Pretenţii. Decizia nr. 409/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 409/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 08-05-2012 în dosarul nr. 409/RC
Dosar nr._ pretenții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 08.05.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 409/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- M. C. | - judecător | |
- C. M. | - președinte secție | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâții C. D. P. și C. M., ambii domiciliați în Piatra N., .. D., ., împotriva sentinței civile nr. 5457 din data de 31.10.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatele-reclamante Asociația de proprietari D. – D. Piatra N. și . Piatra N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns consilierul juridic L. D., pentru intimatele-reclamante Asociația de proprietari D. – D. Piatra N. și . Piatra N., cu delegațiile nr. 1838/15.03.2012 și 8493/27.10.2011, lipsă fiind recurenții-pârâți C. D. P. și C. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este pretenții;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- recurenții-pârâți C. D. P. și C. M. au depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 08.05.2012, concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Consilierul juridic L. D., pentru intimatele-reclamante Asociația de proprietari D. – D. Piatra N. și . Piatra N., solicită respingerea recursului, întrucât recurenții-pârâți au fost citați la adresa indicată în cererea de recurs, având cunoștință de dosar, însă au stat în pasivitate, fără a plăti cheltuielile de întreținere. După formularea cererii de chemare în judecată recurenții-pârâți au făcut două plăți, prin care s-au stins debitul din lunile curente și nu pentru perioada deduse judecății. Solicită respingerea recursului.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamantele Asociația de Proprietari D.-D. Piatra N. și S.C. L. S.R.L. P. N. au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pe pârâții C. M. și C. P. să plătească suma de 2442,32 lei, reprezentând restanța la plata cheltuielilor de întreținere aferente perioadei februarie 2009 mai 2010.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că pârâții, în calitate de proprietari ai imobilului, aveau obligația legală de a achita cheltuielile de întreținere a locuinței, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o, astfel încât suma pretinsă este compusă atât din restanța la plata utilităților, cât și din penalitățile de întârziere calculate asociației de proprietari de către furnizorii de utilități și care au fost distribuite restanțierilor.
Reclamantele au subliniat că, deși pârâții au fost notificați în mod repetat, aceștia nu au înțeles să achite debitul, creanța pretinsă de asociație având caracter cert, lichid și exigibil, decurgând din nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În dovedirea acțiunii, reclamantele au depus la dosar înscrisuri.
Deși au fost legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la termenele de judecată pentru a propune probe în apărare.
Prin sentința civilă nr. 5457 din 31.10.2011, Judecătoria Piatra N. a admis acțiunea formulată și în consecință a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 2442,32 lei cu titlu de preț aferentă perioadei febr. 2009 mai 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut în esență următoarele: pârâții sunt membri ai Asociației de P. D.-D. Piatra N., care este recunoscută și funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
În calitate de proprietari ai apartamentului nr. 5 situat în Piatra N., .. D., județul N., pârâții au beneficiat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, aspect care rezultă din coroborarea listelor de plată întocmite de reclamante și depuse la dosar pentru fiecare lună pentru care se solicită plata contravalorii acestor servicii, (începând cu luna februarie a anului 2009), până în luna mai 2010.
Instanța de fond a mai reținut că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 48 din același act normativ, stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu.
Potrivit legii, termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista respectivă.
Aplicând aceste dispoziții legale în cauza de față, instanța de fond a reținut că pârâții au beneficiat în intervalul februarie 2009 –mai 2010 de serviciile prestate de furnizorii de utilități, însă nu și-au îndeplinit obligația corelativă de a achita contravaloarea acestor servicii, acumulând un debit în cuantum de 2442,32 lei. Din interpretarea conținutului art. 12 pct. A, lit. d din H.G. nr. 1588/19.12.2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, pârâții aveau dreptul de a contesta în termen de 10 zile de la afișare, listele de plată și modul de calcul al cheltuielilor de întreținere, neexercitarea acestui drept de către aceștia echivalând cu o însușire tacită a acestor liste de plată și, implicit, a obligației de a achita sumele calculate în contul său.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1073 C.civ., reclamantele au dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației care incumbă pârâților.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este și obligația de a transfera proprietatea asupra unei sume de bani, reclamantele au datoria să dovedească existența obligației.
În atare situație, în momentul în care reclamantul face această dovadă, dacă pârâtul nu dovedește îndeplinirea obligației ce îi revine, se presupune că nerespectarea acesteia provine din vina sa, fiind obligat la plata de despăgubiri către cealaltă parte.
Având în vedere că reclamantele au făcut dovada existenței și întinderii obligației pârâților de plată a cotei de contribuție la cheltuielile de întreținere, iar aceștia nu au făcut dovada achitării acestei sume și au rămas în pasivitate de la momentul afișării listelor de plată și până la pronunțarea prezentei hotărâri, instanța de fond a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții C. M. și C. P., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat în esență că recurenta C. M. nu a fost citată în mod legal, neștiind de existența acestui proces, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Mai mult decât atât, s-a reținut că recurenții au fost notificați, acest aspect fiind nereal, întrucât nu au achitat aceasta sumă de bani, deoarece au contestat în permanență cuantumul acestei sume, însă din nefericire nu au avut cunoștință de acest proces și nu au putut solicita în mod legal administrarea de probe pentru a dovedi caracterul exagerat al acestei sume.
Consideră că in cauză ar fi fost necesară efectuarea unei expertize contabile pentru a se determina cuantumul exact al sumei, ținând cont de faptul că dacă ar fi fost citați ar fi contestat caracterul acesteia.
Recursul a fost legal timbrat. Părțile au fost legal citate.
În susținerea recursului recurenții au anexat în copie 2 chitanțe de plată a unor sume pentru cheltuielile de întreținere.
Intimata Asociația de Proprietari D.-D. Piatra N. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat în esență că, așa cum se poate vedea în dosarul de fond, procedura citării pârtilor a fost legal îndeplinită, pârâții fiind citați la adresa pe care ei au indicat-o în recursul declarat. Deci fiind legal citați, au avut cunoștință despre acest dosar, însă au preferat să stea în pasivitate, neplătindu-și cheltuielile de întreținere care le revin conform listei de plata. Astfel se face că la luna martie 2012 s-a acumulat un debit în sumă de 3.858,76 lei, ceea ce arată reaua-credință a recurenților-pârâți.
In recursul formulat se arată că au contestat în permanență cuantumul sumei la care au fost obligați, însă nu au făcut nici o dovadă în acest sens. Nici nu aveau cum, din momentul în care au stat în pasivitate. Abia după ce au fost chemați în judecată, au făcut doua plăți parțiale: chitanțele nr._/03.02.2011 în sumă de 82,04 lei și nr._/22.01.2011 în sumă de 900 lei. Casierii de teren ai administratorului în repetate rânduri îi notifică pe debitori, însă mulți proprietari-debitori nu sunt acasă în timpul programului de lucru al casierului, astfel că somațiile sunt lăsate in cutiile poștale.
Cu privire la cele doua plăți parțiale făcute de recurenții-pârâți, ca urmare a cererii de chemare în judecată, acestea au stins debitul din lunile curente, adică pentru perioada iunie 2010 - februarie 2011. De altfel, recurenții-pârâți arată în recursul formulat că au contestat debitul din perioada analizată de instanța de fond, adică februarie 2009-mai 2010.
Cu privire la cererea recurenților de a se efectua o expertiza contabilă, au fost invocate dispozițiile art. 305 Cod procedură civilă. Pârâții stând în pasivitate și-au asumat întreaga responsabilitate ce decurge din acest fapt.
În susținerea întâmpinării a fost atașată în copie fișa locatarului.
Recurenții au depus și note de concluzii prin care au reiterat, în esență susținerile din cererea de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat este fondat, însă pentru următoarele motive:
În mod corect instanța de fond a reținut că recurenții, în calitate de proprietari ai apartamentului nr. 5 situat în Piatra N., .. D., au beneficiat de serviciile prestate de furnizorii de utilități, astfel cum rezultă din coroborarea listelor de plată întocmite de reclamante și depuse la dosar pentru fiecare lună pentru care se solicită plata contravalorii acestor servicii, începând cu luna februarie a anului 2009, până în luna mai 2010, iar contravaloarea acestor servicii este în sumă totală de 2442,32 lei.
Aceasta deoarece cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu. Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice de la data afișării listei de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista respectivă.
Recurenții nu au făcut nicio dovadă în sensul celor susținute în cererea de recurs, respectiv faptul că ar fi contestat în termen de 10 zile de la afișare, listele de plată și modul de calcul al cheltuielilor de întreținere.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei C. M. potrivit căreia nu ar fi fost citată în fața instanței de fond. În realitate, inițial reclamantele au chemat în judecată doar pe pârâtul C. P., citația pentru termenul din 04.04.2011 fiind primită de soția acestuia, pârâta C. M..
La termenul din 06.06.2011 reclamantele au solicitat introducerea în cauză a pârâtei C. M., aceasta fiind citată pentru termenul din 17.10.2011, citația fiind semnată de către soțul acesteia, pârâtul C. P. (f.42 dosar fond).
Solicitarea recurenților de a se dispune efectuarea unei expertize contabile nu poate fi primită, această probă neputând fi administrată în recurs, potrivit dispozițiilor art. 305 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte însă, Tribunalul constată că recurenții au depus la dosar în copie 2 chitanțe de plată a unor sume pentru cheltuielile de întreținere (f. 15 dosar recurs).
Din cuprinsul acestor chitanțe rezultă că recurenții au achitat la data de 03.02.2011 suma de 82,04 lei cu titlu de întreținere luna decembrie 2010, iar la data de 22.01.2011 au achitat suma de 900 lei cu titlu de întreținere restantă.
Se înțelege că această sumă, potrivit regulilor privind imputația plății, trebuia imputată asupra datoriilor celor mai vechi, respectiv asupra datoriilor solicitate de către reclamante.
Ori, această sumă nu a fost scăzută de către reclamante din totalul sumei datorate de către pârâții – recurenți, deși această plată nu este contestată de către reclamante.
Concluzionând asupra celor de mai sus, se impune ca pârâții să fie obligați la plata sumei de 1542,32 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere restante, prin scăderea din suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, de 2442,32 lei, a sumei de 900 lei achitată cu titlu de întreținere restantă.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Tribunalul va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, astfel cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Admite recursul declarat de pârâții C. M. și C. D. P., ambii domiciliați în Piatra N., .. D., ., împotriva sentinței civile nr. 5457/31.10.2011 a Judecătoriei Piatra N..
Modifică, în parte, sentința în sensul că obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1542,32 lei - întreținere restantă, în loc de 2442,32 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimata Asociația de Proprietari D.-D. să plătească recurenților suma de 84,50 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. M. C. și C. M. R. L.
Red. C. M./14.05.2012
Tehnored. R.L../18.05.2012;
Ex. 2
Fond M.C.N.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 376/2012. Tribunalul NEAMŢ | Anulare act. Decizia nr. 105/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
