Fond funciar. Decizia nr. 255/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-03-2012 în dosarul nr. 255/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 255/RC
Ședința publică din 22.03.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. M. – judecător
D. S. – judecător
L. F. – președintele tribunalului
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta - intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 824 din 16.05.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - petentă D. V., domiciliată în Comuna B., ., și intimata - intimată C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că recursul este formulat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 824 din 16.05.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 824 din 16.05.2011 Judecătoria B. a admis plângerea formulată de petenta D. V. în contradictoriu cu intimatele C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor și a anulat în parte Hotărârea comisiei județene N. nr. 8562/2010 în sensul că a constituit petentei dreptul de proprietate pentru 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei B., jud. N..
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
În fapt, prin Hotărârea atacată intimata C. Județeană a invalidat Hotărârea prin care intimata C. L., printre altele, a admis cererea de constituire a dreptului de proprietate pendinte, formulată de petentă în calitate de titular al dreptului de constituire a dreptului de proprietate prin valorificarea vocației la împroprietărire cu întâietate a autorului ei, participant ca premilitar în ultimul război mondial, conform art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată, raportat la art. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/1945, și a înscris-o pe petentă în Anexa corespunzătoare la propria Hotărâre. Petenta este moștenitoare – fiica - cu vocație succesorală concretă la moștenirea autorului ei.
Autorul petentei a participat în ultimul Război mondial conform Adeverinței nr. 9216/1998 emisă de U.M._ Pitești, omis de la înscrierea în Tabelul cu îndreptățiții la împroprietărirea - obiect al reformei agrare din anul 1945 - fără proprietate dovedită în anul 1945.
A mai reținut instanța de fond că, prin cererea de constituire, se cere constituirea lotului - tip de 5 ha prevăzut la art. 2 din Legea nr. 187/1945. Soluția dată prin actul atacat - întemeiată în fapt pe motive constând în nedovedirea îndeplinirii de către autor a condițiilor Legii reformei agrare 187/1945 și tardivitatea cererii de constituire, iar în drept pe art. 45 din Legea nr. 18/1991, republicată și modificată, art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată și prin Legea nr. 212/2008, art. 6, 8, 61 (1) și art. 79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat - este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Cu privire la termenul cererii de constituire, prima instanță a reținut că, potrivit art. 6 și 25 din Legea nr. 1/2000 modificată, combinat cu art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, introducerea la C. L. competentă a cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de un succesibil în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în redactarea dată prin Legea nr. 212/2008, are semnificația acceptării moștenirii autorului defunct, cu repunerea de drept - prin efectul legii (ope legis) - în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, care, în lipsa unui termen special în Legea nr. 212/2008, are durata din dreptul comun (art.700 Cod civl) - 6 luni.
Începutul curgerii acestui termen (dies a quo) îl constituie, în tăcerea Legii nr. 212/2008 (lege interpretativă prin conținut și scop), ziua intrării ei în vigoare - 02.11.2008 (3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, conform normei constituționale pertinente) - altfel actul normativ ar rămâne un ,,act mort”- lipsit de eficiență juridică, interpretare inacceptabilă.
Mai mult decât atât, singură această înțelegere a naturii, duratei și începutului termenului în discuție dă substanță în speță dreptului petentului la un proces echitabil în spiritul art. 6 paragr. 1 din CEDO.
Cu privire la fondul plângerii, instanța de fond a reținut că, prin Legea nr. 212/2008 - în vigoare din 2 nov.2008 - conținutul art. 36 din Legea nr. 1/2000 s-a modificat astfel: ,,Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Examinând sistematic, teleologic și istoric acest text de lege, instanța de fond a constatat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate prin împroprietărire următoarele categorii de persoane:
- persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale cu întâietate la împroprietărire conform art. 12 din Legea nr. 187/1945 sau cu o anumită suprafață de teren, simpla nominalizare în tabel neputând avea - față de dispozițiile art. 14 și 12 din Legea de reformă agrară coroborate cu prevederile Regulamentului 4 de aplicare a acesteia - semnificația vocației la împroprietărire, concluzie rezultată și din înscrierea în aceste tabele a persoanelor care împreună cu familia erau înainte de reforma agrară din anul 1945 proprietari pe 5 ha teren în condițiile în care, potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 187/1945, scopul principal al reformei agrare era mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha.
- persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă, ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau - dacă exista - avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care potrivit art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri.
- moștenitorii cu vocație succesorală concretă la succesiunea acestor categorii de persoane (autori).
Obiectul dreptului de constituire îl constituie potrivit aceluiași art. 36 - modificat prin Legea 212/2008 - terenurile agricole și forestiere, evident în limita suprafețelor disponibile, în lipsa cărora se acordă despăgubiri.
Fiind în prezența unei proceduri speciale prealabile și obligatorii de constituire, aceasta începe numai prin formularea - personal sau prin mandatar cu procură scrisă - a unei cereri de constituire, care se depune la Primăria localității unde se află terenul, conform art. 9 din Legea nr. 18/1991.
În considerarea finalităților Legii nr. 187/1945 (art. 2 lit. a) pusă în aplicare în speță prin art. 36 prin Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 212/2008, raportat la situația de fapt reținută în cele ce precedă - autor participant în război, cu întâietate la împroprietărire, fără proprietate funciară în anul 1945, petent moștenitor cu vocație succesorală concretă, cu cerere de constituire introdusă în termenul legal la primăria de domiciliu – prima instanță a apreciat că petenta are o speranță legitimă la împroprietărirea cu terenul solicitat și cuvenit autorului său, speranță care constituie un ,,bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a statuat Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond, întemeiată pe dispozițiile legale invocate și pe art. 1, art. 6 din Legea nr. 1/2000 modif. raportat la art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 rep. și mod., văzând și art. 274 Cod procedură civilă, a hotărât potrivit dispozitivului.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că petenta nu a făcut dovada calității de luptător pe front a autorului, din adeverința nr. 9216/25.02.1998 eliberată de U.M._ Pitești rezultând că acesta a fost premilitar, și nici a faptului că autorul îndeplinea condițiile de împroprietărire prevăzute de Legii nr. 187/1945.în drept recursul este motivat pe prevederile art. 304 pct. 6, 9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată, recursul este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că sentința atacată este temeinică și legală și va fi menținută pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Potrivit adeverinței nr. 9216/25.02.1998 (fila 6 dosar fond), Ciubotă N. – autorul petentei – s-a prezentat ca premilitar în cadrul Subinspectoratului de Pregătire Premilitară N., care s-a aflat în zona operativă în intervalul 15.04.1944 – 23.08.1944. Tribunalul constată că petenta a dovedit astfel calitatea de luptător pe front a autorului întrucât, potrivit doctrinei militare, zona operativă este asimilată frontului, fiind o parte a teatrului de operații militare și identificându-se cu zona de luptă definită ca zonă în care acționează sau reacționează cu mijloace violente două forțe militare opuse.
Cu privire la a doua condiție cerută de art. 36 din Legea nr. 1/2000 republicată, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, respectiv a îndeplinirii condițiilor de împroprietărire conform prevederilor Legii nr. 187/1945, tribunalul constată că nu există acte din care să rezulte că autorul a deținut vreo suprafață de teren anterior adoptării Legii nr. 187/1945, relațiile în acest sens fiind comunicate de Arhivele Naționale – Serviciul județean N. prin adresa nr. 708/14.04.2011. Potrivit aceleiași adrese, autorul nu figurează în tabelele îndreptățiților la împroprietărire întocmite cu prilejul aplicării reformei agrare din anul 1945.
Prin urmare, tribunalul constată că petenta a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor pentru constituirea dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000 republicată, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și îl va respinge ca atare în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 824/16.05.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimata - petentă D. V., domiciliată în Comuna B., ., și intimata - intimată C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 22.03.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. D.S. – 28.03.2012
Tehnored. C.A. – 30.03.2012
2 ex.
Fond: I. P.
Cu opinia separată a judecătorului D. M., în sensul următor:
În dezacord cu soluția adoptată prin votul majorității, consider că recursul intimatei C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 824 din 16.05.2011, pronunțată de Judecătoria B., trebuia admis și, în consecință, plângerea petentei D. V. împotriva Hotărârii nr. 8562/23.12.2010, emisă de intimată, trebuia respinsă ca nefondată.
Considerentele sunt următoarele:
Modificarea adusă art. 36 din Legea nr. 1/2000, prin Legea nr. 212/2008, a constat în includerea, în categoria persoanelor beneficiare ale dreptului de constituire a dreptului de proprietate, a celor ce dovedesc, cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării, că au luptat pe front în cel de-al doilea război mondial și, cu toate că îndeplineau cerințele Legii nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, au fost totuși omise de la împroprietărire din diferite motive.
În privința condițiilor prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a beneficia de împroprietărire, din dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a și b și art. 12 din lege reiese că prin înfăptuirea reformei agrare s-a urmărit mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha, precum și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ, precum și faptul că la împroprietărire aveau întâietate „ostașii care sunt concentrați sau mobilizați și toți cei care au luptat împotriva Germaniei hitleriste”.
Așadar, o primă condiție impusă de Legea nr. 187/1945 pentru ca o persoană să beneficieze de împroprietărire o constituia aceea ca ea să aibă gospodărie proprie, fapt ce presupunea ca ea să fie majoră la data de 23.03.1945, când legea a intrat în vigoare.
Cum tatăl petentei, Ciubotă N., s-a născut la data de 14.04.1926, el avea la 23.03.1945 vârsta de 19 ani neîmpliniți și – cum în acea perioadă persoanele deveneau majore la vârsta de 21 ani – el nu îndeplinea cerința de a avea, la data promulgării legii de împroprietărire, o gospodărie proprie lipsită de pământ sau cu mai puțin de 5 ha în proprietate.
De asemenea, din Adeverința nr. 9216/25.02.1998 a Unității Militare nr._ Pitești (fila 26 dosar fond) nu reiese că acest autor ar fi luptat în cel de-al doilea război mondial, ci doar că, într-o singură zi, respectiv la 12.05.1944, a fost prezent, în calitate de premilitar în cadrul Subcentrului de Pregătire Premilitară N., într-o zonă operativă.
Însă zona operativă nu se confundă cu frontul, pentru că în acest caz chiar și distincția terminologică ar fi inutilă. Chiar și așa, este de observat că art. 36 din Legea nr. 1/2000, în forma sa actuală, impune condiția ca persoana îndreptățită la împroprietărire să fi luptat pe front, nu să se fi aflat într-o zonă operativă unde, de altfel, se află și populație civilă, la fel de mult expusă pericolelor războiului.
Președinte,
D. M.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 03.04.2012
Tehnored. C.A. – 03.04.2012
2 ex.
Fond: I. P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 251/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 457/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
