Fond funciar. Decizia nr. 251/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-03-2012 în dosarul nr. 251/RC
Dosar nr._ - constatare nulitate titlu de proprietate -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 251/RC
Ședința publică din 22.03.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. M. – judecător
D. S. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții - reclamanți Airimițoaei R., D. D. și D. R., cu domiciliul procedural la Avocat M. V., din Iași, .. 27, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1538 din 06.07.2011 a Judecătoriei T. N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți B. Ș., domiciliat în Iași, Șoseaua N., nr. 116, ., ., B. V., domiciliată în ., M. I., domiciliată în R., ., ., L. E. și L. I.-M., domiciliați în T. N., ., ., D. M., D. M., domiciliați în T. N., .. M.6, ., județul N., C. L. T. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în T. N., județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: avocat V. B. pentru recurenții - reclamanți, intimatul - pârât B. Ș., avocat T. M. pentru intimații - pârâți B. Ș., B. V. și M. I., și avocat L. I. pentru intimații - pârâți L. E., L. I. M., D. M. și D. M., lipsind recurenții - reclamanți și ceilalți intimați - pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al patrulea termen de judecată;
- obiectul cauzei este constatare nulitate titlu de proprietate;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a procedat la identificarea intimatului - pârât B. Ș. (C.I. . nr._).
Instanța constată că răspunsul comunicat de C. locală T. N. se află la filele 68-88 dosar recurs și că intimații - pârâți B. Ș. și B. V. nu au depus actul de vânzare nr. 1756/19.03.1994.
Domnul avocat T. M. pentru intimații - pârâți B. Ș., B. V. și M. I., depune la dosar extrasul de pe actul de vânzare transcris de Tribunalul N. la nr. 1756/19.03.1934 - eliberat de Arhivele Naționale - și le înmânează câte un exemplar celorlalți apărători prezenți.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul avocat V. B. pentru recurenții - reclamanți Airimițoaei R., D. D. și D. R., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă. Apărătorul recurenților arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor din dosar, respectiv: cererea de renunțare la judecată, cererea de chemare în garanție și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intimați; totodată, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă; pe fond, apreciază că prima instanță nu a luat în calcul înscrisurile de la dosar și a stabilit că expertizele nu pot fi luate în considerare. În continuare, arată că instanța de fond, fără să fie învestită, a stabilit că nu au calitate procesuală activă în promovarea acțiunii, astfel că nu s-a pronunțat pe fondul cererii de chemare în judecată; învederează instanței că, în întâmpinarea din anul 2006, C. L. a recunoscut că, dacă ar fi observat că actul prezentat de pârâți nu este autentic, nu ar fi reconstituit dreptul de proprietate; precizează apărătorul recurenților că s-au încheiat două acte - la data de 12.03.1934 (pentru 8950 m.p.) și la data de 06.08.1934 (pentru suprafața de 1 ha), acesta din urmă fiind un act sub semnătură privată care nu a mai fost transcris în registrele de trascripțiuni pentru că nu s-a mai realizat transferul dreptului de proprietate; după reconstituirea dreptului de proprietate pârâții au început să vândă din titlul de proprietate, vânzarea efectuându-se sub risc. Apărătorul recurenților solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea dosarului spre rejudecare.
Domnul avocat T. M. pentru intimații - pârâți B. Ș., B. V. și M. I., solicită respingerea recursului, arătând că, referitor la primele trei motive de recurs, și-a supus părerea în întâmpinare; în legătură cu fondul litigiului arată că s-au administrat probe, dar reclamanții trebuia să demonstreze că terenul dobândit de autoarea lor D. A. a fost transcris în titlul de proprietate al pârâtului B. Ș.; la dosar nu există dovezi că terenul a fost preluat de la D. A., în afara unei afirmații a expertului, astfel încât reclamanții nu pot dovedi calitatea procesuală activă; consideră că tribunalul ar trebui să constate (în ipoteza în care recursul ar fi fondat) că doi dintre clienții pe care îi reprezintă nu au fost citați deloc la fond și că instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei coparticipării procesuale obligatorii, iar clientele sale au fost chemate în proces după ce s-au efectuat toate probele, astfel încât tribunalul nu poate judeca recursul și în contradictoriu cu acestea, în situația în care se constată că recursul este fondat; cu cheltuieli de judecată; depune la dosar xerocopie de pe chitanța nr._/20.03.2012 privind achitarea onorariului de avocat.
Domnul avocat L. I. pentru intimații - pârâți L. E., L. I. M., D. M. și D. M., arată că susține punctul de vedere al pârâților B. Ș., B. V. și M. I. și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea actelor de vânzare-cumpărare.
Domnul avocat T. M. pentru intimații - pârâți B. Ș., B. V. și M. I., arată că au existat două acte de proprietate (din 12.03.1934 și 06.08.1934), actul autentic fiind cel din martie 1934, încheiat pentru suprafața de 8950 m.p.; învederează instanței că actul din data de 06.08.1934, încheiat pentru suprafața de 1 ha, nu este autentic, toate aceste explicații fiind în prima cerere de recurs, formulată de pârâți; învederează instanței că în anul 1934 vânzarea-cumpărarea era un act consensual, astfel că actul din 06.08.1934 este un act sub semnătură privată, nefiind obligatorie în acea perioadă forma autentică, forma devenind condiție ad validitatem în anul 1954.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1538 din 06.07.2011 a Judecătoriei T. N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei T. N. sub nr. 1659/2006 din 11.05.2006 reclamanții Airimițoaei R., D. D. și D. R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Ș., B. V., M. I., C. locală T. N. și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, constarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr._, emis pe numele lui B. Gh. C., pentru suprafața de 1 ha teren situat în intravilanul orașului T. N., sola 53, .>
În motivare au arătat că sunt moștenitorii lui D. A., căreia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,85 ha teren conform Adeverinței de proprietate nr. 1843/15.08.1991, în baza Actului dotal autentificat sub nr. 214/10.02.1939 și înscrierilor din registrul agricol de la data intrării în C.A.P. Acest teren fusese dobândit de Z. I. A., mama adoptivă a autoarei lor, de la E. Gh. I., în baza Actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2085 din 19.11.1934.
În dovedire au depus Titlul de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 emis pe numele lui B. Gh. C., Adeverința nr. 1220/1990 emisă de C.A.P. T. N., Adeverința nr. 127/1990 emisă de Primăria comunei Vânători, Actul de vânzare - cumpărare sub semnătură privată din 06.08.1934, Adeverința de reconstituire dreptului de proprietate emisă pe numele autoarei lor, Actul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 214/10.02.1939, Actul de vânzare - cumpărare nr. 2085 din 10.09.1934 și planul de situație al imobilului din .. 135, întocmit la data de 17.03.1938.
În termen legal intimata C. locală T. N. a depus întâmpinare în care a precizat că terenul în litigiu provine de la E. Gh. I. și că nu s-a observat că actul în baza căruia acesta a fost înscris în titlul de proprietate contestat nu era autentic, ci sub semnătura privată. Ulterior a constatat că pentru același teren s-a reconstituit dreptul de proprietate atât lui B. Gh. C., cât și lui D. A..
La rândul lor, pârâții B. V., B. Ș. și M. I. au depus întâmpinare în care au arătat că, la baza reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenul contestat, a stat Actul de vânzare - cumpărare din 16.08.1934 dintre autorul lor și vânzătoarea E. Gh. I.. Întrucât la acea dată legea nu impunea încheierea actului în formă autentică, apreciază că actul de mai sus este perfect valabil și a transmis dreptul de proprietate de la vânzătoare la B. Gh. C..
În întâmpinarea sa, intimata C. județeană N. a apreciat că reclamanții fac dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului litigios cu un act dotal încheiat în formă autentică, în timp ce pârâții se prevalează de un act sub semnătură privată.
Prin sentința civilă nr. 757 din 01.04.2008 Judecătoria T. N. a admis acțiunea și a dispus radierea din Titlul de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 a terenului în litigiu, însă prin decizia civilă nr. 1265/RC din 24.11.2008 Tribunalul N. a admis recursul reclamanților și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
S-a reținut, în esență, că la judecata în fond nu a fost respectat dreptul părților la apărare, nu a fost stabilit corect obiectul pricinii, numele unora dintre părți au fost înscrise greșit, nu au fost soluționate cererile de chemare în garanție formulată de pârâții D. M. și L. E., precum și faptul că prima instanță nu s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu.
În rejudecare reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul că solicită doar radierea din Titlul de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 a suprafeței de 1 ha teren din sola 53/2/1, nu și constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate de pârâți în calitate de vânzători, în baza acestui titlu.
De asemenea, în cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții L. E., L. I. - M., D. M. și D. M., cerere care, potrivit precizărilor apărătorului acestora, a fost făcută doar pentru ca sentința ce se va pronunța să le fie opozabilă.
Instanța de rejudecare a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1538 din 06.07.2011 instanța de rejudecare a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. și M. I., invocată de pârâtul B. Ș., cât și acțiunea precizată a reclamanților, care au fost obligați să le plătească pârâților suma de 3850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, și a admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienți.
P. a pronunța această hotărâre instanța de rejudecare a reținut că reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților Airimițoaei R., D. D. și D. R., pentru suprafața de 1 ha teren, în calitate de moștenitori ai defunctei D. A., s-a făcut în baza Actului dotal autentificat sub nr. 214/10.02.1939, transcris în registrul fostei Judecătorii Mixte T. N. sub nr. 127/1939, precum și a înscrierilor din registrele agricole.
Anterior, terenul a fost dobândit de mama autoarei, Z. I. A., de la E. Gh. I., prin Actul autentic de vânzare înregistrat sub nr. 2085/19.11.1934, care a fost transcris în registrele de publicitate ale fostei Judecătorii Mixte T. N..
Când s-a întocmit documentația în vederea emiterii titlului de proprietate pentru reclamanți, C. locală T. N. a constatat că amplasamentul terenului coincide cu cel reconstituit în favoarea pârâților, înscris în Titlul de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 care li s-a emis.
În realitate, B. G., autorul acestora, a dobândit doar suprafața alăturată de 8900 m.p., convenția de vânzare - cumpărare din 16.08.1934 dintre acesta și E. Gh. I. nemaifiind în cele din urmă perfectată. D. dovadă, cei cărora B. G. le-a vândut anumite suprafețe din terenul de 1 ha au precizat că acceptă să cumpere pe riscul lor, fapt ce confirmă existența unei îndoieli cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului.
Instanța de rejudecare a mai reținut și că, deși expertul topograf a concluzionat că terenul în litigiu apare înscris în titlul de proprietate emis pârâților, această concluzie nu poate fi acceptată deoarece actele de proprietate de care se prevalează părțile nu au atașate schițe, fiind evident că expertul și-a format convingerea pe baza susținerilor Comisiei locale T. N..
Din concluziile expertului extrajudiciar R. D. – care a asistat, la cererea pârâților, la lucrările efectuate de expertul judiciar M. G. – a reieșit că terenul în litigiu ar avea alt amplasament, însă părțile nu au fost de acord cu efectuarea unei noi contraexpertize.
A mai reținut că, în perioada încheierii convenției de vânzare - cumpărare din 16.08.1934 dintre B. G. și E. Gh. I. nu era obligatorie încheierea acesteia în formă autentică, și că rămânerea în pasivitate a reclamanților până în anul 2006 dovedește că nu au cunoscut amplasamentul terenului.
De asemenea, pentru promovarea unei acțiuni în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea 169/1997, este necesar ca persoana reclamantă să justifice un interes legitim și să fie îndeplinite cumulativ patru condiții: să existe titluri de proprietate emise unor persoane diferite pentru același teren; unul dintre titluri să fi fost emis în mod abuziv; la data emiterii titlului abuziv foștii proprietari să fi deținut adeverințe de proprietate și să fi exercitat posesia asupra terenului, iar titlurile de proprietate să fi intrat în circuitul civil sau, deși nu au intrat în circuitul civil, comisiile de fond funciar au refuzat revocarea acestora.
Cum, în cauză, cele patru condiții nu sunt îndeplinite, instanța de rejudecare a apreciat că acțiunea reclamanților nu poate fi primită, fapt ce atrage admisibilitatea cererii de intervenție accesorie în favoarea pârâților.
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. și M. I., invocată de reclamanți, instanța de rejudecare a considerat că trebuie respinsă pentru că procesul trebuie soluționat în contradictoriu cu toți beneficiarii titlului de proprietate contestat.
Împotriva acestei sentințe au declarat în termen legal recurs reclamanții Airimițoaei R., D. D. și D. R., care au invocat următoarele motive:
- instanța de rejudecare nu s-a pronunțat pe cererea lor de renunțare la capătul de cerere privind anularea actelor de vânzare - cumpărare cu privire la terenurile înscrise în titlul de proprietate contestat, nici pe cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. M. și L. E., și nici pe cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții L. E., L. I. - M., D. M. și D. M.;
- instanța de rejudecare a încălcat atât principiile aflării adevărului și dreptului părților la apărare deoarece, înlăturând concluziile raportului de expertiză, a reținut în mod greșit că părțile nu doresc să se efectueze o nouă expertiză;
- instanța de rejudecare a încălcat și principiul contradictorialității procesului civil, prin faptul că înlăturarea concluziilor raportului de expertiză nu a fost pusă în discuția părților;
- pentru admisibilitatea acțiunii în constatarea nulității unui titlu de proprietate, întemeiată pe dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, republicată, nu este necesară îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții enumerate de instanța de rejudecare;
- în mod greșit le-a fost respinsă acțiunea, din moment ce la data emiterii titlului de proprietate contestat lor li se eliberase Adeverința de proprietate nr. 1843/15.08.1991, în timp ce titlul pârâților este nelegal deoarece, pentru suprafața de 1 ha teren situat în intravilanul orașului T. N., sola 53, . pârâților nu era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate;
- au fost în mod greșit obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin Adresa nr._ din 30.11.2011 (fila 49) intimata C. județeană N. a învederat că își menține punctul de vedere exprimat la instanța de fond și a solicitat exonerarea sa de plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul B. Ș. a depus întâmpinare (filele 51 - 53) în care a solicitat respingerea recursului deoarece recurenții nu dovedesc un interes legitim în casarea sentinței civile nr. 1538 din 06.07.2011, pentru că prima instanță nu ar fi luat act de cererea lor de renunțare la capătul de cerere privind anularea actelor de vânzare - cumpărare privitoare la terenurile înscrise în titlul de proprietate criticat, nici pe cererea de chemare în garanție a pârâților D. M. și L. E., ori pe cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții L. E., L. I. - M., D. M. și D. M..
În recurs părțile au depus înscrisuri și, la cererea Tribunalului, intimata C. locală T. N. a comunicat, prin Adresa nr. 2893/14.02.2012 (filele 68 - 69) că autorii E. Gh. I. și B. G. au avut domiciliul în . că nu au avut rol agricol deschis în orașul T. N., însă din Adeverința nr. 127/07.02.1991 a Primăriei comunei Vânători - N. reiese că a figurat înscris în rolul agricol al acestei localități cu o gospodărie individuală. Nici autoarea D. A. nu a figurat cu rol agricol în orașul T. N., însă în baza Legii nr. 18/1991 a solicitat retrocedarea suprafeței de 1,8055 ha în baza Actului dotal autentificat sub nr. 214/10.02.1939.
A mai precizat că suprafața de 1,89 ha teren din Titlul de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998, eliberat pe numele lui B. Gh. C., a fost preluat de C.A.P. fără a exista o cerere în acest sens a proprietarului.
La adresă a atașat documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate de mai sus, între care și Actul de vânzare din 06.08.1934 (fila 77) încheiat sub semnătură privată, prin care E. Gh. I. a vândut soților B. G. și M. terenul în litigiu în suprafață de 1 ha.
De asemenea, la cererea instanței de recurs, intimații - pârâți B. V. și B. Ș. au depus la dosar Actul de vânzare autentificat sub nr. 1756/12.03.1934 (fila 87) prin care E. Gh. I. a vândut soților B. G. și M. suprafața de 0,895 ha teren.
Analizând argumentele invocate precum și din oficiu, potrivit art. 3041 din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că recursul este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Titlul de proprietate nr._ a fost emis lui B. Gh. C. – autorul pârâților B. Ș., B. V. și M. I. – pentru suprafața totală de 1,89 ha, în baza Actului de vânzare autentificat sub nr. 1756/12.03.1934 și a Actului de vânzare încheiat sub semnătură privată la data de 06.08.1934.
Din Adresa nr. 3282/27.03.2006 a Comisiei locale T. N. (fila 4 dosar nr. 1659/2006) reiese că pentru suprafața de 1 ha prevăzută în Actul sub semnătură privată din 06.08.1934 s-a reconstituit dreptul de proprietate atât reclamanților, cât și pârâților, în calitate de moștenitori ai lui B. G. și B. M..
Reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților s-a făcut în baza Actului dotal autentificat sub nr. 214/10.02.1939, prin care Z. I. A. – mama adoptivă a A. D. – o înzestra pe aceasta, între altele, cu suprafața de 1 ha teren dobândit de la E. Gh. I. în baza Actului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2085 din 19.11.1934.
Această suprafață de teren este, de fapt, cea care a făcut obiectul Actului de vânzare din data de 06.08.1934, încheiat sub semnătură privată între E. Gh. I., în calitate de vânzătoare, și soții B. G. și M., în calitate de cumpărători, astfel cum reiese atât din Adresa nr. 3282/27.03.2006 a Comisiei locale T. N., cât și din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul V. I. (filele 176 - 180, cu completările de la fila 199).
Este adevărat că în anul 1934, când au fost întocmite cele două acte, legea nu impunea condiția formei autentice pentru transferul prin vânzare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, ci erau aplicabile dispozițiile art. 475, art. 1310, art. 971 și art. 1295 alin. 1 din Codul civil, care consacrau principiile libertății contractuale, al liberei circulații juridice a bunurilor proprietate particulară și al consensualismului în contractele translative de proprietate.
Însă, în privința vânzării de bunuri imobile, art. 1295 alin. 2 din Codul civil dispunea că „drepturile care rezultă prin vinderea perfectă între părți, nu pot a se opune, mai înainte de transcripțiunea actului, unei a treia persoane care ar avea și ar fi conservat, după lege, oarecare drepturi asupra imobilului vândut”.
Cu alte cuvinte, deși Actul sub semnătură privată din 06.08.1934 a fost de natură să transmită dreptul de proprietate asupra terenului litigios de la E. Gh. I. la soții B. G. și M., întrucât nu a fost transcris în registrele de transcripțiuni, el nu putea fi opus lui Z. I. A., care a dobândit de la aceeași vânzătoare același teren, însă în baza Actului de vânzare - cumpărare din 19.11.1934 care, deși a fost încheiat tot sub semnătură privată, a fost însă transcris în registrele de transcripțiuni ale fostei Judecătorii Mixte T. N. sub nr. 2085 din aceeași dată.
Ulterior, Z. I. A. a transmis acest teren fiicei sale adoptive D. A. în baza Actului dotal autentificat sub nr. 214/10.02.1939 și transcris în registrul fostei Judecătorii Mixte T. N. sub nr. 127/1939.
Transmisiunea succesivă a terenului litigios de la E. Gh. I. la Z. I. A. și apoi la D. A. denotă faptul că, din motive necunoscute, Actul sub semnătură privată din 06.08.1934 nu a produs transferul dreptului de proprietate asupra aceluiași teren de la E. Gh. I. la soții B. G. și M. – posibil și datorită ambiguității ultimului alineat al actului în care, din cauza faptului că vânzătoarea se obliga să încheie actul în formă autentică, atunci când cumpărătorii o vor cere, se poate înțelege că, în concepția părților, actul reprezenta de fapt un antecontract de vânzare - cumpărare.
Cert este însă că pentru actele prin care terenul în litigiu a fost dobândit de Z. I. A. și ulterior de D. A. au fost întocmite formalitățile prevăzute de lege pentru opozabilitate față de terți și, întrucât din Adresa nr. 3282/27.03.2006 a Comisiei locale T. N. reiese că atât reclamanților, cât și autorului pârâților li s-au eliberat adeverințe provizorii în aceeași zi – respectiv la 15.08.1991 – Tribunalul constată că actele de proprietate prezentate de reclamanți sunt preferabile celor ale pârâților, în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Din considerentele de fapt și de drept expuse reiese că recursul reclamanților este admisibil și că susținerea instanței de rejudecare în sensul că pentru constatarea nulității unui titlu de proprietate în baza dispozițiilor art. III din Legea nr. 169/1997 ar fi necesară îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții, pe care le-a enumerat, este greșită și, pe cale de consecință, și soluția de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată este greșită.
Tribunalul constată însă că, într-adevăr, recurenții nu au interes în a critica sentința instanței de rejudecare pe motivul nepronunțării pe cererea de chemare în garanție formulată de pârâții D. M. și L. E. și pe cererea de intervenție formulată de intervenienții L. E., L. I. - M., D. M. și D. M..
Tot astfel, critica privind nepronunțarea instanței de rejudecare pe cererea reclamanților de renunțare la capătul de cerere privind anularea actelor de vânzare - cumpărare ce privesc suprafețe din terenul litigios nu poate fi primită, deoarece reclamanții nu au suferit o vătămare a drepturilor lor procesuale prin această omisiune.
Însă, admisibilitatea recursului pentru motivele arătate face de prisos cercetarea celorlalte motive invocate, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1 teza I din Codul de procedură civilă, Tribunalul va admite recursul reclamanților, va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii modificate a acestora și al constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 cu privire la suprafața de 1 ha teren din tarlaua 53, .>
De asemenea, Tribunalul va lua act de renunțarea reclamanților la judecarea capătului de cerere privind anularea contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Titlului de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 cu privire la această suprafață de teren.
Față de soluția dată capătului de cerere privind constatarea nulității absolute parțiale a acestui titlul de proprietate, va respinge ca nefondată cererea de intervenție accesorie a intervenienților L. E., L. I. M., D. M. și D. M., și va înlătura din sentință dispoziția privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Va fi menținută însă dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. și M. I. și, ca părți căzute în pretenții, în temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă, pârâții vor fi obligați să le restituie reclamanților cheltuielile de judecată pe care le-au efectuat în toate fazele procesuale.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții AIRIMIȚOAEI R., D. D. și D. R., cu domiciliul procedural la Avocat M. V., din Iași, .. 27, .. 1, ., împotriva sentinței civile nr. 1538 din data de 06.07.2011 pronunțată de Judecătoria T. N., în contradictoriu cu intimații - pârâți B. Ș., domiciliat în Iași, Șoseaua N., nr. 116, ., ., B. V., domiciliată în ., M. I., domiciliată în R., ., ., județul N., L. E. și L. I.-M., domiciliați în T. N., ., ., D. M., D. M., domiciliați în T. N., .. M.6, ., județul N., C. L. T. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în T. N., județul N., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în parte sentința recurată și, în consecință:
Admite acțiunea modificată având ca obiect constatare nulitate absolută parțială titlu de proprietate, formulată de reclamanții Airimițoaei R., D. D. și D. R. în contradictoriu cu pârâții B. Ș., B. V. și M. I..
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 3/1219/16.02.1998 eliberat în favoarea defunctului B. Gh. C., cu privire la suprafața de 1 ha teren, înscris în titlu în tarlaua 53, . de expertul V. I., în schița anexă la raportul de expertiză, cu o culoare galbenă (expertiza face parte integrantă din prezenta hotărâre).
Ia act de renunțarea reclamanților la judecata capătului de cerere având ca obiect anulare contract de vânzare-cumpărare.
Respinge, ca nefondată, cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienții L. E., L. I. M., D. M. și D. M..
Înlătură din sentință dispoziția privind obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține din sentință dispoziția privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților B. V. și M. I..
Obligă pârâții B. Ș., B. V. și M. I. să plătească reclamanților Airimițoaei R., D. D., D. R. suma de 350 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în toate fazele procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 22.03.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. M. D. S., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 09.04.2012
Tehnored. C.A. – 10.04.2012
2 ex.
Fond: V. A.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 111/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 255/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
