Acţiune în constatare. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 110/103/2014
Dosar nr._ acțiunea în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01.04.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- C. M. | - judecător | |
- E. O. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către reclamantul M. I.-M., domiciliat în Piatra N., . nr. 55, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3408 din data de 11.09.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. B..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat C. M. G., pentru recurentul-reclamant M. I.-M., cu împuternicirea avocațială n._/2014, lipsă fiind acesta și intimatul-pârât D. B.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiunea în constatare;
- procedura de citare este legal îndeplinită este legal îndeplinită;
- cauze se află la primul termen de judecată;
- avocat C. M. G., pentru recurentul-reclamant M. I.-M. a depus la dosar, prin fax, la data de 01.04.2014, cererea prin care a solicitat strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată;
Președintele completului de judecată constată că recursul ce face obiectul prezentei cauze, aflat la primul termen de judecată, a fost formulat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, fiind achitată taxa judiciară de timbru și că potrivit art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul N. este competent general, material și teritorial pentru a soluționa cauza în raport de art.2 pct.3 Cod procedură civilă.
Avocat C. M. G., pentru recurentul-reclamant M. I.-M., depune la dosar timbru judiciar în valoare de 1,50 lei, adresa nr._/16.12.2013 și declarați olografă a martorului A. R. A..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat C. M. G., pentru recurentul-reclamant M. I.-M., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Precizează că instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea având ca obiect acțiune în constatare, motivat de faptul că nu ar fi făcut dovada faptului că ar fi proprietarul autoturismului cu nr. de înmatriculare_, pentru că nu ar fi făcut dovezi în acest sens, însă autoturismul înscris în actul de vânzare-cumpărare, cu datele de identificare, menționate, a fost până la data de 16.03.2005, proprietatea recurentului-reclamant. Nefiind finalizate procedurile de radiere a autoturismului de pe numele recurentului-reclamant și înscrierea autoturismului pe numele pârâtului, din cupla acestuia, autoturismul figurează și în prezent ca fiind proprietatea recurentului. Prin declarația dată martorul audiat la instanța de fond recunoaște semnătura sa de pe contractul de vânzare-cumpărare și confirmă faptul că actul a fost semnat atât de recurentul-reclamant, cât și de pârât. Menționează că prin înscrisurile depuse a făcut dovada că la data de 16.03.2005 a vândut pârâtului autoturismul proprietatea sa și la acea dată s-a transferat proprietatea cu privire la autoturism. Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea cererii, cu cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 3468/11.09.2013 a Judecătoriei Piatra N. s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul M. I. M. în contradictoriu cu pârâtul D. B..
Pentru a pronunța sentința instanța a reținut următoarele:
Reclamantul M. I. M. a chemat în judecată pârâtul D. B., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că la data de 16.03.2005 i-a vândut un autoturism Dacia cu nr. de înmatriculare_ .
Cauza a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalului N. care, prin ..01.2012 și-a declinat competența de soluționare in favoarea Judecătoriei Piatra N..
Pârâtul legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză.
Sub aspectul probatoriului, au fost încuviințate și administrate pentru reclamant proba cu înscrisuri precum și proba testimonială, fiind audiat nemijlocit martorul Iureanu D..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că la data de 16.03.2005, potrivit contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, reclamantul a vândut un autovehicul pârâtului D. B., marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, la prețul de 24.000.000rol.
Potrivit art.1295 C.civ., contractul de vânzare-cumpărare are un caracter consensual, putând fi încheiat prin simplul acord de voință al părților, fără îndeplinirea vreunei formalități.
Cu toate acestea, reclamantul a solicitat‚ pronunțarea vânzării’ intervenite între părți, cu alte cuvinte analiza transferului de proprietate intre reclamant si pârât.
In acest sens, reclamantul nu a dovedit, prin niciun mijloc de probă, că intre părți ar fi intervenit efectiv un astfel de contract de vânzare. Astfel, nu a dovedit dintr-un bun început, că la momentul vânzării era proprietarul mașinii, deși sarcina dovezii putea fi ușor făcută cu copia cărții de identitate a vehiculului. Cum insă această împrejurare nu putea împiedica vânzarea, știut fiind că vânzarea bunului altuia este, in anumite condiții, posibilă, nu aceasta este împrejurarea esențială reținută de instanță in analiza temeiniciei cererii.
Esențială este insă depoziția martorului nemijlocit audiat, Iureanu D., semnatar al convenției exhibate de reclamant, care a făcut vorbire, pe de o parte, despre un alt obiect al vânzării - respectiv autoturismul cu nr. de înmatriculare NT-VDL si, pe de altă parte, a arătat că nu cunoaște cine este cumpărătorul, cine folosește actualmente autoturismul sau dacă s-a stabilit si s-a remis prețul vânzării.
Astfel, instanța a constatat că niciuna din probele administrate in dosar la solicitarea reclamantului nu permite a se conchide că pârâtul chemat in judecată este cumpărătorul autoturismului marca Dacia cu nr. de înmatriculare_, la prețul de 24.000.000 rol.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca netemeinică și nelegală, pentru următoarele motive:
Prin cererea de chemare în judecată (care a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului N. sub nr._ ) a solicitat ca în contradictoriu cu pârâții D. B., Prefectura N. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și înmatricularea Vehiculelor N. și Consiliul Local al Mun. Piatra N. – Direcția Taxe și Impozite, instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se constate vânzarea autoturismului marca Dacia, tipul 1310 TLX, cu nr. de identificare UU1R1117L2359952, ._, cilindree 1397 cmc, având nr. de înmatriculare_ către pârâtul D. B., să fie radiat acest autoturism de pe numele reclamantului atât de la serviciul de înmatriculări cât și de la Direcția de Taxe și Impozite.
În motivarea acțiunii, a arătat că la data de 16.03.2005 a fost încheiat cu pârâtul un contract de vânzare cumpărare cu privire la autoturismul marca Dacia 1310 cu datele de identificare menționate în acel act, dată la care a predat pârâtului cumpărător toate actele autoturismului precum și cheile. A stabilit de comun acord cu pârâtul să se prezinte ulterior la poliție și la direcția de taxe și impozite în vederea îndeplinirii tuturor formalităților legale.
A avut încredere în pârât, dar se pare că s-a înșelat pentru că de la data de 16.03.2005 nu a mai putut să ia legătura cu acesta, astfel că și în prezent acest autoturism, pentru care a intervenit transferul dreptului de proprietate la data de 16.03.2005, figurează ca fiind proprietatea sa, plătind din anul 2005 și până în prezent impozitele, existând chiar riscul de a fi sancționat contravențional.
Acestea au fost motivele care l-au determinat să formulez cererea de chemare în judecată.
Capătul de cerere privind acțiunea în constatarea vânzării – cumpărării, deci a transferului dreptului de proprietate, a fost disjuns și s-a format dosarul nr._ . Prin sentința civilă nr. 7/CA/12.01.2012 pronunțată în acest dosar, Tribunalul N. a declinat competența de soluționare a acestui dosar către Judecătoria Piatra N., unde acesta a fost ulterior înregistrat și soluționat.
Motivarea instanței de fond cum că nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra autoturismului care face obiectul contractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 16.03.2005, este neîntemeiată.
Autoturismul înscris în actul de vânzare – cumpărare, cu datele de identificare menționate acolo a fost, până la data de 16.03.2005, proprietatea sa.
Întrucât nu au fost finalizate procedurile legale de radiere a autoturismului de pe numele său și înscrierii pe numele pârâtului, din culpa pârâtului, acest autoturism figurează și în prezent ca fiind proprietatea sa atât la Direcția de Taxe și Impozite a mun. Piatra N. cât și la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere și înmatricularea Vehiculelor N..
În contractul de vânzare – cumpărare din data de 16.03.2005 (f. 25 dosar), autoturismul proprietatea sa apare cu următoarele date de identificare: vehicul marca Dacia, tipul 1310 TLX, nr. de identificare UU1R117L2359952, ._, cilindree 1397 cmc, nr. de înmatriculare_ .
Prin întâmpinare formulată în dosarul nr._ al Tribunalului N., pentru termenul de judecată din data de 23.02.2012, pârâta Instituția Prefectului – Județul N. arată în mod expres „prin adresa nr._ din 04.01.2012, Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatricularea Vehiculelor N. ne-a comunicat că în evidențele sale autoturismul cu nr. de înmatriculare_ figurează pe numele reclamantului.”
La această întâmpinare a fost atașată chiar adresa nr._/04.01.2012 și în care se arată în mod expres: „susnumitul [M. I. M.] figurează cu auto marca Dacia 1310, număr de înmatriculare_ din data de 03.02.2003”.
De asemenea, prin certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind plata impozitelor și taxelor locale și alte venituri ale bugetului local nr. 20469C din 13.12.2013, se atestă faptul că figurează ca și plătitor de impozite și pentru autoturismul având „1397 cmc, ._, ._”.
Din analiza acestor date de identificare se poate observa că sunt aceleași cu cele ale autoturismului vândut la data de 16.03.2005.
Prin urmare, este evident că motivarea instanței de fond cum că nu a făcut dovada dreptului de proprietate, nu poate fi primită.
La termenul de judecată din data de 21.11.2012, din oficiu, instanța de fond a dispus administrarea probei testimoniale constând în depoziția martorilor Iureanu D. și A. R. A., cei care au fost prezenți la încheierea actului de vânzare – cumpărare din data de 16.03.2005 și care au semnat acest act în calitate de martori ai vânzării – cumpărării.
În ceea ce privește martorul Iureanu D., acesta a fost găsit la domiciliu, dar a refuzat să se prezinte la instanță, trimițând un înscris ce se găsește la f. 45 dosar și întrucât a insistat în audierea acestui martor, instanța de fond l-a citat cu mandat de aducere cu executare efectivă. Acesta s-a prezentat la termenul de judecată din data de 11.09.2013, când a și fost audiat.
În ceea ce privește pe martorul A. R. A., a cărui audiere a fost dispusă din oficiu, instanța de fond „uită” de el, nu a mai dispus nimic cu privire la acesta și nici nu l-a audiat, deși a fost martor ocular, semnând în această calitate actul de vânzare – cumpărare încheiat cu pârâtul.
Astfel, acest martor a fost citat doar pentru termenele de judecată din 20.03.2013 și 29.05.2013. Ulterior, instanța de fond nu l-a mai citat, dar nici nu s-a pronunțat cu privire la această probă a cărei administrare a fost dispusă din oficiu.
Audierea acestui martor era cu atât mai necesară cu cât, martorul Iureanu D., prin depoziția sa, s-a contrazis, astfel încât se impunea audierea și a celui de-al doilea martor pentru deplina lămurire a situației de fapt.
Prin necitarea în continuare a acestui martor și prin nepronunțarea instanței de fond cu privire la acest martor, cu privire la care el nu a renunțat i-a fost încălcat dreptul la apărare și s-a ajuns în situația ca hotărârea pronunțată, doar în baza depoziției contradictorii a celuilalt martor, să fie netemeinică.
Hotărârea instanței de fond este netemeinică și pentru că în mod greșit a motivat, pornind de la declarația martorului Iureanu D., că nu ar rezulta că reclamantul ar fi vândut acest autoturism, că pârâtul D. B. ar fi cumpărătorul acestui autoturism și că nu cunoaște cine este cumpărătorul, cine folosește în prezent autoturismul, dacă ar fi fost stabilit și plătit un preț.
Ori, deși declarația acestui martor este parțial interesată, având în vedere faptul că există o relație mai apropiată între acesta și pârât, în sensul că martorul a arătat în mod expres în declarația sa că este „cumătru cu pârâtul” D. B., din conținutul declarațiilor sale, rezultă totuși realitatea, veridicitatea acestei tranzacții și deci și temeinicia cererii de chemare în judecată.
Singurul lucru adevărat și pe care acest martor nu îl putea nega este faptul că el a semnat în calitate de martor contractul de vânzare – cumpărare din data de 16.03.2005 și că acest contract a fost semnat atât de reclamant cât și de pârâtul D. B..
Martorul Iureanu D., a depus la dosar un înscris olograf datat 22.05.2013 prin care arată: „Prin prezenta declar că am semnat o hârtie A4 reprezentând un act de vânzare cumpărare făcut de mână, încheiat în parcarea din fața blocului. Eu am participat doar la discuții iar reclamantul împreună cu pârâtul au mers la domiciliul acestuia situat în ., .-i dea banii. Declar că nu știu suma și nici alte condiții stabilite între ei”.
Această „declarație” este depusă la dosar pentru un termen anterior celui la care acest martor a fost audiat.
Cu toate că instanța de fond a interpretat conținutul acestei declarații în sensul că nu face dovada încheierii contractului de vânzare – cumpărare, în realitate, din cuprinsul acestor declarații rezultă că acest contract a fost încheiat între reclamant și pârât la data de 16.03.2005.
Mai mult, în declarația dată în instanță, martorul recunoaște atât semnătura sa de pe contractul de vânzare – cumpărare cât și faptul că acest contract de vânzare – cumpărare „a fost scris și semnat în prezența mea”. Din nou, martorul confirmă că acest contract a fost încheiat cu pârâtul D. B..
Faptul că restul declarației contrazice cele spuse inițial se explică prin aceea că, fiind „cumătrul” pârâtului, a apreciat că acestuia i-ar folosi să nu se confirme că el a cumpărat acest autoturism.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate și de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul reține, în fapt, următoarele:
Motivul de recurs prin care se susține că prin neadministrarea de către instanța de fond a probei cu martorul A. R. A. i s-a încălcat dreptul la apărare este nefondat.
Astfel, din actele dosarului rezultă că instanța a dispus audierea martorilor Iureanu D. și A. R. A. – a căror nume figurau în înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit” încheiat la 16.03.2005 între reclamant și pârât, depunând toate diligențele în vederea audierii acestora, inclusiv de aflare a adreselor de domiciliu și prin emiterea mandatelor de aducere.
Cu toate acestea, s-a prezentat în instanță doar martorul Iureanu D., care a și fost audiat.
Întrucât în ce-l privește pe A. R. A., Inspectoratul de Poliție al județului N. – Poliția Municipiului Piatra N., Biroul de Ordine Publică, căruia i s-a înaintat spre executare, mandatul de aducere a martorului, cu adresa nr._/10.05.2013, a comunicat că la domiciliul acestuia nu a fost găsită nici o persoană și că din relațiile obținute de la vecini a reieșit că A. R. A. este plecat în Austria, la soția sa, din luna decembrie 2012, instanța a soluționat cauza cu respectarea dispozițiilor procedurale.
Astfel, dispozițiile art. 188 (3) Cod procedură civilă prevăd că: „dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfățișează, instanța va putea păși la judecată”.
Mai mult, contrar celor susținute prin motivele de recurs, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 29.05.2013, după ce s-au primit procesele verbale de executare a mandatelor de aducere a martorilor, reclamantul a precizat că insistă doar în audierea martorului Iureanu D..
Celelalte motive de recurs privind interpretarea dată de instanța de fond probatoriul administrat în cauză sunt întemeiate.
Astfel, instanța a fost investită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, prin care reclamantul a solicitat să se constate că la data de 16.03.2005 s-a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Dacia, tipul 1310 TLX, cu nr. de înmatriculare_, de la reclamant la pârâtul D. B., așa cum atestă înscrisul sub semnătură privată încheiat la 16.03.2005 (a cărui original a fost depus în instanță la termenul din 21.11.2012, așa cum s-a consemnat în încheierea de ședință).
În cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat la 16.03.2005, intitulat „contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit” s-a menționat că reclamantul M. I. M., în calitate de vânzător vinde „vehicul marca Dacia tipul 1310 TLX, nr. de identificare UU1R117L2359952, ._ CILINDREE 1397 cmc, nr. de înmatriculare_ ” cumpărătorului D. B. (C.I. . nr._) domiciliat în Piatra N. . B, ., . prețului de 24.000.000 rol.
Înscrisul poartă atât semnăturile vânzătorului și cumpărătorului cât și a doi martori care „au asistat la vânzare”, respectiv Iureanu D. și A. R. A..
Pentru toți semnatarii actului apar menționate și datele de identificare (. nr. act de identificare), precum și domiciliile (pentru vânzător și cumpărător).
În ce-l privește pe pârât, datele acestuia respectiv, „CI . nr._, Piatra N., . B, ., . cu cele care rezultă din copia cărții de identitate (aflată la fila 58 dosar fond).
Așa cum rezultă din adresa nr. B.D._ a Serviciului Public de Evidență a Persoanelor Piatra N., între timp, pârâtul și-a schimbat domiciliul în Piatra N., .. 3, ., . și fost citat.
Din depoziția martorului audiat nemijlocit în instanță, precum și „declarația” olografă depusă de acesta la dosar rezultă că înscrisul sub semnătură privată din 16.03.2005 a fost încheiat de către reclamant și pârât fiind redactat și semnat în prezența martorilor.
Împrejurarea că martorul Iureanu D. a declarat un alt număr de înmatriculare (respectiv VDL în loc de ZUD) pentru autovehiculul pentru care s-a încheiat acel contract de vânzare – cumpărare, este lipsită de relevanță, cât timp acesta și-a recunoscut semnătura de pe contractul de vânzare – cumpărare și a relatat că a fost întocmit și semnat în prezența sa, iar datele de identificare ale autoturismului ce a făcut obiectul convenției părților apar clar specificat în cuprinsul contractului.
Ori, ținând cont de timpul ce s-a scurs de la data întocmirii contractului (aprox. 8 ani), nici nu i se putea pretinde martorului să rețină cu precizie numărul de înmatriculare al autoturismului.
De asemenea, împrejurarea că martorul a declarat că a participat doar la discuțiile dintre părți și la semnarea contractului și că nu cunoaște dacă s-au predat cheile, actele mașinii sau banii (deoarece aceste operațiuni nu s-au făcut în prezența sa) a fost greșit interpretată de instanța de fond, în condițiile în care, dispozițiile art. 1295 cod civil (în vigoare la data încheierii convenției) prevăd că: „vinderea este perfectă între părți și proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au înțeles asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul nu se va fi predat sau prețul încă nu se va fi numărat”.
Din cuprinsul certificatului de atestare fiscală nr._/13.12.2013 emis de Direcția de taxe și impozite locale Piatra N. precum și din adresa nr._/04.01.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim permise conducere și înmatriculare a vehiculelor – N. rezultă că din data de 03.02.2003 reclamantul M. I. M. figurează ca proprietar al autoturismului marca Dacia 1310, nr. înmatriculare_, ._, ._, date care sunt identice cu cele menționate în înscrisul constatator al convenției de vânzare – cumpărare intervenit între părți.
Aceasta dovedește că autoturismul ce a făcut obiectul convenției vânzare – cumpărare încheiat între reclamant și pârât era la data vânzării proprietatea vânzătorului (autoturismul figurând în evidențele instituțiilor sus – menționate tot pe numele reclamantului, întrucât după data încheierii contractului pârâtul nu s-a prezentat la Serviciul de înmatriculări a autovehiculelor pentru efectuarea formalităților necesare operării transferului dreptului de proprietate).
Cum prin încheierea contractului de vânzare – cumpărare (dovedit cu înscrisul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit” și confirmat prin dispoziția martorului asistent la întocmirea lui), la data de 16.03.2005 a operat transferul dreptului de proprietate asupra autoturismului de la reclamant la pârât, iar potrivit dispozițiilor OUG 195/2002 privind circulația pe domeniile publice, republicată, Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002 și Ordinului M.A.I. nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării și radierii autovehiculului, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, noul proprietar (care a cumpărat) este cel care are obligația să se prezinte pentru înscrierea în evidențele autorității competente a autovehiculelor, în cauză sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă.
Reclamantul justifică și interesul promovării prezentei acțiuni întrucât autoturismul figurând în continuare înregistrat pe numele său are obligația de a achita impozitul aferent (așa cum rezultă și din adresa_/2013 emisă de Direcția taxe și impozite a Municipiului Piatra N.) și în plus nu are deschisă calea realizării dreptului cât timp operarea, în evidențele instituțiilor competente a transferului dreptului de proprietate se face la solicitarea noului proprietar care este pârâtul și nu reclamantul.
De asemenea, în cuprinsul adresei nr._/04.01.2012, Serviciul Public Comunitar Regim permise conducere și înmatriculări a vehiculelor N., după ce precizează că în evidența informatizată a S.P.C.R.P.C.I.V. N., M. I. M. figurează „cu auto marca Dacia 1310, nr. înmatriculare_ din data de 03.02.2003”, menționează că poate efectua radierea sau transcrierea dreptului de proprietate de pe o persoană pe alta „numai în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă, care impune în mod expres radierea din circulație a unui autovehicul, sau care atestă faptul că vehiculul respectiv s-a înstrăinat”.
Pentru considerentele arătate, tribunalul constatând întemeiat recursul, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, urmează a-l admite, a modifica, în totalitate sentința și a admite acțiunea în constatare.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă pârâtul – intimat va fi obligat la 635 lei cheltuieli de judecată (fond și recurs) către reclamantul – recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul M. I.-M., domiciliat în Piatra N., . nr. 55, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3408 din 11.09.2013 a Judecătoriei Piatra-N..
Modifică, în totalitate, sentința recurată, în sensul următor:
Admite acțiunea formulată de reclamantul M. I. M. în contradictoriu cu pârâtul D. B..
Constată că la data de 16.03.2005 a operat transferul dreptului de proprietate de la reclamantul M. I.-M. la pârâtul D. B. cu privire la autoturismul marca Dacia, tipul 1310 TLX, cu nr. de identificare UU1R117L2359952, cu nr. de înmatriculare_, ._.
Obligă intimatul D. B. să plătească recurentului suma de 635 lei cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
B. C. C. M. și E. O. L. R.
Red. C. M.. /14.05.2014;Tehnored. R. L./02.06.2014;Ex.2;Fond T. E.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 456/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 612/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
