Anulare act. Decizia nr. 105/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 105/AC
Dosar nr._ anulare act
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 105/AC
Ședința publică din data de 11.05.2012
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă D. E. prin mandatar B. Varavara cu domiciliul în Iași, .. 3, județul Iași, împotriva sentinței civile nr. 1845 pronunțată la data de 28.09.2011 de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. V., cu domiciliul în ..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că:
- obiectul cauzei este anulare act;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
- s-a depus la dosar prin compartimentul arhivă, de către apelanta-pârâtă D. E. precizări, prin care solicită admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 1845 din 28.09.2011, Judecătoria Tîrgu N. a admis așa cum a fost formulată acțiunea prin care, la data de 10.05.2011, reclamantul C. V. a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 23/8.02.2011, emis de Biroul notarilor publici asociați D. D. și R. C. D. în dosarul nr. 31/2011, în care pârâta D. E., reprezentată în proces prin procurator B. V., a fost înscrisă ca fiind unica moștenitoare a defunctului D. M., în calitate de nepoată de frate.
Analizând probele din dosar, judecătorul care a pronunțat această sentință a arătat că și reclamantul, ca nepot de soră, are calitatea de moștenitor al defunctului D. M., decedat la 22.04.2006, și că orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale prin mențiunile cuprinse într‑un certificat de moștenitor poate cere anularea acestuia.
Că, certificatul de moștenitor este rezultatul unui acord între moștenitorii participanți la procedura succesorală notarială necontencioasă, acord care trebuie să fie neafectat de vicii de consimțământ sau de cauze de nulitate absolută, astfel că moștenitorul sau moștenitorii respectivi nu pot cere anularea unui astfel de certificat, decât dacă fac dovada unui viciu de consimțământ sau a unui motiv de nulitate absolută (fraudă la lege, cauză ilicită, obiect ilicit etc.).
Fața de terți, certificatul de moștenitor are forță probantă ca orice alt act autentic, până la proba contrarie, mențiunile sale putând fi combătute prin orice mijloc de dovadă admis de lege, iar în cauză, înscrisurile existente la dosar dovedesc că reclamantul este nepotul de soră al defunctului D. M.. Cu toate acestea, pârâta a solicitat eliberarea certificatului de moștenitor declarându-se singura rudă a defunctului, deși tot ea a solicitat și partajul averii rămase de la defunct, prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului de partaj succesoral nr._, soluționat prin sentința civilă nr. 491 din 4 03 2008, pronunțată de Judecătoria Tîrgu N. conform tranzacției încheiate chiar cu reclamantul din prezentul litigiu.
Că faptul ne socotirii înscrisurilor care dovedesc că și reclamantul este rudă cu defunctul a fost justificat de pârâtă prin aceea că vărul său nu a dovedit cu vreo hotărâre judecătorească rectificarea actului de stare civilă cu privire la prenumele mamei defunctului, înscris în unele acte C., iar în altele C. sau T., dar că declarația de notorietate prezentată, coroborată cu celelalte înscrisuri din dosar și cu recunoașterea de până acum a pârâtei a faptului că este rudă cu reclamantul constituie suficiente probe că acțiunea acestuia este întemeiată și trebuie admisă ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995.
În apelul declarat în termenul prevăzut de art. 284 alin. (1) din Codul de procedură civilă, pârâta a reluat aproape integral susținere din întâmpinarea formulată la judecătorie, singura diferență fiind aceea că nu a mai reiterat excepția lipsei calității procesuale a reclamantului. Astfel, ea a arătat din nou că, din cuprinsul Referatului nr. 3798/28.11.2008, întocmit de C. de Stare civilă din cadrul Primăriei comunei Vânători‑N., rezultă că pârâtul a solicitat rectificarea actului de naștere nr. 55/30.04.1994 privind pe mama sa, D. M. născută la data de 27.04.1924 în sensul ca la rubrica mamei să se înscrie E. în loc de C., fără a obține o hotărâre judecătorească de anulare, modificare, rectificare sau completare cu alte mențiuni.
Ori, Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, republicată, prevede, la art. 60, că:
„(1) Anularea, completarea sau modificarea actelor de stare civilă și a mențiunilor înscrise pe acestea se poate face numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
(2) În cazul anularii. completării și modificării actelor de stare civilă, sesizarea instanței judecătorești se face de către persoana interesată, de structurile de stare civilă din cadrul serviciilor publice comunitare locale sau județene de evidență a persoanelor ori de către parchet. Cererea se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul acestora, pe baza verificărilor efectuate de serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor și a concluziilor procurorului“.
Apelanta a subliniat că dispoziții similare se regăsesc și în Noul Cod Civil, astfel că, simpla precizare a ofițerului de stare civilă al Primăriei Vânători‑N. cum că D. M. este fiica E.,în loc de a C., așa cum figurează înscrisă în actul de naștere, nu poate ține loc de hotărârea judecătorească cerută de legea specială.
Remarcând și alte inadvertențe în actele privitoare la mama intimatului‑reclamant, apelanta a susținut că se impune constatarea potrivit căreia D. M., conform certificatului de naștere nr. 55/30.04.1924, fiica lui V. și C., nu este una și aceeași persoană cu C. M., născută D.,în anul 1925, fiica lui V. și T., conform certificatului de deces nr. 102/07.12.1946.
Cu privire la declarația de notorietate autentică nr. 484/29.06.2011, aceeași apelantă a cerut să se aibă în vedere că numitul G. I. s-a născut în anul 1921,în Câmpulung, județul Argeș, stabilindu‑și domiciliul în satul L., . în anul 2009,astfel că este de necrezut faptul că acesta a cunoscut-o pe D. E., născută în anul 1893,ba mai mult, că a cunoscut-o și sub numele de D. C., în aceeași situație aflându‑se și cealaltă declarație extrajudiciară.
În finalul cererii de apel, pârâta a arătat că, în măsura în care din conținutul actelor de stare civilă ar rezulta filiația numitului C. V., acesta are posibilitatea de a se adresa biroului notarial competent teritorial, pentru a obține certificat de calitate sau de moștenitor al pretinsului autor, ceea ce, la acest moment nu a fost dovedit, astfel că acțiunea sa trebuie respinsă ca neîntemeiată.
Față de situația de fapt concretă, poziția avută de pârâtă pe parcursul soluționării prezentului proces nu poate fi calificată decât una abuzivă, caracterizată de totală rea‑credință, pentru considerente dintre care cele mai importante vor fi prezentate în continuare.
Trebuie început prin a se face referire la notorietatea faptului că, în actele de stare civilă ale cetățenilor, mai ales în ale celor mai vârstnici sau chiar decedați în prezent, există nenumărate erori, a căror calificare nu este utilă cauzei, dar care, desigur, a făcut necesară promovarea a cel puțin tot atâtea acțiuni în justiție, pentru rectificarea respectivelor erori sau inadvertențe, rectificare necesară mai ales în situații ca cea de față, când comoștenitori ai aceluiași autor și‑au contestat respectiva calitate.
Dincolo de erorile remarcate în mod insistent de apelanta‑pârâtă, este mai mult decât neîndoielnic faptul că soții D. V. (născut la 26.01.1890 și decedat la 25.12.1989) și D. E. (născută în anul 1893 și decedată la 26.11.1947) au avut patru copii:
-A., născută la 16.04.1921 și decedată la 1.04.1999;
-M. (scrisă M., în actul de naștere nr. 55/30.04.1924), născută la 27.04.1924, căsătorită la 6.11.1943 cu numitul C. I. și decedată la 4.12.1946, mama intimatului‑reclamant;
-M., născut la 20.08.1927 și decedat la 22.04.1996, cel de pe urma căruia a fost întocmit certificatul de moștenitor a cărui anulare s‑a solicitat în prezentul litigiu;
-G., născut la 8.05.1934 și decedat la 25.03.1983, tatăl apelantei‑pârâte.
În certificatele de naștere ale lui M., G. și A., prenumele părinților sunt corect trecute, ca fiind V. și E.. În ceea ce o privește, însă, pe mama reclamantului, în afară de faptul că, deși în actul de naștere și în certificatul de naștere este trecută M., în certificatele de căsătorie și de deces a fost scrisă M., în plus, în niciunul dintre aceste acte mama sa nu este scrisă E., ci, fie T., fie C.. Este inutil să se remarce faptul că ambele aceste nume reprezintă scurtări familiare notorii ale numelui E..
Ca atare, când a survenit decesul lui D. M., unchiul părților, în chiar ultima zi a termenului de acceptare a succesiunii acestuia, prevăzut de art. 701 alin.1 din Codul civil, a fost întocmită anexa 1, respectiv Cererea pentru deschiderea procedurii succesorale nr. 295/21.02.1997, în care, în calitate de moștenitori ai defunctului figurează D. A. (corect, A.), sora sa, și cei doi nepoți de soră și frate predecedați, părțile din dosarul de față. Din declarația autentificată de Biroul Notarial „D. D.“ Tîrgu N. sub nr. 1183/15.05.1996, mai reiese și că intimatul‑reclamant a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului său unchi, astfel că tot el a încasat ajutorul de înmormântare și celelalte drepturi cuvenite în caz de deces. Chiar dacă apelanta‑pârâtă minimalizează pe cât posibil importanța acestei declarații, câtă vreme nu a fost anulată pe vreuna din căile legale, ea este pe deplin valabilă și producătoare de efecte, deoarece reflectă realitatea.
La data de 1.04.1999 a decedat și D. A., ultimul copil al soților D. V. și E., iar la data de 2.09.2003, pe numele defunctului D. Mihaia fost întocmit, în finalizarea procedurii speciale reglementate de legile fondului funciar, inițiată de defunct prin cererea formulată pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care, până la colectivizare, au aparținut lui ori părinților săi, titlul de proprietate nr._, în care este înscrisă suprafață totală de 2,6056 ha teren.
În timpul vieții (1995), prin acte de vânzare‑cumpărare încheiate în formă autentică, defunctul a înstrăinat două suprafețe de teren situate în intravilanul comunei Vânători‑N., punctul „Acasă“, și casa de locuit pe care a construit‑o în anul 1954, astfel că, la data deschiderii succesiunii – 22.04.1996 – în patrimoniul său se mai găseau terenuri în suprafața de 2,3354 ha, devenite proprietatea coindivizară a părților din dosarul de față. Pentru lichidarea stării de indiviziune, la data de 9.10.2007, pârâta din prezenta cauză a formulat acțiunea de partaj succesoral judiciar care a format obiectul dosarului civil nr._, soluționat de Judecătoria Tîrgu N. prin sentința civilă nr. 491 din 4.03.2008, hotărâre de expedient care a consfințit tranzacția părților, ca modalitate amiabilă, voluntară de stingere a procesului.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, a cărei copie a fost depusă de intimatul‑reclamant la dosarul de fond (fila 42), D. E. a arătat, fără urmă de echivoc, că „moștenitori ai defunctului D. M. suntem noi, părțile, în calitate de nepoți de frați ai acestuia“, adică ea, reclamanta, fiica lui D. G., și pârâtul C. V., fiul lui C. (născută D.) M.. Aceeași reclamantă a mai arătat și că „urmează ca masa succesorală să se împartă în cote de ½ pentru fiecare moștenitor“, după care a urmat încheierea tranzacției, la finalul căreia se arată expres că „Noi, părțile, nu mai avem nicio pretenție unul față de celălalt și înțelegem ca în acest mod să încheiem litigiul dintre noi“.
Hotărârea de partaj a devenit irevocabilă prin nerecurare, dar ea nu a reprezentat, nici pe de parte, stingerea litigiilor dintre părți legate de averea rămasă de pe urma defunctului D. M., ci dimpotrivă. Trei ani mai târziu, cu totală rea‑credință și pe baza unor declarații evident nesincere (mai exact, mincinoase, ce țin de domeniul răspunderii penale), numita D. E. obține de la Biroul Notarilor Publici Asociați D. D. și R.‑C. D., cu sediul în Tîrgu N., certificatul de moștenitor nr. 23 din 8.02.2011, supus de reclamantul C. V. controlului judecătoresc în cauza pendinte și a cărui anulare, prima instanță a dispus‑o în mod legal și temeinic.
Abuzul, reaua‑credință, modul fraudulos în care apelanta‑pârâtă a obținut certificatul de moștenitor atacat în justiție este evidențiat, o dată în plus, de faptul că emiterea lui a avut loc după ce beneficiara D. E., care s‑a autodeclarat unica moștenitoare legală a defunctului său unchi, a încercat, prin nu mai puțin de patru noi acțiuni civile în justiție, să obțină anularea sentinței civile nr. 491 din 4.03.2008 a Judecătoriei Tîrgu N.:
- dosar nr. 1042/321/25.03.2008, având ca obiect partaj succesoral suplimentar, în care, la 2.11.2010, instanța a constatat perimată acțiunea reclamantei;
- dosar nr. 1590/321/20.05.2008, în care D. E. a solicitat revizuirea hotărârii de partaj; prin sentința pronunțată la 15.01.2009, cererea de revizuire a fost respinsă ca neîntemeiată, iar la 28.07.2009, Tribunalul N. a respins ca nefondat recursul revizuientei;
- dosar nr. 844/321/24.03.2009 – acțiune în anularea tranzacției, respinsă ca neîntemeiată, la 16.03.2010, sentința primei instanțe devenind irevocabilă prin nerecurare;
- dosar nr. 3910/321/3.12.2010 – acțiune în constatarea nulității tranzacției, în care judecata a fost suspendată în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, probabil până la soluționarea irevocabilă a procesului de față, în care instanțele au avut a statua cu privire la valabilitatea certificatului de moștenitor obținut de apelanta‑pârâtă la aproape 15 ani de la decesul de cuius-ului.
În raport de cele arătate, aspectele de ordin pur formal legate de unele inadvertențe strecurate în mențiunile din actele de stare civilă ale mamei intimatului‑reclamant, tardiv invocate de apelanta‑pârâtă, în încercarea evidentă de a împiedica anularea certificatului, nu prezintă nicio relevanță în cauza de față, dar, la fel de lipsit de efecte este și certificatul de moștenitor lovit de nulitate obținut, deoarece în el sunt înscrise, la rubrica „Masa succesorală. II. Bunuri imobile“, toate parcelele de teren menționate în titlul de proprietate întocmit pe numele defunctului, titlu de proprietate care, odată efectuat partajul judiciar între moștenitorii fostului proprietar, a încetat să mai existe și să mai producă efecte juridice, fiecare dintre cei doi coindivizari devenind proprietari exclusivi ai terenurilor atribuite, noul lor titlu de proprietate fiind reprezentat de sentința civilă de partaj.
Așa fiind, apelul pârâtei va fi respins ca nefondat, cu consecința menținerii în totalitate a sentinței civile atacate, în temeiul art. 296 prima teză din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE :
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta D. E. împotriva sentinței civile nr. 1845 din 28.09.2011 a Judecătoriei Tîrgu N., în contradictoriu cu reclamantul C. V., cu domiciliul în ..
Definitivă. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2012.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. D. M. D. P.
Red. D.M./04.10.2012
Tehn. D.P./ 04.10.2012
Ex. 5
Fond: V. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 409/2012. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune posesorie. Decizia nr. 350/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
