Acţiune în constatare. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 439/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 1911/321/2013
Dosar nr._ | Acțiune în constatare |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 439/AC din 08.12.2014
Ședința publică din 08.12.2014
Instanța constituită din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de intervenientul F. I. G. – domiciliat în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 772 din 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. I. V. – domiciliat în ., județul N., intimata-pârâtă U. Administrativ-Teritorială Răucești – reprezentantă prin primarul comunei și având sediul procesual în . și intimata-intervenientă F. M. – domiciliată în ., județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant F. I. V. și doamna avocat N. M. pentru apelantul-intervenient F. I. G..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- stadiul procesual – APEL;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- la dosar a fost depus, prin compartimentul arhivă, de către intimata-intervenientă F. M., un memoriu adresat instanței de judecată.
După referatul grefierului, președintele completului de judecată înmânează avocatului apelantului-intervenient un duplicat al memoriului depus la dosar de intimata-intervenientă F. M..
Doamna avocat M. N. arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, iar instanța invocă, din oficiu, excepția nulității sentinței civile apelate, având în vedere că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de intervenție.
Având cuvântul cu privire la excepția invocată din oficiu de instanță, intimatul-reclamant F. I. V. învederează instanței că autorizația pentru casă a fost emisă pe numele tatălui său, dar a fost construită de el în anul 1970, precizând că lucrează din anul 1965, că a cumpărat materiale și a participat fizic la construcția imobilului.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța se consideră lămurită și declară cercetarea judecătorească încheiată, părțile prezente arătând că sunt de acord ca dezbaterile asupra fondului să urmeze la acest termen de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin art. XII alin.2 din Legea nr. 2/2013. Totodată instanța constată că nu mai este necesară aplicarea dispozițiilor art. 238 Cod procedură civilă referitoare la estimarea duratei procesului.
Doamna avocat N. M., pentru apelantul-intervenient F. I. G., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, casarea sentinței civile apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru a se pronunța asupra cererii de intervenție și asupra excepției inadmisibilității. Precizează că autorizația de construcție a fost emisă pe numele autorului, după decesul acestuia imobilul construit rămânând moștenitorilor; solicită respingerea acțiunii reclamantului și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul-reclamant F. I. V. solicită respingerea apelului, arătând că el a construit casa în litigiu, deși autorizația a fost emisă pe numele tatălui său. Consideră că din declarațiile martorilor nu a rezultat că tatăl său ar fi avut materiale, precizând că a depus la dosar bonul pentru lemnul de brad folosit la tâmplărie, și că a făcut mai întâi un acoperiș din draniță la casă, în anul 1995 procedând la înlocuirea acestuia cu plăci de azbest.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 772 din 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a fost admisă acțiunea în constatarea dreptului de proprietate formulată de reclamantul F. I V. în contradictoriu cu pârâta U. Administrativ Teritorială Răucești a județului N., reprezentată de primar și intervenienții F. G. și F. N. M..
Ca o consecință a admiterii acțiunii s-a dispus constatarea faptului că reclamantul F. I. V. este proprietarul unei case de locuit din lemn, compusă din 3 camere, o bucătărie și 2 holuri, în suprafață de 82 m.p., construită în perioada 1970-1974, în satul Oglinzi, ., pe terenul în suprafață de_ m.p., tarlaua 26, ., proprietatea intervenientei F. N M. (M.).
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul F. I. V. a chemat în judecată pârâta U. Administrativ Răucești, reprezentată de primar, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se constate că este proprietarul unui case de locuit construită din lemn, acoperită cu azbociment, compusă din 3 camere, o bucătărie și 2 holuri, cu o suprafață utilă de 82 m.p., edificată în anul 1974 în intravilanul satului Oglinzi, .. Reclamantul a precizat că în anul 1974 a construit imobilul arătat mai înainte și că din acest moment stăpânește acest bun fără a avea litigii cu vecinii sau alte persoane.
La data de 02.10.2013 F. G. și F. M. au solicitat ca instanța să dispună introducerea lor forțată în cauză în temeiul art.78 Cod procedură civilă. A precizat că tatăl, autorul F. I I. a decedat la data de 27.10.1986, lăsând moștenire cota de 1/2 din o casă de locuit compusă din 4 camere, situată în satul Oglinzi, ., învecinată cu P. Gh. I. și U. D., moștenire acceptată de F. M., în calitate de soție și de F. G. și F. V. în calitate de fii. Au luat cunoștință de faptul că reclamantul intenționează obținerea unui titlu de proprietate pentru o casă situată în satul Oglinzi, rămasă moștenire de la tatăl lor, dar că este inadmisibil ca acesta să pretindă întregul imobil în condițiile în care a primit drept moștenire legală doar o cotă de 3/8 din acesta. La termenul de judecată din data de 17.10.2013 reclamantul F. I. V. a precizat că este de acord cu introducerea în cauză în calitate de intervenienți a numiților F. M. și F. G..
La rândul lui, intervenientul F. G. a solicitat respingerea acțiunii subliniind că imobilul a fost construit în baza autorizației pentru executare lucrări nr. 1636 din august 1974 de tatăl lor, F. I I., decedat la data de 27.10.1986, că banii și materialele pentru construcție au fost alocați de tatăl lor care a avut un atelaj de transport în proprietate, din anul 1983 fiind șef de secție la articole de cauciuc, realizând astfel până la deces venituri mult peste salariul mediu.
În perioada construirii casei, numai de la Consiliul Popular Răucești a primit pentru 3 luni, aproximativ 70.000 lei pentru trasul stâlpilor necesari electrificării comunei, iar banii rezultați au fost utilizați inclusiv la construirea imobilului rămas moștenire, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1509/15.12.1987, iar materialele folosite la construcție au fost ale tatălui lor care la acea vreme avea peste 100 m.c. material lemnos.
In replică, intervenienta F. M., prin precizările depuse la dosar, a arătat că, imobilul casă de locuit a fost edificat de fiul ei F. I V. cu banii lui, acesta fiind salariat din anul 1965, că bonurile pentru materialele privind construcția au fost întocmite pe numele lui F. I V., dar cu trecerea timpului s-au pierdut rămânând reclamantului un singur bon care a fost depus la dosar, că lucrările la casa în care stă F. I V. au fost începute în toamna anului 1970 și terminate în anul 1977, imobilul fiind reacoperit de F. I V. cu azbest în anul 1995.
În motivarea pe fond, prima instanță a reținut că reclamantul F. I V. a edificat în perioada 1970-1974 o casă de locuit din lemn, compusă din 3 camere, o bucătărie și 2 holuri, având o suprafață de 82 m.p., amplasată în intravilan satului Oglinzi, ., pe suprafața de_ m.p. teren, tarlaua 29, parcelele 1146/1,2, proprietatea intervenientei F. N. M., conform Titlului de proprietate nr._ din 5.01.2011. Imobilul a figurat în rolul agricol al defunctului F. I. până în anul 1976, după care a fost trecut în registrul agricol al reclamantului F. V..
Din administrarea probei testimoniale a rezultat că imobilul în discuție a fost edificat de reclamantul F. I V., care fie a participat în mod direct la construcție, fie a suportat plata meșterilor ori a procurat materialele de construire, fiind ajutat și de tatăl acestuia, F. I., autorizația fiind eliberată pe numele acestuia deoarece legea nu-i dădea voie reclamantului să construiască, nefiind căsătorit.
Pornind de la aceste aspecte, în temeiul dispozițiilor art. 492 Cod civil, prima instanță a reținut că dispoziția legală prezumă că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt făcute de proprietarul acelui pământ, pe cheltuiala sa și că deci sunt ale sale. Cu toate acestea, prezumția instituită poate fi răsturnată, iar în situația de față, reclamantul a făcut dovada că este cel care a construit imobilul, probele administrate confirmând această situație de fapt, evidențiind că această construcție a fost edificată de reclamant pe cheltuiala acestuia.
Față de cele reținute, prima instanță a admis acțiunea și a constatat că reclamantul este proprietarul unei case de locuit edificată din lemn, compusă din 3 camere, o bucătărie și 2 holuri, în suprafață de 82m.p., amplasată în intravilanul satului Oglinzi, . proprietatea intervenientei F. M..
Împotriva sentinței civile nr. 772 din 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a declarat apel intervenientul F. G. fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
Soluția primei instanțe a fost dată cu încălcarea, aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, deși a invocat inadmisibilitatea acțiunii reclamantului, iar instanța a unit această excepție cu fondul cauzei, în final a omis să se pronunțe cu privire la aceasta.
Pe fond, s-a reținut că imobilul a fost construit de reclamant în perioada 1970-1974, pe terenul mamei sale, în baza autorizației de construire nr.1636 din 29.08.1970 emisă pe numele autorului comun al părților, respectiv F. I.. De asemenea, în perioada reținută de instanța de fond ca fiind cea în care reclamantul a edificat casa, potrivit carnetului său de muncă, acesta a lucrat din martie 1970, pe un șantier din Iași, timp de 3 luni cu un salariu de 907 lei, după care s-a transferat la IUCT București la data de 15.06.1970 unde a lucrat până la 01.02.1973 când s-a accidentat și s-a pensionat cu gradul I de invaliditate, în această perioadă salariul fiind cuprins între 979 – 1023 lei, împrejurare ce dovedește că în acest timp nu era prezent la locul imobilului și nu avea cum să participe la edificarea lui, prin forțe proprii.
În baza autorizației de construire emisă pe numele defunctului tată, casa a figurat în rolul acestuia 2 ani după darea în funcțiune, până în anul 1976, trecere în rolul reclamantului fiind realizată sub imperiul legislației vechiului regim potrivit căreia persoanele nu puteau avea în proprietate 2 imobile, însă, juridic, nu s-a realizat niciun transfer din proprietatea autorului către reclamant, o dovadă în acest sens fiind însuși faptul că a fost inclusă în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului tată și că a făcut obiectul împărțelii succesorale.
Deși prima instanță a reținut că prezumția instituită de art. 492 Cod civil poate fi răsturnată, iar reclamantul a făcut dovada că a construit imobilul, o asemenea situație ar fi posibilă numai dacă nu ar fi existat o autorizație de construire și nici alte înscrisuri doveditoare. Cu toate acestea, la dosarul cauzei există înscrisuri a căror valabilitate nu poate fi negată, răsturnată prin declarații de martori.
Separat, intimata intervenientă F. N. M. a depus un înscris sub semnătură privată prin intermediul căruia a susținut că intimatul reclamant F. V. este cel care a edificat imobilul, locuind în acesta peste 30 de ani.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de cererea formulată, înscrisurile depuse, excepțiile invocate, hotărârea pronunțată, raportat și la criticile indicate, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu N., sub nr._ reclamantul F. I V. a solicitat inițial să se constate că a edificat în anul 1974 un imobil casă de locuit din lemn, compusă din 2 camere, o bucătărie și un hol, pe o suprafață de 50 m.p., situată în intravilanul satului Oglinzi, .. A menționat că stăpânește această construcție, fără a avea litigii cu vecinii, ori alte persoane, fiind cunoscut ca bun proprietar.
În dovedire au fost anexate mai multe înscrisuri respectiv chitanțe de procurare materiale, adeverințe ori alte autorizări, acte de stare civilă. Pe parcursul administrării probelor a fost depus și certificatul de moștenitor nr.1509 din 15.12.1987 emis de notariatul de Stat al Județului N.. La termenul de judecată din data de 17.10.2013, având în vedere înscrisul depus de F. G., fratele reclamantului, document calificat de instanță ca fiind o cerere de intervenție (fila 39 dosar), s-a dispus introducerea în cauză a acestuia și a mamei sale, F. M..
Separat, a fost depusă și o întâmpinare prin intermediul căreia partea și-a fundamentat apărările, invocând pe cale de excepție, inadmisibilitatea cererii, iar pe fond, netemeinicia cererii pentru argumente ce se regăsesc apoi reluate și în motivarea cererii de apel. A fost administrată proba testimonială, dar și cea cu interogatoriu.
Deși a existat o cerere de intervenție, calificată în acest sens de instanță, fiind introduși în cauză și citați astfel, în această calitate, F. G. și F. M., în soluționarea pe fond a cauzei nu există și o pronunțare pe această cerere. Astfel, criticile intervenientului, care a formulat mai apoi apel, nu pot fi verificate/cenzurate în ceea ce privește cererea de intervenție direct în apel, de instanța de control judiciar întrucât nu a existat o pronunțare pe fond asupra celor expuse. Prima instanță a omis a se pronunța pe cererea de intervenție, după cum nu a existat o pronunțare nici în ceea ce privește excepția de inadmisibilitatea pe care a invocat-o prin întâmpinare.
Mai mult decât atât, prima instanță nu a explicat care au fost considerentele pentru care a admis acțiunea reclamantului și a constatat dreptul de proprietate al acestuia în ceea ce privește un imobil compus din trei camere și nu două, în suprafață de 82 mp și nu 50 mp așa cum acesta a solicitat prin cererea de chemare în judecată, în condițiile în care nu a existat nicio modificare de acțiune ulterior.
Este adevărat că la dosarul cauzei a fost depusă o lucrare cadastrală ce face trimitere la un imobil cu descrierea celui pentru care s-a admis acțiunea, dar exista obligația ca instanța de fond să lămurească dacă reclamantul acest bun l-a indicat (în condițiile în care în cererea de chemare în judecată se face trimitere la alt bun), De asemenea, la dosar se mai află un înscris (fila 150 dosar) care vorbește despre un alt imobil, anume că acesta este moștenirea intervenientei F. M., mama reclamantului și a celuilalt intervenient, F. G..
Este adevărat că la rândul lui, apelantul intervenient F. G. formulează o . apărări pe care nu le probează integral. Astfel, a precizat că a existat deja o partajare a averii succesorale rămasă după autorul său, F. I., despre care a afirmat că a edificat imobilul, dar nu a depus niciun document care să conducă la concluzia că a existat o dezbatere succesorală finalizată.
Faptul că a fost întocmit un certificat de moștenitor (nr.1509 la data de 15.12.1987) în cuprinsul căruia au fost înscrise mai multe aspecte, respectiv moștenitorii defunctului F. I., cotele părți cuvenite și componența masei succesorale nu înseamnă că prin acest înscris s-a realizat și o ieșire din indiviziune, întrucât nu există niciun document care să confirme o sistare a stării de indiviziune și o atribuire a bunurilor. Mai mult decât atât așa cum apare descris imobilul – casă de locuit, în certificatul de moștenitor se vorbește despre o construcție de patru camere, în condițiile în care reclamantul amintește de un imobil compus din două camere, iar instanța de fond reține o construcție compusă din trei camere.
Prin urmare, se impune ca toate aceste aspecte să fie lămurite de instanța de fond care, eventual poate să procedeze la o suplimentare de probatoriu, după o discuție contradictorie a părților, posibil chiar prin efectuarea unei expertize de specialitate, respectiv construcții.
De asemenea, nu este neglijabilă nici proveniența terenului pe care se află situat imobilul a cărui drept de proprietate se dorește a se constata, în condițiile în care au existat critici, opoziții, divergențe sub acest aspect, invocate chiar de reclamant (fila 107 dosar fond verso) care a respins ideea că imobilul în litigiu este situat pe terenul în suprafață de_ mp, reținut însă de instanță.
Având în vedere toate neregulile sesizate mai înainte care nu pot fi remediate direct în apel, în condițiile în care există și o nepronunțare pe o cerere (de intervenție), tribunalul va admite calea de atac și, în temeiul art. 480 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă va anula în totalitate sentința civilă și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de intervenientul F. I. G. – domiciliat în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 772 din 22.05.2014 pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. în dosarul nr. _, în contradictoriu cu intimatul-reclamant F. I. V. – domiciliat în ., județul N., intimata-pârâtă U. Administrativ-Teritorială Răucești – reprezentantă prin primarul comunei și având sediul procesual în . și intimata-intervenientă F. M. – domiciliată în ., județul N..
Anulează în totalitate sentința apelată și trimite cauza la aceeași instanță în vederea rejudecării.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 08.12.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
G. B. | D. M. | R. C. |
Red. și thred. G.BLT. 26.03.2015;
Thred. R.C. 26.03.2015;
2 ex.; Fond: F.S.
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
