Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-02-2015 în dosarul nr. 76/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 76
Ședința publică de la 19 Februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător M. M.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea DGRFP B. – AJFP M., cu sediul procesual ales în Tg.M., ..1-3, jud.M., împotriva sentinței civile nr.4097/02 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4097/ 2 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea Henter I. în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și s-a dispus anularea somației nr. 26/_ /_ din data de 23.12.2013 și a titlului executoriu nr._ din data de 23.12.2013 emise de către intimată și s-a dispus încetarea executării silite însăși -demarate de către intimată în dosarul de executare nr._/26/_ /_; a fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare ca fiind rămas fără obiect ; s-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 148,94 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și s-a dispus restituirea sumei de 134,20 lei consemnată cu titlu de cauțiune .
Pentru a pronunța această hotărâre ,instanța de fond a reținut că în ceea ce o privește pe contestatoare, a fost aplicată o sancțiune contravențională cu avertisment, prin procesul-verbal de constatare a contravenției silvice . nr._/12.09.2013 încheiat de Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare B., stabilindu-se totodată în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 1.342,15 lei, cu titlu de despăgubiri și de asemenea că împotriva acestui proces-verbal a fost formulată la data de 25.09.2013 plângere contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Tg. M. la data de 27.09.2013 sub nr. dosar_/320/2013.
În temeiul mai sus manționatului procesului-verbal de constatare a contravenției intimata a emis, la data de 23.12.2013, titlul executoriu nr._ și somația nr. 26/_ /_, prin care i s-a pus în vedere contestatoarei ca, în termen de 15 zile de la comunicarea somației, să achite suma de 1.342 lei, înscrisuri comunicate contestatoarei la data de 17.01.2014.
În aplicarea prevederilor art. 141 alin.1 din OG nr. 92/2003 și ale art. 37 din OG nr. 2/ 2001, instanța a arătat că, în materie contravențională, constituie titlu executoriu procesul-verbal de contravenție neatacat în termen de 15 zile de la data comunicării acestuia sau hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție.
Raportat la prezenta cauză, s-a constatat că, anterior emiterii actelor de executare a fost formulată plângere contravențională, care la momentul soluționării cauzei se află pe rolul Tribunalului M. în soluționarea apelului declarat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria Tg. M. .
Conchizând, instanța a constatat că, la data de 23.12.2013, când au fost emise titlul executoriu nr._ și somația nr. 26/_ /_, nu exista un titlu executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției fiind atacat de către contestatoare cu plângere contravențională, în cauză nefiind pronunțată la data respectivă o hotărâre judecătorească irevocabilă. A mai subliniat instanța că nu prezintă importanță în cauză dacă intimata avea cunoștință despre faptul că procesul-verbal de contravenție a fost atacat, obligația de a încunoștința această situație nerevenind contestatoarei .
În consecință, s-a precizat că executarea silită demarată de către intimată în dosarul de executare nr._/26/_ /_ s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor art. 141 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, respectiv în lipsa unui înscris care potrivit legii constituie titlului executoriu și pe cale de consecință s-a dispus anulare somației și a titlului executoriu, fiind dispusă încetarea executării silite însăși demarate de către intimată în dosarul de executare nr._/26/_ /_.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, instanța, având în vedere soluția pronunțată cu privire la capătul principal ,a respins ca rămasă fără obiect această cerere subsecventă .
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 453 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, iar în condițiile în care s-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind suspendarea executării silite, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 1063 alin.4 Cod de procedură civilă și s-a dispus restituirea cauțiunii .
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. –Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., solicitând admitere căii de atac și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul exonerării apelantei de la plata cheltuielilor de judecată .
Se arată în motivarea căii de atac că hotărârea pronunțată de instanța de fond este netemeinică în ceea ce privește obligarea instituției apelante la plata cheltuielilor de judecată .
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, se învederează că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 Cod de procedură civilă, întrucât pentru ca partea care a pierdut procesul trebuie să se fi aflat în culpă procesuală. Se mai arată că, pentru a se putea acorda cheltuieli de judecată este necesar ca partea care le solicită să fi câștigat irevocabil procesul și se subliniază de asemenea că nu pot fi reținute în sarcina apelantei aspecte care să țină de rea credință, comportare neglijentă sau exercitare abuzivă a drepturilor procesuale .
Se susține de asemenea că sumele achitate de contestatoare cu titlu de taxă judiciară de timbru nu pot fi stabilite în sarcina apelantei, întrucât în cadrul procedurii contestați al executare, în cazul admiterii cererii, partea contestatoare are dreptul la restituirea taxei plătite ,potrivit prevederilor art. 45 alin.1 lit. f din OUG nr. 80/2013 .
În drept au fost invocate prevederile art. 466 și urm. Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimata Henter I. a solicitat respingere apelului ca nefondat .
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel, a apărărilor expuse prin întâmpinare și având în vedre efectul devolutiv al căii de atac, consacrat de prevederile art. 476 Cod de procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
În cale de atac s-au adus critic doar în ceea ce privește obligarea intimatei apelante Direcția generală regională a Finanțelor Publice B. –Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., sub două aspecte: al lipsei culpei procesuale și a posibilității de restituire a taxei de timbru judiciar în situația admiterii contestației la executare.
În ceea ce privește lipsa unei culpe procesule, de natură a înlătura aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, tribunalul constată că s-a susținut de către intimata apelantă că la momentul emiterii actelor de executare nu fusese înștiințată de formularea unei plângeri contravenționale împotriva procesului–verbal de contravenție care se constituie titlu executoriu.
În acord cu concluziile instanței de fond, tribunalul reține că sub aspectul fondului cauzei, nu prezintă relevanță împrejurarea că apelanta avea sau nu cunoștință despre faptul că procesual verbal de contravenție a fost atacat, însă acest aspect este important în ceea ce privește soluționarea petitului privitor la cheltuielile de judecată .
În principiu, demararea executării silite în condițiile în care procesul-verbal de contravenție nu a devenit titlu executori din motive care nu au fost aduse la cunoștința organului de executare poate fi exoneratoare de culpă, însă, cu referire la speța concretă, tribunalul constată că, odată cu formularea contestației la executare în care a fost reliefat cu precădere acest aspect –al formulării plângerii contravenționale - contestatoarea a și făcut dovada faptului că s-a adresat Judecătoriei Tg. M. cu o astfel de plângere . Odată deci cu comunicarea contestației la executare și a tuturor actelor pe care s-a fundamentat această contestație, intimata apelantă a luat cunoștință de existența unei plângeri contravenționale în ceea ce privește procesul-verbal de contravenție în temeiul căruia a pornit executarea, cu toate acestea, prin întâmpinare depusă s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare .
În consecință, tribunalul consideră că se poate reține în sarcina apelantei o culpă procesuală în sensul art. 453 Cod de procedură civilă .
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv invocat în susținerea apelului, tribunalul are în vedere că, prevederile art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013 reglementează posibilitatea restituirii taxei de timbru judiciar în situația în care contestația la executare a fost admisă iar hotărârea a rămas definitivă, cu subliniere că o astfel de restituire se dispune la cererea petiționarului .
Tribunalul apreciază că posibilitatea de a uza de prevederile texului de lege mai sus arătat nu exclude aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă . Trebuie subliniat în acest sens că restituire taxei de timbru este lăsată al latitudinea celui a cărui contestație la executare a fost admisă definitiv, moment la care acesta, în calitate de petiționar, poate solicita o astfel de restituire .
Prin urmare, în cadrul unei astfel de contestații la executare, contestatorul poate fie să ceară aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, fie să solicite, după finalizarea definitivă a cauzei, restituirea taxei de timbru potrivit prevederilor art. 45 alin. 1 lit. f din OUG nr. 80/2013
În prezenta speță, atât prin cerere introductivă cât și prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a precizat că solicită aplicarea prevederilor art. 453 Cod de procedură civilă, respectiv obligarea intimatei apelante la plata cheltuielilor de judecată, astfel că instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra acestui petit, și în condițiile mai sus analizate referitor la culpa procesuală, soluția pronunțată este legală și temeinică .
Pentru motivele mai sus arătate, apreciind apelul dedus judecății ca nefiind fondat, tribunalul urmează ca, în temeiul art. 480 alin.1 Cod de procedură civilă, să dispună respingerea acestuia .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. – A.J.F.P. M. cu sediul procesual ales în Tg.M., ..1-3, jud.M. împotriva sentinței civile nr. 4097/02.10.2014, pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg. M..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2015.
Președinte, E. O. fiind în concediu, semnează președintele instanței, judecător I. L. | Judecător, M. M. | |
Grefier, A. A. |
Red.tehnored.M.M./17.03.2015
Listat A.A./23.03.2015/4 ex
Jud.fond M. Dumitrița S.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 45/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 175/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
