Pretenţii. Decizia nr. 644/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 644/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 1297/291/2011**
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 644/RC
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. T., domiciliată în Iași, ., nr. 5C, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1540 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Stațiunea de C. - Dezvoltare Agricolă Secuieni, cu sediul în comuna Secuieni, ., județul N., și intimata-reclamantă B. M. C., domiciliată în Iași, ., nr. 5C, ., ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic I. M. pentru intimata-pârâtă Stațiunea de C. - Dezvoltare Agricolă Secuieni, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurenta-reclamantă a depus la dosar taxă judiciară de timbru de 408 lei și timbru judiciar de 3 lei.
Instanța constată că s-a depus la dosar taxa de timbru
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul consilier juridic I. M., pentru intimata-pârâtă Stațiunea de C. - Dezvoltare Agricolă Secuieni, solicită respingerea recursului ca nefondat și neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1540 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1540 din 25.06.2013 Judecătoria R. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. N. și continuată de moștenitorii C. T. și B. M. C. în contradictoriu cu pârâta S.C.D.A. Secuieni – N. și a fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 2031,62 lei, reprezentând despăgubiri corespunzătoare anului 2010 actualizate la data plății efective pentru suprafața de 5,64 ha teren arabil și a sumei de 550 lei cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 5960 din 27.04.2007 (fila 7) s-a validat hotărârea Comisiei locale Trifești și s-a reconstituit în favoarea reclamantului un drept de proprietate asupra suprafeței de 5,46 ha teren. S-a procedat la punerea în posesie a reclamantului în tarlaua 87, . un proces verbal cu nr. 2710 din 27.06.2007 (fila 9). Prin Hotărârea nr. 6523 din 5.11.2007, Comisia Județeană N. a stabilit amplasamentul suprafeței de 5,46 ha ( fila 10 ). Terenul se afla în administrarea SCDA Secuieni pe . sentința civilă nr. 177/21.01.2009 a Judecătoriei R., irevocabilă prin decizia civilă 1360/RC /19.11.2009, a fost obligată pârâta SCDA Secuieni la predarea acestei suprafețe către comisia locală de fond funciar deoarece pârâta nu s-a conformat, reclamantul, lipsit de posibilitatea exercitării dreptului de proprietate a formulat prezenta cerere.
Față de situația de fapt, instanța de fond a reținut incidența dispozițiilor art. 998 Cod civil, potrivit cărora: „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara.”
De aceea, în considerarea celor menționate, văzând atitudinea culpabilă a pârâtei care a cauzat un prejudiciu celeilalte părți, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.
Astfel, sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unei obligații legale, existența unui prejudiciu patrimonial suferit de reclamant, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția pârâtului prezumată conform art. 1082 Cod civil, atât timp cât acesta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere. Cu privire la perioada pentru care se acordă aceste despăgubiri, instanța de fond a considerat că aceasta este cea aferentă anului 2010, deoarece abia la data de 19.11.2009 a rămas definitivă decizia de restituire, și că până în acel moment terenul solicitat se afla în domeniul public al statului și nu putea fi folosit de reclamanți.
Cu privire la suma solicitată, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize în cauză, care a stabilit că pentru anul 209 – 2010 profitul actualizat în lei este de 2031,62 lei. Reclamanții au formulat obiecțiuni cu privire la modalitatea de calcul și metodele folosite, însă expertul a răspuns la aceste obiecțiuni și și-a menținut punctul de vedere.
Astfel, în aceste condiții, pentru considerentele expuse, instanța de fond a admis în parte acțiunea și în baza art. 998, 999 cod civil a obligat-o pe pârâtă la despăgubiri către reclamanți. Conform art. 274 Cod procedură civilă, prima instanță a obligat-o pe pârâtă și la cheltuieli de judecată către reclamanți.
Reclamanta C. T. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că în rejudecarea cauzei instanța de fond nu a respectat decizia de casare nr. 102/ROCOM/26.03.2012 a Tribunalului N. Secția a II-a Comercială de C. Administrativ și Fiscal, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize în vederea stabilirii cuantumului despăgubirilor, ci a stabilit valoarea prejudiciului la suma indicată de pârâtă, respectiv 2031,62 lei, așa cum rezultă din adresa nr.456/20.02.2013 înaintată de aceasta expertului.
Susține că această sumă nu acoperă integral prejudiciul cauzat prin ocuparea abuzivă a terenului, în condițiile în care pentru 1 ha teren se acordă arendă în sumă de 1000 lei, iar pentru 5,46 ha valoarea despăgubirilor este de 5460 lei. Cu privire la perioada pentru care s-a apreciat că i se cuvin despăgubiri, arată că aceasta este cuprinsă între anul 2007 – când a fost emisă hotărârea comisiei județene nr. 5980/27.04.2007 prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate – și anul 2010, și nu de la data pronunțării deciziei civile nr. 1360/RC/19.11.2009 a Tribunalului N..
Intimata Stațiunea de C. - Dezvoltare Agricolă Secuieni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând în motivare că suma de 2031,62 lei reprezintă profitul constatat de expert pe baza normelor tehnologice aplicate pe teren, iar arenda plătită pentru anul 2010 a fost de 300 lei/ha, și nu de 1000 lei și că protocolul de predare primire a suprafeței de 546 ha s-a făcut la data de 14.04.2011, și nu în anul 2007.
Mai arată că, în conformitate cu prevederile art. 21 din Constituția României și ale art. 53 din Legea nr. 18/1991, cât și ale art. 3 din hotărârea comisiei județene nr. 6523/05.11.2007, SCDA Secuieni a avut dreptul să se adreseze cu plângere instanței, plângere care, în baza art. 57 din Legea nr. 18/1991, a suspendat executarea până la rămânerea definitivă a sentinței civile nr. 177/2009 a Judecătoriei R..
Ca practică judecătorească a anexat în xerocopie decizia civilă nr. 3333/09.11.2012 a Judecătoriei R., din care arată că rezultă pertinența despăgubirilor stabilite prin expertize de specialitate, la nivelul mediu de 300/ha, pentru anul 2010.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și o va respinge pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Prin Hotărârile Comisiei Județene nr. 5960/27.04.2007 și nr. 6523/05.11.2007 s-a stabilit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5,46 ha în favoarea recurentei, precum și amplasamentul acestei suprafețe pe terenul administrat de intimata S.C.D.A. Secuieni. Hotărârea nr. 6523/05.11.2007 a fost atacată cu plângere în instanță de intimata SCDA Secuieni, cauza fiind soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 1360/RC/19.11.2009 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ .
În recursul de față s-a invocat ocuparea abuzivă a terenului începând cu anul emiterii hotărârii comisiei județene mai sus menționate, argumentând că de la data emiterii acestuia s-a născut dreptul său de proprietate.
Tribunalul constată că această susținere nu este fondată, deoarece, la rândul său, intimata are dreptul de a contesta hotărârea comisiei județene conform prevederilor art. 53 din Legea nr. 18/1991 republicată, drept consacrat prin art. 21 alin. 1, 2 din Constituția României, potrivit căruia orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor sale, iar exercitarea acestui drept nu poate fi îngrădită de lege.
Împrejurarea că plângerea intimatei a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1360/RC/19.11.2009 nu atrage un caracter ilicit al demersului juridic, așa cum este definit de prevederile art. 998 și următ. Cod procedură civilă, astfel că, lipsind unul din elementele răspunderii delictuale, nu se poate reține în culpa intimatei răspunderea delictuală pentru intervalul 2007-2009.
Însă, în ceea ce privește perioada ulterioară pronunțării deciziei civile anterior menționată, tribunalul constată că lipsa de folosință a terenului este rezultatul faptei ilicite a intimatei care nu a executat de îndată această hotărâre.
Fapta ilicită astfel săvârșită a cauzat un prejudiciu în cuantumul corect reținut de instanța de fond, respectiv 2031,62 lei, așa cum a fost determinat de expertiza efectuată în cauză prin raportare la profitul obținut în urma deducerilor cheltuielilor aferente exploatării agricole a terenului. Recurenta nu a făcut dovada că terenuri similare au fost arendate de intimată la prețul de 1000 lei/ha, iar suma stabilită de expert cu titlu de despăgubiri nu a fost indicată de intimată, ci identificată conform prevederilor legale în vigoare menționate în respectiva expertiză.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul promovat de reclamanta C. T. (moștenitoare a reclamantului decedat C. N.), domiciliată în Iași, ., nr. 5C, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 1540 din 25.06.2013 pronunțată de Judecătoria R. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Stațiunea de C. - Dezvoltare Agricolă Secuieni, cu sediul în comuna Secuieni, ., județul N., și intimata-reclamantă B. M. C., domiciliată în Iași, ., nr. 5C, ., ., ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A.-M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. D.S. – 27.11.2014
Tehnored. C.A. – 09.12.2014
2 ex.
Fond: G. T.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Succesiune. Decizia nr. 690/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
