Anulare act. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-12-2014 în dosarul nr. 5300/291/2013
Dosar nr._ - anulare contract de vânzare-cumpărare -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 448/AC
Ședința publică din 11.12.2014
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul-reclamant B. M., domiciliat în R., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1158 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. B. M., domiciliată în București, sector 3, ., ., ., și intimații-pârâți R. V. M., domiciliată în R., ., județul N., C. M., domiciliat în ., și C. P. N. Societate Cooperativă, cu sediul în P. N., ., județul N., având ca obiect anulare contract vânzare-cumpărare.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04.12.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 1158 din 03.06.2014 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.1158 din data de 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria R. a fost anulată cererea formulată de reclamanta M. B. M. și a fost respinsă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii reclamantului. Prin aceeași sentință a fost admisă excepția privind lipsa calității procesual pasive a pârâtei R. M. și în consecință a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceasta. A fost respinsă excepția privind lipsa calității procesual active a reclamantului și a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 4486 din 02.12.2005 și 256 din 21.01.2006 formulată în contradictoriu cu V. V. V., C. M. și C. P. N. și toate pretențiile formulate de reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr. 5300 /291/2013 reclamanții, B. M. și M. B. M. au chemat în judecată pârâții Râmu V M., V. V. V. și C. M. și a solicitat anularea contractelor de vânzare cumpărare nr. 4486 din 02.12.2005, a contractului de vânzare cumpărare nr. 256 din 21.01.2006. De asemenea, a chemat în judecată acești pârâți pentru tulburare de posesie, fals în înscrisuri nerespectare de hotărâri judecătorești.
Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare au arătat faptul că aceștia nu au respectat decizia nr. 9 din 5.01. 1993 și cele ce au fost stabilite prin raportul de expertiză. De asemenea aceștia nu au respectat nici procesul verbal nr. 66 /2007 întocmit de executorul judecătoresc și că pârâții au încheiat acele contracte fără să aibă în vedere aceste aspecte, deși le-au fost aduse la cunoștință.
În dovedire au depus înscrisuri (filele 4 – 43).
Reclamanții nu au precizat temeiul de drept al cererii.
Reclamanții au făcut o precizare cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată (fil. 86, și fil. 99), precizare constând în pretențiile pe care aceștia înțeleg să le aibă de la pârâți și care constau în obligarea acestora la plata sumei de_,40 lei reprezentând cheltuieli de executare, salcâmii care i-au fost tăiați, distrugerea viței de vie, a 30 de metri liniari de gard, recoltele de pe suprafața de 13 ari din anul 2006 ce i-a fost luată de C. M., onorariul de avocat, certificat medico – legal plată onorariu de expert.
Pârâta R. M. a depus întâmpinare (fil.63) și a invocat excepția inadmisibilității cererii reclamanților deoarece aceștia nu au urmat procedura de mediere așa cum prevăd dispozițiile art. 2 alin. 1 ind. 2 din Legea nr.192/2006. De asemenea, a invocat lipsa calității sale procesual pasive deoarece calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. În acest sens se poate observa din conținutul contractelor că în contractul de vânzare cumpărare nr. 4486 din 02.12.2005 vânzător a fost C. P. N. reprezentată prin R. M. și în contractul de vânzare cumpărare nu nr. 256 din 21.01.2006 numele său nu figurează. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată, că nu există nici un caz de nulitate absolută, sens în care reclamanții, nefiind parți în cele două contracte nu pot invoca nulitatea acestora.
În dovedire a depus înscrisuri, constând în copii de pe cele două acte de vânzare – cumpărare.
Reclamanții au depus un răspuns la întâmpinarea formulată de către pârâta R. M. (fil. 77) și a completat probatoriul cu înscrisuri (fil. 80 – 84).
Pârâtul V. V. V. a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă deoarece nu s-a urmat procedura medierii. De asemenea a invocat lipsa calității procesual active a reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare a arătat că reclamanții nu au urmat procedura medierii în ceea ce-l privește pe el, iar sancțiunea care intervine în acest caz este respingerea acțiunii ca inadmisibilă. În ceea ce privește cea de-a doua excepție pârâtul a arătat că nulitatea actelor juridice poate fi invocată doar de către părțile care le-au încheiat, ori în contractul a cărei anulare o solicită aceștia nu apar ca parți. Cât privește nulitatea absolută aceasta poate fi cerută doar în anumite cauze prevăzute de lege. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că acest contract a fost încheiat de el pentru suprafața de 500 mp teren pentru care a și întocmit documentația cadastrală și că nu există nici un motiv pentru care se impune anularea acestuia. De altfel reclamanții nici măcar nu au precizat care sunt motivele de nulitate absolută pentru care solicită desființarea acestui contract.
Pârâtul C. M. a solicitat respingerea acțiunii și menținerea contractului de vânzare cumpărare.
Având în vedere că cele două contracte de vânzare cumpărare a căror nulitate este cerută au fost încheiat de C. P. N. și pârâții C. M. și V. V. V. instanța de fond a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză a acesteia în calitate de pârâtă, care a și depus întâmpinare. În întâmpinare a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată deoarece reclamanții nu au urmat procedura prealabilă. A invocat de asemenea lipsa calității procesual pasive a pârâtei R. M., motivat de faptul că ea nu este parte in cele două contracte și a fost de către ea în calitate de reprezentant la încheierea acestora. De asemenea reclamanții nu au calitate procesual activă pentru că nu au fost părți în cele două contracte.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că vânzarea s-a făcut în condițiile legii și în urma efectuării unor documentații cadastrale care nu au fost contestate și că nu s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamanților.
Examinând actele de la dosar instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea lor reclamanții au solicitat să se constate nulitatea absolută a contratelor de vânzare cumpărare nr. 4486 din 2.12.2005 și a contractului de vânzare cumpărare nr. 256 din 21.01.2006. Reclamanții nu au detaliat concret cam care ar fi motivele de nulitate absolută, ci la unul din termen reclamantul B. M. a arătat că există pericolul ca în viitor să fie afectat dreptul său de proprietate ca cei doi pârâți să-i strice gardul și să-i ia nucii. De asemenea a mai arătat că cele două contracte nu respectă decizia nr. 9 a Tribunalului N. și schița raportului de expertiză care a fost întocmită în acel dosar .
Reclamantul a fost întrebat dacă fiica sa reclamanta M. B. M. a formulat prezenta cerere situație în care acesta a menționat că dânsul a formulat cererea în numele acesteia și nu are mandat în acest sens. Potrivit art. 82 Cod procedură civilă când instanța constata lipsa calității de reprezentant va da un termen scurt pentru acoperirea lipsurilor iar dacă acesta nu se acoperă, cererea va fi anulată. Cum reclamantul B. M. a recunoscut că nu fiica sa a formulat prezenta cerere si nu are mandat de la aceasta instanța de fond a anulat cererea formulată de reclamanta M. B. M..
Cât privește excepția inadmisibilității acțiunii deoarece reclamantul B. M. nu ar fi urmat procedura medierii, instanța de fond a respins-o deoarece acesta a depus la dosar procesul verbal pentru convocarea părților (fila 100) în cursul judecății.
Reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu pârâta R. M., însă instanța de fond a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece ea nu apare ca parte în cele două contracte de vânzare cumpărare și nu este subiectul raportului juridic dedus judecății.
S-a reținut că aceasta a fost desemnată de pârâta C. în calitate de reprezentant legal pentru a încheia acele contracte în numele acesteia și nu în nume propriu. În aceste condiții instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei R. M. și a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu această pârâtă.
Cât privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantului instanța de fond a respins-o cu următoarea motivare:
Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes (părțile actului juridic, avânzii-cauză ai părților, alte persoane care nu au participat la încheierea actului juridic, dar care ar justifica un interes propriu), de instanță din oficiu, de procuror, precum și de alte organe prevăzute de lege. Nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes, de instanță, de procuror sau de alte organe prevăzute de lege.
Această regulă își găsește justificarea în faptul că nulitatea absolută este menită să ocrotească un interes general, așa încât trebuie să se dea posibilitatea unui cerc larg de persoane sau organe să invoce o asemenea nulitate a unui act juridic civil.
Însă un asemenea interes nu exclude existența și a unui interes individual (personal), iar persoana care invocă nulitatea absolută a unui act juridic trebuie să urmărească obținerea unui folos propriu din anularea actului respectiv; în caz contrar, acțiunea va fi respinsă ca lipsită de interes.
Interesul propriu urmărit de reclamant și care justifică calitatea sa procesual activă este tocmai protejarea dreptului său de proprietate pe care el îl vede amenințat prin încheierea celor două contracte.
Pentru aceste aspecte instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantului.
Pe fondul cauzei prima instanță a respins acțiunea reclamantului pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 180 din 18. 01. 2007 s-a dispus ieșirea din indiviziune după autoarea reclamantului D. V. și lotul nr. 1 s-a atribuit în indiviziune reclamantului B. M. lui D. C. și M. B., lot în care este cuprinsă și suprafața de 231,53 mp teren arabil intravilan . civilă nr. 3269 din 8.11.2011 s-a dezbătut succesiunea după B. T. și suprafața de 231,53 mp teren a fost inclusă în lotul reclamantului.
În anul 2005 C. P. N. a vândut pârâtului V. V. V. suprafața de 500 mp teren intravilan împreună cu co casă (fila 35 dosar) imobile pe care ea la rândul ei le-a cumpărat în anul 1972 de la D. I. și V.. La rândul său pârâtul V. V. V. a vândut aceste imobile pârâtului C. M. potrivit contractului de vânzare cumpărare nr.256 din 21.01.2006.
Prin prezenta cerere reclamantul a solicitat nulitatea absolută a celor două contracte pentru că se susține acestea nu respectă decizia tribunalului nr. 9 din 1993 și există riscul ca pe viitor să-i fie afectat dreptul de proprietate, să-i fie distrus gardul și să-i fie luați nucii. În raport de actele de la dosar instanța de fond a constatat că cele două contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie de vânzare și că nu există nici un motiv de nulitate absolută a acestora și pe cale de consecință, cererea a fost respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului instanța de fond le-a respins, deoarece o parte din acestea (cele referitoare la onorariu de avocat, onorariu de expert, cheltuieli de judecată din sentința 2753 din 02.10.2008) pot fi recuperate prin punerea în executare a sentinței în care ele au fost cuprinse. Cât privește cheltuielile menționate la fila 86 dosar, parte din acestea sunt prescrise (contravaloarea recoltei din anul 2006), iar celelalte nu au fost dovedite de către reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal reclamantul B. M.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, reclamantul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Sentința civilă nr. 1158/03.06.2014 nu a fost pronunțată în ședință publică, deși la respectiva dată reclamantul arată că a stat în sală până la terminarea întregii ședințe. Sentința este semnată numai de grefiera C. M., ceea ce conduce la concluzia, arată reclamantul, potrivit căreia nu a fost întocmită de către președintele instanței.
Acțiunea sa a fost respinsă, deși conform Constituției are dreptul să cheme în judecată orice persoană, chiar în condițiile în care pârâții nu s-au prezentat niciodată în instanță și nici nu au fost citați cu mandat de aducere. În modalitatea în care a soluționat acțiunea, instanța de fond a dat dovadă de părtinire, reținând numai aspectele care au fost invocate de pârâți. Pe fondul cauzei, reclamantul arată că instanța de fond avea obligația să pună în executare decizia nr. 9/05.01.1993 a Tribunalului N. și să țină cont de rapoartele expertului judiciar S. M. din 1992, schița celor 500 m.p. a pârâtei C. și, în final, cea a actualului proprietar. Întrucât decizia arătată este definitivă și irevocabilă, aceasta trebuia în mod obligatoriu să fie reținută și de instanța de fond.
În modalitatea în care a fost realizată vânzarea de către pârâtă, este cuprinsă și o porțiune de teren care e prevăzută în decizia nr. 9/05.01.1993, iar în acest fel este împiedicată . la restul proprietății nevândute. Prin noua expertiză efectuată cu nr. 1211 a fost delimitată suprafața de teren de 500 m.p. cumpărată de pârâta C.. Consideră că, în modalitatea în care a fost soluționată cauza de către instanța de fond, i-a fost încălcat dreptul de proprietate în mod absolut. În continuarea apelului declarat, reclamantul a făcut referire la dimensiunile reale ale laturilor terenului în litigiu, la modalitatea de soluționare a unui dosar penal, la faptul că a sesizat Ministerul de Interne și că au fost efectuate cercetări privind modul de instrumentare a acestei cauze, la corectitudinea și imparțialitatea judecătorilor și procurorilor.
Pentru toate aceste motive, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului declarat, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Pentru termenul de judecată din data de 11.12.2014, reclamantul a depus la dosar un memoriu.
Față de apelul declarat de reclamant, pârâta C. P. N. și pârâta R. M. au formulat întâmpinare, în care au arătat că în mod corect instanța de fond a anulat cererea formulată de M. B. M., întrucât lipsește semnătura acesteia de pe cererea de chemare în judecată. De asemenea, în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. M. întrucât părți în cele două contracte de vânzare-cumpărare au fost C. P. N. și V. V. V. (pentru contractul nr. 4486/02.12.2005) și V. V. V. și C. M. pentru contractul de vânzare-cumpărare nr. 256/21.01.2006. Prin urmare, pârâta R. M., ca persoană fizică, nu a fost niciodată parte în cele două contracte contestate. Pe fond, consideră pârâții că instanța a constatat în mod corect că cele două contracte respectă dispozițiile legale în materie și că nu există nici un motiv de nulitate a acestora. Referitor la apelul declarat, arată pârâții că acesta nu a fost întemeiat în drept, că apelantul cu rea credință deformează cursul desfășurării în fond a procesului pentru a induce în eroare instanța de apel în condițiile în care întreg procesul s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor Codului de procedură civilă. Apelantul modifică obiectul cauzei în calea de atac, încălcând dispozițiile art. 466 alin. 1 Cod procedură civilă. Apelantul pune în discuție aspecte care exced obiectului cauzei.
Pentru toate aceste motive, pârâții solicită respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare, în care a reiterat aspectele care țin de fondul cauzei și a depus la dosar înscrisuri.
Pârâta C. P. N. a formulat concluzii scrise.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat apelul declarat de reclamantul B. M., urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a dedus judecății o acțiune având ca obiect constatare nulitate absolută a două contracte de vânzare cumpărare, încheiate unul de către pârâta C. P. N. și pârâtul V. V. V. cu privire la suprafața de 500 mp teren intravilan împreună cu o casă, autentificat sub nr.4486/02.12.2005, și cel de-al doilea constând în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.256 din 21.01.2006, prin care pârâtul V. V. V. a vândut aceste imobile pârâtului C. M.. Singurul argument al pârâtului pentru ca instanța să constate nulitatea absolută a celor două contracte de vânzare cumpărare a fost nerespectarea de către fiecare dintre vânzători la data încheierii actelor de înstrăinare a deciziei nr. 9 a Tribunalului N. și schița raportului de expertiză care a fost întocmită în acel dosar. Prin această decizie a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta D. V. împotriva pârâtei C. și a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 231,53 mp, fiind obligată pârâta să ridice de pe acest teren țarcul pentru adăpostirea animalelor și să plătească reclamantei contravaloarea unei bucătării demolate. Suprafața de teren arătată a fost atribuită, la momentul efectuării partajului după D. V., în indiviziune lui B. M., M. B. M. și lui D. C.. Ulterior, prin acordul de mediere, de care a luat act Judecătoria R., prin sentința civilă nr.3269/08.11.2011, acest teren a fost atribuit reclamantului B. M..
Nulitatea absolută reprezintă o sancțiune care se aplică unui act juridic, pentru nerespectarea de către părțile contractante a condițiilor de fond sau de formă de la momentul încheierii actului juridic. Condițiile generale de valabilitate ale actului juridic, indiferent de forma acestuia, în esență, sunt cele referitoare la calitățile necesare părților contractante pentru a putea încheia valabil actul, respectiv capacitate și calitate de a contracta, consimțământ, cele referitoare la bunul care a făcut obiectul încheierii actului care trebuie să fie existe, să fie în circuitul civil, să fie determinat/determinabil, să fie proprietatea vânzătorului, cele referitoare la forma actului necesară ad validitatem sau ad probationem și cele referitoare la cauza actului ce trebuie să fie întotdeauna licită.
Astfel, reclamantul avea obligația ca, în cadrul acțiunii introductive de instanță, să indice în concret care anume dintre aceste condiții de validitate au fost încălcate de părțile contractante la momentul încheierii actelor autentice de vânzare cumpărare, pentru a se putea efectua încadrarea încălcării în cadrul motivelor de nulitate absolută. Aceasta deoarece motivele de nulitate absolută, pentru a putea fi apreciate în concret de către instanța de judecată, sub aspectul încălcării condițiilor de valabilitate, trebuie fie să rezulte în mod expres din susținerile reclamantului, fie să poată fi cel puțin încadrate în categoria nulităților absolute.
În lipsa indicării exprese de către reclamant a motivelor de nulitate absolută se constată că din susținerile efectuate de acesta la judecata în primă instanță, cât și în calea de atac, condiția de validitate care nu ar fi fost respectată la momentul încheierii celor două contracte ar fi existența bunului imobil teren în patrimoniul vânzătorului, care corespunde motivului de nulitate absolută vânzarea bunului altuia cu reținerea fraudei la lege. Aceasta deoarece reclamantul a susținut că prin actele translative intervenite a fost încălcată decizia civilă nr.9/05.01.1993 a Tribunalului N.. Pentru ca nulitatea absolută să intervină în baza acestui motiv este necesară existența fraudei la lege, respectiv ambele părți contractante, din fiecare contract, și anume atât vânzătorul, cât și cumpărătorul, să fi fost de rea credință la momentul încheierii actelor de înstrăinare, fiind incidentă sancțiunea nulității pentru vânzarea bunului altuia, dacă părțile contractante au acționat în deplină cunoștință de cauză, cu intenția de a produce o pagubă adevăratului proprietar. Ori, dacă pentru pârâta C. P. N., vânzătoarea din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4486/02.12.2005, se poate reține reaua credință, dat fiind că decizia civilă nr.9/05.01.1993 a Tribunalului N. produce efecte și cu privire la aceasta, care a avut calitatea de parte litigantă în cadrul respectivei cauze, pentru cumpărătorul din primul contract și pentru ambele părți litigante din contractul subsecvent această condiție a relei credințe nu este dovedită. Trebuie reținut că buna credință contractuală și procesuală este o prezumție legală relativă care poată fi răsturnată, prin probă contrarie de către partea care o invocă, aspecte care în speță nu au fost dovedite și cu atât mai mult nici indicate în mod expres.
Se constată că nulitatea absolută a vânzării lucrului altuia are ca punct de plecare împrejurarea că părțile au încheiat contractul în cunoștință de cauză, știind că lucrul vândut este proprietatea altei persoane. Sintagma „în cunoștință de cauză” relevă, semantic, înțelesul că părțile contractului au știut bine că bunul individual determinat nu este proprietatea vânzătorului și că aparține altuia. În acest caz, contractul încheiat ascunzând intenția de a aduce altuia o pagubă, este un act juridic intențional, fondat pe o cauză ilicită sau pe fraudă, ambele având ca numitor comun reaua-credință a părților. Ori, în cauza de față, niciuna dintre probele produse de reclamant nu relevă reaua credință a cumpărătorului din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.4486/02.12.2005 și nici a ambelor părți contractante – vânzător și respectiv cumpărător – din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.256 din 21.01.2006.
Pentru motivele arătate, se constată că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamant, susținerile acestuia privitoare la încălcarea dreptului de proprietate dobândit prin decizia civilă nr. 9/05.01.1993 a Tribunalului N. putând fi analizate doar în cadrul unei acțiuni petitorii în revendicare, în cadrul căreia vor putea să fie apreciate comparativ titlurile de proprietate exhibate de fiecare dintre părțile litigante.
Referitor la susținerile reclamantului privind nerespectarea de către instanța de fond a dispozițiilor procedurale, respectiv soluționarea cauzei fără prezența pârâților, nepronunțarea sentinței în ședință publică și comunicarea sentinței fără semnătura judecătorului fondului, se constată că nu sunt fondate deoarece soluționarea unei cauze în materie civilă nu reclamă prezența personală a părților litigante, în ședința publică, judecata putându-se realiza chiar și în lipsa acestora, sancțiuni intervenind numai în cadrul acțiunilor cu un caracter strict personal sau când regimul probatoriu o impune. De asemenea, se constată că din cuprinsul hotărârii apelate este făcută mențiunea privind pronunțarea în ședință publică, dispoziție care face dovada până la înscrierea în fals, hotărârea judecătorească având caracterul unui înscris autentic. În ceea ce privește afirmația conform căreia sentința comunicată nu cuprinde semnătura judecătorului se constată că, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii cu modificările și completările ulterioare, membrii completului de judecată semnează pe două dintre exemplarele hotărârii, una care este la dosar și cealaltă - hotărârea de la mapa tomul de sentințe. Mai mult, același regulament prevede că părții litigante i se comunică hotărârea purtând semnătura grefierului și ștampila instanței.
Se mai constată că instanța de fond a respins în mod corect acțiunea pe excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. M., în condițiile în care aceasta a semnat contractul de vânzare cumpărare în calitate de reprezentant al pârâtei C. P. N., și nu în nume propriu, nefiind astfel subiect al raportului juridic dedus judecății.
Pentru toate aceste motive, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.1 teza I Cod procedură civilă, dat fiind că prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportat la dispozițiile legale incidente, specifice acțiunii de constatare nulitate absolută contract vânzare cumpărare, apelul declarat de reclamantul B. M. urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul B. M. (CNP-_), domiciliat în R., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1158 din data de 03.06.2014 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. B. M., domiciliată în București, sector 3, ., ., ., și intimații-pârâți R. V. M., domiciliată în R., ., județul N., C. M., domiciliat în comuna Făurei, ., și C. P. N. Societate Cooperativă, cu sediul în P. N., ., județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 11.12.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. L. F. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 07.01.2015
Tehnored. C.A. – 08.01.2015
7 ex.
Fond: T. P. G.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 183/2014. Tribunalul NEAMŢ | Legea 10/2001. Sentința nr. 1362/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
