Fond funciar. Decizia nr. 598/2014. Tribunalul NEAMŢ

Comentarii

0

Decizia nr. 598/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-10-2014 în dosarul nr. 222/321/2013

Dosar nr._ - modificare titlu de proprietate -

COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL

DATE CU CARACTER PERSONAL

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 598/RC

Ședința publică din 09.10.2014

Instanța compusă din:

Președinte: A.-M. U. – judecător

L. F. – judecător

D. S. – judecător

Grefier – C. Ailuțoaei

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - pârâți C. M., C. M.-C., C. I.-T., domiciliați în Iași, . (fosta Uranus), nr. 12, ..H6, ., împotriva sentinței civile nr. 761 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul - reclamant T. G., domiciliat în Târgu N., .. B.13, ., și intimații - pârâți C. I. G., C. I. D., domiciliați în ., Ț. I., domiciliată în Târgu N., ., .. A, ., C. V., domiciliat în comuna Vânători-N., ., .. 11, județul N., C. L. Vânători pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. (L.) Dumitrița, domiciliată în Orăștie, Cartierul Mureșului, .. 3, ., având ca obiect modificare titlu de proprietate.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant T. G. asistat de avocat N. M., lipsind celelalte părți și apărătorul recurenților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:

- cauza este la al doilea termen de judecată;

- obiectul cauzei este modificare titlu de proprietate;

- procedura de citare este legal îndeplinită;

- Țampău I. a depus la dosar întâmpinare (un singur exemplar);

- C. L. Vânători a depus la dosar întâmpinare (5 exemplare).

Doamna avocat N. M., pentru intimatul-reclamant T. G., depune la dosar dovada comunicării întâmpinării către C. L. Vânători.

Instanța îi înmânează doamnei avocat N. M. un exemplar de pe întâmpinarea formulată de C. L. Vânători.

Întrucât s-a făcut dovada comunicării întâmpinării către celelalte părți, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată și, nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, acordă cuvântul părților în susținerea recursului.

Doamna avocat N. M., pentru intimatul-reclamant T. G., solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, conform întâmpinării. Arată că intimatul-reclamant T. G. nu are studii juridice, dar a invocat prevederile legilor fondului funciar, care includ și prevederile art. 3 din Legea nr. 169/1997. Mai susține că autoarea recurenților nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate. Pe fond, arată că intimatul-reclamant este singurul moștenitor care a formulat cerere de reconstituire pentru acest teren. Fără cheltuieli de judecată.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 761 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.761 din 21.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în dosarul nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtei C. M. și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâții M. C., C. I.-T. și C. M. și admisă acțiunea pentru modificare titlu de proprietate, formulată de reclamantul T. El.G. în contradictoriu cu pârâții C. I.G., C. I.D., Ț. I., C. V., C. Dumitrița, C. M., C. M.-C., C. I.-T., C. comunei Vânători-N. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și în consecință, s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr.6437/2.04.2008 emis pentru moștenitorii defunctei T. Gh.E., în sensul radierii din titlu a numelui moștenitoarei C. Gh.M., precum și a vecinătății din partea de Est a suprafeței de 3.140 m.p., sola 13, . înscrierea vecinătății corecte la acest teren, adică drum acces, în loc de L. N., cum din eroare s-a înscris.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Târgu N. a constatat că, prin cererea înregistrată pe rolul său sub nr._, reclamantul T. El.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. I.G., C. I.D., Ț. I. și C. V., C. comunei Vânători-N. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să se dispună modificarea titlului de proprietate nr.6437/2.04.2008 emis pe numele moștenitorilor defunctei T. Gh.E., în sensul radierii din titlu a moștenitoarei C. M. și a înscrierii vecinătății corecte la o parcelă de teren din titlul criticat.

În motivare, reclamantul a arătat că, în fapt, el a fost înfiat cu efecte depline de bunica sa paternă T. Gh.E., așa cum rezultă din Decizia nr. 91/12.12.1966 emisă de fostul Comitet executiv al Sfatului popular al comunei Vânători-N.; că, înainte de colectivizare, mama sa adoptivă a deținut mai multe suprafețe de teren din care și-a înzestrat copiii, rămânând în rolul său agricol din perioada 1959-1962 cu 0,90 ha.

După adoptarea Legii nr.18/1991, a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr.195/13.03.1991, prin care a solicitat restituirea suprafeței de 0,54 ha de teren situat în intravilan, compus din 0,27 ha evidențiat în rolul agricol al mamei sale adoptive și 0,21 ha în rolul agricol al tatălui său natural, T. Gh. I., teren care provine tot de la T. Gh. E., prin înzestrare.

A precizat, în legătură cu suprafața de teren de 0,21 ha, că aceasta a fost radiată din rolul defunctei T. Gh. E. pentru a fi dată de zestre fiului ei T. Gh. I., (tatăl său natural), dar nu a fost declarată în rolul agricol al dobânditorului, astfel că acest teren nu apare în niciunul din rolurile agricole ale sus-numiților, însă există în fapt și îl deține fără litigii. A susținut și că tatăl său T. Gh. I. nu a solicitat acest teren la reconstituire și nici nu a fost trecut în titlul acestuia de proprietate nr.73/568/11.11.2004.

Cererea sa pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost aprobată de C. locală și de C. județeană, fiind validat cu suprafața solicitată în anexa 3, poziția 110, . al defunctei T. Gh. E., iar ulterior i s-a emis și titlu de proprietate nr. 6437/07.04.2008, însă, C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 din . înscris ca moștenitoare a mamei sale adoptive și pe fiica acesteia, numita C. Gh. M., în prezent decedată, deși aceasta nu a depus cerere de reconstituire pentru terenurile din rolul agricol al mamei sale.

A mai precizat că în familia sa a existat o înțelegere potrivit căreia terenul din pct. Ruiniș de 0,63 ha să fie luat de fiicele defunctei iar suprafața de 0,27 ha din intravilan să-i revină lui, acesta fiind și motivul pentru care C. Gh. M. și ceilalți copii ai defunctei T. Gh. E. nu au depus cerere de reconstituire pentru terenurile din rolul agricol al defunctei.

Reclamantul a motivat cererea de față prin aceea că menținerea în titlul de proprietate criticat a defunctei C. Gh. M. îi îngrădește dreptul de a dispune de suprafața de teren la care este îndreptățit, ca moștenitor legal al defunctei T. Gh. E..

Reclamantul a mai susținut că titlul de proprietate mai conține și o eroare cu privire la vecinătatea estică a suprafeței de 3140 m.p., sola 13, . a solicitat înscrierea vecinătății corecte la acest teren, adică drum acces, în loc de L. N., cum din eroare s-a înscris.

S-au anexat la cerere: titlul de proprietate nr.6437/07.04.2007 emis pe numele moștenitorilor def. T. Gh. E., cererea de reconstituire nr.195/13.03.1991, Decizia nr.91/12.12.1966 a fostului Comitet executiv al Consiliului popular al comunei Vânători-N., județul N., rolul agricol al def. T. Gh. E., titlul de proprietate nr.73/568/11.11.2004 emis pe numele T. Gh. I. și rolul agricol al lui T. Gh. I. din perioada 1959-1962.

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile legilor fondului funciar și ale art.109, alin. 1 Cod procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 242, alin. 2 Cod procedură civilă, reclamantul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâtul C. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată motivând că acesta nu a chemat în judecată pe toți moștenitorii defunctei C. M., aceasta a avut 6 (șase) copii, iar reclamantul a chemat în judecată doar 4(patru), omițând pe C. Dumitrița și C. I., acesta din urmă fiind decedat, având ca moștenitori pe soția supraviețuitoare C. M. și doi copii: C. I.G. și C. I.D..

A menționat că reclamantul, dacă a fost înfiat cu efecte depline, nu mai are drept la suprafața de 0,21 ha de teren care provine de la tatăl său natural; că mama sa, C. M. nu a renunțat la moștenirea care i se cuvenea după defuncta T. Gh. E., dovadă fiind că aceasta a fost trecută ca moștenitoare pe titlu iar moștenitorii defunctei au acceptat tacit succesiunea ei, stăpânind terenurile și că el nu știe de vreo înțelegere între moștenitori cu privire la terenuri, așa cum susține reclamantul.

Pârâta Ț. I. a formulat și ea întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu acțiunea reclamantului, cu condiția ca acesta să nu aibă vreo pretenție la pământul care a aparținut mamei sale C. M..

Pârâta C. L. Vânători-N. a formulat întâmpinare prin care a arătat următoarele: după adoptarea Legii nr.18/1991, reclamantul a depus cererea de reconstituire nr.195/13.03,1991 prin care a solicitat suprafața de 0,54 ha, ca moștenitor al defunctei sale mame adoptive T. Gh. E. (bunica paternă), fiind validat cu acest teren în anexa 3, poziția 110, .-a emis și titlul de proprietate nr.6437/2008, în care însă a fost înscrisă și fiica acesteia, numita C. Gh. M., în prezent decedată, deși aceasta nu a depus cerere de reconstituire pentru terenul rămas în rolul agricol al autoarei sale.

Față de cele arătate, nu s-a opus admiterii acțiunii reclamantului, așa cum a fost completată și cu privire la corectarea vecinătăților suprafeței de 3140 m.p., sola 13, .>

În conformitate cu dispozițiile art.242, al.2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare prin care a arătat că potrivit dispozițiilor art. 5 lit.h din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.890/2005, completarea proceselor verbale de punere în posesie pentru persoanele îndreptățite constituie atributul exclusiv al comisiilor locale, în timp ce, potrivit dispozițiilor art.6 lit.e și f din același regulament, comisiile județene emit titlurile de proprietate în conformitate cu documentațiile înaintate de comisiile locale.

În speță, C. L. Vânători-N. a înaintat documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate pentru moștenitorii defunctei T. Gh.E., iar comisia județeană, făcând aplicațiunea dispozițiilor legale a emis titlul de proprietate a cărui modificare se cere prin acțiune, cu respectarea strictă a datelor înscrise în procesul verbal de punere în posesie. A lăsat soluția la aprecierea instanței și a solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată. A solicitat și judecata în lipsă.

A mai înaintat instanței întreaga documentație care a stat la baza eliberării titlului de proprietate criticat.

Reclamantul și-a completat cererea prin chemarea în judecată a tuturor moștenitorilor defunctei C. M..

Pârâții C. M. C. și C. I.-T., copiii defunctului C. I. și a soției acestuia C. M., au formulat întâmpinare prin care au invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei C. M., cu motivarea că doar cei doi fii îl reprezintă pe tatăl lor la moștenirea defunctei C. Gh.M.. S-a invocat de asemenea și excepția prescripției dreptului la acțiune, în temeiul dispozițiilor art.2517, coroborat cu art. 2502 din Noul Cod Civil.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii cu motivarea că reclamantul trebuie să dovedească faptul că doar el a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate; în cauză, consideră că operează prezumția de mandat tacit din partea autoarei lor C. M., prezumție care nu poate fi răsturnată în condițiile în care mandantul nu mai este în viață - art.1533 din vechiul cod civil iar faptul că reclamantul nu a solicitat până acum modificarea titlului dovedește că a acționat ca mandatar al defunctei.

Dacă reclamantul a fost adoptat, nu poate moșteni terenurile de la tatăl său natural, numitul T. G., cu referire la . ha de teren menționată în acțiune că ar proveni de la tatăl natural al reclamantului.

Unind excepțiile invocate de pârâții C. M. C., C. I.-T. și C. M., cu fondul cauzei, Judecătoria Târgu N. a constatat următoarele:

Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. M., soția supraviețuitoare a defunctului C. I., constată că aceasta nu este întemeiată și a respins-o întrucât, chiar dacă este vorba despre un titlu de proprietate emis pe numele autoarei soțului ei, ea fiind în concurs cu copiii, la moștenire, s-a constatat că, pentru opozabilitatea hotărârii, aceasta are calitate procesuală, având în vedere că titlu de proprietate privește capul gospodăriei înscris în registrul agricol.

În privește excepția dirimantă și absolută a prescripției dreptului material la acțiune, instanța a reținut următoarele:

Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată chiar și din oficiu.

Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.

Instanța a avut în vedere principiul disponibilității acțiunii iar reclamantul a solicitat modificarea titlului de proprietate emis pe numele său și pe numele autoarei pârâților, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art.III alin.2 din Legea nr.169/1997, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005.

Potrivit textului de lege invocat, nulitatea poate fi invocată „[…]și de alte persoane care justifică un interes legitim”, coroborat cu faptul că nulitatea absolută este imprescriptibilă, putând fi invocată oricând, instanța a respins excepția tardivității capătului de cerere având ca obiect modificarea titlului de proprietate.

Pe fondul cauzei, Judecătoria Târgu N. a reținut următoarele:

Prin cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza legii 18/1991, înregistrată sub nr.195/13.03.1991 la C. comunei Vânători-N., reclamantul T. G. a solicitat restituirea suprafeței de 0,54 ha de teren, situat în intravilan, compus din 0,27 ha, evidențiat în rolul agricol al mamei sale adoptive T. Gh.E. și 0,21 ha, evidențiat în rolul agricol al tatălui său natural, numitul T. Gh. I., teren care provine tot de la T. Gh. E., prin înzestrare.

Cererea sa pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost aprobată de C. L. și de C. Județeană, reclamantul fiind validat cu suprafața solicitată în anexa 3, poziția 110, . al defunctei T. Gh. E. iar ulterior i s-a emis și titlu de proprietate nr. 6437/07.04.2008.

În titlul de proprietate, C. L. de aplicare a Legii nr.18/1991 din . înscris ca moștenitoare a mamei adoptive a reclamantului și pe fiica acesteia, numita C. Gh. M., în prezent decedată, deși aceasta nu a depus cerere de reconstituire pentru terenurile din rolul agricol al mamei sale.

Conform art.11 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată: „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, pe baza situației deținute de cooperativa agricolă de producție la 01.01.1990, înscrisă în sistemul de evidență a cadastrului funciar general sau a registrului agricol”, iar potrivit prevederilor alin.1 al aceluiași articol: „suprafața adusă în CAP este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă…”.

Potrivit art.11 din Regulamentul privind procedura de atribuire a titlurilor de proprietate, aprobat prin H.G. nr.1172/2001, modificat prin H.G. nr.890 din 2005: „stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită, cerere la care se anexează, conform alin.3, acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească dacă există, și, în toate cazurile, acte de stare civilă precum și alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.”

Potrivit art.8 alin.3 din Legea nr.18/1991 și art.13 din Hotărârea Nr.131 din 27 februarie 1991 privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor - în vigoare la data eliberării titlului de proprietate, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere.

Potrivit art.8 din Legea nr.18/1991, în forma sa inițială, reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face la cerere, în favoarea persoanelor de la care s-a preluat teren precum și, în condițiile legii civile, moștenitorilor acestora. De asemenea, potrivit art.12 din același act normativ, calitatea de moștenitor se dovedește cu certificatul de moștenitor, hotărârea judecătorească definitivă ori, în lipsa acestora, cu orice probă din care rezultă acceptarea moștenirii, iar moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate întrucât terenurile nu au fost în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, prin însăși cererea de reconstituire pe care o fac comisiei. Reiese că, în cazul moștenitorilor neacceptanți, cererea de reconstituire îndeplinește un dublu rol, și anume repunerea lor de drept în termenul de acceptare a succesiunii - dar numai cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor și face totodată dovada că moștenitorul respectiv a solicitat retrocedarea respectivelor terenuri, având în vedere că procedura de retrocedare nu se derulează din oficiu.

Din întâmpinarea Comisiei Locale Vânători-N. rezultă că numita C. Gh.M., fiica defunctei T. Gh.E. nu a formulat cerere de reconstituire pentru suprafețele de teren care au aparținut autoarei sale, astfel că acesta nu poate fi considerată că a fost repusă în termenul de acceptare a succesiunii defunctei sale mame T. Gh.E..

Cu referire la pretențiile pârâților asupra terenurilor care ar fi aparținut autoarei lor, nicidecum reclamantului, ca moștenitor al tatălui său natural, aceștia au deschisă calea unei acțiuni de drept comun.

Față de cele reținute, instanța a apreciat că singurul care a formulat cerere de reconstituire pentru terenul care a aparținut autoarei sale este reclamantul, acesta justificând și calitatea de moștenitor al defunctei cu decizia de adopție din anul 1966, așa cum prevede art.13 din Legea nr.18/1991 republicată.

Pe cale de consecință, titlul de proprietate a fost modificat în sensul solicitat de reclamant, având în vedere și vecinătatea la ., modificare cu care comisia locală a fost de acord, vecinătatea corectă fiind cea indicată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții C. M. C., C. I.-T. și C. M., solicitând modificarea în totalitate a sentinței recurate și respingerea în întregime a acțiunii introductive, în modalitatea în care a fost precizată.

În motivarea cererii de recurs, pârâții au susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, dată cu depășirea limitelor investirii.

Astfel, în mod greșit instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, raportat la data emiterii titlului de proprietate atacat (1994) și la obiectul cauzei „modificarea titlului de proprietate”, fiind evident că s-a împlinit termenul general de prescripție de trei ani. Subliniază împrejurarea că nu poate fi invocată imprescriptibilitatea acțiunii, deoarece obiectul pricinii „modificare titlul de proprietate” nu se regăsește în prevederile expres limitative ale art. 2502 cod civil, iar instanța este ținută în soluționarea cauzei, de limitele investirii din acțiunea introductivă. Atâta timp cât reclamantul a învestit instanța de judecată cu o cerere având ca obiect modificarea titlului de proprietate, aceasta nu poate recalifica cererea în acțiune în constatarea nulității absolute a titlului, astfel încât să poată fi exceptată aplicarea prescripției generale de trei ani.

Instanța și-a depășit limitele învestirii și atunci când a considerat acțiunea ca fiind întemeiată pe prevederile art. III al.2 din legea 169/1997, în condițiile în care reclamantul a indicat ca temei al acțiunii sale „dispozițiile Legilor fondului funciar și art.109 al.l C.pc.”.

Pe fondul cauzei, acțiunea este neîntemeiată, iar instanța de fond a dat o greșită interpretare susținerilor părților și probatoriului administrat în cauză. Reclamantul a afirmat că este singurul moștenitor al defunctei T. E., mama sa adoptivă și al tatălui său natural T. I. și că este singurul care a formulat cerere de reconstituire a dreptului proprietate. S-a mai susținut de către reclamant că autoarea lor C. M. nu a formulat o asemenea cerere și că a existat o înțelegere cu ceilalți moștenitori pentru ca numai el să pretindă drepturi asupra terenurilor ce au aparținut defuncților.

Se apreciază că instanța de fond a primit aceste afirmații și le-a considerat ca atare, deși reclamantul nu a produs nici o probă cu care să dovedească ceea ce a afirmat, în condițiile în care pârâții care s-au prezentat în instanță au infirmat existența vreunei înțelegeri de tipul celei invocate de reclamant.

În ceea ce îi privește, au invocat prezumția mandatului acordat reclamantului de către autoarea lor, prezumție care nu poate fi răsturnată, în condițiile în care mandantul nu mai este în viață (art.1533 din vechiul cod civil). Faptul că reclamantul nu solicitat timp de cinci ani (2008-2013) modificarea titlului, acceptând faptul că acesta a fost emis în mod corect, confirmă faptul că a acționat ca un mandatar al defunctei C. M., că i-a recunoscut acesteia dreptul de coproprietate asupra terenurilor ramase de la autorul comun și că acțiunea de față nu este decât o tentativă de a valorifica împrejurarea că, prin decesul autoarei lor, nu mai pot fi dovedite împrejurările de fapt și de drept care au stat la baza emiterii titlului a cărei modificare se solicită.

O altă dovadă a existenței mandatului tacit este aceea că, deși au existat mai mulți moștenitori, titlul a fost emis numai pentru cei doi moștenitori care au convenit cu toți ceilalți emiterea titlului în favoarea lor, ori instanța nu s-a pronunțat în nici un fel asupra acestei apărări.

Se impune a observa și faptul că reclamantul pretinde prin acțiune drepturi de moștenire asupra unor terenuri pe care nu le poate moșteni, dat fiind că pretinde dreptul său de moștenire asupra terenului rămas de la tatăl sau natural, în condițiile în care a fost înfiat cu efecte depline de către T. E., astfel încât nu mai are nici o legătură cu ceea ce a rămas de moștenit după T. I.. Nu poate fi primită nici afirmația că terenul cuprins în titlul de proprietate atacat aparține în parte unui alt titular de drept, respectiv T. I.. Dacă susținerile reclamantului ar avea legătura cu realitatea, consecința ar fi anularea în totalitate a titlului de proprietate atacat, și în ceea ce îl privește pe reclamant, întrucât se confirmă situația reconstituirii unui drept de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptățite. Nici cu privire la acest aspect instanța de fond nu a exprimat un punct de vedere iar în realitate terenul din titlul de proprietate nr.6437/2008 a aparținut în totalitate defunctei T. E. și nu are nici o legătura cu terenurile ce au aparținut defunctului T. I..

Cererea de recurs a fost motivată în drept pe dispozițiile art.304 pct.6-pct.9 Cod procedură civilă și este scutită de plata taxei de timbru și timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.

Intimatul-reclamant T. G., legal citat, a formulat întâmpinare (f.25 ds.) prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței criticate ca temeinică și legală.

În combaterea motivelor de recurs, intimatul a susținut că deși nu a avut o apărare calificată la fond, și-a întemeiat acțiunea pe prevederile legilor fondului funciar, prevederi care includ și dispozițiile art. III din legea 169/1997 în formele sale avute în timp și ca atare această critică nu poate fi reținută. De asemenea, a invocat și faptul că este singurul care a solicitat reconstituirea asupra acestui teren, că autoarea pârâților nu a formulat o astfel ele cerere și ca atare, includerea în titlu în lipsa cererii impuse de art.11 din legea 18/1991 ar fi lovită de nulitate absolută și în baza acestui considerent a solicitat modificarea titlului, în sensul radierii autoarei pârâților-recurenți.

Prin urmare, argumentele reținute de către instanța de fond se circumscriu în aria temeiului legai invocat de către reclamant și astfel critica lipsei de investire a instanței nu poate fi apreciată decât ca fiind neîntemeiată.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, referitor la depășirea limitelor investirii, se impune înlăturarea pentru aceleași considerente ca cele menționate anterior, în sensul că art.III alin. 2 din legea 189/1997 este parte a reglementărilor legilor fondului funciar.

Nici motivele de recurs referitoare la modul de soluționare a fondului cauzei nu pot fi primite, pentru că, în primul rând, nu a susținut că este singurul moștenitor al defunctei T. E. (mama sa adoptivă) ci a susținut că fiecare dintre frații săi a fost înzestrat înainte de colectivizare; că fiecare dintre aceștia - cu excepția sa - are un titlu de proprietate propriu pentru parte din terenurile care au aparținut defunctei sale mame și că el este singurul care a formulat cerere de reconstituire pentru terenurile rămase în patrimoniul mamei înainte de colectivizare, aspecte care au fost pe deplin dovedite în fața instanței de fond.

În plan secund, existența sau inexistența unor eventuale înțelegeri cu ceilalți moștenitori nu are nici o relevanță în această cauză, deși a fost invocat-o în fața instanței de fond, atâta timp cât este singurul care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din titlu, care se află în posesia sa exclusivă și pentru care achită anual impozitele și taxele locale.

În aceeași măsură, apreciază că nu poate fi primită nici prezumția unui mandat ce i-ar fi fost acordat de către autoarea pârâților, prezumție ce nu ar mai putea fi răsturnată față de împrejurarea decesului mandantului pentru că, în primul rând, dacă ar fi existat acest mandat ar fi formulat cererea de reconstituire și în numele def. C. M. și ar fi fost specificat acest fapt în cererea existentă la dosarul cauzei ia, în al rând, nimic nu a împiedicat-o pe defunctă, dacă s-ar fi considerat îndreptățită, să solicite și acest teren atunci când a formulat cerere pentru emiterea titlului său propriu de proprietate în care este inclusă suprafața de 0,63 ha din punct Ruiniș și care a aparținut aceleiași autoare comune.

Cu privire la suprafața de 0,21 ha teren cu care a fost înzestrat tatăl său natural T. I. și care a fost inclusă în titlul de proprietate în discuție, înzestrarea nu a fost urmată de un transfer între rolurile agricole, a fost solicitată doar de către el spre reconstituire iar eventualele pretenții cu privire la acest teren le pot avea moștenitorii defunctului T. I. și în nici un caz recurenții din această cauză.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.115 și urm. Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă Ț. I., legal citată, a formulat întâmpinare (f.32 ds.) prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului cu consecința menținerii ca temeinică și legală a hotărârii de primă instanță și judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri.

Intimata-pârâtă C. L. Vânători–N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.44 ds.) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca temeinică și legală.

În combaterea motivelor de recurs, intimata a apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile art.III alin.2 din Legea nr.169/1997 care este o lege de modificare și completare a Legii nr.18/1991, cu alte cuvinte, tot o lege a fondului funciar.

De asemenea, reclamantul-intimat T. El. G., are dreptul de a-și apăra proprietatea, în speță, bunurile imobile înscrise în titlul de proprietate contestat, împotriva oricărei atingeri adusa de o persoană fizică sau juridică în termenul de 10 ani prevăzut de art. 1895 din vechiul Cod civil și art.2518 din noul Cod civil.

Ori, cum titlul de proprietate din litigiu a fost emis la data de 21.05.2008, se poate observa că acțiunea de față se încadrează în termenul de 10 ani prevăzut de dispozițiile legale despre care s-a făcut vorbire mai sus, considerente pentru care apreciază ca nefondate criticile în legătură cu respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune a reclamantului - intimat T. El. G..

Cu privire la fondul cauzei, au fost reiterate susținerile făcute cu prilejul judecării cauzei în primă instanță și s-a subliniat patul că din evidențele sale oficiale, pentru terenurile care au aparținut defunctei T. Gh.E., a fost înregistrată numai cererea de reconstituire formulată de reclamantul T. EL G., astfel că validarea numitei C. M. ca moștenitoare a sus-numitei defuncte s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale despre care s-a făcut vorbire anterior.

Intimata C. L. Vânători–N. a mai solicitat ca judecarea recursului să aibă loc și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri.

Intimații-pârâți C. I.G., C. I.D., C. V., C. Dumitrița și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu și-au exprimat în mod nemijlocit poziție procesuală cu privire la cererea de recurs.

În examinarea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca nefiind fondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Prin sentința supusă controlului judiciar în prezenta cauză, Judecătoria Târgu N. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. M. precum și excepția prescripției dreptului material la acțiune și a admis acțiunea precizată având ca obiect modificare titlului de proprietate formulată de reclamantul T. El. G., în sensul radierii din titlul de proprietate nr.6437/02.04.2008, a titularei C. Gh. M., pe considerentul că aceasta nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire întrucât nu a formulat o cerere în acest sens.

În esență, prin motivele de recurs invocate de pârâții C. M. C., C. I. T. și C. M. s-a susținut că instanța de fond și-ar fi depășit limitele investirii, prin aceea că a calificat acțiunea cu care a fost investită ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate cu toate că a fost învestită cu o cerere având ca obiect modificarea titlului de proprietate și, de asemenea, a considerat acțiunea reclamantului ca fiind întemeiată pe dispozițiile art.III, alin.2 din Legea nr. 169/1997 chiar dacă sus-numitul a indicat ca temei legal al acțiunii sale, în mod generic, dispozițiile legilor fondului funciar, aspecte ce au condus soluționarea incorectă a excepției prescripției dreptului material la acțiune pe care au invocată prin întâmpinare.

Prin motivele de recurs privitoare la modul de soluționare a fondului cauzei, se invocă o greșită interpretare a susținerilor părților și o eronată apreciere a probatoriului administrat în cauză, în condițiile în care reclamantul a fost mandatarul tacit al autoarei lor C. M., căreia i-a recunoscut dreptul la moștenire asupra terenurilor rămase de pe urma defunctei T. Gh. E. prin aceea că a solicitat modificarea parțială a titlului de abia după 5(cinci) ani de la emiterea acestuia.

Deși pârâții și-au întemeiat cererea de recurs și pe dispozițiile art.304 pct.7 și pct.8 Cod procedură civilă, tribunalul reține că acestea nu se circumscriu niciunui argument adus în criticarea hotărârii de primă instanță și prin urmare nu vor face obiectul analizei în prezenta cauză.

Însă, cum cea dintâi categorie de critici ce se încadrează în motivul de modificare al hotărârii prevăzut de dispozițiile art.304 pct.6 Cod procedură civilă, respectiv ipoteza în care instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut iar cea de a doua categorie cu referire la modul de soluționare a fondului cauzei, se circumscrie motivului de modificare al hotărârii prevăzut de dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv ipoteza în care hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, tribunalul le va analiza și înlătura ca atare ca și consecință a concluziei că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale în materie funciară și o corectă apreciere și interpretare a probelor administrate în cauză, pentru următoarea argumentație:

În prealabil, pentru a putea stabili obiectul juridic concret al unei cererii de chemare în judecată și implicit și limitele investirii sale, instanța de judecată este obligată ca, în orice cauză ce vizează legalitatea unui titlul de proprietate emis în baza legislației funciare, să stabilească care este cauza de anulare și/sau nulitate invocată de inițiatorul demersului judiciar.

În acest sens, dispozițiile art. 84 Cod procedură civilă stabilesc în mod clar că cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită, astfel că revine în sarcina instanței ca în cadrul rolului său activ și cu respectarea principiului disponibilității părților să stabilească natura juridică și temeiul de drept corect al acțiunii deduse judecății.

În condițiile în care reclamantul (persoană fără pregătire juridică) a indicat în cererea introductivă în mod generic „dispozițiile legilor fondului funciar” dar a precizat motivul concret ce-l determină să aprecieze că titulara C. M. nu are calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în titlul de proprietate supus analizei, respectiv împrejurarea că nu a formulat cerere de reconstituire, revenea instanței de fond obligația de a da cererii cu a cărei soluționare a fost investită o calificarea juridică corectă, în exercitarea rolului activ pe care i-l impun dispozițiile art.129 Cod procedură civilă.

Aceasta, în condițiile în care, spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei juridic nu leagă instanța, care este nu doar îndreptățită ci chiar obligată, în exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.

În cauză, este evident că prin invocarea motivului concret ce determină „modificarea” parțială a titlului de proprietate, respectiv lipsa calității de persoană îndreptățită la reconstituire a titularei C. M., reclamantul a arătat implicit și temeiul de drept al acțiunii sale, ce face trimitere clară la dispozițiile art. III lit. a din Legea nr.169/1997 potrivit cărora: „sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri”.

Prin urmare, faptul că prin acțiunea civilă promovată în instanță reclamantul a solicitat modificarea parțială a titlului de proprietate și nu în mod expres constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate, nu putea fi un impediment pentru instanța de fond să constate care este cauza de nulitate efectiv invocată în cererea introductivă și să o analizeze ca atare.

În consecință, tribunalul reține că instanța de fond a dat cererii reclamantului o calificare juridică corectă și, pe cale de consecință, și modul în care a soluționat excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâți este corect, câtă vreme orice acțiune în constatarea nulității absolute parțiale a unui act juridic (implicit și a unui titlul de proprietate emis în baza legislației funciare), este imprescriptibilă.

În privința criticilor privind modul de soluționare a fondului cauzei, tribunalul are în vedere dispozițiile art.8 și art.11 din legea nr.18/1991 republicată, potrivit cu care reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor se face la cererea foștilor proprietari sau, în condițiile legii civile, a moștenitorilor acestora. Dispozițiile art.13 din același act normativ (în forma în vigoare la data formulării cererii de reconstituire ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate supus controlului legalității) stabilesc că: „(1) Calitatea de moștenitor se stabilește pe baza certificatului de moștenitor sau a hotărârii judecătorești definitive ori, în lipsa acestora, prin orice probe din care rezultă acceptarea moștenirii.

(2) Moștenitorii care nu-și pot dovedi această calitate, întrucât terenurile nu s-au găsit în circuitul civil, sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor. Ei sunt considerați că au acceptat moștenirea prin cererea pe care o fac comisiei.

(3) Titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.”

Totodată, dispozițiile art.13 din H.G. nr.131/1991 privind Regulamentul de aplicare al legilor fondului funciar (în forma în vigoare la data soluționării cererii de reconstituire ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate) reglementează că: „Potrivit prevederilor legii, stabilirea dreptului de proprietate se face numai la cerere, formulată de fiecare persoană îndreptățită. Când sunt mai mulți moștenitori, cererea se poate face și în comun, fiecare dintre ei semnând-o.

În cerere se vor menționa următoarele date și elemente: numele și prenumele solicitantului și ale părinților, calitatea, gradul de rudenie, suprafața de teren la care se socotește îndreptățit, precum și orice alte date necesare pentru stabilirea dreptului de proprietate potrivit legii.

La cerere se vor anexa: acte de proprietate, certificat de moștenitor, hotărâre judecătorească, dacă există, în toate cazurile certificat de naștere, certificat de deces al autorului în cazul moștenitorilor, precum și orice alte acte din care să rezulte dreptul de proprietate asupra terenului solicitat.

Totodată, la cerere se va anexa declarația prevăzută în art. 9 alin. 2 din lege.

Cererea împreună cu actele menționate mai sus se depun la consiliul local în a cărui rază teritorială este situat terenul, fie personal, fie prin poștă, înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

În cazul în care cererea se depune personal, solicitantul va prezenta actele doveditoare în original și câte o copie simplă semnată pentru conformitate sau o copie xerox, rămânând la comisie numai copiile acestora.

Când cererea se transmite prin poștă, la aceasta se vor anexa fie copii simple semnate pentru conformitate pe propria răspundere de către solicitant, fie copii xerox.

În toate cazurile, cererea poate fi rezolvată și fără prezența solicitantului. Prezența este obligatorie la primirea titlului care trebuie semnat și la punerea în posesie.”.

Art.15 din același act normativ dispune că: „Stabilirea dreptului de proprietate pentru cooperatorii în viață se face pe numele persoanelor îndreptățite, iar pentru cooperatorii decedați, pe numele moștenitorilor. Când sunt mai mulți moștenitori, stabilirea dreptului de proprietate se face pe numele tuturor moștenitorilor.

În situația în care pentru stabilirea dreptului de proprietate au depus cereri la comisie mai multe categorii de moștenitori, cererile moștenitorilor legali vor fi luate în considerare, prin excludere ….”

Coroborarea tuturor acestor dispoziții conduce la concluzia că, în ipoteza în care numita C. (născută T.) Gh.M. (decedată la data de 12.01.2008 – f.67 ds. fond) s-ar fi considerat persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctei sale mame T. Gh.E., ar fi trebuit, în condițiile unei minime diligențe, fie să formuleze cerere scrisă de reconstituire a dreptului de proprietate semnată personal, fie să semneze cererea de reconstituire formulată de reclamantul din prezenta cauză la data de 13.03.1991, fie să împuternicească pe reclamant, dar cu procură specială, ca acesta să solicite reconstituirea dreptului de proprietate și în numele și pentru ea.

Or, cum întreg probatoriu administrat în cauză nu confirmă niciuna dintre cele trei ipoteze anterior menționate și cum singurul moștenitor legal al defunctei T. Gh. E. care a formulat cerere de reconstituire în condițiile legilor fondului funciar a fost doar unul dintre fii acesteia, respectiv reclamantul din cauza de față, care a formulat și semnat cererea doar în nume propriu, era și firesc ca doar aceasta să figureze, în calitate de titular îndreptățit la reconstituire, în titlul de proprietate contestat în prezenta cauză.

La momentul la care C. L. Vânători–N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a întocmit documentația premergătoare emiterii titlului de proprietate, ar fi fost firesc să constate împrejurarea că fiica defunctei T. Gh.E., numita C. Gh.M. nu a formulat cerere de reconstituire și că nu există o hotărâre a Comisiei Județene N. prin care să i se fi recunoscut respectivei persoane vreun drept de proprietate pentru terenurile ce au fost înscrise în titlul de proprietate contestat în cauză. În acest fel, se evita emiterea defectuoasă a titlul de proprietate, prin înscrierea în calitate de titulară a unei persoane care nu justifică calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defuncta autoare T. Gh.E..

Tribunalul apreciază că absența semnării personale a cererii de reconstituire ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate de către numita C. Gh.M. atrage decăderea acesteia din dreptul de a fi recunoscută ca și titulară a dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în titlul de proprietate nr.6437 din 02.04.2008, în considerarea faptului că legislația funciară permite dovada existenței mandatului tacit doar în situația particulară a soților care formulează cereri de reconstituire în numele și pentru soții/soțiile lor, aceasta în baza mandatului casnic tacit reciproc reglementat de normele substanțiale în materia familiei.

În condițiile în care pârâții nu a dovedit că autoarea lor C. Gh.M. a formulat vreo cerere de reconstituire în temeiul legilor fondului funciar adoptate în decursul timpului până la data emiterii titlului de proprietate – 02.04.2008, respectiv în baza legilor nr.18/1991, nr.169/1997, nr.1/2000 și nr.247/2005, nu pot pretinde menținerea autoarei în titlul de proprietate contestat, în calitate de titulară moștenitoare a defunctei T. Gh.E., întrucât nu au probat, așa cum cer dispozițiile art.1169 Cod civil 1864 și art.11, art.13 din legea nr.18/1991, că defuncta autoare avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituire.

Tribunalul va înlătura ca neavenită și susținerea privind nedovedirea pretinsei înțelegeri cu ceilalți moștenitori, câtă vreme doar reclamantul este cel care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile înscrise în titlul de proprietate criticat iar pârâții nu au probat existența vreunor manopere dolosive din partea reclamantului în sensul împiedicării surorii sale (mătușa naturală paternă) C. Gh.M. să formuleze propria cerere de reconstituire, în intervalul dintre data intrării in vigoare a legii nr.18/1991 și data emiterii titlului de proprietate contestat (respectiv 02.04.2008).

Cu privire la suprafața de 0,21 ha teren inclusă în titlul de proprietate în discuție și despre care se susține că reprezintă înzestrarea lui T. Gh.I., pe care reclamantul nu mai poate să-l moștenească deoarece a fost adoptat cu efectele unei filiații firești de către bunicii paterni T. Șt.G. și T. Gh.E., tribunalul reține că eventuale pretenții asupra respectivei suprafețe de teren le pot emite doar moștenitorii defunctului T. I., nu și pârâții din prezenta cauză, care nu au dovedit o astfel de calitate.

Pentru considerentele reținute, tribunalul apreciază că la eliberarea titlului de proprietate nr.6437/02.04.2008 nu au fost respectate întru-totul prevederile legilor fondului funciar și că sunt incidente în cauză dispozițiile art.III lit.a din Legea nr.169/1997, cu modificările aduse prin Legea nr.247/2005, motiv pentru care hotărârea de admitere a acțiunii introductive este temeinică și legală și susținută de ansamblul probator administrat în cauză.

Cum motivele de recurs invocate de către pârâții C. M. C., C. I. T. și C. M. au fost analizate și înlăturate pentru considerentele pe larg expuse și nu au fost evidențiate alte motive de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii primei instanțe, în conformitate cu prevederile art.312 al.1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâți.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. M., C. M.-C. și C. I.-T., domiciliați în Iași, . (fosta Uranus), nr. 12, ..H6, ., județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 761 din data de 21.058.2014, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatul - reclamant T. G., domiciliat în Târgu N., .. B.13, ., ., și intimații - pârâți C. I. G., C. I. D., domiciliați în ., Ț. I., domiciliată în Târgu N., ., .. A, ., C. V., domiciliat în comuna Vânători-N., ., .. 11, județul N., C. L. Vânători pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . N., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. (L.) Dumitrița, domiciliată în Orăștie, Cartierul Mureșului, .. 3, ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi: 09.10.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

A.-M. U. L. F., C. Ailuțoaei

D. S.

Red. și tehnored. A.M.U. – 07.11.2014

Tehnored. C.A. – 10.11.2014

2 ex.

Fond: V. A.

← Fond funciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul NEAMŢ		Revendicare imobiliară. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul NEAMŢ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Succesiune. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ Pretenţii. Încheierea nr. 26/2014. Tribunalul NEAMŢ Acţiune în constatare. Decizia nr. 439/2014. Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Decizia nr. 221/2014. Tribunalul NEAMŢ Revendicare imobiliară. Decizia nr. 437/2014. Tribunalul NEAMŢ Uzucapiune. Decizia nr. 680/2014. Tribunalul NEAMŢ Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Hotărâre din 09-04-2014, Tribunalul NEAMŢ Fond funciar. Sentința nr. 246/2014. Tribunalul NEAMŢ