Revendicare imobiliară. Decizia nr. 456/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 456/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 2127/321/2008*
Dosar nr._ - revendicare imobiliară -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 456/RC
Ședința publică din data de 25 iunie 2014
Instanța constituită din:
Președinte: V. B. - judecător
C. B. – judecător
D. M. – judecător
D. L. – grefier
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții B. E. – domiciliată în Târgu N., ., ., ., R. E. – domiciliată în Târgu N., ., ., județul N., R. V., R. V. – domiciliați în Iași, ., ., ., B. V. – domiciliat în satul A., . și B. A. – domiciliată în Târgu N., bulevardul Ș. cel M., ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 1689 din data de 17.12.2013, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimații-pârâți L. O., O. D., L. G. și O. P. – domiciliați în ., județul N. și cu intimatul-reclamant P. Ghe. P. – domiciliat în orașul Găiești, .. 66, județul Dâmbovița.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 18.06.2014 și apoi la 25.06.2014 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1689 din 17.12.2013 a Judecătoriei Târgu N., tribunalul constată următoarele:
Reclamantul P. P. a chemat în judecată pe pârâții B. E. și S. G. solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să-i oblige pe pârâți să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5400 m.p teren arabil extravilan A., sola 25, . titlu de proprietate nr._, să se stabilească linia de hotar dintre proprietăți și să fie obligați pârâții la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani.
La termenul de judecată din data de 21.11.2008, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că înțelege să cheme în judecată pe B. V. (zis S.).
La data de 05.12.2008, pârâtul B. V. a depus la dosar un memoriu prin care arată că a fost chemată în judecată mama sa B. E., decedată în urmă cu 7 ani.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul B. V. a arătat că nu este singurul moștenitor al lui B. E., are mai multe surori cărora le-a revenit terenul solicitat de reclamant.
Mama și surorile lui sunt proprietarii acestui teren conform titlului de proprietate nr._ și l-au stăpânit înainte de anul 1961 și din anul 1990, până în prezent.
La termenul de judecată din data de 13.02.2009, s-au introdus în cauză, în calitate de pârâte și B. A., B. E., R. E. și R. V..
Prin întâmpinarea depusă, pârâții au arătat că sunt moștenitorii defunctei B. E., ai suprafeței de 6100 mp. teren situată în pct. „Țarna mare” sola 26, . TP nr._, cu totul altă suprafață decât cea revendicată de reclamant.
Au păstrat vechiul amplasament, având ca vecin în partea de sud pe R. M., care locuiește în casa construită de peste 60 de ani și nu Șoseaua Piatra neamț, care are ca vecin la sud pe P. P..
Învestită cu soluționarea cererii Judecătoria Târgu N., prin sentința civilă nr. 686/18.03.2010 a admis acțiunea civilă pentru revendicare și grănițuire, formulată de reclamantul P. Gh. P., în contradictoriu cu pârâtele B. A., B. E., R. E., R. V. și B. V. și, în consecință:
Au fost obligate pârâtele B. E., R. E. și R. V., să lase reclamantului P. Gh.P., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5400 mp.teren extravilan A., pct.”Țarna M.” tarlaua 25, . în schița anexă la raportul de expertiză, efectuat în cauză de expertul tehnic B. V., de punctele A, 3, 18, 57, A.
S-a stabilit limita de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul delimitat de punctele A – 57, în schița anexă la raportul de expertiză tehnică, efectuat în cauză de expertul tehnic B. V.. Respinge capătul de cerere pentru pretenții, ca nefondat.
Au fost obligate pârâtele B. E., R. E. și R. V. la plata către reclamant a sumei de 1598,5 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul este proprietarul suprafeței de 5400 mp. teren situat în extravilan A., pct. Țarna mare, sola 25, . vecinătățile: N – drum județean, E – S. I., S – drum național Târgu N. – Piatra N. și V – B. E..
Așa cum s-a arătat mai sus, acest teren se învecinează în partea de vest cu B. E., aceasta fiind decedată, moștenitorii acesteia fiind pârâții din prezenta cauză.
Pârâții, în calitate de moștenitori ai defunctei B. E., dețin în același punct „Țarna M.”, suprafața de 6100 mp. teren tarlaua 26 . vecinătățile: N – drum județean, E – P. P. și S și V – P. M..
În urma partajului succesoral, a averii rămase la decesul defunctei B. E., terenul în suprafață de 6100 mp. a revenit pârâtelor R. V., R. E. și B. E..
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea terenului, proprietatea părților, situat în acest punct și pentru a se stabili dacă părțile stăpânesc terenurile conform actelor de proprietate.
Prin expertiza tehnică efectuată, s-a stabilit că terenul proprietatea reclamantului în suprafață de 5400 mp, este delimitat de punctele A, 3, 18, 57, A, în schița anexă, fiind marcat cu culoarea albastră.
La stabilirea amplasamentului acestui teren, s-a stabilit ca punct de referință, limita forței mori cu I. G., conform planului de parcelare, întocmit de primăria comunei A., de la punctul de referință până la terenul reclamantului, distanța fiind de 136,62 m. Până la terenul reclamantului au mai fost puși în posesie alte 8 persoane.
În expertiza tehnică efectuată în cauză, s-a identificat și terenul proprietatea pârâților fiind menționat în schița anexă la raportul de expertiză, cu culoarea verde, acesta fiind delimitat de coordonatele B, A, 16, 15, B.
Acest teren nu se suprapune cu terenul reclamantului, ci se învecinează cu acest teren în partea de vest.
Terenul pârâților este liber pe o lățime de 2,21 m, măsurat în partea de nord, restul terenului pârâților, cu o lățime la stradă de 9,7 m, în partea de nord fiind ocupat de o altă persoană R. I., persoană de la care, pârâții pot să-l revendice.
Susținerea părților că au păstrat vechiul amplasament, având ca vecin în partea de sud pe R. M., nu sunt infirmate de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din raportul de expertiză, rezultă că terenul reclamantului se învecinează în partea de sud cu drumul național iar terenul pârâților se învecinează cu R. M..
Acțiunea în revendicare constituind o cale judiciară de apărare a dreptului de proprietate, este necesar ca în momentul introducerii acțiunii, reclamantul să facă dovada calității de proprietar al terenului revendicat cât și faptul că este ocupat, fără just titlu de către pârât.
Întrucât prin probele administrate în cauză, respectiv din actul de proprietate depus la dosar și din concluziile raportului de expertiză tehnică topocadastrală efectuată în cauză, reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu cât și faptul ocupării abuzive de către pârâți a terenului în litigiu, instanța, în baza art.480 Cod civil, a admis capătul de cerere având ca obiect – revendicare și a obligat pârâtele B. A., R. E. și R. V., să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 5400 mp, teren extravilan A., sola 25, . prezent acest teren fiind stăpânit fără drept de aceste trei pârâte.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect – grănițuire, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.584 Cod civil, orice proprietar, poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa.
Operațiunea de grănițuire, limitează la măsurarea celor două proprietăți vecine, la fixarea liniei despărțitoare și la însemnarea acestei linii prin semne exterioare.
În cauză, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite criteriile de admisibilitate a acțiunii de grănițuire, având în vedere că proprietatea părților se învecinează.
Din concluziile raportului de expertiză, efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că limita de hotar între terenurile părților este pe aliniamentul delimitat de punctele A – 57.
Față de cele reținute, instanța de fond în baza art.584 Cod civil, a admis acest capăt de cerere și în consecință, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele A – 57.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 1000 lei, reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, având în vedere că reclamantul nu a administrat nici o probă în a dovedi pretențiile solicitate, așa cum prevăd dispozițiile art.1169 Cod civil, în baza art.998 Cod civil, a respins acest capăt de cerere, ca nefondat.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs pârâtele B. E., R. E. și R. V., acestea solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare; în subsidiar au solicitat modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant împotriva acestora.
Prin decizia civilă nr. 308/RC/16.03.2011 Tribunalul N. a admis recursul formulat de pârâții B. E., R. E. și R. V., în contradictoriu cu intimații-pârâți B. A. și B. V. și intimatul-reclamant Petrau P., a casat sentința civilă nr.386/18.03.2010 pronunțată de Judecătoria Târgu N. și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că este întemeiată critica recurentelor referitoare la neconvocare lor la întocmirea raportului de expertiză întocmit în cauză de către expertul desemnat.
În cauză, cadrul procesul a fost stabilit la un termen ulterior, după intervenția în cauză chiar a recurentelor, iar din preambulul expertizei întocmite, dar și a completărilor ulterioare, pârâtele recurente nu sunt menționate și nici nu există dovezi ale convocării lor.
Este adevărat că expertul a răspuns la un moment dat unor obiecțiuni ale pârâtelor, însă aceste obiecțiuni nu au epuizat totalitatea aspectelor de fapt și de drept, pe care pârâtele le solicitau a fi lămurite.
Este evidentă vătămarea recurentelor, urmare a neconvocării la întocmirea raportului, dar și urmare a faptului că nu au primit răspuns la toate obiecțiunile formulate, unele dintre acestea fiind esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei.
În aceste condiții, este evident că pârâtelor li s-a încălcat dreptul la apărare, prin neconvocarea la întocmirea raportului și prin neluarea în considerare a tuturor obiecțiunilor formulate. În ipoteza în care s-ar fi răspuns la obiecțiunile formulate, ar fi fost acoperită vătămarea produsă prin neconvocarea la întocmirea raportului, dar acest lucru nu s-a realizat.
Totodată, analizând sentința instanței de fond, tribunalul a reținut că nu rezultă dacă instanța de fond a soluționat cauza de revendicare prin compararea titlurilor părților sau în altă modalitate.
A mai reținut instanța de fond că terenurile părților nu se suprapun, ci se învecinează, aspect care rezultă și din titlurile de proprietate prezentate, atât tarlalele, cât și parcelele fiind notate diferit.
Din considerentele acestei hotărâri, dar și din raportul de expertiză întocmit în cauză, se deduce că ocuparea fără drept s-a produs printr-o deplasare a parcelelor în timp, în prezent amplasamentul nemaifiind de actualitate deoarece terenurile reconstituite nu se mai încadrează în zona respectivă. Pe de altă parte, pârâții susțin că atât reclamantul, cât și moștenitorii defunctei B. E. stăpânesc terenurile, așa cum sunt menționate în titlurile lor de proprietate.
În mod evident, date fiind aceste elemente contradictorii, era necesar ca instanța să procedeze la soluționarea cererii în revendicare, prin compararea titlurilor, urmând a da eficiență celui mai bine caracterizat. În cadrul aceste operațiuni de comparare, instanța trebuia să analizeze documentele care au stat la baza emiterii titlurilor, pentru a determina cu exactitate amplasamentul cuvenit, dacă titlul de proprietate emis a respectat vechiul amplasament, dacă autoarea pârâților sau pârâții au respectat amplasamentul atribuit sau dacă au ocupat un alt amplasament decât cel atribuit, respectiv cel cuvenit reclamantului. Așadar, trebuie analizate atât aspecte de drept, respectiv calitatea de proprietar a părților cu privire la terenul atribuit prin titlu de proprietate pe amplasamentul cuvenit, dar și aspecte de fapt referitoare la posesia de fapt, respectiv dacă părțile stăpânesc terenurile din titlu în limita amplasamentului atribuit sau dacă au ocupat alte proprietăți.
După determinarea terenurilor pe amplasamentul cuvenit, care este de regulă vechiul amplasament existent înainte de preluarea de către stat, se poate contura și soluția cererii în grănițuire, știut fiind faptul că grănițuirea proprietăților se face de regulă după vechile semne de hotar atunci când este posibil.
În mod evident, pentru a lămuri aceste aspecte, este necesară o expertiză de specialitate, care nu este admisibilă în recurs.
Astfel având în vedere vătămarea produsă recurentelor prin neconvocarea de către expert la întocmirea raportului de expertiză, dar și necesitatea întocmirii unei expertize topocadastrale, Tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 3 ultima teză, a admis recursul pârâtelor, a casat sentința recurată și a trimis cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pe rolul judecătoriei Târgu N. s-a înregistrat sub nr._, după casare și trimiterea spre rejudecare, cererea având ca obiect revendicare, grănițuire și obligarea la plata daunelor în cuantum de 1000 lei, cerere formulată de reclamantul P. P. în contradictoriu cu pârâții B. V., B. A., B. E., R. E., R. V. și R. V..
Ultima precizare a acțiunii s-a formulat la data de 13.11.2013, când pârâta R. V. a depus la dosar contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.08.1992, față de care, reclamantul a înțeles să se judece și cu R. V..
În rejudecare, instanța a dispus completarea probatoriului cu noi expertize topometrice, efectuate de experți T. E. C. ( fl. 60-66, 85-87 ds. vol. I), N. F. ( expert parte, fl.70-72 ds. vol. I) și V. I.( fl.33-35, 44 ds. vol. II) și înscrisuri noi depuse de pârâți și documentații care au stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate.
Prin sentința civilă nr. 1689/17.12.2013 Judecătoria Târgu N. a admis acțiunea civilă pentru revendicare și grănițuire, formulată de reclamantul P. GH. P., în contradictoriu cu pârâtele B. A., B. E., R. E., R. V. și R. V. și B. V..
Astfel, au fost obligați pârâții, B. V., B. A., B. E., R. E., R. V. și R. V. să lase reclamantului P. Gh. P., în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3125 m.p. teren extravilan A., pct.”Țarna M.” tarlaua 25, . în schița anexă la raportul de expertiză, efectuat în cauză de expertul V. I., determinați pe schița anexă la raportul de expertiză de punctele: B-C-3-_-5-B și marcați prin culoare galbenă.
S-a stabilit limita de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul delimitat de punctele B– F, în schița anexă la raportul de expertiză tehnică.
S-a respins capătul de cerere pentru pretenții, ca nefondat.
Totodată, s-a respins acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții L. O., L. G., O. D. și O. P., ca tardiv formulată.
Au fost obligați pârâții B. V., B. A., B. E., R. E., R. V. și R. V. la plata către reclamantul P. Gh. P. a sumei de 5365 lei, cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul P. P. să plătească pârâților L. O., L. G., O. D. și O. P., suma de 1200 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare este o acțiune reală și petitorie în care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea bunului de la posesorul neproprietar, fiind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate și presupunând datorită acestei caracteristici, prin raportare la dispozițiile art. 1169 cod civil și 129 Cod procedură civilă, dovada dreptului de proprietate a celui ce o formulează.
Pentru atenuare dificultăților legate de proba dreptului de proprietate practica judiciară a stabilit că, în cazul în care, atât reclamantul cât și pârâtul au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, titluri ce provin de la autori diferiți, instanța este obligată să le cerceteze și să pronunțe hotărârea în favoarea acelei părți care a dobândit bunul de la autorul al cărui drept este mai preferabil.
Astfel reclamantul P. Gh. P. este proprietarul suprafeței de 5400 mp. teren arabil situat în extravilan .. N., sola 25 . vecinii la N- drum județean, E- S. I., S- Drum Național, V- B. E., teren înscris în TP. nr. 5/1272/14.03.1995 emis pe numele reclamantului.
La baza emiterii acestui titlu a stat registrul agricol din anul 1962 vol.3/51, (54 ari Țarna M.), testamentul autentificat sub nr. 278/229/29.04.1955 prin care P. I. G. testează fiului său, reclamantului, suprafața de 5370 mp. ( fl.104-ds. fond) cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 164/07.03.1991( 54 ari Țarna M.) și hotărârea comisiei județene nr. 310/10.03.1995.
Pe de altă parte, pârâții, în calitate de moștenitori ai defunctei B. E., dețin în proprietate suprafața de 6100 mp teren arabil situat în extravilan .. N., sola 26 . vecinii la N- DJ 155D, E- P. P., S- R. M., V- R. M., pct. „Țarna M.”, teren înscris în TP. nr. 5/24/22.01.1996 pe numele B. E..
La baza emiterii acestui titlu a stat registrul agricol din anul 1962 vol.2/64, (54 ari Țarna M.) cererea de reconstituire a dreptului de proprietate nr. 396/16-17.03.1991 (54 ari Țarna M.) și hotărârea comisiei județene nr. 415/12.01.1996. prin care se validează suprafața de 6100 mp în loc de 5400 cu cât figura în rol și cât a solicitat B. E..
În toate cele 4 rapoarte de expertiză efectuate în cauză s-a concluzionat că pârâții nu dețin suprafața de 6100 mp. conform planului parcelar.
Instanța de fond a apreciat raportul de expertiză efectuat de expert V. I., ca fiind mai argumentat, deoarece s-a avut în vedere, procesul verbal de punere în posesie pentru sola Țarna M., planul parcelar al solei Țarna M., precum și titlurile de proprietate cuprinse în suprafața de 6,50 ha.( fl. 34-36, 44 ds rejud).
Pentru întocmirea titlurilor de proprietate în primul rând se efectuează măsurătoarea întregii tarlale, după care se întocmește planul parcelar pe proprietari, se face punerea în posesie iar în final se întocmesc titlurile de proprietate.
Referitor la planul parcelar al solei Țarna M., întocmit de Comisia Locală A. pentru aplicarea Legii 18/1991 în vederea emiterii titlurilor de proprietate și care a stat la baza întocmirii titlurilor, cu toate că nu s-au respectat direcțiile pe lungime de către proprietari, este baza tehnică ce a stat la baza întocmirii titlurilor de proprietatea, motiv pentru care trebuie ținut cont de acest plan parcelar.
Potrivit titlul de proprietate nr. 5/1272/14.03.1995, întocmit în baza planului parcelar ce a stat la baza punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate, reclamantul P. Gh. P. este proprietarul suprafeței de 5400 m.p., situată în sola 25, . vecinătățile: la N - drumul județean 155 D, la E -S. N. Gh. I., la S - Drumul național, la V - B. E., suprafață determinată pe planul de amplasament anexă la raportul de expertiză de punctele: B-C-D-E-F-D.
Din suprafața totală de 5400 m.p. a reclamantului, pârâții ocupă 3125 m.p. determinați pe schița anexă la raportul de expertiză de punctele: B-C-3-_-5-B și marcați prin culoare galbenă. Instanța de fond a avut în vedere planul parcelar al solei Țarna M. ce a stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, hotarul de pe latura vestică a suprafeței de 5400 m.p. a reclamantului, respectiv hotarul cu pârâții - moșt. def. B. E., este determinat de linia formată de punctele B-F.
Totodată, instanța a avut în vedere situația reală în teren, din suprafața totală de 5400 m.p. a reclamantului, pârâții ocupă 3125 m.p. determinați pe schița anexă la raportul de expertiză de punctele: B-C-3-_-5-B și marcați prin culoare galbenă, iar numiții L. O. și O. D. ocupă 2275 m.p. determinați pe amplasament anexă la raportul de expertiză de punctele: 3-4-D-E-F-5-_-3 și marcați prin hașură oblică albastră.
Potrivit titlul de proprietate nr. 5/24/22.01.1996, întocmit în baza planului parcelar ce a stat la baza punerii în posesie și a emiterii titlului de proprietate, moșt. defunctei B. Gh. E. sunt proprietarii suprafeței de 6100 m.p., situată în sola 26, . vecinătățile: la N - drumul județean 155 D, la E - P. P., la S - R. M., la V - R. M., suprafață determinată pe planul de amplasament anexă la raportul de expertiză de punctele: A-B-F-G.
Din suprafața totală de 6100 m.p, a pârâților, numitul R. I. ocupă 2096 m.p. determinați pe planul de amplasament anexă la raportul de expertiză de punctele: A-101-102-6-A și marcați prin hașură oblică neagră.
Potrivit titlurilor de proprietate cu numerele_ - P. Gh. P. și_ -B. E., suprafețele de 5400 m.p, respectiv 6100 m.p. terenuri în litigiu nu se suprapun.
Comparând titlurile între ele, instanța de fond a constatat că titlul de proprietate al reclamantului datează din 14.03.1995 iar al pârâților din 22.01.1996. Cum cele două suprafețe de teren nu se suprapun, s-a constatat că pârâții nu au respectat vechiul amplasament al suprafeței de 6100 mp înscriși în titlul de proprietate nr._, cu care au fost puși în posesie pârâții.
Pârâții au invocat, în apărare pe cale de excepție, dobândirea dreptului de proprietate pentru suprafața ocupat ca urmare a prescripției achizitive.
Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a proprietății sau a altor drepturi reale cu privire la un lucru, prin posedarea neîntrerupta a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.
Uzucapiunea poate fi invocata atât pe cale de acțiune, cât si pe cale de excepție, iar în acest din urma caz are ca efect paralizarea acțiunii în revendicare.
În cazul uzucapiunii de lunga durata, reglementata de art. 1890 Cod civil, pentru a se ajunge la dobândirea proprietății este necesar ca posesorul să îndeplinească următoarele condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică 30 de ani și posesia să fie utilă, neafectată de niciun viciu.
Cum pârâții stăpânesc terenul reclamantului de la data emiterii titlului de proprietate al autoarei lor, respectiv 22.01.1996 iar acțiunea în revendicare a fost promovată de reclamant la data de 11.07.2008, se constată că pârâții nu au posedat terenul reclamantului 30 de ani pentru a putea paraliza acțiunea în revendicare.
Față de cele reținute instanța de fond a constatat că acțiunea în revendicare este fondată, motiv pentru care au fost obligați pârâții să lase lăsa în liniștită posesie reclamantului, suprafața de 3125 m.p. determinați pe schița anexă la raportul de expertiză de punctele: B-C-3-_-5-B și marcați prin culoare galbenă.
Referitor la capătul de cerere privind grănițuirea instanța de fond a avut în vedere, în acest sens dispozițiile art. 584 Cod civil, potrivit cărora orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa; cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Operațiunea de grănițuire, se limitează la măsurarea celor două proprietăți vecine, la fixarea liniei despărțitoare și la însemnarea acestei linii prin semne exterioare.
În cauză, instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite criteriile de admisibilitate a acțiunii de grănițuire, având în vedere că proprietatea părților se învecinează.
Din concluziile raportului de expertiză, efectuat în cauză, instanța de fond a reținut că limita de hotar între terenurile părților este pe aliniamentul delimitat de punctele B– F.
Față de cele reținute, în baza art.584 Cod civil, s-a admis acest capăt de cerere și în consecință, s-a stabilit linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele B – F.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei, reprezentând daune pentru lipsa de folosință a terenului pe ultimii 3 ani, având în vedere că reclamantul nu a administrat nici o probă în a dovedi pretențiile solicitate, așa cum prevăd dispozițiile art.1169 Cod civil, în baza art.998 Cod civil, instanța a respins acest capăt de cerere, ca nefondat.
Totodată, s-a mai reținut că, prin încheierea de ședință din data de 13.06.2013 s-a admis excepția tardivității modificării cererii de chemare în judecată privind pe pârâții L. O., L. G., O. D. și O. P..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, pârâții R. V., R. V., B. A., B. V., B. E. și R. E. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în cauză s-au efectuat mai multe expertize topometrice și în ciuda contradictorialității celor reținute de experți și expertul recurenților parte, instanța în mod neîntemeiat, apreciind greșit probele dosarului i-a obligat prin sentința instanței de fond să-i lase reclamantului în deplină proprietate-și liniștită posesie suprafața de 3125 mp, teren extravilan în satul A., punctul Târna M. cu vecinătățile corespunzătoare, urmare însușirii raportului de expertiză întocmit de expertul V. I., după care s-a făcut și stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile lor, propuse de același expert.
Arată recurenții că au moștenit de la autoarea lor defuncta B. E., conform titlului de proprietate mai sus menționat, mai multe suprafețe de teren, atât intravilan și extravilan, printre care și această suprafață de 6100 mp teren extravilan, identificată la acea dată și trecută în aceiași punct „Târna M.”, dar la sola 26 .>
De asemenea, au mai arătat că pârâții R. V. și R. V. au cumpărat cu act notarial de la mama lor B. E., suprafața de 1166 mp, la data de 22.01.1996, teren care face parte din aceeași parcelă de 6100 mp și ulterior eliberării titlului de proprietate al reclamantului și al pârâților, la punerea în posesie, au susținut că, cei cărora li s-a eliberat titlu de proprietate în aceeași zonă și și-au construit imobile, case de vacanță, nu au mai respectat sub nici o formă, direcția pe lungime a tuturor acestor terenuri, cu vecinătățile corespunzătoare, ci s-au respectat doar suprafețele înscrise în titlul de proprietate.
Instanța de fond nu a avut în vedere că expertul V. I., a opinat în mod greșit asupra situațiilor din teren, asupra vecinătăților părților din proces.
Astfel măsurătoarea s-a făcut în realitate pe o suprafață de 6 ha și a avut ca punct de reper - Moara de pornire și punct terminus vecinătatea familiei L. C., nu a avut în vedere faptul că, odată eliberate titlurile de proprietate, fiecare din noii proprietari puși în posesie și-au schimbat pe direcția de lungime amplasamentul și și-au construit imobile, nerespectând așa cum au mai precizat distanțele și vecinătățile care nu se mai regăsesc și nici nu mai coincid sub nicio formă în nici un fel cu cele arătate de reclamant.
Mai mult expertul-parte și experta desemnată în cauză T. E., au arătat că, începând de la gardul de la M., în urma efectuării măsurătorilor, planul parcelat nu a fost respectai ca direcție de lungime, dar s-a respectat suprafața cu care aceștia au fost puși în posesie.
Pe baza acestor măsurători și conform vecinătăților, s-a arătat că la Vest și la Est, pârâții ar deține o suprafață în plus de 966 m.p, iar diferența de 4922 m.p, revendicată de același reclamant, este îngrădită și folosită de către numiții L. O. și O. D..
Cât privește acesta suprafață de 966 mp, pe care expertul parte și expertul T. E., arată recurenții că, în realitate acesta suprafață există și ea se află pe o lățime de 2 m și pe o lungime de 500 m, între cei doi vecini mai sus arătați și care a fost ocupată în mod greșit de cel care arendează suprafețe de teren din zonă.
În același mod defectuos, raportul de expertiză întocmit de expert V. I., nu a avut în vedere situația actuală, respectiv planul parcelar din prezent, care sa reflecte poziționarea și posesia efectivă a noilor proprietăți cu suprafețele pe care proprietarii le au, pe aceasta direcție de lungime a suprafeței pe care s-a făcut măsurătoarea care privește și suprafețele lor, ale părților din dosar.
Intimații, P. P., L. O., L. Gabiriela, O. D. și O. P. au depus întâmpinare prin care au solicitat în esență respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat, Tribunalul constată în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă că motivele concrete formulate de către recurenți se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Tribunalul analizând sentința recurată din perspectiva criticilor formulate, a probatoriului administrat și a temeiurilor de drept va reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce preced:
Prin sentința civilă criticată s-a admis acțiunea în revendicare și grănițuire astfel cum, a fost precizată de reclamantul P. P. și au fost obligați pârâții să-i lase acestuia în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 3125 m.p teren extravilan A. punctul „Țarna M.”, tarlaua 25, . totodată stabilită linia de hotar conform concluziilor ce rezultă din raportul de expertiză topo efectuat în cauză de inginer V. I. (filele 33-36,44 dosar rejudecare fond).
Recurenții-pârâți au susținut în calea de atac reținerea greșită a concluziilor acestui raport de expertiză tehnică pe considerentul că acest raport nu ar avea în vedere planul parcelar actual pentru terenurile din punctul „Țarna M.” și nici nu ar respecta modul în care părțile stăpânesc efectiv terenurile restituite în proprietate în această zonă, astfel că pe aceste considerente ar fi trebuit reținute în cauză concluziile expertizei întocmite de către expertul T. C..
Or, pentru clarificarea situației litigioase din cauza de față asupra cărora atât reclamantul cât și autoarea pârâților B. E. dețin titluri de proprietate emise în baza Legii nr. 18/1991 republicată cu modificările ulterioare, trebuie plecat de la reglementările speciale conținute de legislația în această materie.
În acest sens dispozițiile art. 14 alin. 1 și 2 din lege prevăd că „terenurile CAP situate în extravilanul localităților devin proprietatea cooperatorilor sau după caz a moștenitorilor acestora corespunzător suprafețelor aduse sau preluate în orice mod în patrimoniul CAP.
Atribuirea efectivă a terenurilor se face în zona colinară, de regulă, pe vechile amplasamente, iar în zonele de câmpie pe sole stabilite de comisie și nu neapărat pe vechile amplasamente ale proprietății în cadrul perimetrelor actuale ale CAP”.
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, în mod corect la stabilirea limitelor proprietăților părților în litigiu expertul V. I. a plecat de la planul parcelar întocmit de comisia locală de aplicare a legii nr. 18/1991, plan parcelar care a stat și la baza emiterii titlurilor de proprietate, acesta constituind singurul document cu valoare juridică legală în raport de care se poate determina în ce măsură părțile în litigiu dețin sau nu terenurile proprietatea lor cu respectarea celor menționate în titlurile de proprietate ale fiecărora dintre aceștia, titluri ce au la bază tocmai acest plan parcelar.
Raportat la acest plan parcelar al solei „Țarna M.” s-a concluzionat neechivoc că reclamantul este proprietarul suprafeței de 5400 m.p situat în sola 25 . pe schița anexă a acestui raport între punctele B,C,D, E,F,D, teren din care pârâții-recurenți ocupă o suprafață de 3125 m.p determinați pe aceiași schiță anexă între punctele B,C,3,107,224,199,5,B delimitată prin culoare galbenă pe respectiva schiță, în aceste condiții linia de hotar dintre proprietatea reclamantului și a pârâților moștenitori ai defunctei B. E. fiind reprezentată de aliniamentul B,F, din același raport de expertiză.
Diferența de 2275 m.p revendicați de reclamant s-a concluzionat că se regăsește la numiții L. O. și Oltinau D., cu privire la care reclamantul și-a modificat acțiunea, modificare ce a fost apreciată ca tardiv depusă în condițiile art. 132 Cod procedură civilă fiind respinsă pe acest considerent, astfel că aceștia din urmă nu au avut interesul de a formula recurs în cauză.
Cât privește expertiza întocmită de expert T. C. aceasta în mod corect nu a fost avută în vedere de instanța de fond în cauza de față, în condițiile în care însăși experta precizează că la delimitarea terenului revendicat de reclamant nu a avut în vedere planul parcelar din sola „Țarna M.”, ci vechiul amplasament al proprietății defunctei B. E., precum și împrejurarea că niciunul din proprietarii din respectiva solă nu ar stăpâni la momentul actual terenurile conform acestui plan parcelar.
Or, așa după cum s-a arătat anterior, reconstituirea dreptului de proprietate în extravilan s-a realizat pe sole, vechiul amplasament al proprietății neconstituind criteriul ce a stat la baza întocmirii respectivului plan parcelar pe de o parte, iar pe de altă parte nu se poate vorbi despre o stabilire exactă a vechiului amplasament pentru proprietatea B., în condițiile în care la reconstituirea dreptului de proprietate pentru aceasta din urmă a fost avută în vedere evidența de rol agricol din anul 1962, unde cea în cauză figura înscrisă în vol. II/64 cu suprafața de 54 de ari în punctul Țarna M., în titlul de proprietate fiindu-i înscrisă în cel din urmă, pe acest amplasament o suprafață mai mare de 6100 m.p.
De asemenea, împrejurarea că proprietarii din sola Țarna M. nu au respectat acest plan parcelar nu justifică înlăturarea acestui document, întrucât tocmai aceasta a fost și cauza ce a determinat ca reclamantul P. P. să nu poată stăpâni terenul de 5400 m.p asupra căruia a obținut restituirea titlului de proprietate conform titlului de proprietate nr._ .
Față de considerentele ce preced, Tribunalul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B. E., R. E., R. V., B. V., B. A., și R. V. împotriva sentinței civile nr. 1689 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N..
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții să plătească intimatului P. Gh. P. suma de 900 lei, intimatului L. O. și L. G. suma de 1.600 lei și intimaților O. D. și O. P. suma de 1000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții B. E., domiciliată în Târgu N., ., ., ., județul N., R. E., domiciliată în Târgu N., ., ., județul N., R. V., R. V., domiciliați în Iași, ., ., ., B. V., domiciliat în satul A., . și B. A., domiciliată în Târgu N., bulevardul Ș. cel M., ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 1689 din 17 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimații-pârâți L. O., O. D., L. G. și O. P. – domiciliați în ., județul N. și cu intimatul-reclamant P. Ghe. P. – domiciliat în orașul Găiești, .. 66, județul Dâmbovița.
Obligă recurenții să plătească intimatului P. Gh. P. suma de 900 lei, intimatului L. O. și L. G. suma de 1.600 lei și intimaților O. D. și O. P. suma de 1000 lei – cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2014.
Președinte,Judecători,Grefier,
V. BaciuCristian B. D. L.
D. M.
Red. C. B./01.07.2014
Tehnored/D.L./07.07.2014
Fond/M.L. C.
Ex. 2
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 539/2014. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 234/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
