Contestaţie la executare. Decizia nr. 198/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 198/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 198/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 198/2015
Ședința publică din data de 16 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. O.
Judecător M. M.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul C. de A. „F. C.”, cu sediul în Târgu-M., .. 12, ., CF_, împotriva sentinței civile nr. 3771 din data de 16 septembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu-M. în dosarul nr._ .
Procedura de citare este legal îndeplinită în lipsa părților.
Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 14 aprilie 2015, din partea apelantului C. de A. F. C., concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 16 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3771/ 16.09.2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea M. L. S. în contradictoriu cu intimata Cabinetul de A. F. C. și s-a dispus anularea tuturor formelor de executare silită emise în dosarul execuțional întocmit sub nr. 29/2014 de B. P. I. pe numele contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că în dosarul execuțional nr. 29/2014 al B. P. I. s-a emis la data de 18.03.2014 către contestatoarea M. L. S. înștiințarea privitoare la începerea urmăririi silite în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 18/18.03.2010, la aceeași dată, în același dosar execuțional fiind emisă somația prin care i s-a pus în vedere contestatoarei să achite suma de 500 euro sau echivalentul a 2.250 lei, suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de executare, ca și 260 lei cu titlu de onorariu executor judecătoresc.
Referitor la criticile aduse prin contestați la executare, s-a reținut de către instanță că prin contractul de asistență juridică având nr. 18/18.03.2010 încheiat între contestatoare și intimatul C. de avocat F. C., contestatoarea s-a obligat la plata unei sume de 500 euro până la data de 30.03.2011, obiectul contractului reprezentându-l obligația de a face, respectiv asistență juridică în dosarul nr._ . S-a constatat că între părți a mai fost încheiat un contract de asistență juridică, cu nr. 4/09.01.2012 (f. 13), având ca obiect obligația de a face, respectiv punere în executare dispozitiv Sentință civilă nr. 1176/2006, prin care contestatoarea s-a obligat la plata unui onorariu de 1000 lei.
Contestatoarea a susținut că în ce privește contractul de asistență juridică nr. 4/09.01.2012, a fost executată pentru suma de 1.000 lei onorariu avocațial și cei 30% onorariu de succes, însă instanța a apreciat că aceste susțineri nu se impun a fi analizate întrucât nu fac obiectul contestației .
În ceea ce privește titlul executoriu contract de asistență juridică nr. 18/18.03.2010, s-a constat că s-a depus de către contestatoare chitanța nr. 222 din 6.01.2012, din care reiese că aceasta a achitat către intimat suma de 2000 lei. Sub acest aspect au fost înlăturate apărările formulate de intimat, conform cărora suma respectivă ar reprezenta onorariu de executare silită, întrucât această sumă a fost achitată la data de 06.01.2012, dată la care nu s-a probat în cauză faptul că contestatoarea ar fi datorat vreo sumă cu titlu de cheltuieli de executare silită.
Întrucât contestatoare a achitat de bună voie suma stabilită prin contractul de asistență juridică nr. 18/18.03.2010, s-a apreciat că actele de executare silită emise în dosarul execuțional nr. 29/2014 al B. P. I. sunt nelegale, raportat la prevederile art. 622 al. 1 și 2 Cod procedură civilă, care dispun că intervenția organelor de executare silită este justificată numai în situația în care nu există o executare voluntară a obligației de către debitor și în temeiul prevederilor art. 716, 717 și 719 Cod de procedură civilă s-a dispus anularea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Cabinetul de A. „ F. C.”, solicitând admitere apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, cu consecința respingerii contestației la executare, cu obligarea contestatoarei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin memoriul de apel că în cauză, potrivit înscrisurilor depuse în probațiune, s-a dovedit că suma de 500 de euro – echivalent 2250 lei – prevăzută în titlul executoriu reprezentat de contractul de asistență juridică nr. 18/18.03.2010 nu a fost achitată de contestatoare intimată la termenul scadent, astfel că s-a demarat executarea silită.
Se susține că este eronată concluzia instanței de fond potrivit cărei suma de 2000 lei achitată de contestatoare intimată în considerarea acestui titlu executoriu, întrucât, dimpotrivă, această plată a fost făcută în baza mandatului dat pentru întocmirea formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 141/ 17.05.2011.
Se mai susține că instanța nu a luat în considerare starea reală de fapt și anume că intimata recunoscut prin reclamația depusă la Baroul M. că avea cunoștință de faptul că trebuie să mai achite suma de 2000 de lei pentru faza de executare silită ; de asemenea, instanța de fond ar fi fost în eroare și cu privire la cuantumul onorariului prevăzut în titlul executoriu nr. 18/18.03.2010 care este de 500 de euro – echivalentul a 2250 lei și nu 2000 lei; în fine, se susține că instanța de fond nu a ținut seama de faptul că în cerere de executare silită care a făcut obiectul dosarului nr. 141/17.05.2011 se menționează suma de 2000 lei pentru redactarea și întocmirea formelor de executare silită.
În drept au fost invocate prevederile art. 480 și urm. art. 650 Cod de procedură civilă .
Alăturat memoriului de apel au fost depuse copii după: certificatul de grefă eliberat la data de 10.11.2014 privitor la dosarul execuțional nr. 141/2011 al B. pop I., cererea de executare silită, plângerea adresată de contestatore intimatei Baroului M..
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingere apelului ca nefondat, cu obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Se arată prin întâmpinare că în mod corect instanța de fond a reținut stingerea creanței anterior începerii executării silite, așa cum a reieșit din întreg probatoriul administrat în cauză.
Arată intimata că între părți au fost încheiate două contracte de asistență juridică pentru unul din onorariile prevăzute fiind deja efectuată executarea silită a contestatoarei intimatei.
În prezentul dosar execuțional suma datorată de intimată a fost achitată, iar susținerile apelantului privitoare la faptul că suma de 2000 lei s-a fi achitat pentru redactare și întocmite formele de executare silită sunt nefondate, întrucât în cuprinsul contractului de asistență juridică nu e specificat cu exactitate ce demersuri vor fi întreprinse.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat nu corespunde adevărului afirmația intimatei relativ că apelantul ar fi confirmat că între părți au fost încheiate două contract de asistență juridică, întrucât între părți au fost încheiate mai multe de două contracte, iar suma de 2000 de lei a fost achitată pentru întocmirea formelor de executare silită în dosarul execuțional.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel ,a apărărilor expuse prin întâmpinare și în considerarea efectului devolutiv al căii de atac potrivit prevederilor art. 476 și art. 477 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei reiese că între părțile litigante au fost încheiate două contracte de asistență juridică, și anume 18/18.03.2010, onorariu convenit înscris în contract fiind de 500 de euro plătibil până al data de 30.03.2011 (fila 12 dosar fond) și contractul cu nr. 4/09.01.2012 ( fila 13 dosar fond ), cu privire la onorariul stabilit prin acest din urmă contract fiind demarată procedura executării silite a contestatoarei, care a și fost finalizată în dosarul execuțional nr. 141/2011 al B. P. I. .
Contrar susținerilor apelantului, nu s-a făcut dovada că între părți a mai fost încheiat un alt contract de asistență juridică și deși este corectă susținerea apelantului că în cererea de executare silită (fila 5 dosar apel) se face referire la obligarea pârâtului Consiliul local municipal Reghin la plata sumei de 2000 de lei pentru redactare și întocmirea formelor de executare a dispozițiilor sentinței civile nr. 1176/14.06.2006 a Tribunului M. (definitivă și irevocabilă), trebuie observat că obiectul contractului de asistență juridică nr. 4/09.01.2012 l-a reprezentat „efectuare demersurilor pentru punerea în executare a dispozitivului sentinței civile .nr. 176/14.06.2006” iar onorariul convenit este cel de 1000 de lei și nu de 2000 de lei, după cum a indicat apelantul în cererea de executare silită ce a făcut obiectul dosarului nr. 141/17.05.2011.
Nu se poate aprecia că a existat o recunoaștere a contestatoarei intimate cu privire la existența unul alt contract de asistență juridică între părți, întrucât din conținutul plângerii adresate de aceasta Baroului M. și în care face referire într-adevăr la suma de 2000 de lei pe care ar datora-o apelantului „pentru faza de executare „ se precizează că reprezentarea contestatoarei a fost în sensul că această sumă s-ar compune din suma de 1000 de lei care după cum mai sus s-a arătat a fost stabilită ca onorariu prin contract și că 1000 de lei ar reprezenta onorariul de succes de 30% de asemenea stabilit prin contract .
Pe de altă part, deși în certificatul de grefă emis la data de 10.11.2014 (fila 4 dosar apel) B. P. I. a menționat că la dosarul execuțional nr. 141/101 instrumentat de acest biroul a fost depusă chitanța de 222/ 06.01.2012 ce fusese emisă de cabinet de A. „F. C. „ pentru întocmirea formelor de executare, paradoxal, în procesul verbal de distribuire a prețului întocmit de același executor judecătoresc în dosar, la data de 19.04.2012 de face referire la suma de 1030 lei cu titlu de onorar și cheltuieli de executare, prin urmare doar această sumă a fost acceptată de păreți ca onorariu și a și fost achitată ; sub acest aspect tribunalul mai subliniază că atâta vreme cât în chitanța mai sus menționată ( fila 14 dosar fond ) nu se face mențiune decât cu privire la faptul că reprezintă „ onorariu avocațial” fără orice alte date care ar putea face o „identificare” a acestui onorariu ca fiind aferent unui sau altui contract de asistență juridică, aprecierea executorului judecătoresc expusă prin certificatul de grefă și contrazisă de propriile consemnări ale acestuia din procesul de distribuire a prețului nu are decât valoarea unei simple aprecieri dar fără nici un suport justificator.
În fine, tribunalul reține că prin contractul de asistență juridică a cărui executare silită a fost stabilită un onorariu de 500 de euro, fără a se preciza care este cursul valutar ce se va avea în vedere la data convertirii în lei a sumei datorate, astfel că, deși apelantul a susținut că există o discrepanță între suma achitată cu chitanța nr. 222/06.01.2012 și cea care era în fapt datorată potrivit contractului de asistență juridică, se pune problema care este cursul valutar care trebuie avut în vedere (cel de la data încheierii contractului ,cel de la data plății – 06.01.2012 – sau cel de la data cererii de executare silită) și în ce măsură părțile nu au convenit la data plății să accepte un o valoare diferit de schimb valutar . Dar chiar acceptând că potrivit onorariului și la cursul valutar convenit de părți 8 car nemenționat în contract) și suma achitată ar exista o diferență ce nu a fost plătită, o eventuală executare silită nu ar fi putut fi declanșată decât cu privire la această diferență.
În consecință, pentru toate considerentele mai sus expuse tribunalul apreciază că este legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond ,astfel că va respinge apelul ca nefondat, potrivit prevederilor art. 480 alin .1 Cod de procedură civilă.
Deși intimata a solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, nu s-a făcut dovada efectuării unor cheltuieli de această natură în calea de atac .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de C. DE A. F. C. împotriva sentinței civile nr. 3771/16.09.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2015.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./M.M.
Listat/S.D./4 ex./04.06.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 84/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 213/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
