Obligaţie de a face. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-03-2014 în dosarul nr. 2388/188/2010
Dosar nr._ obligația de a face
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/AC
Ședința publică din data de 12.03.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. M. | - judecător |
- G. B. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți M. I. și M. S., ambii cu domiciliul în comuna T., ..76, județul N., împotriva sentinței civile nr.1539/15.11.2013 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata – reclamantă S. Națională de Transport gaze Naturale Transgaz S.A. cu sediul în Mediaș, Piața C. Motaș nr.1, județul Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic D. N., pentru cu intimata – reclamantă S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: obligația de a face;
- stadiul judecății: apel; al treilea termen de judecată; procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
Consilier juridic D. N., pentru cu intimata – reclamantă S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A arată că apelanții - pârâți M. I. și M. S. nu au luat legătura cu intimata – reclamantă în vederea încheierii unei eventuale tranzacții.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Consilier juridic D. N., pentru cu intimata – reclamantă S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A reiterează pe scurt susținerile formulate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu plata cheltuielilor de judecată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ din 23.11.2010, astfel cum a fost ulterior precizată, reclamanta S. Națională de Transport Gaze Naturale ,,Transgaz” SA Mediaș a solicitat obligarea pârâților M. I. și M. S. să desființeze construcțiile realizate ilegal peste conducta magistrală de transport a gazelor naturale Piatra N. - B. și să aducă la starea inițială terenul pe care au fost ridicate aceste construcții, sub sancțiunea de a plăți daune cominatorii de 50 lei pentru fiecare zi întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că pârâții nu au respectat condițiile tehnice impuse prin Avizul nr._/356/2010 pe care l-a emis acestora în vederea realizării unor construcții anexă pe terenul lor din . Tarcăului, județul N., și nici dispozițiile art. 96 din Legea nr. 351/2004, în vigoare la data executării construcțiilor.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în raport cu dispozițiile art. 24 alin. 1 din Procedura de avizare, aprobată prin Ordinul nr. 47/_, ale art.12, art. 28 și art. 29 din Legea nr. 50/1991, art. 86 din Legea nr. 351/2004, astfel că numai emitentul autorizației de construire ar putea solicita desființarea construcțiilor, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune deoarece a fost introdusă după mai mult de 30 de ani de la edificarea acestora.
Prin sentința civilă nr. 1539 din 05.11.2012 Judecătoria B. a respins ca neîntemeiate aceste excepții iar pe fond a admis acțiunea precizată și i-a obligat pe pârâți să desființeze construcțiile - anexe constând într-un adăpost de păsări, două bazine pentru creșterea peștilor, un adăpost pentru porumbei și un cămin din beton, edificate pe terenul proprietatea pârâților în suprafață de 1734 mp, situat în intravilanul comunei T., pct. L., județul N..
Prin aceeași sentință pârâții au fost obligați să aducă terenul la starea lui inițială sub sancțiunea de a plăti daune cominatorii de câte 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 60-a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii și până la executarea integrală a obligațiilor, precum și să îi plătească reclamantei suma de 2908,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în prealabil, că excepțiile invocate nu pot fi primite deoarece dreptul de concesiune reglementat de Legea nr. 351/2004 îl îndreptățește pe concesionarul unui teren să sesizeze instanța de judecată atunci când constată că un terț încalcă dispozițiile art. 96 din lege, și că prescripția extinctivă este suspendată în acest caz, fiind vorba de un interes general.
Pe fondul cauzei a reținut că, în baza sentinței civile nr. 558 din 09.04.2009 a Judecătoriei B., pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 1734 mp situat în intravilanul comunei T., pct. L., județul N.. Pe acest teren ei au edificat, în apropierea conductei magistrale de transport a gazelor naturale sau peste acesta, construcțiile - anexă indicate în dispozitivul hotărârii, fără a respecta prescripțiile Avizului nr._/356/2010, emis de reclamantă, și fără a avea autorizație de construire.
Procedând astfel pârâții au încălcat dispozițiile imperative ale art. 96 din Legea nr. 351/2004, astfel că acțiunea precizată a reclamantei a fost considerată admisibilă de către prima instanță.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat în termen legal apel pârâții M. I. și M. S. care au solicitat anularea sentinței pentru nemotivarea soluției de respingere a excepțiilor privind lipsa calității procesuale active a reclamantei și a prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei au arătat că prima instanță ar fi trebuit să analizeze dacă subiectul care poate solicita demolarea unor construcții este calificat sau nu și, în cazul unui răspuns pozitiv, în ce condiții reclamanta, care nu este proprietara terenului, poate solicita demolarea construcțiilor edificate pe acesta.
De asemenea, în privința excepției prescripției dreptului la acțiune, prima instanță nu a indicat care este actul normativ pe care l-a avut în vedere atunci când a apreciat că acțiunea este imprescriptibilă, astfel că lipsește motivarea în drept.
În continuare au solicitat ca, în rejudecare, să fie admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei deoarece, potrivit art. 24 alin. 1 din Procedura de avizare aprobată prin Ordinul comun nr. 47/_, în cazul nerespectării condițiilor impuse prin avizul emis de un operator din sectorul petrol și gaze naturale, avizul își pierde valabilitatea iar operatorul trebuie să notifice această situație emitentului autorizației de construire pentru a dispune măsurile prevăzute de lege în astfel de situații.
Au mai arătat că potrivit art. 12, art. 28 și art. 29 din Legea nr. 50/1991 dreptul de a sesiza instanța pentru desființarea unei construcții ilegale aparține numai autorității emitente a autorizației de construire, respectiv primarului localității, consiliului județean, inspectoratului județean în construcții și prefectului județului.
Tot astfel, ei consideră că și soluția dată excepției privind prescripția dreptului la acțiune este greșită deoarece au probat faptul că construcțiile au fost ridicate în anul 1970 și că ulterior au fost doar modernizate și adaptate altor cerințe funcționale. Pe de altă parte, între cauzele de suspendare prevăzute de art. 13 din Decretul nr. 167/1958 nu se regăsește și interesul general, reținut de prima instanță.
Pe fondul cauzei au invocat faptul că la prima judecată în fond au solicitat, fără succes, ca și reclamanta să facă dovada autorizării amplasamentului conductei de transport a gazelor naturale pentru a se putea verifica respectarea amplasamentului aprobat, și că prima instanță nu a evaluat posibilitatea realizării unor lucrări suplimentare de evitare a soluției neeconomice de demolare a construcțiilor, constând în modificarea traseului conductei.
Cererea de apel a fost în mod legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și cu 0,15 lei timbru judiciar potrivit art. 13 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, și art. 3 alin. 1 teza a II-a din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata S. Națională de Transport Gaze Naturale ,,Transgaz” SA Mediaș a depus întâmpinare (f. 8 - 14) prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Analizând argumentele invocate Tribunalul constată că apelul nu este fondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Deși motivările în fapt și în drept ale soluțiilor pe care Judecătoria B. le-a adoptat prin sentința civilă nr. 1539 din 05.11.2012 sunt foarte succinte, le nu lipsesc cu desăvârșire pentru a se putea considera că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și, pe cale de consecință, pentru a se putea solicita anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art. 297 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei de a solicita demolarea construcțiilor, Tribunalul constată că soluția primei instanțe de respingere a excepției este justă deoarece dreptul unei persoane de a solicita demolarea unei construcții nu este reglementat numai de Legea nr. 50/1991 și de Ordinul comun nr. 47/_ .
În realitate, titularul oricărui drept real asupra unui teren are dreptul să solicite în instanță demolarea unei construcții ridicate cu rea credință de un terț pe acel teren, exemplul clasic fiind cel prevăzut de art. 494 din vechiul cod civil de la 1864.
Dacă ar fi să acceptăm punctul de vedere al apelanților ar trebui să acceptăm că, în aplicarea dispozițiilor legale de mai sus, proprietarul terenului nu ar putea decât să notifice situația autorității administrative competente să emită autorizația de construire sau inspectoratul județean în construcții pentru ca acestea să solicite în instanță demolarea construcției.
Întrucât reclamanta este titulara unui drept de concesiune asupra terenului de pe traseul conductei de transport a gazelor naturale, ea are calitatea procesuală necesară pentru a solicita demolarea construcțiilor ridicate cu nerespectarea dispozițiilor legale privind interdicția de construire peste sau în apropierea conductei.
Referitor la soluția de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune, instanța de apel constată că și aceasta este justă deoarece, chiar dacă s-ar admite că pârâții au ridicat construcțiile în urmă cu peste 30 ani – cu alte cuvinte, înaintea datei de 08.09.1990, când au dobândit prin cumpărare terenul pe care se află locuința principală – dreptul de a construi peste sau în apropierea unei conducte de transport a gazelor naturale nu este prescriptibil achizitiv.
Presupusa ridicare a construcțiilor în discuție în urmă cu peste 30 ani este contrazisă însă de faptul că în acțiunea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 1734 mp situat în intravilanul comunei T., pct. L., județul N., nu au făcut vorbire de existența construcțiilor pe acest teren, și nici nu s-ar justifica de ce ar fi solicitat la data de 26.05.2010 emiterea unui aviz pentru construirea adăpostului de păsări dacă acesta ar fi existat deja.
Privitor la criticile formulate de apelanți la soluția adoptată pe fondul cauzei instanța de apel constată că prin Adresa nr. 5619/03.03.2011 (f. 47 - 49 vol. I dosar fond) reclamanta a făcut dovada că traseul conductei de transport a gazelor naturale în discuție este neschimbat din anul 1959 și este prevăzut în HG nr. 491/1998.
De asemenea, instanța de apel constată că în raportul de expertiză în specialitate petrol și gaze (f. 112 - 123 dosar fond) s-a arătat că nu există soluții tehnice alternative la demolarea unei construcții ridicate cu încălcarea dispozițiilor legale în materie și că art. 96 din Legea gazelor nr. 351/2004 se referă la situația cu totul excepțională de modificare a traseului unei conducte de transport a gazelor naturale pentru edificarea unei construcții autorizate, nu în vederea intrării în legalitate a unor construcții edificate fără autorizație de construire.
Pe de altă parte, instanța de apel constată că apelanții nu au arătat în ce constă situația cu totul excepțională care să justifice modificarea traseului conductei.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 296 fraza I teza a II-a din codul de procedură civilă Tribunalul va respinge ca nefondat apelul pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții M. I. și M. S., ambii cu domiciliul în comuna T., ..76, județul N., împotriva sentinței civile nr. 1539 din 05.11.2012 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu reclamanta S. Națională de Transport Gaze Naturale Transgaz S.A. cu sediul în Mediaș, Piața C. Motaș nr.1, județul Sibiu.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12.03.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. M. G. B. D. P.
Red. D. M./ 18.03.2014
Tehn. D. P./27.03.2014
Ex. 5
Fond: I. P.
| ← Succesiune. Decizia nr. 243/2014. Tribunalul NEAMŢ | Servitute. Încheierea nr. 07/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
