Pretenţii. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 1032/321/2012
Dosar nr._ | Pretenții – obligația de a face |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 26.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamantul S. G. – domiciliat în Târgu N., .. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 230 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. – domiciliată în ., nr. 686, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns domnul avocat A. M. pentru recurentul-reclamant S. G. și domnul avocat A. C. pentru intimata-pârâtă C. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este pretenții;
- stadiul procesual – recurs;
- cauza se află la al doilea termen de judecată, fiind repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților corecta calificare a căii de atac exercitate împotriva hotărârii instanței de fond, având în vedere că obiectul cauzei nu este doar pretenții ci și obligația de a face – cerere formulată de intimata-pârâtă C. M. în dosarul nr._, atașat prezentei cauze;
- procedura de citare nu a fost îndeplinită cu recurentul-reclamant S. G., dar prezența în instanță a domnului avocat A. M. suplinește acest viciu de procedură;
După referatul grefierului, instanța pune în discuție calificarea corectă a căii de atac exercitate împotriva sentinței civile nr. 230 din 11.02.2014 a Judecătoriei Târgu N..
Având cuvântul, ambii apărători prezenți în sală precizează că, ținând cont de obiectul pricinii, respectiv obligația de a face, în speță calea de atac este apelul și nu recursul.
TRIBUNALUL,
Față de obiectul acțiunii, instanța va proceda la recalificarea căii de atac din recurs în apel, conform dispozițiilor art. 2821 Cod procedură civilă, urmând ca, în conformitate cu dispozițiile art. 99 (3) din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei să fie compus din primii doi judecători ai prezentului complet de judecată.
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Recalifică prezenta cale de atac din recurs în apel.
Având în vedere dispozițiile art. 99 (3) din Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei va fi compus din primii doi judecători ce fac parte din prezentul complet de judecată, D. M. și D. M..
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Dosar nr._ | APEL - Pretenții – obligația de a face |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 170/AC din 26.05.2014
Ședința publică din 26.05.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare apelul formulat de reclamantul S. G. – domiciliat în Târgu N., .. 24, județul N., împotriva sentinței civile nr. 230 din 11.02.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu-N., în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. M. – domiciliată în ., nr. 686, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns domnul avocat A. M. pentru apelantul-reclamant S. G. și domnul avocat A. C. pentru intimata-pârâtă C. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul dosarului este pretenții;
- stadiul procesual – recurs;
- cauza se află la al doilea termen de judecată, fiind repusă pe rol pentru a se pune în discuția părților corecta calificare a căii de atac exercitate împotriva hotărârii instanței de fond, având în vedere că obiectul cauzei nu este doar pretenții ci și obligația de a face – cerere formulată de intimata-pârâtă C. M. în dosarul nr._, atașat prezentei cauze;
- procedura de citare nu a fost îndeplinită cu recurentul-reclamant S. G., dar prezența în instanță a domnului avocat A. M. suplinește acest viciu de procedură;
După referatul grefierului, având în vedere recalificarea căii de atac din recurs în apel, domnul avocat A. M., pentru apelantul-reclamant, solicită completarea probatoriului cu o nouă expertiză, care să stabilească în mod corect valoarea bunurilor în litigiu, având în vedere că cele trei expertize efectuate în dosar au ajuns la concluzii contradictorii.
Domnul avocat A. C., pentru intimata-pârâtă C. M., este de acord cu efectuarea unei noi expertize doar pentru construcții și nu pentru platforma betonată; solicită instanței efectuarea unei cercetări la fața locului, pentru a constata care este starea actuală a stației construite în anul 1965 și evaluată la valoarea de atunci, deși în prezent este distrusă și adusă în stare de neîntrebuințare.
Analizând cererile formulate de părți, instanța le respinge, având în vedere că au fost deja realizate trei expertize în dosar iar o a patra expertiză nu ar putea lămuri situația; cu privire la cercetarea la fața locului, instanța nu are calitatea de expert tehnic, pentru a ajunge la alte concluzii decât persoanele abilitate în acest sens.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, domnul avocat A. M., pentru apelantul-reclamant S. G., solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris, cu obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 50.000 lei, reprezentând contravaloarea stației de combustibil și a platformei betonate, achiziționată prin licitație publică în anul 2004 și aflată pe proprietatea intimatei-pârâte. Ulterior s-a admis cererea de revendicare formulată de intimata-pârâtă iar apelantul-reclamant a rămas fără teren; precizează că deși platforma betonată nu apare în acte, stația nu poate fi folosită fără aceasta. Consideră că, în temeiul dispozițiilor art. 464 alin. 3 Cod civil, apelantul-reclamant este îndreptățit să solicite contravaloarea construcțiilor, întrucât au fost edificate cu bună-credință. Pentru motivele indicate oral și în scris, solicită admiterea căii de atac și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Domnul avocat A. C., pentru intimata-pârâtă C. M., solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele pe larg precizate în scris. Susține că apelantul-reclamant nu a cumpărat platforma betonată ci doar stația de alimentare cu carburant și terenul, construcțiile nefiind edificate de acesta ci de fostul UFET – Starforest, care era detentor precar și nu proprietar. Consideră că, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. 3 Cod civil, prin admiterea cererii apelantului-reclamant s-ar ajunge la o îmbunătățire fără justă cauză, motiv pentru care solicită respingerea apelului și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței fiscale . NT nr. 231/21.05.2014 pe care o depune la dosar.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din 17.04.2012, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamantul S. G. a solicitat obligarea pârâtei C. M. la plata sumei de 50.000 lei reprezentând contravaloarea unei stații de combustibili și a unei platforme betonate situate pe suprafața de 2900 mp teren, proprietatea pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 1149 din 06.05.2011 a Judecătoriei Tîrgu N., rămasă irevocabilă, a fost obligat să îi lase pârâtei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren de mai sus, situată în intravilanul satului și comunei Vînători, județul N.. Anterior, la data de 04.02.2004 a cumpărat prin licitație publică cu strigare, de la . N., aflată în procedura falimentului, un teren în suprafață de 5923 mp și o stație de combustibili, aceasta din urmă ocupând 2900 mp din totalul de 5923 mp. Întrucât stația de combustibili și platforma betonată au revenit pârâtei odată cu terenul, solicită ca aceasta să îi restituie contravaloarea acestora.
Pârâta C. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată deoarece din actul de adjudecare și din procesul verbal de licitație nu rezultă că reclamantul ar fi cumpărat două construcții, ci numai stația de alimentare cu combustibili, iar suma pretinsă este exagerată, în condițiile în care prețul de adjudecare a și a construcției a fost de 17.017 lei. Ea nu are nevoie de acest imobil, care oricum a determinat scăderea valorii terenului și schimbarea categoriei de folosință din arabil în teren degradat total.
A menționat că a formulat pe rolul Judecătoriei Tîrgu N. o cerere prin care a solicitat reclamantului să își ridice stația de carburanți de pe terenul său.
Ulterior, printr-o precizare la întâmpinare, pârâta a solicitat ca, în eventualitatea în care ar cădea în pretenții, instanța să aibă în vedere la calculul despăgubirilor sporul de valoare dobândit de teren prin amplasarea stației de carburanți.
Judecătoria Tîrgu N. a dispus conexarea celor două cauze și prin sentința civilă nr. 230 din 11.02.2014 a respins ca nefondată atât acțiunea introductivă în pretenții a reclamantului - pârât S. G., cât și acțiunea în obligație de a face a pârâtei - reclamante C. M., reținând în motivare următoarele:
Potrivit art. 494 alin. 1 din vechiul Cod civil, aplicabil în speță, „dacă construcțiile, plantațiile și lucrările au fost făcute de către o a treia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le tine pentru dânsul, sau de a îndatora pe acea persoană să le ridice” iar potrivit art. 494 alin. 2 din Cod proprietarul terenului are dreptul de a cere ridicarea construcțiilor edificate pe terenul său, în caz contrar demolarea urmând a fi făcută pe cheltuiala constructorului.
Însă, art. 494 alin. 3 din Cod arată că „dacă plantațiile, clădirile și operele au fost făcute de către o a treia persoană de bună-credință, proprietarul pământului nu va putea cere ridicarea sus-ziselor plantații, clădiri și lucrări, dar va avea dreptul său de a înapoia valoarea materialelor și prețul muncii, sau de a plăti o sumă de bani egală cu aceea a creșterii valorii fondului."
A mai reținut că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 494 alin. 3 din vechiul cod civil iar pârâta pe dispozițiile art. 494 alin. 1 și 2 din Cod, însă a apreciat că, în speță, temeiul juridic indicat de reclamant este aplicabil, ceea ce atrage și incidența dispozițiilor art. 494 din Cod. Excepție face platforma betonată deoarece, din probele administrate reiese că nu reclamantul a edificat-o și nu este proprietarul acesteia.
În consecință, capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei – reclamante la plata contravalorii platformei betonate se impune a fi respins.
Prima instanță a constatat, din adresa Primăriei comunei Vînători, județul N., că stația de carburanți și platforma betonată au fost edificate în anul 1965 de către fostul UFET Tîrgu N., care avea capital 100% de stat și care era și proprietara terenului pe care au fost edificate, și că ulterior au intrat în patrimoniul . N..
Cum zona în care sunt amplasate cele două construcții a fost zonă cooperativizată iar statul comunist le-a edificat în baza credinței sale că este proprietarul terenului, prima instanță a apreciat că constructorul a fost de bună credință iar aceasta s-a transmis și reclamantului - pârât. Credința lui că autorul său este proprietarul terenului și al construcției vândute a fost întărită de existența Certificatului de atestare a proprietății nr. 2626/20.03.1996, care nu a fost anulat sau declarat nul, iar faptul că este de bună credință s-a menționat și în sentința civilă nr. 1149 din 06.05.2011.
Față de cele reținute, prima instanță a constat, potrivit art. 494 alin. 3 teza a doua din Vechiul Cod civil că proprietarul terenului devine, prin accesiune, proprietarul construcției, fără a putea cere demolarea sau ridicarea ei, având obligația să îl despăgubească pe constructor, în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, cu contravaloarea materialelor și a muncii sau cu sporul de valoare adus terenului, dar și că cererea pârâtei - reclamante de obligare a reclamantului - pârât să ridice construcțiile nu poate fi primită.
Prin precizarea la întâmpinare pârâta - reclamantă a optat să plătească sporul de valoare adus terenului prin amplasarea stației de carburanți și, cum toți cei trei experți din cauză – unul numit de instanță și câte unul numit de fiecare parte – a reieșit că, dimpotrivă, valoarea terenului a scăzut prin edificarea celor două construcții, instanța de fond a considerat că se impune a fi respinsă și acțiunea reclamantului - pârât.
Împotriva sentinței civile nr. 230 din 11.02.2014 a declarat în termen legal apel reclamantul - pârât S. G., greșit intitulat recurs în raport de prevederile art. 2821 din Codul de procedură civilă, care exclud de la posibilitatea atacării cu apel doar anumite categorii de cauze, între care nu se numără și cele având ca obiect obligație de a face.
În motivarea căii de atac apelantul a invocat, în esență, că a dobândit cu bună credință imobilele reprezentând stația de carburanți și platforma betonată, care au sporit patrimoniul pârâtei - reclamante și care, devenind proprietara lor, trebuie să îl despăgubească cu valoarea lor de piață.
Cererea de apel a fost în mod legal timbrată cu 1305,50 lei taxă judiciară de timbru și cu 3 lei timbru judiciar.
Intimata C. M. a depus note scrise pentru termenul din 19.05.2014 (f. 34 - 37) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate deoarece este nevoie de fonduri substanțiale pentru readucerea terenului la categoria de folosință inițială.
Analizând argumentele invocate Tribunalul constată că apelul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În prealabil, trebuie menționat faptul că platforma betonată nu este un imobil de sine stătător, ci un accesoriu al stației de carburanți, astfel că în mod greșit a apreciat prima instanță că ea reprezintă o construcție separată, pentru care reclamantul nu are acte doveditoare ale dreptului său de proprietate.
De asemenea, instanța de apel constată că reclamantul - pârât nu și-a motivat în drept acțiunea, astfel că instanța de fond a reținut în mod greșit că el și-ar fi întemeiat-o pe dispozițiile art. 494 alin. 3 din vechiul Cod civil, care reglementează drepturile constructorului de bună credință de a fi dezdăunat de proprietarul terenului pe care a construit cu contravaloarea materialelor și a manoperei sau cu sporul adus valorii fondului.
În realitate, reținând că stația de carburanți a fost construită de Statul român în anul 1965, când și terenul pe care a fost edificată era proprietate de stat, dispozițiile art. 494 alin. 3 din vechiul Cod civil nu sunt aplicabile pentru că proprietarul terenului și constructorul erau una și aceeași persoană, nu persoane diferite. Că este așa reiese și din faptul că pârâtei - reclamante i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului pe care a fost construită stația de carburanți. Ori, dacă autorul ei ar fi rămas în continuare proprietarul terenului, dispozițiile Legii nr. 18/1991 nu ar fi fost aplicabile și ar fi trebuit să reintre în posesia terenului prin promovarea unei acțiuni în revendicare împotriva Statului român.
Pe de altă parte, este de observat că dispozițiile art. 494 din vechiul Cod civil se referă la constructor, nu la dobânditorii cu titlu particular de la acesta.
Așa fiind, reclamantul - pârât are dreptul de a fi dezdăunat cu întreaga valoare a stației de carburanți, evaluată de expertul V. I. Ș. (f. 44 - 51 dosar fond) la suma totală de 20.800 lei, din care 13.800 lei reprezentând contravaloarea platformei betonate iar 7000 lei cea a stației propriu - zise.
Concluzia primei instanțe, în sensul că valoarea terenului s-ar fi diminuat pentru că, în vederea readucerii lui la categoria de folosință arabil pârâta - reclamantă trebuie să facă investiții importante, este greșită pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art. 494 alin. 3 din vechiul Cod civil nu sunt aplicabile și de aceea pârâta - reclamantă nu are posibilitatea de a opta să îl desdăuneze pe reclamantul - pârât cu sporul de valoare adus fondului, ci dispozițiile art. 480 din vechiul Cod civil referitoare la dreptul de proprietate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 alin. 1 teza I din codul de procedură civilă Tribunalul va admite apelul reclamantului - pârât, va schimba în parte sentința apelată în sensul admiterii în parte a acțiunii acestuia și al obligării pârâtei - reclamante să îi plătească reclamantului - pârât suma de 20.800 lei reprezentând contravaloarea stației de carburanți și a platformei betonate.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă intimata va fi obligată să îi restituie apelantului cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat la judecata în fond și în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamantul - pârât S. G. împotriva sentinței civile nr. 230 din 11.02.2014 a Judecătoriei Tîrgu N..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamantul - pârât, și în consecință:
Obligă pe pârâta - reclamantă C. M. să îi plătească reclamantului - pârât suma de 20.800 lei reprezentând contravaloarea stației de carburanți și a platformei betonate de pe terenul în suprafață de 2900 mp situat în intravilanul satului și comunei Vînători, județul N..
Obligă intimata să îi plătească apelantului suma de 3500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.05.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER |
D. M. | D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.MGD. 11.06.2014
Thred. R.C. 12.06.2014
2 ex.; Fond: C.I.U.
| ← Succesiune. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
