Pretenţii. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 45/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ nr. 45/2015
Ședința publică de la 27 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte R. I.
Judecător A. B.
Judecător A. A.-B.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul T. G., cu domiciliul în Hodoșa, nr.50, județul M. împotriva sentinței civile nr. 2270/ 14.05.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M..
Fără citarea părților
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar prin registratura instanței la data de 26 februarie 2015, concluzii scrise din partea intimaților Karacsolzi J. și I. T. M., prin reprezentant. De ademenea, s-au depus la dosar prin registratura instanțe la data de 25 februarie 2015, concluzii scrise din partea recurenților, prin mandatar O. T..
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 februarie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 27februarie 2015.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 2270/14 mai 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ s-a admis excepția tardivității depunerii precizării la acțiune, excepție invocata de parate. S-a constatat precizarea la acțiune ca fiind tardiv formulata.
S-a respins ca neîntemeiata acțiunea promovata de reclamantul T. G., in calitate de curator special al numitelor K. Gyongyver si K. C., in contradictoriu cu parații I. T. și KARACSONI T.-J..
S-a obligat reclamantul la plata către parate a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.
S-a reținut de prima instanță că reclamantul T. G., in calitate de curator special al numitelor K. Gyongyver si K. C.-persoana puse sub interdictie- sustine ca paratele I. T. si KARACSONI T.-J. au primit de la persoanele puse sub interdicție suma de_ lei, solicitând restituirea sumei către acestea, invocând ca temei de drept art. 1349, 1381, 1386, 1527 Noul Cod Civil, conform precizării la acțiune aflata la fila 55 din dosar.
In concret, reclamantul isi întemeiază cererea pe răspunderea civila delictuala.
Prin precizarea la acțiune depusa la dosar la data de 08.04.2014, reclamantul solicita obligarea paratelor la plata dobânzii legale la suma datorata. Cu privire la aceasta precizare, paratele au invocat tardivitatea depunerii acesteia.
Cu privire la excepția invocata, instanța de fond a constatat ca aceasta este întemeiata, motiv pentru care o a admis-o si a constatat precizarea la actiune ca fiind tardiv formulata, avand in vedere ca cererea initiala a fost introdusa la instanta la data de 25.09.2012, iar pana la data introducerii acestei precizari- 08.04.2014- a fost depășit momentul primei zile de infatisare, moment in care reclamantul putea depune o precizare la actiune, iar pe de alta parte, prezenta precizare nu intra in categoria precizarilor avute in vedere de art. 132, al.2 cod procedura civila- in vigoare la data promovarii prezentei actiuni.
Revenind la fondul cauzei, prima ina instanță a constatat ca temeiul de drept al cererii introductive il reprezinta raspunderea civila delictulala, reclamantul invocand textul legal din noul cod civil, desi actiunea a fost promovata in perioada in care era in vigoare vechiul cod civil.
Pentru a fi angajata răspunderea civila delictuala trebuie indeplinite următoarele conditii: sa existe o fapta ilicita, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada prejudiciului precum și a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicita și prejudiciu.
In speta, cu probele administrate in cauza, reclamantul nu a facut dovada indeplinirii conditiilor necesare pentru angajarea raspunderii civile a paratelor.
Astfel, in privinta faptei ilicite a paratelor din cauza, constata instanta ca sustinerile reclamantului sunt in sensul ca persoanele puse sub interdictie au dat o suma de bani catre parate. Martorii audiati au declarat, pe rand ca tatal persoanelor puse sub interdictie a dat catre parate suma de_ lei, pentru ca paratele sa aiba grija de fete in situatia in care acestea ar ajunge la orfelinat. Nu s-a putut preciza, nici de reclamant, nici de martorii audiati, care au fost conditiile in care tatal persoanelor puse sub interdictie a remis suma de bani catre parate-sub forma de dar, cu o obligatie corelativa in sarcina acestora, cu condiția restituirii, in ce termen sa aibă loc restituirea, catre ce persoane, dar este cert faptul ca aceasta stare de fapt, așa cum a rezultat din probatoriul administrat, nu reprezintă o fapta ilicita.
Instanța nu a fost investita- si astfel nu poate analiza- cu cercetarea raporturilor juridice care s-au derulat intre tatal persoanelor puse sub interdictie si paratele din cauza
Din probatoriul administrat- depozițiile martorilor si interogatoriul paratelelor- rezulta ca a existat un raport juridic intre tatal fetelor si parate, care, in consecinta, exclude sfera ilicitului.
Nici de o restituire nu poate fi vorba in prezenta cauza, deoarece, pe de o parte, nu s-a cerut restituirea, pe de alta parte, nu s-a dovedit modalitatea in care banii au fost remisi catre parate, respectiv daca a fost vorba de o donatie sau de un un împrumut, de asemenea, nu exista indicii privitoare la perioada pentru care au fost remisi acesti bani .
Pentru motivele expuse, acțiunea a fost respinsa ca neîntemeiata.
Împotriva respectivei hotărâri a formulat recurs T. G. care a solicitat admiterea recursului și schimbarea în tot a hotărârii atacte în sensul admiterii integrale a cererii introductive de instanță formulată de către reclamant.
În primul rând se consideră că prima instanță a invocat greșit ca temei vechiul cod civil având în vedere că data introducerii acțiunii a fost 25.09.2012 iar Noul cod civil a intrat în vigoare din data de 1.10.2011 deci acțiunea fiind promovată sub imperiul noului cod civil textul legal invocat de reclamant ar fi cel corect.
În al doilea rând sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale dovada prejudiciului fiind efectuată prin martori. Totodată s-a probat existența banilor și că aceștia nu au fost restituiți.
În al treilea rând s-a susținut că scopul pentru care s-au dat banii pârâtelor de tatăl persoanelor puse sub interdicție a fost în scopul de a fi folosiți pentru întreținerea fetelor bolnave și nu ca dar pentru pârâte.
Prin întâmpinare intimatele I. T. și K. J. au solicitat respingerea recursului. S-a susținut că în mod întemeiat s-a reținut aplicabilitatea vechiului Cod civil de prima instanță faptul juridic având loc la data decesului tatălui reclamantelor adică primăvara anului 2011. Totodată nu s-a dovedit remiterea banilor de reclamante către pârâte, ci de tatăl reclamantelor în timpul vietii acestuia, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Deci banii au fost dați pentru îngrijirea fetelor și nu pentru a fi restituiți de pârâte.
Instanța de recurs reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 5.09.2012, sub nr._, reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâtele I. T. și K. J., având ca obiect pretenții și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.000 lei .
În fapt, cererea de chemare în judecată este depusă în calitate de curator special al bolnavelor K. C. și K. GYONGYVER domiciliate in ., județul M., persoana handicapate de gradul I. conform certificatelor anexate.
In urma decesului lui K. G. in data de 17.03.2011, tatăl numitelor K. C. si K. Gyongyver, a rămas o suma de lo.ooo Roni, care era economisită de-a lungul anilor pentru diferite evenimente neprevăzute in familie.
Aceasta suma de bani a fost predată de către K. C. si K. Gyongyver numitelor I. T. si K. J. in vederea păstrării pana la data soluționării sorții lor, după care suma respectiva sa le fie înapoiată.
Solicită obligarea susnumitelor I. T. si K. J. la restituirea sumei de 10.000 RONI.
La data de 27.09.2013 s-a formulat de reprezentantul reclamantelor precizare de acțiune în sensul că, prin cererea introductivă, la data de 25 septembrie 2012, s-a solicitat să fie obligați pârâții I. lagdolna și Karacsoni T.-J., la restituirea sumei de 10.000 lei în favoarea elor K. C. și K. Gyongyver.
În această precizare, se solicită instanței, că prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună obligarea restituirii de către pârâții, sumei de 10.000 lei, de la fiecare pârâtă câte 5000 lei în favoarea interzisului judecătoresc K. C., prin curator T. G., sau depunerea într-un cont bancar, pe numele interzisei judecătoresc K. C..
În ceea ce privește motivul invocat de recurent referitor la faptul că prima instanță a invocat greșit ca temei vechiul Cod civil având în vedere că data introducerii acțiunii a fost 25.09.2012 iar Noul cod civil a intrat în vigoare din data de 1.10.2011 instanța de recurs observă că reclamantul invocă, pe temeiul răspunderii civile delictuale, existența unui fapt ilicit civil ce constă în luarea de către pârâte, la data decesului tatălui reclamantelor 17.03.2011, a sumei de bani de 10.000 RON.
Potrivit art.3 din Legea nr.71/2011 „Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.”
Conform art.5 din aceeași lege „Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..”.
Prin urmare data faptului juridic invocat fiind 17.03.2011 deci anterior datei de 1.10.2011, data intrării în vigoare a noului Cod civil se va considera ca neîntemeiat acest motiv deoarece în mod legal prima instanță a apreciat că sunt incidente prevederile vechiului Cod civil.
În ceea ce privește motivul recurentului referitor la faptul că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, dovada prejudiciului fiind efectuată prin martori și că s-a probat existența banilor și că aceștia nu au fost restituiți se observă că prima instanță a analizat în primul rând incidența în cauză a dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală.
S-a considerat de prima instanță că din moment ce nu s-a putut preciza, nici de reclamant, nici de martorii audiați, care au fost condițiile in care tatăl persoanelor puse sub interdicție a remis suma de bani către parate-sub forma de dar, cu o obligație corelativa in sarcina acestora, cu condiția restituirii, in ce termen sa aibă loc restituirea, către ce persoane, dar este cert faptul ca aceasta stare de fapt, așa cum a rezultat din probatoriul administrat, nu reprezintă o fapta ilicita.
S-a mai considerat că instanța nu a fost investită- si astfel nu poate analiza- cu cercetarea raporturilor juridice care s-au derulat intre tatăl persoanelor puse sub interdicție si paratele din cauza.
Instanța de recurs observă că într-adevăr în cauză nu există o faptă ilicită. Astfel pârâtele au recunoscut că au primit o sumă de bani 10.000 RON în timpul vieții tatălui reclamantelor chiar de la acesta cu scopul de a avea grijă de fiicele acestuia. Prin urmare privitor la suma de bani recunoscută de pârâte s-a constituit un raport juridic între tatăl reclamantelor și pârâte.
Se remarcă însă faptul că recurentul se referă la o pretinsă sumă de bani ce ar fi fost predată de reclamante pârâtelor la data decesului tatălui reclamantelor. Or acest aspect nu este confirmat de nici o probă de la dosar. Astfel din declarația martorului F. Janos rezultă că, din ce cunoaște, suma de bani găsită acasă a fost cuprinsă în procesul verbal și a fost predată lui T. G. la 6 aprilie 2011 cu ocazia întocmirii procesului verbal. Martora P. G. a susținut că știe doar de suma de 10.000 RON lăsată de tatăl reclamantelor pârâtelor.
Prin urmare nu există vreo probă că a existat o altă sumă de bani de_ RON, ce ar fi fost predată pârâtelor de reclamante ci doar cea predată de tatăl reclamantelor și cea predată cu ocazia procesului verbal.
În al treilea rând s-a susținut de recurent că scopul pentru care s-au dat banii pârâtelor de tatăl persoanelor puse sub interdicție a fost în scopul de a fi folosiți pentru întreținerea fetelor bolnave și nu ca „dar” pentru pârâte.
Instanța de recurs observă că în data de 28 martie 2011 prin Dispoziție a Primarului .. 404 a instituit curatelă pe seama d-nei K. C. și a numit curatorul, reclamantul T. G., iar prin dispoziția nr. 405, a instituit curatelă pe seama d-nei K. GYONGYVER și a numit curator soția reclamantului T. lulia.
În data de 07 martie 2012 soția reclamantului T. lulia a pornit acțiunile de punerea sub interdicție la Judecătoria Tg M., pentru cele două fete bolnave. Dosarele au fost înregistrate la Judecătoria Tg-M., pentru instituirea tutelei, întrucât bolnavele nu s-au putut reprezenta singure, nu se puteau exprima, nu aveau capacitatea fizică și psihică și nu-și puteau administra bunurile.
În cursul judecății de punerea sub interdicție, bolnava K. GYONGYVER a decedat în data de 18 noiembrie 2012, după care soția reclamantului pentru termenul de 19.12.2012, renunță la acțiune în dosar nr._ . În dosarul nr._ s-a pronunțat sentința civilă nr. 888/ 05.02.2013 cu privire la punerea sub interdicție a numitei K. C. CNP._ și prin Dispoziția primarului a .. 222 din 18 iunie 2013, reclamantul fiind desemnat în calitate de tutore pentru interzisului judecătoresc K. C..
A doua fiică a defunctului K. G., adică K. C. a decedat în data de 4 septembrie 2014.
Instanța de recurs remarcă faptul că recurentul critică doar faptul că prima instanță a greșit prin considerarea faptului că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale. Nu s-a invocat faptul că prima instanță ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, conform art.304 pct.8 din vechiul C.pr.civ.
Or acest motiv de modificare nu este de ordine publică astfel că nu poate fi invocat de instanța de recurs din oficiu, în măsura în care se apreciază că prima instanță trebuia să califice corect actul juridic ce a luat naștere între tatăl reclamantelor și pârâte.
În consecință prima instanță s-a raportat ca temei în drept la prevederile art.998-999 Cod civil, iar recurentul prin motivele de recurs nu a contestat temeiul juridic reținut de instanță și faptul că aceasta ar fi putut pune în discuție încadrarea corectă a actului juridic încheiat între tatăl reclamantelor și pârâte, ci doar aspecte care țin de dovedirea răspunderii civile delictuale.
Raportat la temeiul răspunderii civile delictuale, după cum s-a arătat mai sus nu s-a dovedit existența altor sume de bani decât cea înmânată de tatăl reclamantelor, în privința căreia însă s-a născut un act juridic a cărui valabilitate nu se poate verifica însă în cadrul recursului de față.
Față de cel de mai sus, urmează ca în baza art.312 C.pr.civ. să se respingă recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul T. G., cu domiciliul în Hodoșa, nr.50, județul M., împotriva Sentinței civile nr.2270 din 14.05.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu M., în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 februarie 2015
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, G. O. |
Red RI/Teh GO
Predat 16.03.2015/ ex 2
| ← Pretenţii. Decizia nr. 44/2015. Tribunalul MUREŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
