Fond funciar. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 111/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 111 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 111/RC din 04.02.2013 |
Ședința publică din 04.02.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
Grefier | R. C. |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de petentul L. Gr. A. – domiciliată în satul Sabasa, ., împotriva sentinței civile nr. 715 din 30.04.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată acordat în vederea soluționării excepției perimării, fiind repusă pe rol în baza referatului nr._ din 08.11.2012 al compartimentului arhivă;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare asupra excepției perimării, invocate din oficiu.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 715 din 30.04.2010, Judecătoria B. a admis excepția tardivității formulării plângerii, invocată din oficiu de instanța de judecată, și a respins pe această excepție plângerea prin care, la 29.01.2010, petentul L. Gh. A. a solicitat ca, în contradictoriu cu intimatele C. locală B. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să fie anulată, în ceea ce îl privește, Hotărârea nr. 5410/19.12.2006 a Comisiei județene N. și să se reconstituie în favoarea sa dreptul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră.
În motivarea sentinței, judecătorul care a pronunțat‑o a arătat că, în exercitarea rolului activ conferit de art. 129 coroborat cu art. 84 din Codul de procedură civilă, trebuie să constate că, în dreptul material, cererea de reconstituire înregistrată la C. locală B. se întemeiază pe art. 36 din Legea nr. 1/2000, modificată și completată, și are natura juridică a unei cereri de constituire.
Că, de asemenea, potrivit art. 137 alin. (1) din același cod, se impune examinarea cu prioritate a excepției invocate din oficiu, pe care o găsește întemeiată, deoarece, potrivit art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată și actualizată, la care face trimitere art. 22 din Legea nr. 1/2000, invocată de petent, „Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare“.
Ori, în cauză, potrivit ștampilei poștei de pe fotocopia confirmării de primire atașată la dosar, petentului i-a fost făcută comunicarea hotărârii atacate la 19.01.2007, iar plângerea pendinte a fost introdusă de petent la instanță,primind dată certă la 29.01.2010, deci cu o depășire de peste trei ani a termenului legal prevăzut sub sancțiunea decăderii.
Petentul a atacat cu recurs sentința instanței de fond, arătând, cât se poate de sumar, că a participat la muncă în folosul frontului, în perioada aprilie‑august 1944, și că, înăuntrul termenului de comunicare a hotărârii Comisiei județene N. nr. 5410/19.12.2006, nu existau dispoziții legale în baza cărora să se poată atribui teren și acestei categorii de cetățeni. În plus, față de vârsta sa înaintată (86 ani) și de starea de sănătate pe care o are, instanța trebuie să se facă abstracție de tardivitatea introducerii plângerii la instanță, astfel că tribunalul trebuie să țină cont de situația sa de fapt concretă.
La primul termen de judecată, din data de 30.11.2010, deși legal citate, toate părțile au lipsit în mod nejustificat, motiv pentru care, cum nici recurentul, nici intimatele nu au solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (2) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs a făcut aplicarea alin. (1) pct. 2 al acestui text de lege, dispunând suspendarea judecății.
Dosarul a fost trimis arhivei tribunalului, spre conservare, unde a stat până când, în baza adresei din 18.11.2012, a fost repus pe rol, în vederea constatării perimării cererii de recurs a petentului.
La termenul de judecată stabilit în acest scop, verificând actele dosarului, tribunalul constată că, de la ultimul act de procedură făcut în cauză (încheierea de suspendare) și până la repunerea dosarului pe rol din oficiu, au trecut 2 ani fără 12 zile, astfel că poate interveni stingerea acestui proces, care, din vina recurentului‑petent, a rămas în nelucrare mai mult de un an.
Perimarea implică prezumția de renunțare tacită a părții la judecată și constituie, totodată, o sancțiune procedurală a pasivității acesteia. Totodată, perimarea corespunde intereselor părților și ale administrării justiției și face posibilă evitarea menținerii pe timp îndelungat a unor situații juridice neclare și a aglomerării inutile a instanțelor.
Potrivit art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă, „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an“.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate, și cum, în cauză, recurentul‑petent n‑a făcut dovada existenței vreunui motiv de suspendare ori de întrerupere a cursului perimării, instanța de recurs urmează a dispune în consecință.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Constată perimat recursul.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică, azi 04 februarie 2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
D. M. | D. M. și G. B. | R. C. |
Red. D.M. 15.03.2013;
thred. R.C. 18.03.2013;
2 ex
Fond: I.P.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 410/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 251/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
