Legea 10/2001. Sentința nr. 759/2015. Tribunalul MUREŞ

Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 02 iunie 2015, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de 09 iunie 2015, apoi pentru data de 16 iunie 2015, iar apoi pentru data de azi, 23 iunie 2015.

INSTANȚA

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul M. sub nr. dosar_ la data de 4 februarie 2010, reclamanții C. K., M. I., L. E., L. P., Urgon E. și Eroy E., în contradictoriu cu Pârâtul P. comunei T. au solicitat anularea în parte a Dispoziției nr. 234/28.12.2009 a emisă de pârât și obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului în suprafață de_ mp și a construcțiilor aferente, înscrise inițial în CF nr. 144 T., nr. top 312, 313, 314 și 315 situate în ., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

S-a arătat în motivarea acțiunii că prin dispoziția contestată a fost admisă în pare cerere reclamanților formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, dispunându-se restituirea în natură e următoarelor imobile: sediul Primăriei comunei T. în suprafață construită de 365 mp evidențiat în CF nr. 594 T., transcris s în CF nr. 144 T., nr. top 312 și teren în suprafață de 1154 mp situat în comun T., ., iar în ceea ce privește terenul în suprafață de_ mp înscris în Cf nr. 144 T., nr. top 313, 314 și 315 s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea faptului că aceste nu pot fi restituite în natură întrucât terenul este ocupat de edificii construite după preluarea imobilului de către Stat.

Susțin reclamații că dispoziția este nelegală și netemeinică în ceea ce privește reținerea existenței unor construcții edificate pe teren după naționalizare, în contextul în care nu s-a produs nici o dovadă în sub acest aspect și mai mult, din cuprinsul CF nr. 92/N T., nr. top 312/3/1 rezultă că terenul în suprafață de_ mp se află încă în proprietatea Primăriei T., toate construcțiile descrise în carte funciară fiind edificate în anul 1915, deci anterior naționalizării.

S-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 este instituit principiul restituirii în natură al imobilelor naționalizate iar prevederile art. 10 alin.2 din același act normativ reglementează situația în care pe terenurile naționalizate au fost edificate construcții noi, autorizate. Din economia acestor texte și având în vedere faptul că nu s-a făcut dovada edificării unor construcții noi pe terenurile respective, se concluzionează că se impunea restituirea în natură a imobilului teren.

În drept au fost invocate prevederile art. 9, 10 și 26 din Legea nr. 10/2001.

Alăturat acțiunii a fost depusă copie a dispoziției contestate (filele 5- 7).

Reclamanții au depus ulterior o cere de extinde a acțiunii solicitând introducere în cauză în calitate de pârâtă a unității administrativ teritoriale .> Prin întâmpinare . excepția necompetenței instanței sesizate, apreciindu-se că în cauză competența ar revenii secției de contencios administrativ și fiscal și nu secției civile a Tribunalului, a fost de asemenea invocată „putere de lucru judecat” și lipsa plângerii prealabile iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată; totodată s-a solicitat conexare dosarului la dosarul cu nr._ al Tribunalului M..

Se arată prin întâmpinare că notificarea cu nr. 530/2001 formulată de către reclamanții din prezent cauză a fost soluționată prin Dispoziția Primarului comunei T. cu nr. 161/03.10.2005 prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilului înscris în CF nr. 144 T., nr. top 312, 313, 314, 315. Această dispoziție a fost contestată în instanță de către reclamanți, acțiunea constatându-se că a fost perimată ,prin sentința civilă nr. 1233 / 24.09.2007 a Tribunalului M.. În acest sens, se invocă de către pârât excepția puterii de lucru judecat, întrucât nu se poate deduce judecății același litigiu într-un alt cadrul procesual.

Privitor la competență se susține că potrivit prevederilor art. 1 alin.1 din Legea nr. 544/2004, instanța de contencios administrativ este cea care poate judeca o cerere de anulare a unui astfel de act .

Referitor la lipsa plângerii prealabile, se invocă prevederile art. 7 din Legea nr. 544/2004, întrucât înainte de a se adresa instanței, persoana vătămată printr-un act administrativ trebuie să solicite autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la emitere, revocarea în tot sau în parte a actului, iar potrivit art. 109 Cod de procedură civilă, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărui neîndeplinire în termenele și condițiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitate acțiunii.

Relativ la fondul cauzei, se arată că în ceea ce privește imobilul teren pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, soluția este justificată întrucât acest teren nu este liber ci ocupat cu construcții care au fost edificate ulterior naționalizării de către fosta unitate CAP T. și prin contribuția în zile muncă a locuitorilor.

Referitor la aceste clădiri se arată că este vorba de clădirea Dispensarului uman, farmacie, 3 locuințe ocupate de chiriași, un număr de 5 grajduri care au fost predate pe bază de protocol Primăriei de către Comisa de lichidare constituită în anul 1992 în baza Legii nr. 18/1991, clădirea sediu a Poliției, iar pentru suprafața de teren de 0,10 ha a fost reconstituit în temeiul Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate în favoarea d-nei Zaizon E.-T..

Se mai arată că reprezentanților firmei . SRL le-a fost vândută în anul 2004 o suprafață de 1,36 ha de către Consiliul local T., această societate fiind deja din anul 2000 proprietara celor 5 grajduri mai sus menționate, cu precizate că potrivit raportului de expertiză efectuat în anul 2009 de către notificatorii reclamanți, doar suprafața de teren de 0,88 ha aferentă a trei grajduri a aparținut antecesorilor acestora.

Se arată de asemenea că pe aceste terenuri revendicate s-au construit și amenajat înainte de apariția Legii nr. 10/2001 rețele de apă potabilă și rețea de gaz metan, sunt amenajate căi de acces pentru dispensar, farmacie, oficiu poștal.

Dispoziția nr. 161/03.10.2005 a fost înaintată în cursul anului 2007 către Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților, instituție care după analizarea dosarului l-a restituit Primăriei ,care în aceste împrejurări a emis Dispoziția nr. 234/28.12.2010.

Motivele invocate de reclamanți se susține că nu înlătură prezumția de proprietate rezultată din înscrierea în carte funciară a terenurilor și construcțiilor în favoare comunei T., chiar în ipoteza în care acestea ar fi fost construite fără autorizație de construcție, iar pe de altă parte se susține că le revenea reclamanților obligația de a face dovada că aceste construcții existau la data naționalizării terenului .

În fine, privitor la cerere de conexare a dosarului nr. 324/_ se invocă faptul că între părțile din cauză există un litigiu privitor la aceleași terenuri revendicate .

În drept au fost invocate prevederile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 18/1991, ale Legii nr. 247/2005, HGR nr. 250/2007 ,art. 115 și art. 158 Cod de procedură civilă .

Alăturat întâmpinării au fost depuse: sentința civilă nr. 1233/24 septembrie 2007 a Tribunalului M. (fila 12), referatul de fundamentare a dispoziție primarului referitoare la notificarea reclamanților (filele 13-14), schița cu suprafața propusă pentru retrocedare (fila 16) .

Prin note de ședință (fila 27) reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor, având în vedere prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora decizia de respingere a cererii de restituire în natură poate fi atacată la secția civilă a tribunalului și nu sunt deci incidente prevederile Legii nr. 544/2004 referitoare la plângerea prealabilă, iar referitor la excepția autorității de lucru judecat se susține că nu există identitate de obiect între ele două litigii, care privesc contestarea unor dispoziții diferite.

Prin încheierea de ședință din data de 6 mai 2010 ( filele 32-33) instanța a dispus respingerea excepției de necompetență materială a Tribunalului M. – secția civilă și excepția prematurității formulării cererii, reținând că prezentul litigiu este întemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 care instituie o procedură specială.

Cererea de conexare a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 9 septembrie 2010 (fila 41) .

La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2010 (fila 54) a fost respinsă și excepția puterii de lucru judecat, prin raportare la cauza care format obiectul dosarului nr. 4872/2005 în care a fost pronunțată sentința civilă nr. 1233/24 septembrie 2007, reținându-se că în respectiva cauză instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei ci a constata perimarea .

În cauză a fost efectuată o expertiză în specialitate topografie, concluziile acesteia regăsindu-se în raportul de expertiză depus la dosar (filele 92-102).

La dosarul cauzei a fost depusă copie fidelă a CF nr. 594, 594/I, 594/_, 594/IV,_ T. ( filele 117- 136).

De asemenea,l a dosarul cauzei a fost acvirat dosarul cu nr. 4872/2005 al Tribunalului M..

Prin sentința civilă nr. 924/ 29 martie 2012, instanța a respins ca nefondată contestația dedusă judecății .

În acest sens instanța a constatat că imobilul pentru care a fost formulată notificarea a fost inițial înscris în CF nr. 144 T. de unde a fost retranscris în CF nr. 594 T. și a trecut în proprietatea statului potrivit celor dispuse prin sentința civilă nr. 484/31 mai 1957 a Tribunalului popular al raionului Luduș.

A mai reținut instanța că în anul 1995 imobilul a fost dezmembrat în cinci parcele, iar din analiza descrierii imobilelor construcții din cărțile funciare s-a conchis că imobile construcții au fost edificate după trecerea imobilului în proprietatea statului, în condițiile în care în vechile cărți funciare nu apar construcții care să corespundă ca descriere cu construcțiile actuale, în afară de construcția reprezentând sediul primăriei. Pe de altă parte s-a constatat și că mare parte a acestor construcții au fost înstrăinate anterior apariției Legii nr. 10/2001 iar pe teren se află drumuri de acces și rețele de alimentare cu apă, gaz ,metan și canalizare. De aceea, s-a conchis că în mod corect s-a propus acordare de despăgubiri în favoare reclamanților.

Urmare a recursului declarat de reclamanți, Curtea de apel Tg. M., prin decizia nr. 378/6 martie 2013 a dispus casarea integrală a sentinței atacate și trimitere cauzei spre rejudecare.

S-a reținut de către instanța de control că în cursul judecării cauzei în primă instanță nu a fost administrată nicio probă pentru a se stabilii în mod cert care este situația construcțiilor existente pe terenul în litigiu și nici în ceea ce privește momentul la care acest construcții au fost edificate, nefiind suficientă simpla referire la faptul că nu apar în cărțile funciare inițiale construcții care să corespundă ca descriere cu construcțiile actuale pentru a se concluziona că este vorba de construcții noi .De asemenea s-a reținut că nu au fost administrate probe în ceea ce privește existența unor rețele de alimentare cu apă, gaz metan și canalizare pe terenul în cauză.

Instanța de recurs a dat îndrumări în sensul că în rejudecarea cauzei să fie administrate probe cu privire la edificarea construcțiilor existente pe terne și a existenței unor amenajări de utilitate publică.

În rejudecarea cauzei, la dosar au fost depuse: Încheierea nr. 1316/ 21.03.2007 a Biroului de cadastru și Publicitate Imobiliară Luduș și toată documentația aferentă înscrierii dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului intravilan de_ mp edificat cu construcții, înscris în CF nr. 92/N T. (filele 32-54) și potrivit îndrumărilor date prin decizia de casare s-a dispus efectuare unei lucrări de specialitate topografică ( filele 205-217) ,și în vederea identificării construcțiilor (109-121, 154) și au fost comunicate relații de la Primăria T. (filele 163-200).

Întrucât pe parcursul judecării cauzei după casarea cu trimitere a intervenit decesul reclamantei M. I., s-a solicita introducerea în cauză ,în calitate de moștenitor al acestei a numitului M. P. P., potrivit certificatului de moștenitor eliberat în dosarul nr. 1513-1440 la data de 26.08.2013 de registratorul la Registrul de evidență a testamentelor din districtul Chester (filele 76-85), sens în care instanța a dispus prin încheierea de la termenul de judecată din data de 3 iunie 2014.

Ulterior, ca urmare a decesului reclamantei C. K., survenit la data de 13.08.2014, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de moștenitori ai acesteia a numiților C. J. Irma, C. Julianna K. și C. Josef Franz, potrivit certificatului de calitate de moștenitor nr. 24/20.10.2014 eliberat de SPN Holbach și Rozsa (filele 127-131), sens în care instanța s-a pronunțat prin încheiere de ședință din data de 11 decembrie.

Analizând actele și lucrările dosarului, probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Prin dispoziția contestată în prezenta cauză s-a constatat calitatea notificatorilor reclamanți de persoane îndreptățite la acordare de măsuri reparatorii ca și faptul că imobilul care face obiectul notificării intră sub incidența prevederilor Legii nr. 10/2001.

Având în vedere principiul instituit de Lege nr. 10/2001 ,de prevalență a restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența acestei legi, în condițiile în care doar pentru o parte din imobilul notificat s-a dispus restituirea în natură iar pentru o altă parte s-a propus acordare de măsuri reparatorii prin echivalent ,instanța urmează a analiza în ce măsură este sau nu posibilă restituirea în natură pentru partea de imobil pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri .

Notificarea reclamanților a vizat imobilul identificat în CF 144 T., nr. top 312, 313 314 și 315, și inițial, prin Dispoziția nr. 161/ 03.10.2005 a Primărie comunei T., s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul notificat, dispoziția fiind contestată în instanță însă nesoluționată ca urmare a constatării perimării, prin sentința civilă nr. 1233/ 24.09.2007 a Tribunalului M., pronunțată în dosarul nr. 4872/2005.

Notificarea reclamanților a ajuns să fie reanalizată de unitatea deținătoare ca urmare a remiterii dosarul de către Instituția Prefectului – Județului M., context în care a fost emisă Dispoziția nr. 3234/28.12.2009.

Relativ la identificarea imobilului în cauză potrivit cărților funciare depuse în probațiune și a concluziilor rapoartelor de expertiză, a fost transcris din CF inițial cu nr. 144 T. în CF nr. 594 T., cu numere topografice 312/1, 313/1, 314/1, 315/1, în suprafață totală de 23.200 mp compus din casă de locuit cu 2 camere, casă cu 6 camere, curte economică și grădină, ca după ce a trecut în proprietatea statului (potrivit celor dispuse prin sentința civilă nr. 484 din 31 mai 1957 a Tribunalului popular al Raionului Luduș) a suferit în anul 1995 o dezmembrare în cinci parcele noi pe care au fost evidențiate construcții noi.

Astfel, . 312/2, 313/2, 314/2, 315/2 în suprafață de 3.956 mp pe care se află o clădire cu 6 camere, sediul poliției și o clădire cu 1 cameră de 32 mp s-a transcris în CF nr. 594/I T. iar construcția de 32 mp, cu destinația de plăcintărie și cota de 250/3.956 mp a fost vândută la licitație publică, prin contractul de vânzare cumpărare nr. 187/1994, numiților D. V. și O. D. (B+4,5 CF nr. 594/II T.).

. 312/3/1/1, 312/3/1/1, 314/3/1/1, 315/3/1/1, în suprafață de 11.510 mp pe care se află căminul cultural și dispensarul medical a fost transcrisă în CF nr. 594/II T. iar ulterior imobilul a fost dezmembrat iar noile parcele au fost transcrise în CF nr. 92/N T., CF nr. 594/IV T. și CF nr. 87/N T.. Imobilul cu număr topografic nou 312/3/2, 313/3/2, 314/3/2, 315/3/2 în suprafață de 1.000 mp a fost transcris în CF nr. 594/V T. iar dreptul de proprietate asupra acestuia a fost înscris în favoarea lui Zaizon E. T., cu titlu de reconstituire în temeiul titlului de proprietate nr._/1996 emis în baza Legii nr. 18/1991.

. 312/4/1, 313/4/1, 314/4/1, 315/4/1 compusă din teren în suprafață de 6.174 mp pe care se află edificate 3 grajduri s-a transcris în CF nr. 594/III T. prin adresa nr. 238/1995 iar dreptul de proprietate aparținând S.C. Linia Zeta S.R.L. T. cu titlu de cumpărare în anul 1993 și cumpărare în anul 2004 (1,36 ha teren).

Imobilul cu număr topografic 312/5, 313/5, 314/5, 315/5 compus din teren în suprafață 1.200 mp pe care s-a evidențiat în anul 1993 construcția reprezentând magazie pe fundație din beton cu zidărie din cărămidă, acoperiș cu țigle, formată din 3 încăperi de depozitare, cu suprafața de 314,18 mp s-a transcris în CF nr. 594/IV T. iar dreptul de proprietate asupra construcției s-a înscris întâi în favoarea S.C. Sanflor Exim S.R.L. cu titlu de cumpărare la licitație publică iar apoi în favoarea .. cu titlu de cumpărare.

Este evident că o mare parte a terenul a fost înstrăinat și prin urmare nu poate face obiectul restituirii în natură, de altfel și reclamanții în expunerea e motive din contestația dedusă judecății s-au referit în principal la terenul în suprafață de 10.200 mp înscris în CF nr. 92/N T..

În ceea ce privește parcelele dezmembrate din vechile nr. topografice 312, 313, 314 și 315 asupra cărora terțe persoane au dobândit drepturi de proprietate (fie prin restituire în temeiul legii nr. 18/1991, fie prin cumpărare), atât timp cât actele de dobândire a dreptului de proprietate de către acești terți nu au fost anulate, din punct de vedere juridic terenurile respectiv nu sunt libere pentru a putea face obiectul reconstituirii în natură.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 10.200 mp înscris în Cf nr. 92/N T., potrivit probelor administrate a reieși că pe aceste sunt edificate 4 construcții și anume: clădirea sediu a Primăriei (care prin dispoziția contestată în cauză a fost retrocedată), clădirea căminului cultural, clădirea dispensar uman și spații de locuit și clădirea „bibliotecă poștă”.

În ceea ce privește acest imobile construcții ,potrivit proceselor verbale de evidențiere a construcțiilor întocmite la momentul înscrierii acestora în cartea funciară, toate au fost edificate fără autorizatei de construcție: construcția cămin cultural se menționează că a fost construită aproximativ în anul 1958, cea a Dispensarului uman și spațiu de locuit fost construită aproximativ în anul 1987, iar cea cu destinație de bibliotecă comunală a fost construită aproximativ în anul 1930.

Din coroborarea prevederilor art. 10 alin. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, așa cum acesta a fost constant statuată în deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție, restituirea în natură se impune în situația în care pe terenurile preluate abuziv se află edificate construcții neautorizate (indiferent dacă aceste au fost edificate anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 1990).

Cum în ceea ce privește construcțiile edificate pe terenul ce face obiectul cauzei au fost edificate fără autorizație de construcție, se impune a se da eficiență principiului restituirii în natură, cu atât mai mult cu cât, deși alin. 2 al art. 10 din Legea nr. 10/2001 instituie o excepție de la acest principiu – și anume în cazul existenței unor amenajări de utilitate publică - nu s-a făcut dovada de către pârât în cauză a existenței unor astfel de utilități (deși instanța, având în vedere dispozițiile hotărârii de casare a cerut pârâtei să prezinte dovezi în acest sens).

În consecință, având în vedere concluziile lucrării de specialitate topografică efectuată în cauză și reținând că în ceea ce privește o suprafață de 1154 mp s-a dispus restituirea prin chiar dispoziției contestată, instanța constată că este posibilă restituirea unei suprafețe de teren de 7525 mp, așa cum acestea este configurată în anexa nr. 1 la raportul de expertiză (fila 210), respectiv între punctele 17-16-15-14-13-12-11-_-18-17.

Referitor la imobilele construcții, întrucât construcțiile cămin cultural și dispensar au fost edificate, după cum mai sus s-a arătat, după data preluării imobilului de către statul român, acestea nu pot face obiect al legii reparatorii.

Imobilul cu destinația bibliotecă –poștă, potrivi chiar celor menționate de pârât și așa cum s-a confirmat prin expertiza efectuată, a fost edificat aproximativ în anul 1930, deci anterior datei de preluare a imobilului.

În condițiile în care nu există depusă la dosar sentința prin care imobilul a fost preluat de stat român pentru a se putea constata care era componența acestuia relativ la clădir, instanța constată și că nu se poate stabilii o corespondență concludentă între construcțiile care apăreau înscrise în cartea funciară anterior preluării imobilului de către stat și cele care există în prezent .

Cu toate aceste, în chiar fișa imobilului întocmită de unitatea deținătoare la data formulării notificării ( filele 152 dosar acvirat ), se face referire la elementele de construcție existente la data preluării ca fiind: locuința ofițerilor, casă, iar la stare actuală de destinație: sediul primărie și sediu poștei. Implicit, instanța conchide că unitate deținătoare a confirmat faptul că această construcție (care în prezent are destinația de bibliotecă –sediu al poștei) este fosta locuință a ofițerilor care apare înscrisă în cartea funciară și care a fost preluată de la antecesorii reclamanților.

În consecință, cu privire la această construcție instanța apreciază că se impune restituirea în natură.

Pentru toate considerentele mai sus arătate, instanța conchide că este întemeiată în parte contestația dedusă judecății, respectiv în ceea ce privește posibilitate restituii în natură a suprafeței de 7525 mp și a clădirii bibliotecă și poștă, astfel că va admite contestația în aceste limite, urmând ca pentru restul suprafeței să rămână valabilă dispoziție cu propunerea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.

În temeiul prevederilor art. 276 Cod de procedură civilă, având în vedere admitere în parte a acțiunii, instanța va dispune obligarea pârâtei . către reclamanți a sumei de 2329,07 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în jumătate din costul expertizelor efectuate în cauză (filele 58, 116 dosar_ , filele 38,40, 134,155 dosar rejudecare).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanții: C. K., M. I., K. M. I., L. E., L. P., U. E. și E. E., toți cu domiciliul procesual ales în Tg. M., ., jud. M., în contradictoriu cu pârâții P. comunei T., cu sediul în ., jud. M. și . sediul în ., jud. M., și în consecință: