Succesiune. Încheierea nr. 16/2014. Tribunalul NEAMŢ

Analizând probatoriul administrat, Judecătoria a apreciat întemeiată acțiunea, pentru următoarele considerentele de fapt și de drept:

I. Uzucapiune

Defunctul autor C. I. I., în timpul vieții, a stăpânit sub nume de proprietar, timp de peste 30 de ani, pașnic, public, neîntrerupt imobilele din masa succesorală indicate, posesie care, fiind utilă și exercitată în termenul defipt de art. 1890 Cod civil, are ca efect dobândirea proprietății prin efectul uzucapiunii de 30 de ani, în condițiile art. 1846 si urm. Cod civil.

II. Partajul

La data de 6.08.2008 a decedat tatăl reclamantului C. C. I., moștenitori fiind părțile, reclamantul, în calitate de descendent de gr.1, cu o cotă succesorală de ¾, și pârâta, soție supraviețuitoare, cu o cotă succesorală de 1/2.

Masa succesorală se compune din suprafața de 7391 m.p. teren curți- construcții și livadă în pct. Acasă, ., jud.N., și trei construcții din lemn situate pe acest fond: o casă de locuit compusă din trei camere și hol, un grajd și o sură cu două încăperi.

Părțile au depus la dosarul pricinii o tranzacție.

Potrivit art. 673 indice 4 alin. (2) teza I Cod procedură civilă: ”Dacă părțile ajung la o înțelegere cu privire la împărțirea bunurilor, instanța va hotărî potrivit învoielii lor”, iar după art. 271 Cod procedură civilă: ”Părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecații (…) pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească învoiala lor.”

Judecătoria, având în vedere manifestarea de voință a părților, liber exprimată și materializată în cuprinsul tranzacției citită de judecător în auzul părților, prezente sau reprezentate, semnată de ele personal sau prin mandatar - în fața instanței, și atașată la dosarul pricinii, a admis acțiunea formulată și a consfințit învoiala părților, pronunțând o hotărâre de expedient.

Cererea de intervenție accesorie a fost respinsă ca neavenită, având în vedere că pârâta persoana juridică în interesul căreia a intervenit, nu s-a opus admiterii acțiunii.

III. Calea de atac

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâta ., și intervenienta ., criticând-o ca nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

Hotărârea instanței de fond nu este motivată, considerentele fiind formulate la modul general, fără nicio referire la actele și probele administrate, fără o prezentare a argumentelor în temeiul cărora s-a considerat posesia utilă, constatându-se uzucapiunea.

Nici soluția de respingere a cererii de intervenție nu este motivată, instanța arătând doar că pârâta nu s-a opus admiterii acțiunii. Or, opoziția comunei este evidentă, având în vedere actele depuse în cauză și refuzul de a elibera anexa nr. 1 solicitată de reclamant.

Pe fondul cauzei, nu sunt întrunite calitățile cerute posesiei de art. 1847 și urm. din vechiul Cod civil. Posesia este viciată, nefiind exercitată sub nume de proprietar, atâta timp cât nu întreg terenul a fost trecut în registrul agricol, iar moștenitorii nu au plătit impozitul aferent cel puțin 30 de ani. În rol sunt înscriși doar 0,66 ha, iar acțiunea se referă la 7391 mp, în condițiile în care, în 1993, s-au mai vândut încă 1000 mp din același teren fiului. Mai mult, imobilul (în suprafață de 189 mp) figurează în rolul unei terțe persoane, Consumcoop H., cel puțin din 2000.

Intimatul C. I. a formulat întâmpinare (filele 13-17), solicitând respingerea recursului, pentru următoarele motive:

Motivarea succintă a hotărârii nu echivalează cu necercetarea fondului cauzei, instanța analizând toate capetele de cerere deduse judecății, prin prisma probatoriului.

În mod corect s-a reținut că pârâta nu a formulat întâmpinare și nicio cerere prin care să solicite expres respingerea acțiunii.

Pe fondul cauzei, în mod corect a apreciat instanța că autorul lor a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului prin efectul uzucapiunii de lungă durată, tatăl său avându-l moștenire de la părinți.

Pe acest teren, deținut anterior cu titlu de izlaz, apoi îngrădit și stăpânit peste 30 de ani, au fost construite casa, grajdul și celelalte anexe gospodărești.

Prin hotărâre, . consacrat un titlu de proprietate pentru suprafața de 140 mp, iar în anul 2011, tot printr-o decizie unilaterală, mărește arbitrar această suprafață la 175 mp, înstrăinată .. Inițial, din domeniul public făceau parte doar 140 mp.

Terenul reclamantului este în totalitate îngrădit, nefiind vizibile alte semne de demarcație în conformitate cu linia de hotar dorită de intervenientă. În acest sens, concludente au fost și declarațiile martorilor.

Nici Consumcoop nu a avut terenul în rol decât începând cu anul 2000, iar . terenul aferent magazinului în lista bunurilor proprii începând cu anul 1999.

III. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, a apărărilor și dispozițiilor legale aplicabile, Tribunalul reține următoarele:

Prima instanță a fost învestită, inițial, cu o acțiune de partaj succesoral, părțile dorind finalizarea împărțelii printr-o tranzacție.

În momentul când s-a pus problema dovedirii dreptului de proprietate al defunctului autor asupra bunurilor indivize, succesorii prezentând acte (adeverința de rol agricol nr. 4954 din 25.08.2010, cerere de eliberare a autorizației de construire din 20.02.1959) pentru o suprafață de teren mai mică decât cea care a format obiectul pretențiilor, reclamantul C. I. I. a completat acțiunea și cu o cerere în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca efect al posesiei utile de lungă durată (30 de ani), în contradictoriu cu ..

În sprijinul comunei a intervenit în proces, printr-o cerere de intervenție accesorie . (fila 33 dosar fond), invocând faptul că este proprietara unei părți din suprafața cu privire la care se solicită ieșirea din indiviziune, respectiv 175 mp, aferentă magazinului ce a aparținut Consumcoop H., trecută ulterior în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.

În contextul invocării de către părțile litigante a unor drepturi potrivnice asupra aceluiași bun, se impunea verificarea amănunțită și stabilirea clară a regimului juridic al terenului litigios, pe întreaga perioadă de timp relevantă (fixată chiar de reclamant în cererea de constatare a uzucapiunii), concomitent cu identificarea prin expertiză a limitelor și suprafeței exacte aflate în litigiu, care să permită ulterior și punerea în executare a hotărârii.

Sub acest aspect se remarcă, în primul rând, faptul că, deși în cauză s-a efectuat o expertiză topografică, schița anexă întocmită de expert (fila 97 fond) nu permite identificarea prin puncte (sau în alt mod) a terenului de 35 mp, aferent magazinului, pentru care intervenienta a întocmit documentația cadastrală cu NCP_, iar reclamantul solicită recunoașterea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii.

Poate de aceea și instanța de fond, în dispozitivul hotărârii pronunțate, nu s-a raportat la schița expertului pentru arătarea limitei terenului, ci la planul de amplasament și de delimitare a corpului de proprietate întocmit de I. L.-C. (fila 14 fond). Or, în condițiile în care s-a administrat, în condiții de contradictorialitate, o expertiză tehnică în specialitatea topografie, instanța trebuia să ceară expertului să evidențieze conturul topografic al terenului într-o manieră care să facă posibilă individualizarea certă și facilă a acestuia (prin puncte sau diverse notații).

În al doilea rând, respingerea ca neavenită a cererii de intervenție accesorii, nu este conformă dispozițiilor procedurale în materie. Soluția respingerii ca neavenită este prevăzută de art. 56 C.proc.civ., doar pentru calea de atac (apel sau recurs) exercitată de intervenientul accesoriu, „dacă partea pentru care a intervenit nu a făcut ea însăși apel sau recurs”. Fiind dispoziții speciale, de strictă aplicare și interpretare, ele nu pot fi aplicate prin analogie.

În speță, cererea de intervenție trebuia soluționată pe fond, în strânsă legătură cu pretențiile deduse judecății prin cererea principală, și a căror rezolvare influența, într-adevăr și modul de soluționare a cererii incidentale. Însă, respingerea cererii nu putea fi determinată doar de faptul că pârâta nu s-a opus admiterii cererii, atâta timp cât nu a avut loc o recunoaștere expresă a drepturilor reclamantului.

Nu în ultimul rând, motivarea dată de instanță sub aspectul îndeplinirii condițiilor pentru uzucapiune nu satisface cerințele art. 261 alin 1 C.proc.civ. Pct. 5 al textului menționat se referă la necesitatea arătării motivelor de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea clară, convingătoare și pertinentă a hotărârii constituie o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar.

În speță, instanța s-a limitat la a menționa că defunctul autor a stăpânit în timpul vieții, sub nume de proprietar, pașnic, public, neîntrerupt, imobilele din masa succesorală, fără a analiza efectiv aceste condiții în raport cu datele particulare ale cauzei și prin prisma celor invocate de intervenientă.

Astfel s-a invocat că, inițial, terenul a aparținut domeniului public, după care a fost trecut în proprietatea privată a comunei, fiind înstrăinat societății interveniente. S-a ridicat în speță problema unor diferențe între suprafața de 140 mp, aferentă magazinului, aflată în folosința Consumcoop și înscrisă în lista de inventar a bunurilor aparținând domeniului public, și cea de 175 mp înstrăinată, dar și o problemă de identificare concretă, expertul poziționând cei 140 mp în fața magazinului, deși terenul a fost atribuit de stat tocmai pentru a asigura o exploatare normală și rațională a construcției (inclusiv sub aspectul posibilității accesului la clădire din toate laturile, pentru efectuarea eventualelor reparații etc).

Posesia utilă pretinsă de reclamant nu poate fi analizată exclusiv din perspectiva îngrădirii efectuate, care nu permite nici în prezent accesul în spetele fostului magazin Consumcoop decât cu acceptul posesorului reclamant, ci și prin prisma faptului că terenul (circumscris domeniului public) a fost atribuit în folosință în scopul normalei utilizări a construcției cu destinația de magazin sătesc.

Mai trebuie evidențiată și maniera echivocă în care au fost menționate în dispozitiv bunurile cu privire la care instanța a constatat dreptul de proprietate ca efect al uzucapiunii, făcându-se referire doar la schița cadastrală a lui I. L. C. de la fila 14 dosar fond. Or, cererea reclamantului face referiri concrete la terenul de 7391 mp, categoria de folosință, vecini, construcții (casa, grajd, șură), care trebuiau individualizate prin caracteristici care să permită o identificare certă și să asigure și executorialitatea hotărârii.

Nu s-a observat și dezbătut nici faptul că reclamantul solicită, cu privire la construcții, recunoașterea dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii, doar asupra unor cote ideale din drept, deși în tranzacție împart bunurile în materialitate lor.

Cum lămurirea tuturor aspectelor mai sus prezentate impune suplimentarea probatoriului, inclusiv printr-un supliment de expertiză topografică, iar instanța de fond nu a făcut o analiză efectivă a fondului pretențiilor, din perspectiva argumentelor prezentate de toate părțile implicate în litigiu, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Tribunalul va admite recursul formulat, va casa în totalitate sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta . N. – prin primar și de intervenienta . – cu sediul în orașul B., împotriva sentinței civile nr. 1785 din 10.12.2012 pronunțată de Judecătoria B..