suspendarea executării actului administrativ fiscal în condițiile art.215 C. pr. fiscală. Mai mult, se observă că petenta în cadrul dosarului invocat_/320/2013 al Judecătoriei Târnăveni s-a desistat în privința actelor administrative fiscale, iar în privința actelor de executare silită instanța judecătorească a reținut legalitatea acestora.
În consecință, în acord cu prima instanță, se reține că în cadrul contestației la executare, legea nu permite formularea de critici cu privire la temeinicia titlului de creanță fiscală, critici care apar astfel ca inadmisibile, deoarece o asemenea cercetare, a temeiniciei stabilirii creanței fiscale se poate face numai pe calea specială, prevăzută de art. 205 și următoarele din OG nr. 92/2003.
Singurele acte de executare silită din prezenta speță și care, în mod evident, pot fi cercetate de instanța de judecată sub aspectul legalității și temeiniciei, sunt titlul executoriu nr._ din 30.04.2014 și somația_ din 30.04.2014 emise de S. F. Târnăveni din cadrul A.J.F.P. M.. În cadrul examenului făcut asupra acestor acte de executare, instanța nu se poate pronunța asupra caracterului datorat sau nedatorat al sumelor pretinse, cu excepția eventual, a împrejurării că dreptul de creanță s-ar fi stins printr-una din modalitățile prevăzute de lege, întrucât orice verificare de acest tip privește, în fapt, însuși titlul de creanță, a cărui valabilitate și temeinicie poate fi cercetată, după cum am arătat, numai în procedura specială.
Fiind respinsă contestația la executare, nici cheltuielile de judecată nu puteau fi valorificate nefiind intimatele în culpă procesuală.
De asemenea în mod corect a fost respins petitul privitor la daunele morale, nefiind detectate elementele care ar fi putut conduce la o admitere (fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate, vinovăția).
Prin urmare, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de contestatoarea V. E., domiciliată în Iernut, .. 28, ., ., împotriva Sentinței civile 248/12.03.2015 a Judecătoriei Târnăveni dată în dosar_
Definitivă.
Pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei azi, 18.12.2015.
Președinte, L. D., | Judecător, M. F. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/FM
2 ex., 04.01.2016
Judecător fond V. T.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Reexaminare amendă judiciară. Decizia nr. 843/2015. Tribunalul... → |
|---|
