Acţiune posesorie. Decizia nr. 350/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 350/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-04-2012 în dosarul nr. 350/RC
Dosar nr._ acțiune posesorie
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 24.04.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 350/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINE | - C. M. | - președinte secție |
- O. E. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta CN CF C. SA prin S. regională C. F. Iași, cu sediul în Iași, Piața Gării nr. 1, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 1003 din data de 14.06.2011 pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul-pârât D. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune posesorie;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- recurenta-reclamantă Compania Națională C. F. C. – S. R. CF Iași nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 282 lei, pentru fond și în sumă de 156,25 lei, pentru recurs și timbru judiciar în valoare de 5 lei, deși a fost citată cu această mențiune.
Tribunalul invocă, din oficiu, excepția nelegalei timbrări a recursului declarat de recurenta-reclamantă CN CF C. SA prin S. regională C. F. Iași și rămâne în pronunțare pe excepție.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1003 pronunțată la data de 14.06.2011 de Judecătoria B. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Compania Națională de C. F. „C.” SA Iași în contradictoriu cu pârâtul D. I., ca neîntemeiată. A fost respins ca neîntemeiat și petitul accesoriu privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că reclamanta Compania Națională de C. ferate,,C.” SA –S. Regionala de C. F. Iași a solicitat, în baza art. 674 ș.urm. Cod de procedură civilă obligarea pârâtului să lase în liniștită posesie și pașnică folosință suprafața de 1706,02 mp teren situată în zona Căilor F., partea stângă, pe linia Bacău – B. de la Km76+104 la Km.77+190, eliberând terenul și aducându-l în starea inițială și să plătească suma de 130,69 lei, cu titlu de contravaloare lipsă de folosință, sumă care va fi calculată în continuare până la data plății efective.
În motivare a învederat că pârâtul a încălcat zona C. pe linia Bacău –B., pe distanța și partea indicată, prin amplasarea unui gard la o distanță de 7,30 m față de axul liniei CF, limita terenului CF pe această distanță fiind de 27m fată de axul CF, încălcându-se terenul CF cu suprafața de 1706,02 mp, situație rezultată din verificările topo-cadastrale și analiza planurilor de situație a zonei. A susținut reclamanta că are calitatea de proprietar al terenului litigios, calitate recunoscută și de Primăria T. prin procesul verbal de vecinătate încheiat.
Pârâtul prin întâmpinare s-a opus admiterii acțiunii, arătând că folosește pentru pășunat zona de împrumut C.- terenul in litigiu –de peste 60 de ani, figurând în rolul său agricol, cu plata impozitului aferent. A opus reclamantului calitatea de proprietar al fondului litigios, dovedită cu contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._ .
Analizând probatoriul administrat, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea, întrucât potrivit contractului de concesiune MM/224/2002 încheiat între Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței și Compania Națională de C. F. ,,C.” – SA, reclamanta are calitatea de concesionar al terenului în litigiu. În drept, potrivit art. 674 al. 1 Cod de procedură civilă, una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii în complângere sau în reintegrare este să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, condiție care în speță nu a fost dovedită ca îndeplinită, considerent pentru care primul petit a fost respins ca neîntemeiat. Celelalte capete de cerere - accesorii față de primul petit au urmat soarta acestuia, considerându-se a nu se impune analiza lor distinctă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta CN CF „C." SA prin S. R. CF Iași, solicitând admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Acțiunea a fost respinsă pe motiv că una din condițiile de admisibilitate ale acțiunii posesorii nu este îndeplinită și că pârâtul dovedește calitatea de proprietar prin contract de vânzare cumpărare nr._, însă acest aspect nu s-a pus în discuția părților, contractul invocat de pârât și întâmpinarea nefiindu-i comunicate reclamantei spre a-și formula apărări.
Mai mult, la expertiza topo efectuată, pârâtul a participat fără a prezenta expertului contractul de vânzare-cumpărare, neverificându-se dacă terenul în litigiu este obținut de pârât prin contractul invocat.
Consideră că sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate a acțiunii. P. nota de constatare din 30.06.2008 s-a constatat încălcarea terenului C. de către zece persoane ce au proprietăți vecine cu zona C., și împotriva cărora au formulat acțiuni posesorii la aceeași dată. Acțiunile posesorii împotriva a șase din cele zece persoane au fost admise de Judecătoria B., hotărârile rămânând irevocabile, fără a se pune problema neîndeplinirii vreunei condiții de admisibilitate a acțiunii, astfel că recurenta a solicitat admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii. În drept, a invocat dispozițiile art. 998, 999 cod civil și ale art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.
În dovedire, a depus în copie nota de constatare din 30.06.2008, sentințele civile nr. 1728/12.11.2010, nr. 1160/25.08.2010, nr. 1683/9.11.2010, nr. 342/22.02.2011, nr. 115/24.01.2011 și nr. 569/28.03.2011 ale Judecătoriei B. prin care s-au admis acțiunile posesorii împotriva vecinilor pârâtului, extras plan de situație . class="Caracter0"> Intimatul-pârât nu s-a prezentat în instanță însă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, arătând, în esență, că din anul 1951, de la finalizarea construcției căii ferate nu a existat niciun semn de hotar, nicio bornă de marcare a limitelor de zonă a căii ferate. În aceste condiții, nu se știe cu exactitate care este suprafața de teren în proprietatea C. Regionala Iași pentru care este acuzat că a tulburat posesia.
După terminarea lucrărilor la calea ferată Bacău-B. au rămas în șantier așa-numitele gropi de împrumut, pe care printr-un acord verbal cu beneficiarii căii ferate, gospodarii interesați au fost lăsați să le niveleze, asaneze și însămânțeze cu iarbă, redându-le circuitului agricol necesar pășunatului. Fiecare riveran a întreținut în bună stare și gospodărit aceste suprafețe, protejând și proprietățile particulare cu garduri provizorii pentru a evita depozitarea de gunoaie menajere. Intimatul a arătat că a realizat încă din anul 1951 un gard din pari și rețea din sârmă ghimpată de-a lungul drumului spre proprietatea sa.
Intimatul a depus în copie contract de vânzare cumpărare nr. 2364/1000/27.11.1957, adresa nr. 1174/P/2007 din 20.05.2008 emisă de P. de pe lângă Judecătoria B., un memoriu adresat de proprietarii riverani reprezentanților recurentei, contractul de închiriere nr. 2.4./2125-2008 înregistrat la CN Codul familiei C. S.A. S.R.C.F Iași sub nr. 336/26.03.2008, legitimație de veteran de război și brevetul de acordare a Medaliei "C. Comemorativă a celui de-al doilea război mondial 1941-1945".
P. încheierea de ședință redactată pentru termenul din 28.02.2012, s-a rectificat obligația de plată stabilită în sarcina recurentei prin rezoluția președintelui completului învestit cu soluționarea prezentului recurs, cu ocazia înregistrării dosarului pe rol, constatându-se că, potrivit art. 3 lit. j raportat la art. 2 al. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, recurenta datorează o taxă de timbru calculată la valoare, stabilită la 20% din valoarea bunului a cărui posesie se solicită. Cum la instanța de fond reclamanta nu a estimat valoarea terenului, instanța s-a raportat la valorile stabilite prin expertizele de evaluare avute în vedere de Birourile Notariale, calculând în sarcina recurentei o taxă de timbru în valoare de 290 lei datorată pentru acțiune în primă instanță și o taxă de timbru în valoare de 156,25 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei datorate pentru recursul promovat, față de dispozițiile art. 11 din aceeași Lege 146/1997.
Recurentei i-a fost comunicată prin citația emisă în cauză obligația de plată a acestor taxe, precum și cuantumul exact al acestora și sancțiunea legală căreia i se expune prin neplata lor, după cum se poate remarca din studiul mențiunilor făcute pe citația emisă pentru termenul din 24.04.2012 (fila 46). Cu toate acestea, recurenta nu a depus la dosar dovada că ar fi îndeplinit obligațiile legale pe care le avea în sarcină, deși citația a fost primită de aceasta la data de 9.03.2012, cu mai mult de o lună anterior termenului de judecată stabilit, fiind respectate astfel și prevederile art. 89 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora citația, sub pedeapsa nulității, va fi înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată.
Față de neîndeplinirea acestei obligații legale, la ultimul termen de judecată, instanța de recurs a invocat din oficiu excepția nulității recursului, pe care, în considerarea dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a analizat-o cu prioritate, considerând-o întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxa de timbru se plătește anticipat, iar dacă nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere părții suma pe care o are de achitat. Această obligație a fost respectată de instanță care, așa cum s-a detaliat, a acordat în cauză un termen suficient în care recurenta ar fi avut posibilitatea să îndeplinească obligația de plată, pentru a nu atrage aplicarea sancțiunii prevăzute de lege. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii, așa cum prevăd dispozițiile art. 20 al. 3 din aceeași lege.
P. urmare, în temeiul prevederilor legale arătate, recursul urmează a fi anulat ca netimbrat.
Potrivit al. 5 al art. 20 din aceeași Lege 146/1997, în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare. Față de neachitarea la instanța de fond a taxei de timbru în cuantumul legal complet, tribunalul urmează a face aplicarea prevederii legale anterior menționate, dând în debit recurenta-reclamantă cu suma datorată pentru acel stadiu procesual.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta C.N.C.F. C.F.R. S.A. - S. R. C. F. Iași, cu sediul în Iași, Piața Gării nr. 1, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 1003/14.06.2011 a Judecătoriei B..
Dă în debit recurenta-reclamantă C.N.C.F. C.F.R. S.A. - S. R. C. F. Iași, cu sediul în Iași, ..1, înregistrat în Registrul Comerțului sub nr. J_, CUI_, cu suma de 282 lei reprezentând taxă judiciară de timbru neachitată la instanța de fond.
Dispune comunicarea prezentei hotărâri către Consiliul Local al municipiului Iași - Direcția de Taxe și Impozite în vederea executării sumelor cu care recurenta a fost dată în debit.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.04.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. O. E. și M. C. R. L.
Red.O. E. /16.05.2012;
Tehnored.R.L./17.05.2012;
Ex.2;
Fond I. P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 105/2012. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 410/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
