Obligaţie de a face. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 25-06-2015 în dosarul nr. 396/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 396/2015
Ședința publică de la 25 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. D.
Judecător M. F.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta D. M., cu domiciliul în comuna Crăciunești, ., județul M. împotriva sentinței civile nr.1832 din 16 aprilie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr. _ .
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 4 iunie 2015, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 11 iunie 2015, 16 iunie 2015, iar apoi pentru termenul de azi.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Sentinta civila 1832/16.04.2014 a Judecatoriei Tg M. pronuntata in dosar_ a fost respinsa excepția dreptului material la acțiune invocată de pârâta T. I., fiind respinsa si acțiunea formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâții T. I., C. L. DE FOND FUNCIAR ERNEI și C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR M., având ca obiect obligație de a face.
Prin aceeasi sentinta reclamanta a fost obligata să plătească pârâtei T. I. suma de 3000 lei, cu titlu de cheltuiei de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să dispună prin hotărârea ce o va pronunța modificarea parțială a Titlului de Proprietate nr._ eliberat, în data de 30.07.1996, de C. Județeană de Fond Funciar M., în sensul includerii reclamantei în acest Titlu de Proprietate, precum și includerea la rubrica ” moștenitorii defunctei B. M.”, mențiunea care a fost omisă, iar după pronunțarea hotărârii, cele două comisii de Fond Funciar să fie obligate să efectueze cuvenitele mențiuni în Titlul de Proprietate.
S-a retinut ca in fapt, se arată că în anul 1991 reclamanta împreună cu sora sa, pârâtă T. I., au înregistrat la Primăria Comunei Emei cererea nr. 405/07 martie 1991 solicitând în temeiul Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate după mama lor defunctă B. M. pentru terenul extravilan în suprafață de 2 ha 3500 mp situat pe raza localității Dumbrăvioara, . fost semnată atât de reclamantă, cât și de sora sa T. I., iar la fila 2 din cerere, la rubrica alte mențiuni este trecut ” Moștenitorul al doilea este D. M. (născută B. M.)”, anexându-se în acest sens acte doveditoare .
Se arata ca reclamanta a mandatat-o tacit pe sora sa T. I. să se ocupe de demersurile legale în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului amintit, acest aspect rezultă și din declarația acesteia dată în fața judecătorului la data 15 aprilie 2013 în dosarul_ cu ocazia răspunsului dat de T. I. la interogatoriu, la întrebarea 2, care afirmă că ” Am revendicat împreună cu D. M. terenul de suprafață de 2, 35 ha situat în loc. Dumbrăvioara, am depus actele împreună ” înscris pe care îl anexează în probațiune, de asemenea și din cuprinsul cererii depuse la C. L. de Fond Funciar Ernei rezultă acest lucru.
F. de acestea prima instanța a retinut că prin modalitatea atipică de formulare a acțiunii raportat la temeiurile de fapt prezentate, reclamanta tinde la constatarea unei nulități parțiale a titlului de proprietate pe motiv că acest titlu a fost emis în mod nelegal, situație față de care instanța apreciează că nu sunt aplicabile prevederile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, ci cele referitoare la constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, motiv pentru care va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta T. I..
În ceea ce privește demersul judiciar prin care reclamanta dorește să-i fie recunoscute drepturile sale cu privire la terenul obiect al titlului de proprietate nr._ eliberat, în data de 30.07.1996, de C. Județeană de Fond Funciar M., instanța a constatat că atât pârâta T. I., cât și pârâta C. L. de Fond Funciar au invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
S-a retinut ca reclamanta a soliciat instanței să modifice titlul de proprietate emis de C. Județeană de Fond Funciar M. prin inserarea unor mențiuni în cuprinsul acestuia.
F. de acestea instanta a constatat că titlul de proprietate este emis de C. Județeană de Fond Funciar M., astfel că instanța nu se poate substitui acesteia prin inserarea unor mențiuni ce țin de competența exclusivă a acestei entități.
S-a retinut in acest sens ca insăși temeiul juridic invocat de reclamanta, respectiv art. 58 din Legea nr. 18/1991, arată că numai comisia județeană poate modifica titlul de proprietate.
S-a apreciat ca fata de modalitatea în care reclamanta a înțeles să investească instanța, precum și faptul că pârâtele din prezentul dosar și-au concentrat apărarea pe invocarea inadmisibilității demersului judiciar promovat de aceasta, acțiunea reclamantei este inadmisibila, in lumina prevederilor art. 9 din Noul Cod de procedură civilă.
Cu privire la cheltuielile de judecata s-a reținut că pârâta T. I. a efectuat anumite cheltuieli suma de 3000 de lei, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanțelor de la f. 46 A și 97 A astfel ca in temeiul în temeiul art. 453 Cod de procedură civilă prima instanța a obligat reclamanta la plata acestora in favoarea paratei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta solicitând schimbarea in parte a sentinței atacate, respectiv in ceea ce privește soluția pronunțata cu privire la fondul cererii de chemare in judecata si cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata si menținerea hotărârii cu privire la soluțiile pronunțate asupra excepțiilor invocate de parate.
In motivare se arata ca prima instanța a reținut greșit ca prin cererea de chemare in judecata reclamanta a solicitat ca instanța sa efectueze mențiuni pe titlul de proprietate. Se arata ca demersul judiciar a fost inițiat de reclamanta după ce in prealabil aceasta se adresase emitentului actului solicitând modificarea mențiunilor inserate in cuprinsul titlului de proprietate in mod incomplet si eronat far a obține rectificările solicitate iar respingerea cererii in aceste condiții ar determina imposibilitatea parții de a-si realiza dreptul afirmat prin prezenta acțiune.
Se mai arata ca ceea ce a solicitat prin cererea introductiva este modificarea titlului de proprietate in sensul includerii apelantei la rubrica moștenitorilor defunctei B. M., mențiune care a fost omisa iar pe baza hotărârii cele doua comisii de fond funciar sa efectueze cuvenitele mențiuni in titlul de proprietate.
Se arata ca temeinicia acțiunii nu poate fi pusa in discuție având in vedere ca apelanta s-a prezentat împreuna cu parata, semnând personal cererea depusa la C. Locala de Fond Funciar Ernei si ca este alături de parata moștenitoarea defunctei B. M. si implicit ale defunctei Kristof M. astfel cum reiese din certificatul de moștenitor, mandatând ulterior parata sa se ocupe de demersurile necesare obținerii titlului de proprietate astfel cum a recunoscut si aceasta in interogatoriul administrat in dosar_ al Judecătoriei Tg M..
Se arata in continuare ca temeiul juridic invocat, respectiv art 58 din Legea 18/1991 prevede obligația instanței de a soluționa cauza potrivit normelor prevăzute in codul de procedura civila si in legea de organizare a instanțelor si ca pe baza hotărârii instanței comisia va modifica titlul de proprietate, il va înlocui sau il va desființa, ceea ce in concret a si solicitat instanței prin cererea dedusa judecații.
Parata T. I. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefundat, cu cheltuieli de judecata.
In motivare a arătat ca deși motivarea primei instanțe privind soluția pronunțata asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune este greșita, parata nu a formulat apel, nefiind in interesul acesteia sa prelungească cursul procesului.
Asupra apelului s-a mai arătat ca fata de temeiul juridic indicat de reclamanta obiectul litigiului este de a obliga cele doua comisii de a efectua anumite operațiuni administrative mai precis a unor corecturi in cuprinsul titlului de proprietate.
Se mai arata ca Legea fondului funciar nu reglementează instituția modificării titlului de proprietate si ca potrivit art 7 din Legea 165/2013 cererea reclamantei este inadmisibila din moment ce modificarea pretinsa ar presupune o operațiune prohibita temporar ca efect al legii.
Se arata ca nici excepția de la prevederile art 7 anterior citat nu este aplicabila in cauza deoarece presupune existenta unei hotărâri judecătorești irevocabila la momentul intrării in vigoare a legii. Se arata ca aceasta critica a rămas nesoluționata de către instanța de prim grad de jurisdicție insa isi păstrează aplicabilitatea si in acest stadiu procesual constituind un argument in plus in vederea respingerii caii de atac declarate.
Se mai arata ca cererea introductiva este inadmisibila si prin raportare la dispozițiile art. 59 indice 1 din Legea 18/1991 de unde reies ca reclamanta trebuia sa se adreseze Oficiului de cadastru si Publicitate Imobiliara M., nicidecum instanței de judecata, deoarece legea prevede o procedura administrativa speciala, împotriva căreia exista calea plângerii care poate fi adresata instanței împrejurare fata de care apreciază ca demersul reclamantei care nu a respectat procedurile prevăzute de lege anterior sesizării instanței este inadmisibil.
Se arata ca cererea ramane inadmisibila si in situația in care instanța apreciază ca putea fi adresata direct instanței deoarece aceasta nu a chemat in judecata si Oficiului de Cadastru si Publicitate Imobiliara M., singura instituție abilitata de lege sa efectueze operațiunea solicitata de reclamanta.
Se mai arata ca reclamanta avea obligația de a formula o plângere împotriva refuzului comisiei de fond funciar iar nu sa adreseze instanței o cerere in forma aceasta.
Cu privire la fondul cererii s-a arătat ca cererea adresata comisiei de fond funciar a fost formulata de parat in nume propriu, nefiind semnata decât de parata. Se arata ca in cerere s-au indicat doar eventualii moștenitori si ca astfel cum a recunoscut si la interogatoriul din dosar_ ambele parți au formulat cu aceeași ocazie cereri de reconstituire la Primăria Comunei Ernei insa cererea nu a fost făcuta in comun ci doua cereri distincte iar conform informațiilor paratei cererea reclamantei nu se mai găsește, aspecte pentru care este răspunzătoare parata de rând 2 iar nu intimata.
Se arata ca argumentul prezentat de reclamanta se bazează pe probe extrajudiciare care nu se dovedesc conforme cu realitatea sens in care solicita netemeinicia acțiunii introductive.
Cu privire la temeiul in drept invocat de reclamanta se arata ca aceasta nu a indicat nicio dispoziție legala care ar privi argumentele de fapt din cadrul acțiunii introductive ci doar aplicabilitatea codului de procedura civila.
Intimata C. Județeana pentru Stabilirea
Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor M. a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului si a cererii de acordare a cheltuielilor de judecata.
In motivare se arata ca susținerile apelantei prin care modifica practic acțiunea apar neîntemeiate astfel ca apelul este nefundat iar hotărârea primei instanțe se afla la adăpost de orice critici.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare arătând ca parata C. Județeana pentru Stabilirea
Dreptului de Proprietate Privata asupra Terenurilor M. are o atitudine oscilanta din moment ce prin întâmpinarea depusa la prima instanța a recunoscut ca titlul ar conține anumite erori.
Se mai arata ca interpretarea subiectiva si denaturata a prezentei acțiuni nu o poate aprecia decât ca fiind o superficialitate pentru a nu acuza pe nimeni de rea credința reiterând in rest susținerile din apel.
Analizând cererile si apararile parților, pe baza probelor administrate si a dispozițiilor legale incidente, in limita efectului devolutiv prevazut de art 477 C pr civ, constata ca este fondat, pentru următoarele considerente.
Se retine mia intai ca împotriva considerentelor hotărârii primei instanțe cu privire la respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune nu s-a formulat cale de atac, motiv pentru care instanța nu poate primi apararile intimatului cu privire la aceasta.
Cu privire la inadmisibilitatea cererii ca urmare a aplicării dispozițiilor art 7 Legea 165/2013 instanța constata ca parata a invocat din nou aceasta excepție prin întâmpinarea la apel, după ce in prealabil excepția fusese invocata in fata primei instanțe iar aceasta a omis sa se pronunțe asupra excepție. In aceste condiții reiese ca tribunalul are obligația de a se pronunța asupra excepției de, chiar si in lipsa formulării caii de atac cu privire la acest aspect.
Se retine in acest ca motivele pentru care limitele efectului devolutiv împiedica instanța de control judiciar sa se pronunțe cu privire la legalitatea si temeinicia soluției pronunțate asupra excepțiilor absolute si in privința căreia nu s-a declarat cale de atac ( cazul prescripției enunțat mai sus) nu este aplicabil si in situația in care prima instanța a omis sa se pronunțe asupra acestora. Aceasta deoarece limitele efectului devolutiv determinate de „ ceea ce s-a apelat” sunt in strânsa legătura cu autoritatea de lucru judecat de care se bucura încheierile interlocutorii alături de partea din dispozitiv si considerente hotărârii care nu au făcut obiectul caii de atac. Cu toate acestea, in ipoteza in care prima instanța nu s-a pronunțat asupra unor excepții, nimic nu împiedica partea, chiar si in lipsa declarării apelului, sa le supună discuției din nou, urmând ca acestea sa fie soluționate de instanța de control judiciar.
Asupra temeiniciei excepției invocate se retine ca in cauza nu sunt aplicabile prevederile art 7 din Legea 165/2013 deoarece acțiunea reclamantei are ca obiect modificare a titlului de proprietate doar in privința moștenitorilor .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de reclamanta D. M. împotriva sentinței civile nr. 1832/16.04.2014 pronunțate de Judecătoria Tg. M., în dosarul nr._ .
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta D. M., CNP_, cu domiciliul în comuna Crăciunești, ., județul M. în contradictoriu cu pârâtele T. Ileana, cu domiciliul procesual ales în Tg.M., ., ., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Ernei cu sediul în comuna Ernei, ., jud.M. și C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului M. cu sediul în Tg.M., Piata Victoriei, nr.3, jud.M..
Dispune modificarea titlului de proprietate nr._ din 30.07.1996 emis de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., în sensul recunoașterii dreptului de proprietate în favoarea ambelor moștenitoare D. M. și T. I. după defuncta Kristof M.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță in cota de cate 1/3 fiecare.
Obligă intimatele T. I., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată Ernei și C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a județului M. la plata cheltuielilor de judecată în apel, în favoarea apelantei cuantum de 500 lei in cota de cate 1/3 fiecare.
Definitivă
Pusă la dispoziția parților prin mijlocirea grefei azi, 25.06.2015.
Președinte, L. D. fiind în concediu semnează președintele instanței, judecător I. L. | Judecător, M. F. fiind în concediu semnează președintele instanței, judecător I. L. | |
Grefier, D. C. |
Red.L.D.
Tehnored.CDG/4 ex./16.07.2015
jud.fond.A. Foltis
| ← Anulare act. Decizia nr. 407/2015. Tribunalul MUREŞ | Fond funciar. Decizia nr. 158/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
