Pretenţii. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 612/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 21-10-2014 în dosarul nr. 5416/291/2011
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 21.10.2014
DECIZIA CIVILĂ NR.612/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- E. O. | - judecător | |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află judecarea acțiunii formulată de reclamanta B. E., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul B. I., domiciliat în ., . nr. 6, județul O., (moștenitorul defunctei G. I. - decedată pe parcursul judecății), ca urmare a admiterii recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1379 din data de 26.04.2012, pronunțată de Judecătoria R., cu reținere pentru rejudecare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 14.10.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 21.10.2014, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1379/26.04.2012 a Judecătoriei R. s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B. E. împotriva pârâtei G. I. și a fost obligată aceasta la plata sumei de 11.000 lei către reclamantă cu titlu de despăgubiri aferente perioadei august 2008-august 2011 și la 2.271 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Reclamanta B. E., domiciliată în . a chemat în judecată pârâta G. I., domiciliată în . solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 11.000 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de întreținere pe care le-a prestat pârâtei în perioada august 2008-august 2011 și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii se arată că atât pârâta cât și soțul acesteia, în prezent decedat, au testat în favoarea sa ,instituind-o legatar universal. În schimbul acestei liberalități reclamanta trebuia să acorde acestora întreținere pe tot timpul vieții .
În luna septembrie 2011 pârâta a revocat testamentul situație în care reclamanta solicită ca aceasta să fie obligată să-i restituie contravaloarea întreținerii prestate în ultimii 3 ani.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că prin testamentele autentificate sub nr. 744/29.04.2010 și 745/29.04.2010 la BNP A. N. reclamanta și soțul său G. V.,în prezent decedat, au instituit-o pe reclamanta legatară universală .
În ambele testamente s-a stipulat că reclamanta este instituită legatară universală ,, fiind convins ca-mi va acorda îngrijire și întreținere pe tot timpul vieții ,așa cum a făcut și în ultimii 6 ani.”
Martorii T. N. și B. C. au declarat că reclamanta a ajutat-o pe reclamantă în gospodărie pe o perioadă de aproximativ 7 ani. Pârâta mergea zilnic la reclamantă și o ajuta în gospodărie și îi făcea cumpărăturile. Reclamanta l-a îngrijit și pe soțul reclamantei ,înainte de a deceda.
Îmbogățirea fără justă cauză reprezintă faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un termen juridic.
S-a constatat că mărirea patrimoniului pârâtei s-a realizat prin evitarea cheltuielilor generate de munca în gospodărie și de îngrijirea soțului pârâtei cât timp acesta a fost bolnav, cheltuieli care au micșorat corelativ patrimoniul reclamantei, așa cum rezultă din probele administrate în cauză.
Întrucât reclamanta a efectuat aceste prestații, fără a încheia un contract cu pârâta, singurul mijloc juridic aflat la dispoziția reclamantei pentru a obține repararea prejudiciului îl constituie acțiunea în îmbogățirea fără justă cauză.
În consecință, constatând întrunite condițiile prevăzute cumulativ pentru obligarea pârâtei la restituirea contravalorii prestațiilor efectuate de reclamantă în beneficiul său, în baza principiului îmbogățirii fără justă cauză, instanța a admis acțiunea.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta G. I. (recurs continuat ulterior decesului acesteia de către B. I. – moștenitorul pârâtei).
Prin decizia civilă nr.249/RC/2014 a Tribunalului N. s-a admis recursul, s-a casat sentința și s-a reținut cauza spre rejudecare în vederea completării probatoriului.
În motivarea deciziei s-a reținut următoarea situație de fapt:
Motivele de recurs au vizat, în esență, două critici: neincidența în cauză a temeiului juridic invocat, cel al îmbogățirii fără justă cauză, și nedovedirea cuantumului sumei solicitate.
Criticile ce compun primul motiv de recurs nu sunt fondate. Pârâta, deși invocă faptul că temeiul juridic reprezentat de principiul îmbogățirii fără just temei, care și-a găsit reglementare în cuprinsul Noului cod civil la art. 1345, nu și-ar avea locul în speța de față, în cuprinsul detalierii motivelor nu argumentează de ce consideră acest lucru. Promovarea unei acțiuni în restituirea îmbogățirii fără justă cauză este subordonată îndeplinirii a două grupe de condiții cumulative, anume: I) condiții materiale: a) să existe o mărire a patrimoniului pârâtului și o scădere a patrimoniului reclamantului; b) între sporirea patrimoniului pârâtului și diminuarea patrimoniului reclamantului să existe o legătură (să fie efectul unei cauze unice); și II) condiții juridice: a) îmbogățirea și sărăcirea corespunzătoare să fie lipsite de o cauză justă, adică de un temei juridic care să le justifice; b) îmbogățitul să fie de bună-credință; c) sărăcitul să nu aibă la dispoziție o altă acțiune în justiție pentru realizarea dreptului său de creanță împotriva pârâtului.
Acțiunea în restituirea îmbogățirii fără justă cauză are caracter subsidiar, putând fi exercitată numai în absența oricărui alt mijloc juridic de recuperare a pierderii suferite, iar nu și în cazul în care cel care și-a micșorat patrimoniul ar avea la dispoziție o acțiune bazată pe contract, pe delict sau pe un alt izvor de obligații.
În speța de față, reclamanta a susținut că a acordat pârâtei, cât și soțului acesteia, îngrijire și întreținere, ajutor în gospodărie, în considerarea testamentului prin care a fost instituită de către cei doi soți G. ca legatară universală asupra bunurilor ce se vor găsi în patrimoniul lor la data decesului.
În privința testatorului G. V., la aproape trei luni de la data autentificării testamentului sub nr. 745/29.04.2010, acesta a decedat, astfel că reclamanta a valorificat testamentul, în calitate de legatară universală a defunctului. Față de acesta, este evident că îngrijirea și întreținerea pe care reclamanta susține că i le-a acordat, au avut în vedere păstrarea calității de legatar, instituită prin testament, efortul material depus avându-și cauza juridică în respectivul testament. În privința întreținerii acordate defunctului G. V., este adevărat că nu este incidentă instituția îmbogățirii fără justă cauză, însă din studierea cu atenție a acțiunii introduse pe rolul instanței de fond, se remarcă faptul că reclamanta nu a solicitat prin cererea sa contravaloarea întreținerii prestate către cei doi soți G., ci doar a celei prestate pârâtei G. I..
Sub acest aspect, în mod greșit instanța de fond a reținut în considerentele sentinței recurate faptul că mărirea patrimoniului pârâtei s-a realizat prin evitarea cheltuielilor generate, printre altele, și de îngrijirea soțului acesteia cât timp acesta a fost bolnav, cheltuieli care au micșorat corelativ patrimoniul reclamantei, în condițiile în care solicitarea formulată de reclamantă nu a vizat aceste sume.
În privința testatoarei G. I., în cursul lunii septembrie 2011, aceasta a procedat la revocarea testamentului autentificat sub nr. 744/29.04.2010 – BNP A. N., astfel că pentru îngrijirea și întreținerea pe care reclamanta susține că i le-a acordat acesteia, cauza juridică a acordării lor a dispărut. Din acest punct de vedere, se poate reține că reclamanta ar putea invoca acest principiu de drept, al restituirii îmbogățirii fără justă cauză, pentru a obține restituirea cheltuielilor prestate în temeiul unei obligații al cărei izvor a dispărut. În privința condițiilor cumulative enumerate anterior, se reține: cele juridice sunt întrunite, în condițiile în care reclamanta nu ar avea la dispoziție un alt mijloc juridic de recuperare a pretențiilor sale, iar în privința celor materiale, probatoriul administrat la instanța de fond nu este suficient de concludent pentru a lămuri toate aspectele invocate de reclamantă.
Astfel, martorul audiat la solicitarea reclamantei a arătat că aceasta ”îi aducea pârâtei apă, îi cumpăra alimente și alte treburi care îi erau necesare”, în vreme ce pârâta a recunoscut că reclamanta îi aducea apă, însă cumpărăturile a arătat că erau făcute din banii săi, iar alt ajutor nu ar mai fi primit de la reclamantă. Declarațiile luate martorilor trebuiau să fie în măsură a lămuri cât mai concret care erau limitele ajutorului dat de reclamantă pârâtei, iar probatoriul administrat trebuia să fie în măsură a contura, cel puțin cu aproximație, echivalentul valoric al prestațiilor pe care reclamanta susține că le-a efectuat în favoarea pârâtei. Or, stabilirea acestui cuantum nu a făcut absolut deloc obiect al cercetării judecătorești, așa cum a arătat recurenta, instanța de fond mărginindu-se a prelua ca atare cuantumul pretențiilor solicitate de reclamantă, fără a detalia din ce probe ar fi rezultat exact suma cerută.
În rejudecare s-a suplimentat probatoriu fiind încuviințată proba testimonială.
Din probatoriul administrat în cauză tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Reclamanta a solicitat suma de 11.000 lei aferentă intervalului august 2008 – august 2011. Raportând această sumă la 3 ani se deduce că a pretins aproximativ 10 lei/zi ca reprezentând contravaloarea întreținerii și muncilor prestate în gospodăria familiei G..
Din depozițiile martorilor audiați coroborate cu cele înserate în cuprinsul testamentelor autentificate sub nr.744 și 745 din 29.04.2010 și cu susținerile părților, a reieșit că atât în perioada ce formează obiectul prezentei cât și anterior, la solicitarea pârâtei și soțului acesteia, G. V., în schimbul promisiunii unor liberalități, reclamanta le-a prestat o . munci în gospodărie și le-a acordat sprijin și îngrijire.
Martorii (T. N., B. C., Branchi P. E., T. M. și G. M.) au relatat atât existența unei înțelegeri prealabile dintre părți cât și lucrările prestate de reclamantă în folosul pârâtei și soțului acesteia, precum și intervalul de timp.
Astfel, martorii Branchi P. E. și T. M. au relatat că o vedeau pe reclamantă aproape zilnic la locuința pârâtei făcând toate treburile ce le presupune o gospodărie rurală, respectiv curățenie, tăiat lemne, cărat apă de la fântână, săpat și cultivat grădina, efectuat lucrările de prășit, plivit și recoltat în toamnă, iarna deszăpezit și făcut cărări prin zăpadă.
De asemenea, prin casă a făcut curățenie, a dat cu var, făcând cumpărăturile necesare atât de la magazinul sătesc cât și prin deplasare în oraș, uneori însoțind-o pe pârâtă la cumpărături.
Au mai declarat că reclamanta câteodată făcea și mâncare sau aducea mâncare gătită de acasă și că uneori rămânea la locuința familiei G. și peste noapte, mai ales după decesul lui G. V., iar în timpul zilei, uneori rămânea câte o zi întreagă, alteori mai pleca acasă și revenea, în funcție de treburile ce le avea de făcut.
Deși pe parcursul judecății pârâta și ulterior moștenitorul acesteia, B. I., a negat că ar fi fost ajutată de către reclamantă recunoscând doar că-i mai aducea câte o găleată de apă și o însoțea la cumpărături, în cuprinsul testamentelor pe care soții G. le-au întocmit în favoarea reclamantei, aceștia menționează că o instituie pe reclamantă legatară universală datorită afecțiunii ce o poartă, fiind convinși că le va ,,acorda îngrijire și întreținere pe tot timpul vieții, așa cum a făcut și în ultimii șase ani”.
Aceeași împrejurare legată de recunoștința pe care soții G. o arătau reclamantei pentru muncile prestate în gospodărie și sprijinul acordat a fost relatată și de martora Branchi P. E., care a declarat că pârâta i-a relatat că o consideră pe reclamantă ca și pe fiica sa.
Deși pârâta a susținut că era ajutată în gospodărie de alte persoane cărora le plătea serviciile și nu de reclamantă, martora audiată la solicitarea acesteia, respectiv G. M. precum și martora Branchi P. E. (audiată la solicitarea reclamantei) au relatat că au fost solicitate de pârâta G. E. să-i efectueze diverse munci în gospodărie sau să o îngrijească când a fost imobilizată la pat, însă în acea perioadă nu mai era în relații bune cu reclamanta, martorele referindu-se la perioada de după septembrie 2011 (care excede prezentei cauze).
Martora Branchi E. a relatat că în perioada în care între reclamantă și pârâta G. E. erau în relații bune era uneori solicitată de aceasta să-i cumpere pâine sau alimente atunci când o vedea că merge la magazin, sau îi aducea uneori câte o găleată de apă din proprie inițiativă sau îi ducea până acasă găleata cu apă atunci când se întâlnea la fântână cu pârâta.
Ori, acestea nu sunt de natură a dovedi că reclamanta nu i-ar fi prestat o . munci în gospodăria pârâtei, mai ales că aceeași martoră a descris aceste lucrări, intervalul de timp și a relatat că după ce relațiile dintre părți s-au deteriorat, timp de o lună și jumătate a ajutat-o pe G. E. la treburile gospodărești (în intervalul octombrie - 15.11.2011) fiind plătită atât în produse alimentare cât și în bani ,,cu o sumă de aprox. 300-350 lei.
A mai precizat martora că munca care se presta într-o gospodărie ce consta în cultivarea grădinii (prășit, plivit, recoltat) se plătea în zonă cu aproximativ 20 lei/zi.
Din probatoriul administrat în cauză a reieșit că în intervalul august 2008 – august 2011 (când pârâta G. E. a revocat testamentul făcut în favoarea reclamantei) reclamanta i-a acordat sprijin și îngrijire și a prestat o . activități în gospodăria pârâtei, constând atât în lucrări de curățenie și îngrijire a locuinței, cât și de cultivare a grădinii familiei G..
Întrucât toate acestea au fost prestate în considerarea liberalității de care urma să beneficieze reclamanta, potrivit testamentului autentificat sub nr.744/29.04.2010, cum pârâta la data de 05.10.2011 a revocat testamentul, iar prin decizia civilă nr.249/RC/08.04.2014 a Tribunalului N. s-a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, tribunalul constată că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Însă, în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor pretinse, din probatoriul administrat a reieșit un alt cuantum decât cel pretins de reclamantă.
Astfel, plecând de la suma relatată de martora Branchi P. E. ca fiind cea cu care a fost plătită de pârâta G. E. pentru muncile prestate atât în gospodărie cât și cu îngrijirea acesteia, de 300-350 lei pentru o lună și jumătate, ceea ce reprezintă 7,77 lei/zi, se deduce că pentru 3 ani suma este de 8.508 lei.
Însă, având în vedere că activitățile dovedite cu depozițiile martorilor audiați au fost prestate și în intervalul în care trăia G. V. (care a decedat la 27.07.2010) în mod implicit de acestea au beneficiat ambii soți G. și nu doar G. E..
În aceste condiții pentru intervalul august 2008 – 27.07.2010 din suma rezultată (potrivit celor de mai sus) de 5.633 lei, doar ½ reprezintă echivalentul activităților de care a beneficiat pârâta, pentru prestațiile de care a beneficiat G. V. reclamanta fiind recompensată prin valorificarea testamentului nr.745/2010, lăsat de defunct.
Cum pentru intervalul 27.09.2010 – august 2011 rezultă suma de 2.875 lei la care se adaugă suma de 2.817 lei, se deduce că reclamanta este îndreptățită a primi, ca echivalent al serviciilor prestate în folosul defunctului G. E., suma de 5.700 lei.
Pe cale de consecință, acțiunea reclamantei va fi admisă în parte, iar pârâtul B. I. (în calitate de moștenitor al pârâtei G. E. decedată pe parcursul judecății) va fi obligat în temeiul disp. art.992 și urm din Codul civil, la 5.700 lei despăgubiri către reclamantă.
Față de disp. art.274 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.612 lei compuse din: 107 lei taxă timbru, 5 lei timbru judiciar și 1.500 lei onorariu avocat, calculate proporțional cu obiectul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite, în parte, acțiunea formulată de reclamanta B. E., domiciliată în ., împotriva pârâtului B. I., domiciliat în ., . nr. 6, județul O., (moștenitor al pârâtei G. I. decedată pe parcursul judecății) și în consecință:
Obligă pârâtul (în calitate de moștenitor al defunctei G. I.) să-i plătească reclamantei B. E. suma de 5700 lei reprezentând despăgubiri aferente perioadei august 2008 - august 2011.
Obligă pârâtul la 1612 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. E. O. și B. C. L. R.
Red. C. M./03.12.2014; Tehnored. L. R./29.12.2014; Ex.2;
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul NEAMŢ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... → |
|---|
