Grăniţuire. Decizia nr. 210/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 210/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 210/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 210/2015
Ședința publică de la 22 octombrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător M. F.
Judecător V. S.
Grefier C. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta M. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. M. din Sighișoara, .. 33/A, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 115 din data de 23.01.2015, a Judecătoriei Sighișoara, în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 8 octombrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 15.10.2015 și ulterior pentru data de azi, 22 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 115/23.01.2015, Judecătoria Sighișoara a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B. L. I.. A admis în parte acțiunea civilă precizată a reclamantei M. E. R. în contradictoriu cu pârâții T. I., T. M. M., B. L. I., B. A. și Mânzar Letiția în calitate de succesoare a pârâtei P. Letiția decedată la 23.04.2011 pentru grănițuire, revendicare, ș.a. și în consecință a stabilit linia de graniță dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în CF 3662 Sighișoara, nr. top 2047, 2049/1/2 și imobilele aflate în proprietatea pârâților T. înscris în CF 194 Sighișoara, nr.top2046, pârâtei Mânzar înscris în CF4489 Sighișoara, nr. top 2049/2 și a pârâților B. înscris în CF 3324 Sighișoara, nr. top 2048/2049/1/1, pe următorul aliniament: 0210, 0200, 202, 203, 0119, 0120, 0121, 0101, 0103, 0107, 0108, 0110, 0205,conform bornelor de reper enumerate anterior,cuprinse în planul de situație de la fila 384 din dosar reprezentând anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit de către expertul tehnic judiciar M. A.,expertiză aflată la filele376-389 parte integrantă din hotărâre.
Au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților și respinsă pentru rest aceeași acțiune.
A reținut prima instanță că reclamanta, născută M., căsătorită M. și ulterior divorțată, reluând numele de M. avut anterior căsătoriei (conform înscrisurilor de la f. 52,53,397 din dosar), a devenit proprietar prin cumpărare ca bun propriu, în cotă de 1/1 parte, dreptul său real fiind intabulat în CF 3662, cu Încheierea de CF nr. 4141/16.05.2005, asupra imobilelor de sub nr. top 2047 de natură casă de locuit cu o cameră, o bucătărie cu suprafața construită de 45 mp și teren de 356 mp și sub nr. top 2049/1/2 de natură curte și grădină, intravilan cu 68 mp (f. 77 din dosar) situat din punct de vedere administrativ în mun. Sighișoara, .. 2.
Acest imobil se învecinează cu cele ale pârâților din cauză, pe trei dintre laturile sale.
Astfel, pârâții T. I. căsătorit cu T. M. sunt proprietari în cotă de 1/1 parte asupra imobilului înscris în CF 194 Sighișoara, nr. top 2046, compus din casă, curte, intravilan cu 501 mp (f. 35 din dosar), situat din punct de vedere administrativ în mun. Sighișoara, .. 4.
Pârâta B. A. M., căsătorită cu B. L. I. este proprietară tabulară asupra imobilului din CF 3324 Sighișoara, nr. top 2048/2049/1/1, teren de 317 mp și casă cu parter, mansardă și adăugiri (garaj, vopsitorie), acest imobil fiind situat din punct de vedere administrativ în mun. Sighișoara, .. 12 (f. 55-64 din dosar) . Prin urmare s-a reținut incidența disp. art. 30 din Codul familiei, în conformitate cu care, bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, deci, construcția casa de locuit din CF 3324 Sighișoara având calitatea de bun comun, nefiind efectuate dovezi contrarii acestei prezumții legale, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. L. I., invocată de către acesta din urmă (f. 126 din dosar) și întemeiată pe simplul fapt al nemenționării sale în CF, fiind găsită lipsită de temei, s-a respins.
În CF nr. 4489 Sighișoara, nr. top 2049/2 figurează înscrisă, asupra imobilului casă, curte, intravilan cu 665 mp, situat din punct de vedere administrativ în mun. Sighișoara, pe . 10, pârâta inițială P. Letiția, din anii 1931 și 1936 cu titlu de moștenire și cumpărare, aceasta decedând pe parcursul procesului, la data de 23 aprilie 2011 (f. 130 din dosar), succesoarea acesteia fiind Mânzar Letiția, în calitate de fiică a defunctei.
Cu referire la solicitările reclamantei instanța a reținut, în primul rând că chiar dacă suprafața reală de tren este mai mică decât cea din cartea funciară, Cf nu garantează suprafața.
Analizând cele două expertize topografice efectuate în cauză, instanța a reținut concluziile expertizei întocmite de către expertul tehnic judiciar M. A., cu răspunsurile la obiecțiunile aduse de către părți și lămuririle date de către acestea în fața instanței, așa cum aceasta a fost refăcută în condiții de legală citare a tuturor părților din proces (f. 376-386 din dosar, f 441-422, f. 443-444 și f. 469 din dosar ), instanța apreciind că prin aceasta s-a răspuns în mod complet la toate obiectivele de expertiză stabilite, concluziile acesteia coroborându-se și cu constatările efectuate de către instanță cu ocazia cercetării locale, ca și cu restul probațiunii administrate, per a contrario expertiza topometrică efectuată de către expertul tehnic judiciar M. F. urmând să fie înlăturată, instanța neținând seama de concluziile acesteia la soluționarea cauzei.
După cum s-a arătat de către expertul tehnic M. A., în CAP II- Descrierea expertizei, în urma prelucrării datelor a rezultat un plan de situație pentru fiecare locație a imobilelor în cauză, la scara 1: 200, iar suprafețele terenurilor au fost calculate prin procedeul analitic, din coordonatele punctelor de detaliu, ridicate pe conturul măsurat (f. 379) . De asemenea, după cum s-a consemnat de către expert (f. 378 din dosar) întocmirea raportului de expertiză, prelucrarea datelor și calculul suprafețelor s-au efectuat cu ajutorul computerului, măsurătorilor fiind efectuate cu aparatura topografică electro- optică tip Sokkia set.3100, aparatură ce asigură precizia necesară.
Astfel, în urma acestor măsurători a rezultat pentru imobilul pârâților T. o suprafață de 532 mp, pentru imobilul pârâților B. o suprafață de 318 mp, pentru imobilul pârâtei Mânzar 704 mp, iar pentru imobilul proprietatea reclamantei o suprafață de 400 mp.
Expertul topometru a stabilit linia de graniță dintre aceste proprietăți analizând harta de CF existentă la OCPI M. și prin suprapunerea acesteia peste planul de situație rezultat în urma măsurătorilor topografice efectuate.
S-a avut în vedere de către instanță faptul că mențiunile din CF referitoare la suprafață nu sunt garantate, că nr. top 2046 din CF 194 are o suprafață de 356 mp, restul până la 501 mp recunoscuți pârâților T. prin OP nr. 42/16.03.1995 care nu a fost anulat sau modificat regăsindu-se în nr. top 2049/1/3 din CF 6175 Sighișoara, aparținând unui proprietar care nu a fost chemat în judecată, și că pentru delimitarea proprietății pârâtei Mânzar nu s-au măsurat și parcelele cu care se învecinează, rezultând că diferențele de suprafață identificate nu sunt edificatoare, acestea putându-se regăsi și în restul parcelelor cu care acestea se învecinează și care nu au fost identificate din punct de vedere topometric și măsurate. Totodată nu a rezultat că linia de graniță dintre proprietăți a fost reamplasată de către vreunul dintre pârâți, ci dimpotrivă că aceasta respectă vechile semne de hotar, dar și acestea sunt contestate de către reclamantă.
Însă, instanța este obligată, chiar și în situația în care se dovedește că nu a fost acaparată nici o suprafață de teren de către pârâți, implicit că hotarul despărțitor nu a fost modificat, să stabilească linia de graniță prin hotărârea pe care o va pronunța pentru că numai astfel se va rezolva problema litigioasă dintre proprietarii vecini.
Ca urmare, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 584 VCC în conformitate cu care orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa. În speță instanța a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților din cauză în varianta în care se respectă drepturile de proprietate ale părților izvorâte din titlurile de proprietate în baza cărora își justifică drepturile reale în prezenta cauză, linia de graniță urmând să fie în concordanță atât cu întinderea dreptului de proprietate a fiecărui proprietar, cât și cu amplasamentul fiecărei proprietăți și care nu s-a modificat, pentru fiecare dintre părți, limita proprietății fiind aceeași cu cea a proprietarului inițial de la care a dobândit, pentru pârâții T. de la numiții O., pentru pârâții B. de la numiții O. I. și S. bunicii materni ai pârâtei B. A., pentru M. Letiția de la mama acesteia P. Letiția, iar pentru reclamantă de la același proprietar O. întrucât imobilul său a format un singur corp de avere cu cel al pârâților T.(f. 89, 247 din dosar).
În același sens al nemodificării liniei de graniță au fost valorificate și declarațiile martorilor audiați, dintre care martorii Zikeli G. și M. V. au arătat că gardul dintre proprietatea reclamantei și cea a pârâților B. a fost reconstruit pe vechiul amplasament, ca și cel dintre imobilul proprietatea reclamantei și cel al pârâților T., după cum a arătat explicit martora A. V., ultima în vârstă de 84 de ani, ocupând imobilul situat vis a vis de cele în litigiu și cunoscând foarte bine situația faptică a imobilelor în litigiu(f. 114-116 din dosar). Cu conținut similar s-au reținut și depozițiile martorilor S. E. și M. N.(f. 170-171 din dosar).
Chiar și instanța, prin cercetarea la fața locului efectuată, nu a găsit vreo lucrare nouă, recentă la limita dintre proprietățile părților în litigiu. Reclamanta nu a putut aduce probe în sens contrar.
În consecință, întrucât conform prevederilor art. 584 VCC, grănițuirea constituie o operațiune de delimitare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți învecinate și care, în caz de conflict, cum este cazul în speță, se realizează pe care judecătorească, atât în situația când nu a existat niciodată semne de hotar, cât și atunci când acestea sunt controversate, ținându-se seama că în cauză nu există probe din care să rezulte că pârâții au ocupat suprafețe de teren din proprietatea reclamantei, prin modificarea semnelor ori limitelor de hotar dintre proprietățile învecinate aflate în litigiu, linia de graniță a fost stabilită pe aliniamentul existent, dat de punctele 0210, 0200, 202, 203, 0119, 0120, 0121, 0101, 0103, 0107, 0108, 0110, 0205, aceste borne fiind indicate în planul de situație de la fila 384 din dosar,acesta reprezentând anexă la raportul de expertiză topometrică întocmit de către expertul tehnic judiciar M. A. și aflat la f. 376-389 din dosar.
S-a constatat că reclamanta nu a adus dovezi privind întrunirea în persoana pârâților a elementelor răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate prin dispozițiile art. 998 și următoarele din vechiul Cod civil, aplicabile conform art. 103 din Legea 71/2011, neaducând vreo probă în concret din care să rezulte că i s-a cauzat un prejudiciu prin aceea că nu a putut vinde imobilul la prețul care i s-a oferit de 55.000 Euro, deoarece limitele proprietății erau în litigiu și nici că acest prejudiciu în mod real ar fi în cuantum de 28.380 lei după cum a detaliat prin precizarea scrisă de la fila 76 din dosar. Este de remarcat că inițial, prin precizarea de la fila 51 a arătat că a fost prejudiciată de părți întrucât folosesc suprafețe de teren care nu le aparțin, fără însă să efectueze calcule privind asemenea prejudiciu, iar prin cuantificarea ulterioară, cea de la fila 76 a invocat o altă modalitate de producere a prejudiciului, fără să dovedească în vreun mod niciuna dintre acestea, deși cunoștea că sarcina probei îi revenea mai întâi.
Față de soluția ce s-a adoptat asupra capătului de cerere având ca obiect stabilirea liniei de graniță dintre proprietățile părților în cauză, au fost apreciate ca neîntemeiate petitele din acțiunea precizată a reclamantei privind obligarea pârâților T. la demolarea garajului și a tuturor pârâților la retragerea gardului despărțitor, acestea urmând să fie soluționate conform petitului principal prin care s-a stabilit că granița dintre proprietăți nu a suferit modificări, prin urmare apărând ca neîntemeiate.
Cu privire la ferestrele de la construcția de natură casă de locuit a pârâților B., a rezultat că, așa cum s-a constatat și prin cercetarea la fața locului acestea, în număr de trei, sunt amplasate una la parter, având dimensiunile de cca. 2m/0,50 m, iar două la etajul întâi, cu dimensiunile de cca. 1/1 m (f. 94 din dosar), însă acestea au fost efectuate conform autorizației de construire care nu a fost contestată, anulată iar acestea, față de dimensiunile și modul dispunerii, sunt ferestre de lumină și aerisire, iar nu de vedere, astfel că acestea respectă prevederile art. 616 NCC, aplicabile în cauză conform disp. art. 5 al. 2 din Legea 71/2011.
Conform art. 276 NCPC, cheltuielile de judecată ale părților din cauză au fost compensate.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta, (calificat recurs în 08.10.2015) prin care a apreciat ca nelegală și neîntemeiată soluția primei instanțe.
A criticat valorificarea de către instanță a expertizei întocmite de expertul M. A. reținând în acest sens elemente argumente superficiale, de tipul aparaturii utilizate la realizarea expertizei, fără a se raporta la metodele folosite de expertul Misaras F..
A fost de asemenea criticată poziția instanței cu referire la negarantarea de către cartea funciară a întinderii suprafeței, fiind nelegală în opinia recurentei împroprietărirea pârâților T. cu circ 31 mp în plus față de titlul acestora reprezentat de ordinul prefectului 42/1995, de aici decurgând și concluzia greșită a amplasării corecte a gardului despărțitor.
Aceasta a susținut deci că stabilirea hotarului despărțitor față de pârâții T. nu este în concordanță cu drepturile reale înfățișate de părți, mai ales că pârâții T. au dobândit de la fostul proprietar O. numai construcția nu și terenul de 501 mp obținut prin ordin.
Punctele pe care instanța a stabilit limita de graniță așa cum au fost redate de expertul M. nu sunt conform raportului de expertiză întocmit de acesta căci acestea reprezentau conform expertului delimitarea faptică a imobilelor, așa cum au fost găsite la măsurători, alta fiind varianta de aliniament propusă, mai ales în condițiile în care garajul construit de pârâtul T. I. a fost identificat ca fiind construit pe terenul recurentei, aspect ce a rezultat și din răspunsul pârâților la interogatoriu.
În consecință a apreciat recurenta că se impune demolarea garajului construit pe terenul ei.
În privința ferestrelor deschise spre proprietatea sa a susținut că concluziile instanței sunt contrare constatărilor din ambele rapoarte de expertiză, care au afirmat caracterul de ferestre de vedere și nerespectarea distanței minime dintre fonduri, în cauză fiind de 0,20 m, fiind încălcate dispozițiile art. 615 C civil.
S-a apreciat ca fiind nelegală respingerea petitului privitor la obligarea pârâților T. la plata despăgubirilor civile în condițiile art. 998 C civil.
Intimații T. I. și T. M. au formulat întâmpinare prin care au solicitat recalificarea căii de atac din apel în recurs, precum și respingerea căii de atac ca neîntemeiate.
Cu referire la caracterul nefondat al recursului au susținut că deși soluția primei instanțe a fost criticată și pentru nelegalitate în fapt calea de atac vizează numai aspecte de netemeinicie, or din această perspectivă recursul devine inadmisibil câtă vreme nu sunt devoluate aspecte de nelegalitate, conform art. 304 pct 9 C.p.c.
În subsidiar, au apreciat că instanța de fond a aplicat corect legea la starea de fapt dedusă judecății, stabilind linia de hotar în conformitate cu dezmembrările făcute de fostul proprietar de la care au dobândit dreptul de proprietate recurenta și intimații.
Existența liniei de graniță pe aliniamentul stabilit de prima instanță este dovedit de probatoriul testimonial, de cercetarea la fața locului, de înscrisuri și de concluziile expertizei M..
Stabilirea liniei de hotar pe aliniamentul inițial, nu pe cel rezultat din suprapunerea planului de situație actual cu planul de carte funciară respectă modul prin care recurenta și intimații au dobândit dreptul de proprietate de la același proprietar tabular, terenurile învecinate provenind din dezmembrarea corpului funciar inițial.
În privința celorlalte capete de cerere ale reclamantei au susținut temeinicia soluției de respingere adoptată de prima instanță.
Intimații B. A. M. și B. L. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefundat, ferestrele luminatoare existând anterior dobândirii în proprietate de către recurentă a terenului învecinat.
Analizând recursul formulat constată că acesta este fondat pentru următoarele motive:
Ambele rapoarte de expertiză administrate în cauză sunt concordante în ceea ce privește identificarea în teren a fiecărui imobil aparținând părților, dar și în raport de înscrierile în cartea funciară, expertiza întocmită de M. F. aducând elemente suplimentare legate de istoricul dobândirilor, de autorii părților, ceea ce în cazul de față prezintă utilitate, dat fiind obiectul principal al cererii reclamantei acela de revendicare, dublată de o cerere în grănițuire. Ele se distanțează însă în ceea ce privește propunerile de delimitare în teren și în această măsură vor fi avute în vedere de instanță acele concluzii care sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză.
Ambele expertize identifică terenurile în raport de folosința actuală, toate terenurile fiind delimitate pe toate laturile ce ne interesează, prin garduri. Dimensiunile proprietăților măsurate diferă nesemnificativ, un pus de 29, respectiv de 31 mp în cazul proprietății T., un plus de 38, respectiv de 39 mp în cazul proprietății P., minus de 32 mp, respectiv minus 24 mp în cazul proprietății M., respectiv o diferență de un mp/doi mp în cazul proprietății B..
Ambii experți au reclamant faptul că nici una dintre proprietăți nu a beneficiat la întabulare de planuri topografice, de aici decurgând o . dificultăți, iar în raport de schițele topo vechi s-au identificat următoarele probleme vizând numai dezmembrarea topului 2049/1 în trei topuri 2049/1/1, 2049/1/2 și 2049/1/3 (dezmembrare evidențiată în CF 3324, B11, fila 220 verso) și care nu a beneficiat de o reprezentare grafică, ceea ce în acest caz ar fi permis determinarea conturului acelor parcele, implicit al celor deținute de părți în prezent.
Tot raportat la identificarea terenurilor în raport de cartea funciară se mai reține că planurile de carte funciară nefiind actualizate nu sunt în măsură să confirme dincolo de orice dubiu dacă starea actuală este cea juridic corectă, iar planurile de întabulare din 1983 întocmite de același proprietar O. M., pentru parcele din E. V. nr. 2 (CF 3662, nr. top 2047) și n4. (CF nr. top. 2046) oferă date contradictorii, dimensiunile celor două parcele fiind diferite sau incomplet redate ( a se vedea în sensul întocmirii greșite a planului de întabulare pentru E. V. nr. 2 argumentația expertului M. raportat la dimensiunile din acest plan și cele rezultate din măsurători).
În consecință, instanța va urmări modul de transmitere al dreptului de proprietate, voința exprimată de proprietari de-a lungul timpului, preluarea acestor terenuri de către stat în temeiul Legii nr. 58/1974, aspecte care urmează a fi coroborate cu rezultatele tehnice aduse de experți.
În ceea ce privește proprietatea deținută în prezent de familia B., nu se impune o analiză de tipul anunțat, având în vedere că suprafața deținută de aceștia în plus este nesemnificativă (1 sau 2 mp). Nici criticile recurentei nu au vizat această proprietate în ceea ce privește cererea de revendicare și grănițuire.
În privința proprietății deținute de P. Letiția, în prezent de moștenitoarea Mânzar Letiția, înscrisă în C.F. nr. 4489, acum_ Sighișoara, nr. top 2049/2, din .. 10, se reține că aceasta cuprinde întregul top 2049/2 care nu a suferit dezmembrări nici scriptic, nici faptic, ulterior anului 1935. La suprapunerea dintre planul de situație ce redă starea actuală și vechiul plan cf neactualizat, nu au rezultat diferențe semnificative, problemele fiind mai degrabă cauzate de nr. top 2049/1 și subdiviziunile acestuia
Martorul audiat în cauză (f.177) a declarat că delimitarea imobilelor a fost aceeași ca și în prezent, martorul având 68 de ani, și relatarea sa în timp vizează perioada din copilărie și până în prezent. În cazul proprietății P., a amintit existența unei șuri și a unui grajd, care au fost demolate, pe amplasamentul lor fiind ridicate cotețele care există și în prezent. (porțiune vizată de reclamantă care în întâmpinarea de la fila 49 susține ocuparea terenului său pentru creșterea de păsări).
Între această proprietate și cea a reclamantei a existat o delimitare continuă, nefiind relevate modificări ale amplasamentului gardului, nici dispute anterioare între proprietarii anteriori P. și O. M., motiv pentru care hotarul actual este de luat în considerare la delimitarea cestei proprietăți de cea aparținând recurentei, urmând a fi valorificate și următoarele argumente.
În ceea ce privește proprietățile T. și M., se reține în mod prioritar că părțile au dobândit terenul de la un autor comun, aspect relevat în cauză și necontestat de aceste părți.
În privința proprietății T., din .. 4 se remarcă faptul că înscrierea din C.F. 194 (actual_) Sighișoara, evidențiază topul nr. 2046 cu 99 stânjeni (356 mp) dobândit prin moștenire de către O. M. (întâi cota de 11/12, B19) și apoi și cota de 1/12, B.21. terenul în întregime trece în proprietatea statului, cu ocazia vânzării construcțiilor către pârâții T. (B.20, B.22 și B 23-24).
Actele întocmite cu ocazia vânzării în 1984 relevă faptul că terenul aferent acestor construcții din E. V. nr. 4 era de 501 mp (mențiune în contractul de vânzare-cumpărare, cu nota că referirea în cuprinsul acestuia la topul 2045 este o eroare materială), iar că statul ce a preluat integral terenul de 501 mp l-a atribuit în chirie, în aceeași suprafață, cumpărătorilor (f.248). Diferența dintre cei 99 stânjeni (356 mp) și 501 mp nu poate proveni decât din topul 2049/1/3 evidențiat în C.F. 6175, transpus din C.F. 3324 (B.11), care fiind proprietatea O. M., și . C.F. 194 și 3662 deținute de aceasta fost faptic dezmembrată, fără a se opera în cartea funciară această dezmembrare.
Ordinul Prefectului de atribuire a celor 501 mp în favoarea proprietarilor construcției își găsește justificarea în înscrisurile încheiate la momentul transferului, fără ca așa cum a menționat și expertul M. acesta să fie corect identificat în C.F. 6175 de unde trebuia operată dezmembrarea și mai departe transcrierea sa corespunzătoare.
În cazul mobilului din .. 2, aceeași O. M., dobândește prin cumpărare nr. top 2047 în suprafață de 99 stânjeni (356 mp) din Cf. 3664 (B. 29) și nr. top 2049/1/2 de 19 stânjeni (68 mp) din C.F. 6174 (B.31 provenit din C.F. 3324, B.11. unde este evidențiată dezmembrarea topului 2049/1). În 1983 această proprietară evidențiază și construcția de la acest număr administrativ ca bun comun cu soțul A. P. (conform mențiunii din CF a+2 și B.31 care se coroborează ca mențiuni cu planul de întabulare nr. 150/1983.
Acest imobil este donat fiului O. I. și soției acestuia, ocazie cu care terenul trece în întregime în proprietatea statului, fiind atribuit în temeiul legii fondului funciar, în 2002 prin ordin al prefectului, proprietarilor construcției, care mai departe îl înstrăinează împreună cu construcția, în anul 2005 reclamantei M. E.-Rafina (B39).
Referitor la aceste atribuiri de teren în proprietate în temeiul actualului art. 36, fost 35 din legea nr. 18/1991, trebuie remarcat că dreptul de proprietate cu privire la terenul aflat în folosința proprietarului construcției ia naștere în baza ordinului prefectului, potrivit verificărilor situației juridice a terenurilor astfel cum erau evidențiate în actele de proprietate, în cartea funciară.
În practica judiciară dispozițiile art. 36 alin.3 (fost 35 alin.3) din Legea nr. 18/1991 s-a apreciat că este în spiritul legii ca dobânditorul unei construcții să primească în proprietate ceea ce a deținut în fapt ca teren aferent casei de locuit și anexelor, adică ceea ce au avut în vedere părțile convenției de transmisiune a dreptului de proprietate.
Se constată că toate părțile au stăpânit în fapt doar ceea ce a fost îngrădit de fosta proprietară O., neexistând modificări în perimetrul loturilor, din perioada anterioară delimitării acestora de către însăși fosta proprietară.
Din perspectiva cererii în revendicare formulate rezultă că acesta apare ca nejustificată, în considerarea modului de dobândire a dreptului de proprietate (prin ordin de prefect) căci aceste atribuiri de terenuri în temeiul legii speciale nu puteau depăși suprafețele scriptic regăsite în documente, mai mult chiar nu puteau nici avea efect constitutiv de drepturi pentru suprafețe care nu se regăseau efectiv în posesia (folosința) beneficiarilor legii, proprietarii construcțiilor.
Spiritul legii a constat în a reglementa și situația juridică aferentă construcțiilor, fără a crea probleme noi legate de întinderea acestui drept.
Referitor la afirmația că toate părțile au stăpânit în fapt doar ceea ce a fost îngrădit de fosta proprietară O., se are în vedere că O. M., proprietară a imobilului teren și construcție din E.V. nr. 4, proprietatea actuală T., la momentul înstrăinării acestui imobil către familia T. deținea faptic și scriptic în proprietate și imobilul vecin din .. 2, care încorpora subtopul 2049/1/2.
Proprietară deci asupra imobilului deținut acum de familia T. a solicitat emiterea unei autorizații pentru executare de lucrări între care și repararea împrejmuirilor și a porților, realizate conform martorilor, proprietatea fiind delimitată de cea aparținând tot O. M. de la nr. 2. (martorii au declarat la unison că fosta proprietară a realizat gardul dintre cele două proprietăți.
Cu acea ocazie s-a autorizat și edificarea garajului a cărui demolare o solicită reclamanta, el fiind poziționat așa cum se regăsește și în prezent, rezultând deci voința acestei proprietare de a permite această amplasare, rațiunile tehnice fiind relevate pentru această manifestare de voință.
Tot această proprietară a procedat la delimitarea celor două parcele pe care le deținea, care ulterior au devenit proprietatea statului în temeiul legii.
Evident, că părțile fiind succesori cu titlu particular ai acesteia, asupra construcțiilor, cu un anumit lot aferent, nu pot pretinde că au deținut teren mai mult decât a deținut fosta proprietară.
Faptul că aceste manifestări de voință ale fostei proprietare nu s-au reflectat în mențiunile de carte funciară, nu reprezintă un impediment, terenul urmând în prezent regimul special al legii fondului funciar, noul regim tehnic și juridic urmând a fi evidențiat în registrele de publicitate la solicitarea părților interesate.
În consecință, în ceea ce privește solicitările reclamantei referitoare la cererile în revendicare și grănițuire, precum și la despăgubiri, sentința primei instanțe va fi menținută.
Cu referire la despăgubiri se constată că în raport de cele reținute acum cu privire la netemeinicia solicitărilor reclamantei, cererea accesorie în despăgubiri nu poate fi soluționată în mod favorabil.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a-i obliga pârâții B. la închiderea ferestrelor de vedere, se constată că în fapt reclamanta formulează o acțiune negatorie de servitute de vedere, negând astfel existența unui drept de servitute constituit în favoarea fondului aflat în proprietatea pârâților B..
Incidente sunt dispozițiile art. 611-614 din vechiul cod civil prin efectul dispozițiilor tranzitorii conținute de art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil.
Deși prima instanță a reținut că aceste ferestre nu sunt de vedere, prin dimensiunile lor nu pot fi apreciate ca fiind numai de aerisire sau de iluminare, acestea permițând în mod nestingherit vederea.
În privința distanței, ambele rapoarte de expertiză au relevat existența ferestrelor cu vedere directă asupra proprietății reclamantei, sub distanța minimă impusă de lege de 19 decimetri (1,9 m).
În aceste condiții pârâții care invocă dreptul de a deschide ferestre asupra proprietății reclamantei trebuiau să înfățișeze titlul care constituise în favoarea lor acest drept, emanând de la proprietarul fondului aservit, adică de la reclamantă sau de la autorii acesteia (familia O.).
O astfel de dovadă nu a fost făcută însă, nefiind suficientă din punct de vedere probator afirmația că fosta proprietară a consimțit la constituirea unui asemenea drept. În acest caz instanței nu i-a fost înfățișat titlul pe care să-l supună analizei.
În consecință, recursul formulat de reclamanta M. E. împotriva sentinței civile 115/23.01.2015 a Judecătoriei Sighișoara va fi admis cu consecința modificării în parte a sentinței civile atacate în sensul că va admite în parte acțiunea reclamantei M. E. în contradictoriu cu pârâții B. L. I. și B. A. și îi va obliga pe aceștia să închidă ferestrele deschise la nivelul etajului întâi al imobilului situat în . 12 Sighișoara, jud. M. cu deschidere spre imobilul proprietatea reclamantei situat în . 2, mun. Sighisoara, jud M..
Obligă in solidar intimații B. L. I. si B. A. la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecata din recurs constând in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferentă soluției modificate în recurs, în valoare de 4,3 lei și respinge în rest cererea recurentei de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecata ca nefondată.
Dată fiind menținea soluției primei instanțe în ceea ce privește revendicarea și grănițuirea în raport de pârâții intimați T. I. și T. M., va fi obligată recurenta la plata către aceștia a cheltuielilor de judecată din recurs constând în onorariu avocațial de 1500 lei (chitanțele nr. 192 din 2.09.2015 și nr. 198 din 08.10.2015).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamanta M. E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat F. M. din Sighișoara, .. 33/A, jud. M., impotriva Sentintei civile 115/23.01.2015 in dosar_ a Judecatoriei Sighisoara.
Modifica in parte sentinta civila atacata in sensul ca admite in parte actiunea reclamantei M. E. in contradictoriu cu paratii B. L. I. si B. A. si obliga paratii B. L. I. si B. A. sa inchida ferestrele deschise la nivelul etajului intai al imobilului situat in . 12 Sighisoara jud M. cu deschidere spre imobilul proprietatea reclamantei situat in . 2 mun Sighisoara jud M..
Mentine in rest dispozitiile sentintei atacate.
Obliga in solidar intimatii B. L. I. si B. A. la plata catre recurenta a cheltuielilor de judecata din recurs constand in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar aferente solutiei modificate in recurs in valoare de 4,3 lei si respinge in rest cererea recurentei de obligare a intimatilor la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Obliga recurenta la plata catre intimatii T. I. si T. M. a cheltuielilor de judecata din recurs constand in onorariu avocatial de 1500 lei.
Pronuntata in sedinta publica azi, 22.10.2015.
Președinte, L. D. | Judecător, M. F. | Judecător, V. S. |
Grefier, C. S. |
Redactat/tehnoredactat/MF
2 ex., 12.11.2015
Judecător fond L. M.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 212/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
