Fond funciar. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 158/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 158/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 158/2015
Ședința publică de la 30 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. L.
Judecător E. O.
Judecător C. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol judecarea recursului formulat de S.N.G.N. R. S.A. MEDIAȘ, cu sediul în Medias, ., nr. 4, jud. Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 99/19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din 16 iunie 2015, dată la care s-a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 23 iunie 2015, respectiv 30 iunie 2015, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 99/19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș constată următoarele:
Prin sentința civilă atacată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. de C. și Publicitate Imobiliară M. și s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta S.N.G.N. R. S.A. sucursala Tîrgu-M. în contradictoriu cu pârâții B. F Irma, C. locală de fond funciar Zau de Câmpie, O. de C. și Publicitate Imobiliară Tîrgu-M. M. și C. județeană de aplicare a Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, în conformitate cu dispozițiile Legii 18/1991 pârâta B. Irma a solicitat la data de 25.02.1998 Primăriei Zau de Câmpie, reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1,16 ha în calitate de moștenitoare a defunctului T. F.. Prin hotărârea nr. 27/L/14.06.2000, cererea pârâtei a fost admisă astfel că s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha teren conform anexei. La data de 21.10.2002 s-a procedat la punerea în posesie a pârâtei asupra suprafeței de teren reconstituite, pe amplasamentul tarlalei nr. 16, ./1/3. La data de 25.10.2002, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M. a eliberat pârâtei B. Irma titlul de proprietate nr._ prin care se reconstituia dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1,16 ha teren tarlaua 16 ./3, amplasament unde reclamanta are mai multe construcții aparținând grupului de sonde nr. 32 D., pe terenul proprietatea statului expropriate conform decretelor de expropriere nr. 658/13.12.1973, nr. 55/13.03.1978, nr. 22/19.01.1979.
Analizând starea de fapt reținută, raportat la dispozițiile legale aplicabile în cauză, prima instanță a apreciat că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Oficiului de C. și Publicitate Imobiliară M. este întemeiată, această instituție având atribuții doar cu privire la completarea titlurilor de proprietate iar în ce privește fondul cauzei, acțiunea reclamantei în modalitatea în care a fost formulată nu poate fi admisă întrucât titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei B. Irma a fost emis cu respectarea dispozițiilor legale. Prima instanță apreciază că împrejurările care au dus la intabularea terenului înscris în titlul de proprietate nr._/2002 pe un alt amplasament decât cel stabilit odată cu punerea în posesie a pârâtei B. Irma sunt ulterioare emiterii titlului de proprietate, reclamanta având la îndemână alte mijloace procedurale pentru restabilirea situației reale. Se mai reține că la dosarul cauzei părțile nu au depus nici un înscris din care să rezulte că . proprietate nr._ /2002 a fost modificată.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta S.N.G.N. R. S.A. solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului se arată că potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză este greșită intabularea în CF a terenului din titlul de proprietate atacat întrucât pe de o parte terenul din titlul de proprietate este greșit identificat, împrejurare care a condus la intabularea în CF 147/N Zau de Câmpie cad. 196, adică în altă locație iar pe de altă parte, terenul din documentația de intabulare nu corespunde dimensional și ca vecinătăți cu terenul din anexele la titlul de proprietate.
Recurenta arată că hotărârea atacată este nelegală fiind dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, este un act de procedură îndeplinit cu neobservarea formelor legale, nu cuprinde motivele pe care se sprijină și este lipsită de temei legal. În acest sens recurenta critică în principal faptul că prima instanță, cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, a dispus disjungerea cin prezenta cauză a capătului de cerere privind anularea documentației cadastrale. Prin disjungerea acestui petit s-a ajuns inevitabil la imposibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată suportate cu titlu de onorariu pentru expertiză și a condus la prelungirea nejustificată a procesului.
Recurenta susține că soluția de disjungere a petitului anterior indicat este nemotivată consemnările din încheierea de dezbateri neputând, în opinia recurentei să fie reținute ca reprezentând o motivare iar constatările primei instanțe ca nefiind adevărate iar disjungerea dispusă este lipsită de temei legal întrucât, numai cererile prevăzute de dispozițiile art. 57, 60, 135 și 165 Cod procedură civilă pot fi disjunse.
La data de 16 iunie 2015 intimata C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului și menținerea soluției primei instanțe.
În motivarea întâmpinării se arată că prin recursul formulat, recurenta înțelege să critice încheierea de dezbateri din 04.02.2015, respectiv dispoziția primei instanțe privind disjungerea petitului suplimentar formulat de recurentă la 22.10.2014 constând în constatarea nulității absolute parțiale a documentației cadastrale recepționate de O. de C. și Publicitate Imobiliară M. cu nr. 1932/15.03.2006. În opinia intimatei, prima instanță a procedat în mod legal la disjungerea acestui petit suplimentar ce constituie în fapt o modificare de acțiune și care nu se afla în stare de judecată întrucât cercetarea judecătorească referitoare la acest petit nu era încheiată, recurenta având cereri în probațiune formulate cu privire la acest petit.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de recurs invocate, și din oficiu, tribunalul apreciază că recursul declarat de reclamanta S.N.G.N. R. S.A. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Reținem că deși recurenta atacă sentința pronunțată de prima instanță, prin motivele de recurs aduce critici numai încheierii din 04.02.2015 prin care s-a dispus disjungerea completării de acțiune formulată de reclamantă la data de 22.10.2014 prin care solicită constatare nulității absolute parțiale a documentației cadastrale recepționate de O. de C. și Publicitate Imobiliară M. cu nr. 1932/15.03.2006 și anularea acesteia, iar cu privire la această încheiere, recurenta nu formulează solicitări distincte.
Potrivit actelor dosarului, la data de 22 octombrie 2014 recurenta reclamantă a depus un înscris prin care, față de răspunsurile expertului la obiectivele dispuse de instanță, în subsidiar și doar în ipoteza respingerii solicitării de constatare a nulității absolute parțiale și anulării titlului de proprietate, înțelege să invoce nulitatea absolută a documentației cadastrale recepționate de O. de C. și Publicitate Imobiliară cu nr. 1932/15.03.2006 cu solicitarea subsidiară de a constata nulitatea absolută și a anula această documentație cadastrală (f. 64 dosar de fond).
La termenul de judecată din 22 octombrie 2014 reprezentantul pârâtei a invocat excepția tardivității completării de acțiune iar la termenul din 04 februarie 2015 instanța din oficiu a invocat excepția decăderii reclamantei din dreptul de formulare a completării cererii de chemare în judecată, care a fost depusă după primul termen de judecată și s-a pus în discuție disjungerea completării de acțiune, la același termen de judecată fiind, astfel cum anterior am arătat, dispusă disjungerea acestei cereri din cauza pendinte.
Reținem de asemenea, că privitor la sentința atacată, recurenta nu a invocat nici un motiv de nelegalitate sau netemeinicie, toate motivele expuse în declarația de recurs vizând chestiunea disjungerii completării de acțiune apreciată de recurentă ca petit de acțiune.
Din analiza cererii de chemare în judecată și a înscrisului depus la fila 64 dosar de fond, constatăm că aceasta reprezintă o completare de acțiune, respectiv un petit nou față de cererea introductivă de instanță, acest din urmă aspect, nefiind dealtfel contestat de recurentă, care însă a opinat că fiind un petit subsecvent se impunea judecarea în aceeași cauză.
Reținem că potrivit art. 132 Cod procedură civilă „La prima zi de înfățișare instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii precum și pentru a propune noi dovezi. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea facerii întâmpinării.
Cererea nu se socotește modificată și nu se va da termen, ci se vor trece în încheierea de ședință declarațiile verbale făcute în instanță:
1. când se îndreaptă greșelile materiale din cuprinsul cererii;
2. când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii;
3. când cere valoarea obiectului pierdut sau pierit;
4. când înlocuiește cererea în constatare printr-o cerere pentru realizarea dreptului sau dimpotrivă, în cazul în care cererea în constatare poate fi primită.” iar potrivit art. 134 Cod procedură civilă „Este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.”
Constatăm că cererea depusă la data de 22 octombrie 2014, mult după prima zi de înfățișare, nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de textul citat care nu constituie o modificare a cererii, astfel că, în mod corect prima instanță a dispus disjungerea completării de acțiune din prezenta cauză.
Mai mult decât atât, constatăm că în pofida susținerilor recurentei, completarea de acțiune, deși petit subsidiar, presupunea, pentru a putea fi declarată încheiată cercetarea judecătorească, administrarea de probe, altele decât cele deja administrate în cauză.
Față de toate aceste considerente, reținând că prin declarația de recurs recurenta admite că soluția de respingere a petitului principal, rămas de soluționat în prezenta cauză după disjungerea completării de acțiune cu petitul subsidiar, este corectă, constatăm că recursul declarat este nefondat și pe cale de consecință va fi respins.
Constatăm că intimatele nu au solicitat și nu au probat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de S.N.G.N. R. S.A. MEDIAȘ împotriva sentinței civile nr. 99/19.02.2015, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Luduș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2015.
Președinte, M. L. | Judecător, E. O. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 02 Iulie 2015
Red. M.L./Dact. M.L.
2 ex./02.07.2015
Judecător fond: I. F. M.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul MUREŞ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
