Legea 10/2001. Sentința nr. 1362/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1362/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 3289/103/2013*
Dosar nr._
COD OPERATOR 3074; CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1362/C
Ședința publică din 20.10.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- P. I. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanții G. C. A. și G. S., ambii domiciliați în ., sat Bistrița, ., jud. N. în contradictoriu cu pârâții S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, C. local al municipiului P. N., cu sediul în mun. P. N., ., nr. 6-8, jud. N., M. P. N. prin primar, cu sediul în mun. P. N., ., nr. 6-8, jud. N., ., cu sediul în mun. P. N., .. 20, jud. N. și C. C., domiciliat în mun. P. N., ., ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică au răspuns reclamanții G. C. A. și G. S., reprezentați prin av. F. A. cu împuternicire avocațială nr. BNT000232/2014 aflată la fila 155 dosar Tribunalul N. – Secția a II a civilă și de contencios administrativ și pârâtul C. C., personal, lipsă fiind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este Legea 10/2001;
- cauza se află la primul termen de judecată pe rolul acestei instanțe;
- la dosar au fost depuse de către pârâtul C. C. la data de 14,.10.2014 prin compartimentul arhivă, precizări.
În temeiul art.219 Noul Cod de Procedură Civilă, instanța procedează la verificarea identității părților, pârâtul C. C. legitimându-se cu CI . nr._.
Întrucât pârâtul C. C. a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității de reprezentant a d-nei F. A., excepția netimbrării acțiunii și excepția necompetenței materiale a tribunalului, având în vedere că procedura de citare este legal îndeplinită, ținând cont de ordinea de soluționare a acestor excepții tribunalul pune în discuția părților excepția lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamanților, excepția netimbrării cererii și excepția necompetenței materiale a instanței sesizate și acordă cuvântul acestora asupra excepțiilor în ordinea menționată.
Apărătorul reclamanților, av. F. A. arată că prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada că este avocat și că a încheiat contract cu părțile prin mandatarul B. G., care are procură specială tradusă și depusă la dosar.
În timp ce instanța a acordat cuvântul asupra excepțiilor, pârâtul C. C. arată că are apărător ales și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a putea ajunge și avocatul său.
Apărătorul reclamanților este de acord cu lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei au răspuns reclamanții G. C. A. și G. S., reprezentați prin av. F. A. și pârâtul C. C. personal și asistat de apărător ales, av. L. M. cu împuternicire avocațială nr._/2014 depusă la fila 54 dosar Secția a II a civilă și de contencios administrativ.
Instanța aduce la cunoștința apărătorului pârâtului C. C. că la prima strigare a cauzei s-a pus în discuția contradictorie excepțiile lipsei calității de reprezentant al apărătorului reclamanților, excepția netimbrării acțiunii și excepția necompetenței materiale a tribunalului de a soluționa cauza dedusă judecății și acordă cuvântul asupra acestor excepții în această ordine.
Apărătorul reclamanților arată că a depus la dosar toate înscrisurile din care rezultă că este împuternicit să reprezinte părțile din proces, încheind contract de reprezentare cu mandatarul acestora a cărui mandat în original și tradus a fost depus la dosar.
Referitor la excepția lipsei calității de reprezentat, respectiv de avocat a d-nei F. A., apărătorul pârâtului prezent constată că, față de înscrisurile depuse la dosar, procura care a fost tradusă și apostilată a fost dată de către cei doi reclamanți d-lui B. G. și nu direct d-nei F. A., care nu a făcut dovada calității de mandatar, întrucât, pentru a reprezenta partea în cadrul unui litigiu, este nevoie fie de o procură specială, legalizată dată de reclamanți, fie să facă dovada calității sale de avocat, calitate pe care dacă ar fi avut-o și obținut-o în condițiile Legii nr. 51/1995 ar fi putut reprezenta părțile doar în baza împuternicirii avocațiale. Cum d-na F. A. nu este avocat în cadrul Baroului N., așa cum rezultă în mod indiscutabil și prin consultarea tabelului aflat pe site-ul baroului, dar și din înscrisurile pe care chiar aceasta le-a depus, apărătorul pârâtului C. C. apreciază că aceasta nu complinește condițiile prevăzute de codul de procedură civilă pentru a avea calitatea de mandatar în această cauză.
Av. F. A. precizează că a depus la dosar înscrisurile care fac dovada calității de avocat din baroul din care face parte cu sediul în ., nefăcând parte din baroul din . din care face parte este un barou legal constituit, iar actele depuse la dosar sunt perfect legale. În ceea ce privește contractul pe care l-a încheiat cu mandatarul B. G., acesta din urmă a fost mandatat de către părți în Germania și prin acest mandatar, cu acceptul reclamanților, a încheiat contractul de reprezentare.
Tribunalul, asupra excepției lipsei calității de reprezentant, respectiv de avocat a d-nei F. A., admite excepția și constată că d-na F. A. nu poate reprezenta în cauza dedusă judecății reclamanții, pentru următoarele considerente:
Prin dispozițiile art. 68 din Legea nr. 255/2004 ce a modificat art. 85 din Legea nr. 51/1995 s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviințate prin hotărâri judecătorești să desfășoare activități de consultanță, de reprezentanță sau asistență juridică în orice domeniu, își încetează de drept activitatea. În alin. 2 al aceluiași articol s-a stabilit că de la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicțional prin care au fost încuviințate sau recunoscute activități de consultanță, reprezentare sau asistență juridică contrare Legii nr. 255/2004.
Dispozițiile art. 68 alin. 1 și 2 din Legea nr. 255/2004 care au modificat dispozițiile art. 82 alin 1 și 2 din Legea nr. 81/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat au făcut obiectul controlului de neconstituționalitate a Curții Constituționale, care s-a pronunțat prin mai multe decizii în sensul constituționalității lor. În acest sens exemplificăm deciziile nr. 425/08.06.2006, nr. 88/2005, nr. 260/2005, nr. 495/2006.
De asemenea și Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în sensul că asistența juridică acordată de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 255/2004, echivalează cu lipsa de apărare. Astfel că, în considerentele Deciziei nr. XXVII/2007 pronunțată într-un recurs în interesul legii s-a reținut că în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 completată prin Legea nr. 255/2004 s-a prevăzut că „profesia de avocat se exercită numai de avocații înscriși în baroul din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din România denumită în continuare UNBR”. Iar prin alin. 3 al aceluiași articol s-a interzis expres constituirea și funcționarea de barouri aflate în afara UNBR, sub sancțiunea nulității de drept a acestor acte.
Ori, câtă vreme dispozițiile din actul normativ arătat, având caracter de lege specială cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, conține anumite cerințe imperative, este de la sine înțeles că nu este posibilă îndeplinirea unei astfel de profesii în afara cadrului instituționalizat de această lege.
Întrucât acțiunea de față a fost semnată de reclamanți, iar procedura a fost îndeplinită la adresa pe care au indicat-o aceștia, tribunalul constată că procedura de citare este îndeplinită și acordă cuvântul părților asupra excepției netimbrării cererii.
Avocat L. M. pentru pârâtul C. C., arată că prin acțiunea inițială s-a solicitat pe de o parte revendicarea imobiliară, dar nu s-a indicat temeiul de drept. Față de această situație, trebuie făcută distincția dacă această solicitare se face în temeiul Legii nr. 10/2001, în această situație acțiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, sau dacă temeiul de drept este Codul civil (dar această precizare a fost făcută de către d-na F. A. care nu are calitate de reprezentant), în acest caz fiind în prezența unei acțiuni cu caracter patrimonial, existând obligația timbrării la valoare. Aceleași sunt concluziile și în ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de închiriere. Față de această situație, opinează că prioritar soluționării acestei excepții, în condițiile în care s-a stabilit că d-na F. A. nu are calitate de reprezentant, instanța, în baza rolului activ, să califice acțiunea și să aprecieze asupra temeiului de drept incident. După opinia sa, incidente în cauză sunt prevederile Legii 10/2001.
Tribunalul, asupra excepției netimbrării are în vedere că, prin acțiunea introductivă semnată de către reclamanți, s-a solicitat revendicarea imobiliară ca și capăt de cerere principal, precum și constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare și închiriere, iar în raport de aceste cereri acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru întrucât a fost introdusă la data de 25.06.2013, înainte de . OUG nr. 80/2013 care a intrat în vigoare la data de 03.07.2013. Astfel, potrivit art. 15 lit. r din Legea nr. 147/1997 cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru, întrucât textul nu distinge între acțiunile în revendicare imobiliară promovate în temeiul Legii nr. 10/2001 și cele promovate pe dreptul comun, textul având în vedere în exclusivitate calitatea reclamanților de proprietari sau moștenitori ai proprietarilor și împrejurarea ca imobilul să fi fost preluat de stat sau alte persoane juridice în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție într-o decizie de speță nr. 180/2013.
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a tribunalului, apărătorul pârâtului prezent arată că în condițiile în care temeiul de drept este cel prevăzut de Codul civil, având în vedere că valoarea indicată de parte care este sub 200.000 lei, competența aparține Judecătoriei P. N..
Instanța reține cauza pentru soluționarea excepției necompetenței materiale a tribunalului să judece cauza.
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată sub nr._ 25 iunie 2013 pe rolul Tribunalului N. – Secția a II a civilă și de contencios administrativ, reclamanții G. A. și G. S. (în calitate de moștenitori ai defunctei G. Ilze) în contradictoriu cu pârâții: S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, C. local al Primăriei municipiului P. N., Primăria municipiului P. N., IJGCL P. N., . P. N., . P. N. și C. C., au solicitat obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință un apartament situat în P. N., ., . și a se constata nevalabilitatea titlului statului; nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. 1825/18 noiembrie 1988 și nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/17.02.1997.
În motivarea acțiunii au învederat următoarea situație de fapt:
Mama lor, defuncta G. Ilze, prin cererea înregistrată sub nr. 2509 din 9.10.1970, a solicitat sprijinul Statului R. în vederea construirii unei locuințe proprietate personală în conformitate cu prevederile Legii nr. 68 și H.C.M. nr. 1735/1988.
Prin contractul de împrumut înregistrat la C.E.C. sub nr. 489 i-a fost acordat un credit în sumă de 20.000 lei, garantat cu ipotecă asupra locuinței pentru constituirea avansului minim necesar contractării construirii unei locuințe proprietate personală cu 3 camere, grad confort 1.
Ulterior, în urma aprobării împrumutului, mama lor a încheiat contractul nr. 18 din 13.10.1971, pentru construirea de locuințe proprietate personală, cu Întreprinderea de Locuințe și Localuri P. N..
Prin procesul verbal de predare-primire, în baza contractului de execuție nr. 18 din 4 februarie 1971, de către oficiul pentru construcțiile de locuințe proprietate personală, în calitate de beneficiar, a predat către G. Ilze, în calitate de proprietar, apartamentul compus din 4 camere și dependințe, situat în P. N., ., ., apartament 18, jud. N..
Prin adresa nr._ din 21 decembrie 1970, C.E.C. P. N. adresată întreprinderii .. N., unde mama lor lucra ca funcționar, s-a solicitat înființarea popririi ratelor aferente contractului e împrumut.
După ce a fost achitat creditul în întregime, prin adresele nr._ din 27 octombrie 1972 și_ din octombrie 1972, emise de către C.E.C. P. N. adresate către Fabrica ..E.C. P. N. a făcut cunoscut faptul că a fost achitat în întregime creditul pentru locuință în data de 17.07.1973, solicitând sistarea reținerilor odată cu primirea adresei.
În anul 1987, mama lor a plecat în Germania, împreună cu reclamanta G. S. care suferea de o boală grea, iar în România nu existau posibilități de tratare a afecțiunii.
C. Popular al județului N., Comitetul Executiv, Biroul permanent a emis Decizia nr. 273 din 12.01.1988 privind trecerea în proprietatea statului a unui apartament din municipiul P. N., în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 2 din Decretul Consiliului de Stat nr. 223/1974, privind reglementarea unor bunuri, care a decis trecerea fără plată în proprietatea statului (dându-se în administrarea Întreprinderii Județene de Gospodărire Comunală și Locativă) a apartamentului nr. 18, ., P. N. proprietatea G. Ilze, care nu s-a mai întors din străinătate.
Trecerea în proprietatea statului fără nici un titlu, a apartamentului proprietatea mamei lor, achiziționat de la S. R. cu eforturi financiare foarte mari, mai cu seamă că mama i-a crescut fără tată, a fost o măsură abuzivă întrucât S. R. nu are și nu a avut niciodată un titlu valabil pentru acest imobil. Decizia de confiscare a proprietății nu i-a fost comunicată, drept pentru care nu a putut fi contestată potrivit art. 4 din Decretul 223 din 1974.
În urma confiscării abuzive, prin Contractul de închiriere nr. 1825 din 18.11.1997, imobilul a fost închiriat numitului C. C..
Contractul de închiriere înregistrat sub nr. 1825 din 18.11.1988 este lovit de nulitate absolută deoarece este încheiat între I.J.G.C.L. N., cu personalitate juridică, fără reprezentanții legali, director, contabil șef și alții care aveau obligația sub aspect juridic să semneze acest contract de închiriere.
De asemenea, contractul de închiriere poartă ștampila triunghiulară a secției de gospodărire comunală cu specificație L.S., adică lipsă semnătură, fără a fi specificat numele și funcția proprietarului, reprezentant legal al I.J.G.C.L. N. și fără a fi aplicată ștampila rotundă cu semnătura reprezentantului legal al I.J.G.C.L. N., lucru ce duce la lipsa de consimțământ a proprietarului.
Aceste vicii duc la nulitatea absolută a contractului de închiriere, ceea ce atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/17.02.1997, cu atât mai mult cu cât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare Decretul nr. 223/1974 a fost abrogat.
Mai mult decât atât, nulitatea contractului de vânzare-cumpărare constă în încheierea contractului între vânzătorul care nu avea titlu valabil și un cumpărător de rea credință, care a recurs la mijloace frauduloase de a intra în posesia apartamentului în calitate de chiriaș și mai apoi ca proprietar prin contractul de vânzare-cumpărare, încheiat prin încălcarea prevederilor legale.
Or, Legea nr. 112/1995 a permis înstrăinarea imobilelor preluate de stat cu titlu, raportat la legislația aplicabilă la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare contestat.
Cumpărătorul a cumpărat de la proprietarul aparent, această împrejurare nu conduce la dobândirea valabilă a unui drept de proprietate, legea română neprevăzând un astfel de efect.
Pârâții Primăria Municipiului P. N., . P. N. și C. C. au formulat întâmpinări prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului N. – în raport de valoarea obiectului revendicat, lipsa calității procesual active a reclamanților, lipsa capacității procesuale de folosință a Primăriei municipiului P. N., excepția netimbrării, a tardivității acțiunii în anularea Deciziei nr. 273/12.01.1998, a inadmisibilității acțiunii, a prescripției dreptului la acțiune cu privire la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 5/17.02.1997, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 187/CA din 06.05.2014 a Tribunalului N. – Secția a II a civilă și de contencios administrativ s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Secției I civilă a Tribunalului N. cu motivarea că, dat fiind obiectul acțiunii și valoarea obiectului acțiunii „ce se prefigurează”, competența aparține Secției I civilă din cadrul Tribunalului N..
Astfel, cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalul N. – Secția I civilă la data de 26.08.2014 sub nr._ .
După repartizarea aleatorie, în procedura de regularizare s-a constatat că nici cererea introductivă și nici completările ulterioare depuse de reclamanți nu cuprind toate elementele prevăzute de dispozițiile art. 194 Noul Cod de procedură civilă. Astfel, nu cuprinde valoarea estimată și modul de calcul prin care s-a ajuns la valoarea imobilului revendicat (și care a făcut și obiectul contractelor a căror anulare se solicită), așa cum prevăd dispozițiile art. 194 lit. c din Noul Cod procedură civilă, cu toate că prin întâmpinarea depusă, Primăria municipiului P. N. a solicitat ca reclamanții să precizeze valoarea imobilului în raport de care să poată fi stabilită competența materială a instanței.
Acest aspect nu a fost sesizat cu ocazia invocării din oficiu și admiterii excepției necompetenței funcționale, de către Secția a II a civilă și de contencios administrativ a Tribunalului N. care a reținut că valoarea imobilului „se prefigurează”.
Astfel, prin adresa nr._ din 28 august 2014, li s-a pus în vedere reclamanților să indice valoarea imobilului și modul de calcul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare și să suplinească și celelalte lipsuri ale cererii privind dovada calității de reprezentant și arătarea temeiului de drept pe care se întemeiază fiecare capăt de cerere.
Prin precizarea depusă la 9 septembrie 2014 reclamanții au arătat că valoarea apartamentului situat în P. neamț, Aleea Ulmilor, . este cuprinsă între 32.000 – 35.000 euro (aproximativ 500 euro/mp) așa cum atestă adeverința nr. 84/08.09.2014 emisă de . P. N. (agenție imobiliară).
În raport de precizările depuse de reclamanți, pârâtul C. C. (la data de 14 octombrie 2014) a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a avocatului F. A. (pe motiv că deși a depus o delegație avocațială, nu este membră a Baroului de avocați N.) precum și excepția necompetenței materiale a tribunalului și excepția netimbrării acțiunii.
La primul termen de judecată din 20 octombrie 2014, în raport de dispozițiile art. 237 (2) pct. 1 Noul Cod de procedură civilă, s-au pus în discuția părților excepțiile invocate.
Stabilind ordinea de prioritate a excepțiilor tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepției lipsei calității de reprezentant al avocatului F. A., excepție care a fost admisă, precum și asupra excepției de netimbrare care a fost respinsă pentru considerentele ce se regăsesc în practicaua prezentei sentințe.
Excepția necompetenței materiale a tribunalului urmează a fi admisă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j Noul Cod de procedură civilă prevăd că judecătoriile judecă în primă instanță orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Cum în speță valoarea imobilului a cărei restituire se solicită (și în legătură cu care se solicită și constatarea nulității absolute a contractelor de închiriere și vânzare-cumpărare) este de aproximativ 154.700 lei (deci sub valoarea de 200.000 lei) competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei P. N. și nu Tribunalului N..
Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiilor art. 132 Noul Cod procedură civilă, tribunalul urmează a admite excepția necompetenței materiale și a-și declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei P. N. căreia îi va înainta dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului N. Secția I civilă.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții G. C. A. și G. S., ambii domiciliați în ., sat Bistrița, ., jud. N. în contradictoriu cu pârâții S. român prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, C. local al municipiului P. N., cu sediul în mun. P. N., ., nr. 6-8, jud. N., M. P. N. prin primar, cu sediul în mun. P. N., ., nr. 6-8, jud. N., ., cu sediul în mun. P. N., .. 20, jud. N. și C. C., domiciliat în mun. P. N., ., ., . în favoarea Judecătoriei P. N. căreia i se înaintează dosarul.
Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. P. I.
Red. C. M. – 27.11.2014
Tehn. P. I. – 27.11.2014
Ex. 2
| ← Anulare act. Decizia nr. 448/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Încheierea nr. 16/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
