Obligaţie de a face. Decizia nr. 675/2014. Tribunalul NEAMŢ

Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 19.11.2014 și apoi la 26.11.2014 când:

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 891 din 09.04.2013 a Judecătoriei R., tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.891 din 09.04.2013 Judecătoria R. a respins acțiunea civilă, cu toate capetele de cerere, formulată de reclamanții T. E. și S. V. V. în contradictoriu cu . primar și . Dulcești.

Totodată, a obligat reclamanții să plătească pârâtei F. V., ca administrator al . Dulcești suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1468 din 30. 04.2010 s-a respins excepția privind lipsa legitimării procesuale active a reclamanților T. E. și S. V., iar pe fond a fost respinsă acțiunea civilă.

Împotriva sentinței mai sus precizate au declarat apel reclamanții, iar prin decizia nr. 19/RCOM /2011 s-a admis recursul ( prin recalificarea căii de atac) și s-a trimis cauza spre rejudecare pentru ca instanța de fond să stabilească dacă hotărârea Consiliului local de inventariere a bunurilor ce fac parte din domeniul comunei constituie just titlu și dacă fac dovada dreptului de proprietate al comunei și să se compare aceste titluri pentru a se putea stabili care este preferabil. De asemenea, s-a apreciat că trebuie să se facă și o expertiză pentru a verifica susținerile reclamanților .

Cu ocazia rejudecării cauzei instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei R., reclamanții T. E. și S. V. în contradictoriu cu pârâții . primar și . Dulcești, cu sediul în . au solicitat să se dispună:

- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat la BNP L. T. sub nr. 3025/21.11.2007, având ca obiect transmiterea proprietății suprafeței de 708 m.p. teren curți - construcții, situat în intravilanul satului Dulcești, .;

- obligarea pârâtelor S.C. F." S.R.L. Dulcesti, reprezentată de administrator F. V., să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 708 mp teren curți - construcții, situat în intravilanul satului Dulcești, .;

- obligarea aceleași pârâte S.C. F." S.R.L. Dulcești, reprezentată de administrator F. V. să-și ridice magazia construită din chirpici, acoperită cu eternit, cu o singură încăpere, în suprafață de 341 mp, edificată pe suprafața de 708 mp teren și în situația în care nu va demola construcția, să fie autorizați reclamanții să demoleze pe cheltuiala pârâtei;

- obligarea ambilor pârâți - . primar F. C. și S.C. F." S.R.L. Dulcești, reprezentați prin administrator F. V. să plătească lipsa de folosință a terenului - câte 1 euro/mp lunar -708 Euro/luna), pe ultimii 3 ani, anteriori datei introducerii prezentei cereri;

- obligarea pârâtei S.C. „F." S.R.L. Dulcești să plătească daune compensatorii câte 100 lei/zi de întârziere, până la executarea hotărârii, din momentul în care sentința a rămas irevocabilă;

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat că reclamanții și C. M. sunt moștenitorii defunctului S. V., căruia Comisia Locală Dulcești i-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 41.800 mp teren situat în intravilanul satului Dulcești prin titlul de proprietate nr. 27/581/28.08.1995.Din suprafața de 3.880 mp a revenit lui S. V. doar 1.800 mp, iar 2.080 mp a fost împărțită în două părți de câte 1.040 mp lui T. M. și C. M. .

Pe terenul de 1.800 mp se afla și o magazie edificată de fostul CAP Dulcești care a fost preluată de Societatea Agricolă Azolvin Dulcești, iar după . judiciară a fost cumpărată de . B. cu asociații F. V. și F. C. .Ulterior societatea și-a schimbat sediul în . .Întrucât în proprietatea societății intrase doar magazia și cum între timp lui S. V. i se reconstituise dreptul de proprietate pentru terenul aferent și refuză să îl vândă, F. C. a determinat-o pe C. M. să formuleze o cerere prin care să solicite modificarea titlului de proprietate nr. 27/581/28.08.1995, cu motivarea că cei 1.800 mp au fost trecuți în mod eronat .

Această cerere a fost pusă în discuție de Comisia Locală Dulcești de aplicare a Legii 18/1991, iar prin Hotărârea nr. 293/2006 suprafața de 1.800 mp a fost diminuată la 1.129 mp, diferența fiind înscrisă în . 73 intravilanul comunei. Hotărârea a fost validată de Comisia Județeană N. prin Hotărârea nr.4983/25.08.2006, dar ambele au fost atacate cu plângere la Judecătoria R., iar aceasta a fost admisă prin sentința civilă nr. 2555/20.08.2008 rămasă irevocabilă prin decizia civilă 12/RC /12.01.2009 a Tribunalului N..

Prin Hotărârea nr.10/2006 Consiliul Local Dulcești a stabilit inventarierea bunurilor care făceau parte din domeniul public sau privat al comunei, printre care a fost trecută și suprafața de 1.800 mp teren, deși în prezent . are un titlul valabil de proprietate.

Pârâtele au depus întâmpinare prin care au reiterat excepția lipsei legitimării procesuale active în condițiile în care acțiunea a fost formulată numai de T. E. și S. V. V., aceștia nefiind singurii moștenitori ai defunctului S. V. V. (decedat la data de 16.01.2006) titular al TP nr._ . În aceasta situație, regula unanimității impune ca acțiunea să fie introdusă de toți coindivizarii cărora le aparține bunul în proprietate. Soluția se impune cu atât mai mult în speță cu cât coindivizară care nu a formulat prezenta acțiune, a promovat pe rolul Judecătoriei R., o acțiune civilă de ieșire din indiviziune care are ca obiect tocmai împărțirea terenurilor în suprafață de 4 ha și 1800 mp, situate pe raza localității Dulcești, județul N. și cuprinse în TP nr._, acțiune care face obiectul dosarului nr.1289 / 291 / 2010 al Judecătoriei R., cu termen la data de 22.o4.2010 și că terenul respectiv a fost inclus în lotul reclamantei .

Pe fondul cauzei, pârâtele au arătat faptul că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâta . ar fi ocupat terenul reclamanților. În ceea ce privește ridicarea magaziei de pe terenul reclamanților, pârâta . a arătat faptul că a dobândit această magazine prin cumpărare în anul 2001 prin licitație publică și dobândește în acest fel un drept de superficie asupra acestuia.

Instanța a pus în discuție excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Local nr. 10 /2007 și a sesizat Tribunalul pentru a se pronunța în acest sens. Prin decizia nr. 217 din 20. 09. 2012 a fost admisă excepția și a fost anulată anexa nr. 2 la HCL nr. 10 /2007.

Examinând actele de la dosar, instanța de fond a reținut că reclamanții și C. M. sunt succesori ai defunctului S. V. - decedat la 16.01.2001. Acestora li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului deținut în proprietate de S. V. prin titlul de proprietate nr. 27/581 din 28.08.1995 pentru suprafața de 4,1800 ha teren .

Prin Hotărârea Comisiei Locale Dulcești nr. 293/17.08.2006 validată prin Hotărârea Comisiei Județene N. nr.4983/25.08.1995 s-a dispus modificarea titlului în sensul diminuării suprafeței de 1.800 mp la 1.129 mp în intravilan, iar diferența urmând a fi trecută în extravilan. Hotărârea a fost motivată pe existența referatelor nr. 2742/2006 și nr.2711/2006 în care se specifică că pe terenul în suprafața de 1.800 mp se află o construcție a fostului CAP ceea ce face ca terenul să fie parțial utilizabil .

Prin sentința civilă nr.2555 din 20.08.2008 a Judecătoriei R. plângerea formulată împotriva celor două hotărâri a fost admisă și s-a menținut ca fiind legal titlul de proprietate nr. 25/581/28.08.1995 așa cum a fost eliberat .

După modificarea titlului insă Consiliul Local Dulcești a adoptat Hotărârea nr. 10/26.04.2007 ( fila 26 ) prin care în baza art.22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 s-a aprobat inventarierea bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al comunei . Între aceste bunuri imobile care fac parte din domeniul privat al comunei a fost înscrisă la poziția 2 și suprafața totală de 8.523 mp teren aferent construcțiilor fostului CAP Dulcești, din care face parte și suprafața de 1.800 mp teren, mai exact cei 708 mp pe care se situează construcția - magazie edificată de fostul CAP Dulcești, dar preluată de fosta societate Agricolă Azolvin Dulcești . La data de 26.07.2001 această societate a intrat în lichidare judiciară și conform facturii fiscale nr._ din 26.07.2001 a vândut magazia în suprafața de 341 mp societății comerciale F. SRL B. (contract de vânzare cumpărare 267/25.09.2007).

La data de 21.11.2007 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3025 . primarul acesteia a vândut . suprafața de 708 mp teren curți construcții situat în intravilanul satului și comunei Dulcești, județ N. învecinat cu: N-­Drum N. 15 D, S- S. V. și NCP 12, E - F. C. și NCP 12, V-S. V., și care face parte din domeniul privat al comunei Dulcești, conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei Dulcești nr.10 din 26.04.2007, a Anexei la aceasta hotărâre și a adeverinței nr.3761 din 5 octombrie 2007 eliberată de Primăria comunei Dulcești, și înscrise în Cartea Funciară nr.453/N Dulcești.

Referitor la excepția lipsei legitimării procesuale active invocate de pârâte, instanța de fond a reținut că acesta a fost deja discutat cu ocazia judecării la fond, în sensul că ea a fost respinsă, situație în care s-a considerat că nu se mai impune punerea ei în discuție în aceste condiții.

În rejudecare, reclamanții au solicitat doar efectuarea unei expertize agricole pentru a se stabili contravaloarea lipsei de folosință pentru terenul revendicat, sens în care a fost desemnat un expert agricol, reclamanții nu au solicitat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenul in litigiu, pentru a se putea stabili dacă pârâta . ocupa parte din terenul reclamanților, sau dacă este suprapunere de teren . Actele depuse la dosar de către reclamanți nu au fost în măsura să stabilească acest lucru. Acesta a fost și motivul pentru care nici expertul agricol nu a putut stabili cu exactitate care este terenul reclamanților, care este suprafața de teren ocupată și pentru care trebuie să calculeze lipsa de folosință, acesta identificând un teren de 566 mp. Practic, în calitatea sa de expert agricol neavând competența și abilitatea de a face măsurători și a delimita suprafeței de teren, ci decât a calcula lipsa de folosință și contravaloarea acesteia.

În consecință, instanța de fond a constatat că reclamanții nu au făcut dovada că pârâta . îi ocupa terenul în suprafața de 780 mp, motiv pentru care a respins acțiunea în revendicare și pe cale de consecință s-au respins și celelalte capete de cerere subsecvente revendicării.

Cu privire la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr.3025/21 11 2007, instanța de fond a constatat că vânzarea bunului altuia constituie motiv de nulitate relativă și nu absolută și că reclamanții nu au calitatea și capacitatea de a solicita nulitatea acestui act, ei fiind terți în raport cu acest contract de vânzare – cumpărare, considerente pentru care a respins și acest capăt de cerere.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au formulat recurs T. E. și S. V. criticând sentința ca nelegală și netemeinică, precizând că s-a făcut o aplicare greșită a legii privind valabilitatea titlului de proprietate de care se prevalează . ar determina constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3025/21.11.2007 și obligarea părților la repunerea în situația anterioară.

În motivare recurenții au mai arătat că hotărârea este nelegala si vădit netemeinica, pentru următoarele motive:

Instanța de fond nu a luat în considerare hotărârile pronunțate prin sentința civilă nr.2555 din 20.08.2006 – rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.12/RC din 12.01.2009 a Tribunalului N. și nici decizia civilă nr. 217/AC/20.09.2012 a Tribunalului N. potrivit cărora rezulta, fără niciun dubiu faptul că terenul în suprafață de 708 m.p. nu aparține Comunei Dulcești, că aceasta nu este și nu a fost niciodată titulara dreptului de proprietate, că terenul a fost înregistrat în mod nelegal ca făcând parte din domeniul privat al comunei, printr-o operațiune ilicită a primarului, tocmai in vederea vânzării către S.C. „F." S.R.L., administrată de F. V., soția primarului.

S-a mai precizat că după cum s-a susținut în fața Judecătoriei R., scopul acestei manevre a fost crearea unui titlu de proprietate în favoarea Comunei Dulcești, care să permită vânzarea terenului către S.C. „F." S.R.L.

În conformitate cu dispozițiile art.122 din Legea nr.215/2001 „toate bunurile aparținând unităților administrativ teritoriale sunt supuse inventarierii anuale."

Aceasta operațiune strict tehnica are ca scop consemnarea în listele de inventariere a tuturor bunurilor care aparțin domeniului public sau privat, al unei unități administrativ - teritoriale, conform art. 119 din aceeași lege.

Art. 121 din Legea nr. 215/2001 precizează că „domeniul privat al unităților administrativ - teritoriale este constituit din bunuri mobile si imobile, intrate în proprietatea acestora prin modalitățile prevăzute de lege".

Conform art. 6 (1) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic-al acesteia „fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităților administrativ teritoriale, bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 2989, dacă au intrat în proprietatea statului in temeiul unui titlu valabil, cu respectarea constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare ,la data preluării lor de către stat".

Articolul 7 lit. a-f din Legea nr. 213/1998 precizează condițiile limitative în care poate fi dobândit dreptul de proprietate publica.

. în posesia unui titlu valabil de proprietate, care să îi dea dreptul să dispună asupra terenului, lista de inventariere nu este și nu poate constitui titlu de proprietate.

Totodată, au fost încălcate si dispozițiile art. 35, alin. (l) din Legea nr. 10/1991, care definește noțiunea de teren proprietatea statului, conform căreia „terenurile proprietatea statului sunt acele suprafețe intrate în patrimoniul său, în conformitate cu prevederile legale existente, până la data de 01.01.1989 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență a cadastrului funciar general și amenajamentelor silvice”.

În ceea ce privește nulitatea absoluta a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3025/21.11.2007, în drept, s-au invocat dispozițiile art. 1295 Cod Civil, cu privire la contractul de vânzare – cumpărare precizându-se faptul ca acesta este un contract translativ de proprietate, astfel încât vânzătorul trebuie sa fie proprietarul bunului vândut.

Apelând la un silogism elementar, raportat la întreg probatoriul, instanța de fond trebuia sa constate ca intimata . bunul altuia, iar S.C. „F." S..R.L. Dulcesti a fost de rea - credința, cunoscând modul în care a fost creata aparenta de legalitate în ceea ce privește dreptul de proprietate asupra terenului.

Pe cale de consecință, întrucât atât vânzătorul, cât și cumpărătorul au avut cunoștință despre faptul că obiectul vânzării aparține unor terți contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3025/21.11.2007 este lovit de nulitate absolută, deoarece are o cauză ilicită.

Deși probatoriul administrat în cauza este unul extrem de amănunțit, care ar fi trebuit sa conducă la pronunțarea unei hotărâri legale si temeinice, Judecătoria R. a dat dovada de o superficialitate ieșita din comun la pronunțarea soluției, lucru care se poate observa cu mare ușurința din motivarea sentinței recurate.

Apare total lipsita de orice urma de raționament motivarea referitoare la respingerea constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3025/ din 21.11.2007, instanța considerând ca „vânzarea bunului altuia constituie motiv de nulitate relativa si nu absoluta”.

Motivarea este în mod evident una „pro causa", în condițiile în care, fiind vorba despre încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, vânzarea bunului altuia, contractul de vânzare - cumpărare este în mod evident lovit de nulitatea absoluta.

Artificiul urmărit de către instanța este acela de a invoca, în mod implicit, principiul relativității contractelor, care determina ca orice contract își produce efectele numai intre părțile contractante.

Pe cale de consecința,au mai precizat recurenții, dacă ar admite raționamentul instanței, ei nu ar avea calitatea de a formula o acțiune având ca obiect constatarea nulității relative a contractului de vânzare - cumpărare.

Voit sau nu, instanța de fond este într-o eroare majora, în condițiile în care nulitatea absoluta înlătura principiul relativității contractelor, astfel încât, oricine este vătămat prin încheierea unui contract, poate solicita a se constata nulitatea sa absoluta.

F. de toate aceste elemente, recurenții au solicitat să se constate ca în cauză, instanța de fond a aplicat gresii legea, ca dispozițiile imperative ale legii au fost în mod flagrant si grosolan încălcate, astfel încât în temeiul art. 312 ind. 4 alin 1 Cod Procedura Civila, au solicitat admiterea recursului, întrucât în cauza sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila, impunându-se a se constata nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare autentificai sub nr. 3025 din 21.11.2007 încheiat de BNP L. T..

În legătura cu acțiunea în revendicare, judecătorul fondului a opinat că din actele depuse la dosar de către reclamanți nu rezulta dacă suprafața de 708 mp teren se suprapune parțial suprafeței de 8.523 mp. Recurenții au precizat că în măsura în care judecătorul fondului ar fi avut măcar curiozitatea să citească conținutul total al contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate absoluta se solicita a se constata, ar fi văzut ca „suprafața de 708 mp. teren curți - construcții situat în intravilanul comunei Dulcesti, jud. N.……face parte din domeniul privat al comunei Dulcești, conform Hotărârii Consiliului Local al Comunei Dulcești nr. 10/26.04.2007 a Anexei la aceasta hotărâre si este înscrisa în Cartea Funciară la nr. 453/N/Dulcești”.

Raportat la aceasta identificare prin înscrisuri, a apărut ca fiind inutila administrarea unei probe cu expertiza topo, care nu ar fi făcut altceva decât să tergiverseze soluționarea cauzei.

Pe cale de consecința, ca efect al admiterii primului motiv de recurs, recurenții au precizat că se impunea a se admite si acțiunea în revendicarea suprafeței de 708 mp teren, întrucât valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare a determinat lipsa liniștitei posesii și a deplinei proprietăți a adevăratului proprietar ai terenului.

În legătura cu obligarea intimatei S.C. „F." SRL Dulcesti să își ridice magazia din chirpici, situată pe suprafața revendicata, legalitatea și utilitatea admiterii acestui capăt de cerere rezultă cu precădere, din admiterea primelor doua motive de recurs.

In ceea ce privește lipsa de folosința a terenului în suprafața de 708 mp, a solicitat a se observați că în cauza s-a administrat proba cu expertiza agricola.

Astfel, expertul C. D. deși a constat că recurenții nu au putut să folosească decât suprafața de 566 m.p și nu 708 m.p, cât erau înserați în contractul autentic, aspect care interesează mai puțin, esențial însă fiind valoarea stabilită de 8,1 lei/m.p/pe an. Raportat la această valoare rezultă suma de 5.734,8 lei/an, suma finală ce reprezintă lipsa de folosință a terenului în suprafață de 708 m.p fiind aceea de 17.204,4 lei.

În consecință, au solicitat admiterea și a cererii având ca obiect obligarea intimatelor la plata lipsei de folosință a terenului pe ultimii 3 ani în valoare de 17.204,4 lei, în temeiul art. 312⁴, alin. 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Cererea de recurs a fost timbrată în primul ciclu procesual cu 3357 lei taxă timbru și 10 lei timbru judiciar (fila 16 dosar nr._ ).

Intimații . Dulcești prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii judecătorești dată în primă instanță ca fiind legală și temeinică, întrucât pe de o parte recursul declarat de reclamanții T. E. și S. V. nu a fost motivat în drept, iar pe de altă parte nu există la modul general, motive de casare în ceea ce privește legalitatea sentinței.

În ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat la B.N.P L. T. sub nr. 3025/21.11.2007, consideră că instanța de fond a soluționat corect acest capăt de cerere, întrucât reclamanții nu au adus dovezi care să sprijine vreo cauză de nulitate absolută, iar pe de altă parte au dovedit că sunt cumpărători de bună-credință, astfel încât trebuie să opereze în cazul lor principiul protejării dobânditorului de bună-credință a bunului printr-un act cu titlu oneros.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect revendicare instanța de fond în mod corect a respins și această cerere, pe motiv că suprafața de 708 m.p pe care o au în posesie nu este a reclamanților, iar aceștia nu au înțeles să facă o expertiză topo pentru simplul motiv că știau că terenurile nu se suprapun.

Referitor la capetele de cerere privind ridicarea magaziei și la obligarea plății lipsei de folosință fiind accesorii primelor capete, instanța de fond în mod firesc respingând capetele principale a respins și cele accesorii, reținând buna credință a lor ca fiind proprietari ai magaziei, având dreptul de a solicita o superficie.

Cu privire la obligarea la plata de daune compensatorii au precizat că aceasta este o cerere inadmisibilă, soluția corectă ar fi fost solicitarea de daune moratorii și nu compensatorii.

Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:

Potrivit dispozițiilor art. 129, alin. 5 Cod procedură civilă judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Dacă probele propuse de părți nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea procesului, judecătorul poate, chiar și din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, în cauza pendinte, judecătorul fondului nu a stăruit în administrare de probatorii care să aducă lumină în procesul dedus judecății, nefiind clar care este terenul revendicat, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Prin sentința civilă nr. 1468/30.04.2010 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._ s-a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanții T. E. și S. V. în contradictoriu cu pârâții . Dulcești și . primar.

Această hotărâre a fost casată în totalitate prin decizia nr. 19/RCOM/31.01.2011, Tribunalul N. dispunând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr._ Judecătoria R. respingând din nou, în totalitate, acțiunea reclamanților, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată către pârâta . Dulcești în sumă de 1000 lei prin sentința civilă nr. 891/09.04.2013.

Deși prin decizia civilă nr. 19/RCOM/31.01.2011, Tribunalul N. – ca instanță de control judiciar a dispus ca judecătorul fondului să răspundă la toate apărările reclamanților și susținerile pârâților, să analizeze și să compare titlurile părților pentru a stabili care este preferabil și „…să ordone efectuarea unei expertize topografice pentru a verifica susținerile reclamanților că terenul în litigiu este inclus în titlul de proprietate nr. 27/581/28.08.1995 și pentru a stabili contravaloarea lipsei de folosință a terenului”, judecătorul fondului a lăsat nelămurite, neanalizate toate aceste aspecte.

Deși erau obligatorii potrivit dispozițiilor art. 315, alin. 1 Cod procedură civilă, judecătorul fondului a reținut în motivare doar că: „…reclamanții nu au solicitat efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului în litigiu, pentru a se putea stabili dacă pârâta . ocupă parte din terenul reclamanților sau dacă este suprapunere de teren”. Mai mult de atât prin considerentele sentinței civile nr. 891/09.04.2013 (la fila 87 din dosarul nr._ ) judecătorul a făcut precizarea că din actele depuse de reclamanți nu a fost în măsură să stabilească dacă există sau nu suprapunere de teren și nici faptul că există dovezi că pârâta ocupă suprafața de 780 m.p din terenul reclamanților, limitându-se doar la efectuarea unei expertize agricole pentru stabilirea contravalorii lipsei de folosință pentru terenul revendicat.

Or, trebuia verificat și comparat valabilitatea titlurilor de proprietate opuse de părți, care este titlul preferabil în cauză ținându-se cont și de soluționarea irevocabilă a plângerilor împotriva H.C.L nr. 10 din 26.04.2007, respectiv că prin sentința civilă nr. 217/AC/20.09.2012 s-a admis excepția de nelegalitate a hotărârii emise de Consiliul Local Dulcești, anulându-se totodată anexa 2 a acestei hotărâri – act administrativ care a stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 3025/21.11.2007, împreună cu adeverința nr. 3761/05.10.2007 eliberată de primăria comunei Dulcești și înscrisă în Cartea Funciară nr. 453/N-Dulcești (fila 20-21 dosar nr._ ).

Nu există o identificare de către un expert specializat a terenului din contractul de vânzare-cumpărare nr. 3025/21.11.2007, a terenului ce constituie obiectul anexei 2 din H.C.L Dulcești nr. 10/26.04.2004, dar nici cel ce rezultă din decizia civilă nr. 155/AC/17.06.2013 pronunțată de Tribunalul N. prin care s-a luat act de tranzacția încheiată între moștenitorii lui Ș. Șt. V., respectiv recurenții-reclamanți T. E. și S. V. (având calitate de pârâți) și Casamândră M. (în calitate de reclamantă) hotărâre prin care s-a împărțit terenurile rămase moștenire acestora și care fac parte din titlul de proprietate nr. 27/581/28.08.1995, titlu pe care aceștia îl invocă în apărare (filele 19-20 dosar recurs).

Or, fără o identificare faptică de către un expert topografic a suprafeței revendicate instanța de judecată nu putea analiza și a se pronunța în cunoștință de cauză asupra cererii reclamanților având ca obiect revendicare imobiliară și respectiv asupra anulării contractului de vânzare-cumpărare nr. 3025/2007, precum și asupra cererilor accesorii acestuia.

Astfel, raționamentul judecătorului fondului nu are la bază un probatoriu clar, respectiv o expertiză topografică hotărâtoare în dezlegarea acestei pricini, din care să rezulte fără dubiu dacă există suprapunere de teren pentru a fi soluționată acțiunea în revendicare.

În lipsa unui amplu probatoriu, prin care instanța de control judiciar să poată verifica raționamentul judecătorului fondului avut la soluționarea cauzei, instanța de recurs nu poate să se pronunțe asupra admisibilității, temeiniciei sau legalității cererii formulate de reclamanți, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului de către judecătorul investit să soluționeze cauza în primă instanță.

Față de cele reținute, tribunalul urmează ca în temeiul art. 312, alin. 5 Cod procedură civilă să admită recursul declarat de reclamanții T. E. și S. V., va casa în totalitate sentința civilă nr. 891/09.04.2013 și va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei R..

În rejudecare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra administrării probelor sunt obligatorii pentru judecătorul fondului, potrivit dispozițiilor art. 315, alin. 1, 3 și 3¹ Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul declarat de către reclamanții T. E., domiciliată în R., ., ., județul N. și S. V., domiciliat în Cugir, .. 129, .. B, ., împotriva sentinței civile nr. 891/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria R..

Casează în totalitate sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.11.2014.

Președinte,Judecători,Grefier,

D. MitrofanValentina B. D. L.

C. B.

Red. V. B./05.01.2015

TehnoredD.L./14.01.2015

Fond/T.P.G.

Ex. 2