Fond funciar. Decizia nr. 777/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 777/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-09-2012 în dosarul nr. 777/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 777/RC
Ședința publică din 27.09.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
V. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursurilor declarate de recurenții - petenți S. Gh. R., domiciliată în Miercurea C., ., nr. 3, ., județul Harghita, P. M. Z., domiciliată în ., județul Harghita, S. M. A., domiciliată în ., județul Harghita, S. L., domiciliat în Cluj N., .. 20, ., D. E. M., domiciliată în Miercurea C., . C., nr. 2, ., K. Gh. G., domiciliat în comuna C., ., județul C., și R. S. L. L. I., domiciliat în Gheorghieni, ., județul Harghita, și de recurenta - intimată C. L. D. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1163 din 19.07.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 20.09.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1163 din 19.07.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1163 din 19.07.2011, pronunțată de Judecătoria B., s-a admis plângerea formulată de petenții S. GH. R., P. M. Z., S. A., S. L., D. E. M., K. GH. G., R. S. L. L. I., în contradictoriu cu intimatele C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. Comunală D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. S-a reconstituit în favoarea petenților dreptul de proprietate pentru următoarele terenuri: pădure aflată în administrarea Ocolului silvic B. 936,3300 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. 182,3772 ha, conform expertizei M. G. din 2.12.2008 (filele 190-193), cu schițele aferente (filele 195-196, pct. Kurmătura, și fila 197, pct. H. N.). S-a constatat că reconstituirea se poate face pe vechiul amplasament, conform identificării expertului, cum s-a arătat mai sus. S-a anulat în parte Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 5156/2006.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin plângerea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petenții S. R., P. M. Z., S. A., S. L., D. E. M., K. Gh. G. și R. S. L. L. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 5156/2006, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 1308,82 ha teren, din care: pădure 646,27 m.p. în Hășmașul N., 244,54 ha în Hășmașul N. și 176,59 ha în Kurmătură; pășune 184,30 ha în Hășmașu N. și 57,12 ha în Kurmătură.
În motivare, au arătat că au formulat această solicitare în calitate de moștenitori ai defuncților: R. S. G. și soția R. S. (Ory) R.; R. S. A. și soția R. S. (Uivarosi) P., cu precizarea că G. și A. au fost frați.
C. județeană de fond funciar a respins cererea pe motiv că foile cadastrale depuse ca probă nu ar fi fost pertinente. Petenții au arătat că dovedesc dreptul lor cu foaia cadastrală nr. 3200, unde autorul R. S. A. și soția apar cu toată averea. Din această totalitate, în 1936 s-a înstrăinat terenul cu nr. top._ și_, înscriindu-se acest teren în foaia cadastrală nr. 3775 pe numele acestora, iar terenul înscris sub nr. topo_,_,_ și_/3 s-a transcris în foaia cadastrală nr. 3733 pe numele R. S. A. și soția, la categoria fâneață, deoarece se transformase din pășune în fâneață.
Pe foaia cadastrală nr. 3200 au rămas în posesia autorilor terenurile de sub nr. top_,_,_,_ în pct. Kurmătura și nr. top_ în pct. Hagymas, totalizând, în anul 1940, respectiv 99 iugăre și 456 stj pășune; 2591 iugăre și 1344 stj pădure.
În total, din cele 2 foi cadastrale, nr. 3200 și 3733, rezultă dreptul de proprietate pentru autorul R. S. A. și soția: 3140 iugăre și 481 stânjeni = 1806,88 ha. Din acest teren, 77,17 ha s-au înstrăinat de către proprietari, iar 420,89 ha s-au reconstituit pe raza județului Harghita. Rezultă un rest de teren pe care îl solicită în acest dosar, pe raza județului N., de 1308,82 ha.
În baza procesului verbal din 22 iunie 1947, asupra cotei de 1/2 din imobilele înscrise în cele două foi cadastrale se înscrie dreptul de proprietate în favoarea lui R. S. G. și soția, în CF 1888, de aceea s-a solicitat reconstituirea după ambii autori.
S-a mai menționat că o probă a stăpânirii acelor terenuri o constituie faptul că în CF 3200 sunt înscrise mențiunile "venit curat"... sume la care proprietarii ar fi plătit impozit.
Cât privește proba proprietății terenului pășune, petenții au invocat înscrisul numit Certificat, eliberat în anul 1951 de Sfatul popular D., în care se precizează că un teren pășune de 40 iugăre din Hășmașul N., proprietatea R. S. A. și soția, a fost pășunat în anii 1946-1950 de vitele locuitorilor săraci din D., dar că, "din anul 1946-47 și 1948 a fost luat de la sus-zisul proprietar, iar în anul 1949 și 1950 taxa de pășunat a fost încasată de Ocolul Silvic B. din Raionul Piatra", de aici rezultând că terenul a trecut în proprietatea statului.
În consecință, petenții au solicitat: după defuncții R. S. G. și R. S. (Ory) R., în favoarea petenților K. Gh. G., S. R., S. A., P. M. Z., S. L., pentru jumătate din suprafața solicitată; după defuncții R. S. A. și soția R. S. (Uivarosi) P., în favoarea tuturor petenților, pentru jumătate din suprafața solicitată.
În dovedire, petenții au depus la dosar, la judecata în fond, acte de stare civilă (filele 3-24); certificat de moștenitor (fila 25) al defuncților: R. Santa G. A., cu moștenitorii: R. Santa R. I. E., soț supraviețuitor; S. A., fiică, ulterior decedată; urmași: P. Z., S. A., S. L.; S. R.; R. Santa R. I. E., cu moștenitorii: S. A., S. R.; foaie cadastrală nr. 3200 (filele 27-28); foaie cadastrală nr. 3775 (filele 29-31); foaie cadastrală nr. 3733 (filele 32-34); Certificat din 8 ianuarie 1951 (fila 35) care atestă că terenul de 40 jugăre teren pășune din Hagimașu N., proprietatea R. Santa A. a fost pășunat de vitele locuitorilor săraci din . pășunat pe anii 1949 și 1950 a fost încasată de Ocolul Silvic B., adeverință de deces R.-SANTA JANOS, fost notar (secretar) comunal (fila 36); arbore genealogic R. S. G. (fila 37); idem, fila 80; procuri, prin care P. Z., S. A. și S. L. împuternicesc pe S. R. (fila 38); D. E.-M. împuternicește pe aceeași S. R. (fila 39); K. G. împuternicește pe K. Tivadar (fila 40); comunicarea comisiei locale D. (fila 41) către K. G., prin care este anunțat despre respingerea cererii, pe motiv că: Extrasul CF 1888 este lichidat pe baza Legii nr. 1/2000 și că lipsește actul de proprietate pentru autori față de cei din c.f. 1888 și deoarece asupra acestui teren s-a aplicat reforma agrară din 1921; Foi cadastrale nedatate, neștampilate, tabel anexă al hotărârii comisiei locale (f. 41A); declarație autentică B. T. (f. 42) care arată că terenurile înscrise în CF 3733 - G., nr. top_,_,_,_/3 și în CF 3200 - G., nr. top._,_,_,_,_,_,_,_,_,_,_/3 au fost proprietatea lui R. S. A. și soției Ujvarossy P.; cunoaște hotarele; declarație autentică P. E. (f. 43), care are cunoștință despre terenurile pădure și pășune situate pe muntele Hășmașul N., locul Metafa, aparținând fraților R. S. A. și R. S. G. și care a mai menționat că are cunoștință despre terenurile solicitate de petenți, deoarece părinții săi au avut proprietate vecină cu acele terenuri; adresă a Primăriei G. (f. 48) în care se arată că foile cadastrale nr. 3200, 3733 și 3755 sunt păstrate în arhiva primăriei, fiind considerate acte doveditoare ale proprietății.
C. locală D. a depus întâmpinare (fila 64), în care a solicitat respingerea acțiunii, deoarece petenții nu au făcut dovada proprietății cu extras CF, ci numai cu foi cadastrale, nedatate, că nu fac dovada proprietății în anul 1948, iar diferența de 200 ha pășune (CF 3200) nu a fost trecută niciodată în proprietatea statului. C. locală a mai menționat că, în baza Legii nr. 1/2000, aceiași petenți au invocat extrasul CF 1888, rezultat din contopirea celor două foi cadastrale, în care, alături de alți proprietari, au dreptul la 11,5 ha teren împădurit, pe care l-au primit deja, iar o parte din terenul în discuție a făcut obiectul exproprierii, pentru reforma agrară din 1921, cu acest teren fiind împroprietăriți locuitori din comunele limitrofe. Intimata a menționat că petenții au mai primit o parte din teren și de la C. locală G., solicitând în prezenta cauză doar diferența printr-o simplă operație de scădere.
C. locală a depus Procesul verbal al comisiei de expropriere și împroprietărire G. (filele 66-68).
În precizările depuse la judecata în fond, petenții au arătat că terenurile expropriate în 1921 au fost recâștigate de foștii proprietari, dovadă fiind înscrierile din CF ulterioare anului 1921. Au fost expropriate numai o parte a terenurilor. Autorii lor au cumpărat terenurile de la contele L. Mor în anul 1930, deci ulterior exproprierilor pentru împroprietărire.
În dovedirea acestor susțineri, petenții au depus la dosar Sentința civilă nr. 992/10.12.2007 a Judecătoriei G. (filele 120-122), prin care petenților li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 412,80 ha teren forestier.
La termenul din 12.02.2008 (încheiere - fila 132) s-a luat notă de către instanța de fond de faptul că există pe rol și dosarul nr._, care ar privi același teren, dispunându-se a se pune în vedere experților din cele două dosare să își coordoneze studiul situației de fapt și lucrările finale. S-a dispus atașarea dosarului nr. 886/_.
Instanța de fond a reținut din raport de expertiză tehnică (extrajudiciară) (filele 128-131) că expertul I. A. a explicat mișcările și înscrierile succesive în cărțile funciare invocate de reclamanți, fără a identifica terenurile.
Din raport de expertiză tehnică (extrajudiciară) (filele 154-182), aA constatat că expertul A. Ț., într-o lucrare mai elaborată, a arătat mai întâi că există multe neconcordanțe, inadvertențe și confuzii în înscrierile de carte funciară și chiar exprimări confuze și neprofesioniste, cum ar fi "se întabulează... dreptul de proprietate asupra unui teren de 50 iugăre... și asupra terenului neproductiv care va rămâne în urma defalcării după terminarea Reformei Agrare...". Același expert s-a reținut că a precizat faptul că înscrierile în CF pe care le consideră relevante pentru petenți au avut loc la nivelul anului 1947. S-a mai precizat că, dacă în cărțile funciare sunt asemenea neclarități, în foile cadastrale înscrierile sunt mai clare și mai edificatoare. Din analiza foilor cadastrale, expertul concluzionează că R. S. A. și soția figurează ca deținători ai întregii suprafețe evidențiate în CF 1888 G. la nr. ord. A+6-7 și că există totuși neconcordanțe între cărțile funciare și foile cadastrale în ceea ce privește numerele top_ și_.
S-a mai reținut că, într-un tabel recapitulativ, expertul a prezentat CF 1888 defalcată pe nr. top, în trei puncte, rezultând un total de 1.854,5847 ha (fila 159). Expertul mai arată că există și o . acte și mișcări de terenuri care nu sunt reflectate în cărțile funciare, deci înscrierile din cărțile funciare actuale NU reflectă fidel situația terenurilor din prezent, cu referire mai ales la CF 1888, care trebuie coroborată cu celelalte două CF - 3200 și 3733. O schiță cadastrală a terenurilor înscrise în CF 1888 este prezentată în anexa 4 a raportului de expertiză - fila 179.
.), județul Harghita, fără a preciza o calitate în acest dosar, a depus un înscris (filele 188-189) prezentat ca precizări "în cazul Raportului de expertiză tehnică extrajudiciară..." S-a arătat că, din totalul de 1.854,58 ha teren înscris în CF 1888 G., doar o anumită cotă a aparținut autorilor R. Santa A. și R. Santa G., cea mai mare parte din acest teren aparținând familiei defunctului conte L. Moor. Din terenul aparținând familiei L. în anul 1925 au fost împroprietărite cătunele Chindeni, Boteni și Tincani, care, în prezent, sunt pendinte de . au fost împroprietărite cu 99 jugăre, respectiv 57,08 ha în pct. "Curmătură" și 518 jugăre, respectiv 219 ha în pct. "Hășmașul N.".
Aceste suprafețe apar evidențiate și în Foaia cadastrală 3200 la numerele top_,_ și_, foaie cadastrală depusă la dosar de familia R. Santa. Din totalul de 99 jugăre, respectiv 57,08 ha în pct. "Curmătura", în acest moment . proprietate suprafața de 22,7 ha. P. diferența de 34,38 ha, . acțiune civilă în dosarul nr._ al Judecătoriei B..
În final s-a arătat că, în acel dosar, expertul ar fi identificat suprafața cerută de . fi în administrarea Ocolului silvic B..
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică judiciară specialitatea topografie, cu privire la care instanța de fond a reținut că petenții solicită 1.385,99 ha, din acest teren a fost dobândită conform Legii nr. 18/1991 și înstrăinată, suprafața de 77,17 ha, iar din scăderea celor două suprafețe rezultă 1.308,82 ha, suprafață aflată pe teritoriul județului N. - extravilan D., în punctele "Hășmașu N." și "Kurmătura", aflată în administrarea ocolului silvic B., UP V Bicăjel, suprafață care se compune din 241,42 pășune; 244,54 ha neproductiv; 822,86 ha pădure.
S-a mai reținut că expertul a arătat că petenții au prezentat copii de pe CF 1888 - Jud. G., foile cadastrale nr. 3733 și 3200 și copie de pe schița de carte funciară. A arătat că, în baza înscrierilor de la B.27 și B.28, def. R. S. A. și soția se intabulează dreptul de proprietate asupra unui teren cultivabil de 50 jugăre cadastrale 28,75 cu încheierea c.f. 3441 din 29.07.1930 având la bază Contractul de vânzare-cumpărare încheiat la G. F. și autentificat la Notarul Public din Târgu M..
În continuarea lucrării, expertul a defalcat și explicat terenurile pe cele două puncte, astfel: pct. "Kurmătura" - parcelele nr. 59-65, total 216,5 ha. Din aceasta, a scăzut 29,63 ha, identificată de expertul A. C. în dos._ având ca reclamant Consiliul local Voșlobeni, rămânând suprafața de 186,87 ha; din această suprafață s-au scăzut 41,14 ha, rămânând 145,73 ha, de la ., la . L.. (schițe, filele 195 și 196); pct. "H. N." - parcelele 84-96, cu un total de 790,60 ha (schițe, fila 197). S-a constatat că totalul celor două trupuri de pădure (145,73 ha Kurmătura + 790,60 ha Hășmașu N.) este de 936,33 ha.
Expertul a mai identificat suprafața de 182,3772 ha pășune, aflată în administrarea Primăriei comunei D., compusă din 30,6872 ha + 151,69 ha, concluzia fiind că petenții solicită în acest dosar următoarele suprafețe de teren: pădure aflată în administrarea Ocolului silvic B. - 936,3300 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. - 182,3772 ha; în total fiind 1.118,7072 ha.
. întâmpinare (filele 203-204), ca urmare a conexării dosarului, în care a arătat că din totalul de 1854,58 ha teren înscris în CF 1888 G. doar o anumită cotă a aparținut autorilor R. Santa A. și R. Santa G., cea mai mare parte a terenului înscris în acest CF aparținând familiei defunctului conte L. Moor. Din terenul L. au fost împroprietărite, în anul 1925, prin Reforma agrară, cătunele Chindeni, Boteni și Tincani, care în acest moment aparțin comunei Voșlobeni, cu suprafața de 99 iugăre, respectiv 57,08 ha în pct. "Curmătrură", precum și cu suprafața de 518 jugăre, respectiv 219 ha în pct. "Hășmașul N.".
Aceste suprafețe, cu care au fost împroprietărite cele trei cătune, apar evidențiate și în Foaia cadastrală 3200 la nr. top_,_ și_, foaie cadastrală prezentată la dosar de familia R..
Din totalul de 57,08 ha din pct. Curmătura, . acest moment 22,7 ha, iar în dosarul nr._ a solicitat diferența de 34,38 ha. A mai arătat că, din Raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic topo A. C. (în dos. 886), rezultă că terenul cerut de . în administrarea Ocolului silvic B..
C. locală D., prezentând situația terenurilor din punct de vedere istoric, a arătat la judecata în fond că, în aplicarea Legii din 30.07.1921 privind reforma agrară, moșiile contelui L. Mor au fost expropriate, prin Hotărârea nr. 278/25.11.1922 RA a Comisiunii de ocol G.. Această hotărâre a fost "reformată" prin Hotărârea nr. 86/21.12.1922, întrucât prin prima hotărâre averea contelui L. a fost expropriată integral, dar, conform art. 8 din legea de reformă agrară, în zona de munte urma a fi expropriată numai suprafața care depășea 50 iugăre cadastrale. (Această prevedere ar fi fost evocată și de N. T. într-un discurs la Națiunile Unite, în 20.04.1923). S-a mai arătat că această suprafață de 50 iugăre este cea care face obiectul vânzării către autorii petenților, în anul 1929. Din această suprafață a fost înstrăinată suprafața de 10 iugăre, rămânând noilor proprietari 40 de iugăre, suprafață restituită integral și necontestată de nici o parte.
S-a mai precizat că situația juridică a terenurilor s-a complicat în urma Diktatului de la Viena, în urma căruia, Transilvania fiind sub ocupație maghiară, au fost restituite terenurile confiscate de la grofii maghiari. Dar, după redobândirea Transilvaniei, prin Legea nr. 260/4.04.1945, acele măsuri au fost anulate. Ca urmare, consideră comisia locală D., contele L. nu putea beneficia decât de 50 iugăre, restul terenului rămânând expropriat în favoarea statului român, cu împroprietăririle făcute în favoarea celor trei comune.
A concluzionat C. locală D. că autorii petenților nu au dobândit întreaga avere a contelui L., iar terenurile solicitate nu pot face obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 1/2000 și a solicitat respingerea plângerii.
În dovedirea celor arătate, au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: Legea nr. 389 (D 1.730) din 21 iunie 1943, privind extinderea legislației civile și comerciale în România de peste Carpați (filele 225-227); Recapitulația bonurilor imobiliare din hotarul comunei D. proprietatea comunei D. (fila 228); Legea nr. 260 din 4 aprilie 1945 ... legislația aplicabilă în Transilvania de Nord, precum și la drepturile ... în acest teritoriu în timpul ocupațiunii ungare (filele 229-231); Extras CF nr. 1888 (fila 232); adresă din 1945 privind atribuirea de terenuri către . 233); adresă a raionului C. către . la atribuirea de terenuri (fila 234); Istoria românilor între anii 1918-1940 - Expunerea lui N. T., reprezentantul României la Societatea Națiunilor, în legătură cu optanții unguri - 20 aprilie 1923 (f. 235-237).
S-a realizat în primă instanță și o completare la raportul de expertiză tehnică-judiciară din 02.12.2008 (depusă de expert Gh. M. la 16.03.2010) (filele 272-277), completare cu privire la care instanța de fond a reținut că identificarea terenurilor este, în mare, aceeași ca la expertiza inițială (filele 190-197), cu diferența că suprafața terenului de la Kurmătura este de 175,36 ha, în loc de 145,73 și, ca atare, s-a constatat că se modifică concluziile inițiale ale raportului de expertiză, după cum urmează: totalul celor două trupuri de pădure (175,36 ha Kurmătura + 790,60 ha Hășmașu N.) este de 965,9600 ha. Expertul a mai identificat suprafața de 182,3772 ha pășune, aflată în administrarea Primăriei comunei D., compusă din 30,6872 ha + 151,69 ha, concluzia fiind că petenții solicită în acest dosar următoarele suprafețe de teren: pădure aflată în administrarea Ocolului silvic B. - 965,9600 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. - 182,3772 ha; iar suprafața totală de 1.148,3372 ha.
La judecata în fond expertul A. C. a depus raport de expertiză făcând următoarele precizări: din expertiza întocmită și depusă în dos. nr._ și cea a expertului M. în prezentul dosar (_ ) rezultă că în dosarul în care a fost numit expertul A. C. (_ ) s-a identificat un teren solicitat de Consiliul local Voșlăbeni, în suprafață de 57,08 ha, solicitat în baza Procesului verbal nr. 41/29.03.1925, completat cu Procesul verbal din 3.04.1925, pct. 1, lit. a, terenuri incluse în CF nr. 1888 G. sub nr. top_ și_ - pct. Curmătura.
În dosarul de față s-a precizat că reclamanții solicită mai multe terenuri, printre care și terenul de mai sus, pe baza aceleiași CF și foi cadastrale.
La aceste concluzii au formulat obiecțiuni petenții, susținând că expertul nu a constatat corect suprapunerea dintre terenul cerut de . din prezentul dosar, iar petenții au depus obiective (filele 299-300) care, a apreciat instanța de fond, constituie aprecieri ce țin de concluziile finale ale dosarului.
Tot în fața primei instanțe a fost efectuată și o completare la raportul de expertiză tehnică-judiciară din 16.03.2010 (expert Gh. M.) (filele 317-318), cu privire la care instanța de fond a reținut următoarele:
Expertul a explicat cele două lucrări anterioare, astfel: în raportul din 02.12.2008 s-a marcat suprafața cerută de reclamanți, scăzând terenul de 29,63 ha, solicitat de . 145,73 ha pentru reclamanți în pct. Curmătura; în raportul din 16.03.2008 a fost prezentat același teren, inclusiv terenul de 29,63 ha identificat de exp. A. C. în dosarul 886.
S-a anexat la dosarul cauzei și raportul de expertiză efectuat de expert A. C., în dosarul nr._ pentru termenul din 15.01.2008. În această lucrare de specialitate s-a reținut că expertul a identificat un teren total de 57,08 ha, din care: 22,70 ha pășune, aflat în administrarea CL Voșlăbeni; 34,38 ha pădure, aflat în administrarea Ocolului Silvic B., UP V, u.a. 63, 64, 65. S-a apreciat că terenul de 34,38 ha este defalcat astfel: 4,75 ha teren cu vegetație forestieră în UP V parc vânătoare (roz); 5,06 ha pădure, UP V, u.a. 63; 9,62 ha pădure, UP V, u.a. 64; 14,95 ha, UP V, u.a. 65.
S-a mai constatat de către prima instanță că la dosar a fost depus de petenți un document intitulat conținutul dosarului - sinteza, cu rol de concluzii, în cadrul căruia petenții au adăugat și anumite cereri care nu se pot trata în această fază a dosarului, cum ar fi: "Obligarea prefecturii să anuleze acele titluri de proprietate..." – cu privire la care s-a constatat că nu se indică titlurile respective; sau: "Solicităm ca Judecătoria să oblige composesoratul Tomești să restituie terenul ocupat abuziv..." – referitor la care prima instanță a reținut că nu s-a formulat o asemenea cerere în dosar, acel composesorat nefiind parte în prezentul dosar. Petenții au reluat argumentațiile din cuprinsul dosarului, susținând să li se admită cererea, pe baza expertizei M. din 02.12.2008 care exclude terenul cerut de .> Petenții au depus în completare două schițe întocmite de Janos D., pe care nu le comentează și nu le explică.
. cerere pentru a se judeca separat cauza din dosarul nr._, întrucât terenurile cerute nu se suprapun cu cele ale petenților S., deoarece a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 34,38 ha teren.
La ultimul termen de judecată (17.05.2011) instanța de fond a dispus disjungerea dosarului conexat, care a rămas în pronunțare, ca și dosarul de față.
Analizând actele și probele dosarului, instanța de fond a constatat că petenții au făcut dovada proprietății autorilor lor, prin documentele funciare și cadastrale depuse (filele 27-34). Terenurile din aceste foi cadastrale au făcut obiectul unor expertize topo complexe, urmate de obiecțiuni, contestații și reveniri ale ambilor experți (inclusiv cel din dosarul conexat, apoi deconexat, după ce s-a clarificat situația - nr._ ). S-a mai apreciat că expertul M. a concluzionat în sensul că a identificat terenul din cele două puncte (Curmătura și Hășmașul M.), totalul fiind cel din raportul din 2.12.2008, iar concluzia expertului a fost că petenții au solicitat în acest dosar următoarele suprafețe de teren: pădure aflată în administrarea Ocolului silvic B. - 936,3300 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. - 182,3772 ha, care au fost identificate de expert prin schițele depuse ca anexă la raportul de expertiză. A mai menționat instanța de fond că, din suprafețele de mai sus, expertul M. a exclus terenul solicitat de . fusese inclus în varianta de expertiză din 16.03.2010, deoarece situația terenului solicitat de . fie soluționată în dosarul conexat, apoi deconexat - nr._ .
Concluzionând, instanța de fond a constatat că petenții au făcut dovada proprietății și a calității succesorale, plângerea fiind admisă așa cum a fost precizată, conform expertizei M. din 2.12.2008 și schițele aferente, cu precizarea că terenul se poate atribui pe vechiul amplasament, conform constatărilor aceluiași expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal petenții și intimata C. locală D. de aplicare a legilor fondului funciar.
În recursul declarat petenții au arătat, cu luarea în considerare și a precizării de la termenul de judecată din data de 09.02.2012, că înțeleg să declare recurs împotriva sentinței civile doar în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren reconstituite. În acest sens, petenții au arătat că inițial în cererea de chemare în judecată au solicitat în total pentru retrocedare suprafața de 1308,82 ha teren, din care 176,59 ha pădure la punctul „Kurmătura”. Instanța de fond a utilizat în analiză primul raport de expertiză efectuat de domnul expert M. G. – fila 190-193, cu schițele aferente, fila 195-197 – și a stabilit în total drept de reconstituire pentru suprafața de 936,33 ha în loc de 965,96 ha, adică cu 29,63 ha mai puțin. Instanța de fond, la pronunțarea sentinței, nu a analizat cele 3 completări la raportul de expertiză și concluzia expertului conform căreia la punctul „Kurmătura” petenții au dreptul la 175,36 ha din totalul de 965,96 ha solicitat.
P. toate aceste motive, petenții solicită admiterea recursului.
Criticile aduse sentinței în ceea ce privește reconstituirea dreptului pe raza comunei Voșlăbeni nu vor fi analizate deoarece nu vizează recursul declarat împotriva sentinței civile de față, ci face obiectul unui alt dosar, motiv față de care la termenul de judecată din data de 12.01.2012 s-a dispus scoaterea din cauză a intimatei C. locală Voșlăbeni, care nu a avut calitate procesuală la judecarea cauzei în fond.
În recursul declarat, C. locală D. a criticat sentința pentru următoarele motive:
- prin aplicarea Legii din 30.07.1991 privind reforma agrară, moșiile contelui L. Mor au fost expropriate prin hotărârea nr. 278/25.11.1922 a Comisie de Ocol pentru expropriere și împroprietărire Gheorghieni. Această hotărâre a fost reformată în parte prin hotărârea nr. 86/21.12.1922, lăsându-i-se în proprietate numai suprafața de 50 jugăre cadastrale. Prin urmare, consideră intimata că obiectul reconstituirii către contele L., care a făcut și obiectul vânzării către autorii petenților în anul 1929, este de 50 jugăre cadastrale. Din această suprafață au fost înstrăinate 10 jugăre, rămânând suprafața de 40 jugăre, restituite și necontestate de petenți. Prin certificatul nr. 156/08.01.1951, suprafața de 10 jugăre a trecut în proprietatea statului, terenul expropriat în anul 1922 de la contele L. făcând obiectul împroprietăririi comunelor Valea Strâmbă, B. Chei și D., așa cum reiese din procesul-verbal nr. 41/29.03.1925.
- în anul 1929, au intervenit transferurile de terenuri înscrise în cartea funciară în favoarea autorilor petenților în limita a 50 jugăre cadastrale, astfel că nu se poate reține nici o altă suprafață ca intrând în patrimoniul contelui L. anterior anului 1929.
- foile cadastrale prezentate de petenți datează din anul 1940 și nu au nici o valoare probatorie în cauză față de Legea nr. 260/04.04.1945.
- în dispozițiile Legii nr. 389/21.06.1943 s-a făcut mențiunea că în România de peste Carpați rămân în vigoare legile, regulamentele sau ordonanțele privind cărțile funciare, astfel încât, prin prisma legislației române aplicabile la nivelul anului 1940, orice dobândire a terenurilor putea fi făcută numai prin înscrierea în cartea funciară, nefiind recunoscută valabilitatea foilor cadastrale.
- pentru terenurile din această zonă, în urma Dictatului de la Viena din perioada în care Transilvania era sub ocupație maghiară, au fost restituite terenurile confiscate de la grofii maghiari, iar după redobândirea Transilvaniei, prin Legea nr. 260/04.04.1945 acele măsuri au fost anulate, astfel încât contele L. nu putea beneficia decât de 50 de jugăre, restul terenului rămânând expropriat în favoarea statului român, cu împroprietăririle făcute în favoarea celor 3 comune, și de aceea cererea pendente nu este fondată.
- instanța de fond a avut în vedere doar raportul de expertiză efectuat de expertul M. la data de 02.02.2008, chiar dacă ulterior au fost administrate și alte probe și s-au formulat obiecțiuni.
P. toate aceste motive, intimata solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii petenților ca neîntemeiată. S-a mai solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere având ca obiect obligarea la plata cheltuielilor de judecată, apreciindu-se că nu se poate reține nici o culpă în acest litigiu în sarcina Comisiei locale, care de altfel nu este nici persoană juridică în sensul art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1945 și nici prin reglementările date în legile fondului funciar.
Intimata a formulat pentru termenul de judecată din data de 12.01.2012 precizări la motivele de recurs apreciate ca fiind o dezvoltare a acestora, după cum urmează:
- hotărârea pronunțată de prima instanță este lovită de nulitate conform art. 306 Cod procedură civilă, deoarece la termenul de judecată din data de 17.05.2011, când s-a soluționat fondul cauzei, părțile nu au pus concluzii pe fond, producându-se astfel o încălcare a dreptului la apărare garantat de art. 24 din Constituție, a principiului contradictorialității, hotărârea fiind nulă potrivit art. 105 alin. 2 raportat la art. 304 pct. 5 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă.
- în mod nelegal instanța de fond a judecat împreună prezenta cauză și cea care formează obiectul dosarului nr._, dosar care doar a fost atașat la dosarul de față fără a se dispune conexarea.
- cu încălcarea principiului disponibilității, în mod netemeinic figurează în calitate de pârât Consiliul local Voșlăbeni.
- instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, a dispus anularea în parte a hotărârii nr. 5156/2006, fără a lua cunoștință de conținutul acestei hotărâri care nu se află la dosar.
- instanța de fond nu a analizat documentele referitoare la aplicarea Reformei agrare din anul 1921 depuse de intimată la dosar și nici experții nu le-au avut în vedere la întocmirea rapoartelor de expertiză. Intimata a invocat drept înscrisuri relevante Hotărârea nr. 278/1921 a Comisiunii de Ocol pentru expropriere și împroprietărire Gheorghieni din 25.11.1922, procesul verbal nr. 41/29.03.1925 a Comisiunii de expropriere și împroprietărire Ocolul Gheorghieni, adresa nr. 1313/01.09.1945 a Camerei Agricole C., sentința nr. 574/19.12.1934 a Tribunalului C.. Față de aceste înscrisuri, intimata a arătat următoarele: terenul solicitat de petenți, care este în prezent proprietatea Comunei D., a făcut obiectul Legii de reformă agrară care s-a aplicat în două etape, respectiv exproprierea și împroprietărirea. Potrivit hotărârii nr. 278/1921 a Comisiunii de Ocol pentru expropriere și împroprietărire Gheorghieni din 25.11.1922 averea contelui L. Mor a fost expropriată și nu există o dovadă a anulării exproprierii și a revenirii întregii proprietăți la vechii proprietari. Hotărârea a fost reformată prin hotărârea nr. 86/21.12.1922, întrucât în baza art. 8 din Legea de reformă agrară urma să fie expropriată în zona de munte numai suprafața ce depășea 50 jugăre cadastrale. Prin procesul-verbal nr. 41/29.03.1925 a Comisiunii de expropriere și împroprietărire Ocolul Gheorghieni, . împroprietărită cu suprafața de 623 jugăre cadastrale din averea familiei contelui L., respectiv 250 jugăre transformate în pășune cuprinsă în C.F. 1888 cu nr. topo_ situată în locul numit „Poalele Hagymașului N.”, iar suprafața de 373 jugăre pădure expropriată din M. contelui L. și cuprinsă conform aceleiași hotărâri în C.F. nr. 1888, nr. topo_ la punctul numit „Hagymașul N.”. Prin acest proces verbal se identifică și cuantifică suprafața de teren acordată Comunei B.. Prin procesul verbal din 03.04.1925, anexă la hotărârea de expropriere, rezultă că a fost împroprietărită intimata cu suprafața de 250 jugăre pădure transformată în pășune și suprafața de 373 jugăre evidențiată în C.F. 1888 cu nr. topo_.
- prin sentința civilă nr. 574/1934 a Tribunalului C. s-a atribuit în plus Comunei B. Chei suprafața de 881 jugăre și 400 stânjeni pătrați pădure din M. Hajmașul N., fosta proprietate a contelui L. Mor, menționându-se că această cantitate în plus a luat-o din rezerva statului. Prin adresa nr. 1313/01.09.1945 a Camerei Agricole a Județului C. rezultă că s-au atribuit definitiv către . de teren din moșia contelui L. Mor, respectiv: pășune comunală – 1115 jugăre și 586 stânjeni, pădure comunală – 388 jugăre și 1254 stânjeni, 2 jugăre și 358 stânjeni pentru drumuri. Arată astfel petenta că în baza parcelării din 15.01.1934 și a sentinței nr. 574/1934 a Tribunalului C. s-a preluat suprafața totală de 1506 jugăre și 598 stânjeni. Această suprafață a fost împărțită în părți egale între comunele B. Chei și D., iar comunei D. i-a revenit o suprafață de 433,4591 ha, în amplasamentului Hagymașul N., pe versantul estic, către Bicăjel; comunei B. Chei i-a revenit aceeași suprafață pe versantul vestic către Pârâul Oii. În anul 1937 . desprins de . adresa din 1945 vizează terenul integral înainte de separare.
- din procesul-verbal de inventariere din 31.03.1946 încheiat de reprezentanții autorității locale a Comunei B. Chei rezultă suprafața de 1506 jugăre cu care a fost împroprietărită comuna (nr. topo_/2/1,_/2/2/3,_/2/2/4) în cotă parte de 1/2, cealaltă parte de 1/2 aparținând comunei D.. Tot aceeași suprafață, arată intimata, reiese din procesul-verbal încheiat la data de 26.06.1957 la Lacul R.. Mai mult, în cuprinsul procesului-verbal de inventariere nr. 737/14.08.1964 a Sfatului Popular D. a fost indicat trupul de pădure-pășune cu nr. topo_/1,_/2,_/2/2/3 și_/4. P. toate aceste motive consideră intimata că a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului ce face obiectul prezentei cauze, iar prin Hotărârea nr. 7628/03.07.2009 a Comisiei județene N. a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea Comunei D. pentru suprafața de 857,70 ha – UP Bicăjel, teren cu vegetație forestieră – pentru care s-a efectuat punerea în posesie potrivit procesului-verbal nr. 453/19.10.2009, existând în această modalitate suprapunere între terenul proprietatea Comunei D. și terenul solicitat de petenți.
- instanța de fond nu a verificat proveniența terenului și nici dreptul reclamanților asupra acestuia. Astfel foile cadastrale nr. 3200 și 3733 și Cartea Funciară nr. 1888 a Comunei Gheorghieni nu fac dovada proprietății. Astfel, potrivit Cărții Funciare 1888 – B.26-28 se întabulează dreptul de proprietate în favoarea lui R. S. A. și soția în baza contractului de vânzare și cumpărare încheiat la G. F. la data de 23.03.1929, avându-se în vedere și hotărârea Comisiunii de expropriere locală nr. 278/1921, precum și a Comisiunii județene de sub nr. 86/922 și a Comitetului Agrar asupra unui teren cultivabil de 50 jugăre cadastrale și asupra terenului neproductiv care va rămâne în urma defalcării după terminarea Reformei agrare. În această modalitate, consideră intimata, s-a recunoscut voluntar în anul 1929 valabilitatea exproprierii, iar obiectul vânzării a fost terenul cultivabil de 50 jugăre care fusese deja vândut în anul 1922. Ca atare, vânzarea era fără obiect, în condițiile în care nu există nici un document din care să rezulte suprafața terenului neproductiv rămas după Reforma agrară.
- s-a susținut în mod netemeinic că dovada proprietății este făcută cu mențiunea din B 32-33, în care se înscrie dreptul de cumpărare în baza posesiei faptice în favoarea lui R. S. G. și soția Ory R., în baza procesului-verbal din 1947 asupra unei cote de 1/2 din imobilele cu nr. topo_,_,_ –_,_,_,_, precum și a terenului neproductiv care va rămâne în urma defalcării după terminarea lucrărilor de reformă agrară. Prin urmare, consideră intimata că reforma agrară producea efecte juridice și la nivelul anului 1947, fiind deci în vigoare. În cazul în care s-ar aprecia că autorii petenților ar fi îndreptățiți la suprafața de 50 jugăre, aceasta a fost înstrăinată după cum urmează: 10 ha au fost cedate către S. G. și soția de către R. S. A., iar cele 40 jugăre rămase au fost restituite integral în baza Legii nr. 18/1991, conform căreia s-a reconstituit dreptul pentru un teren de 77,17 ha.
- în Cartea Funciară nu au fost operate efectele generate de aplicarea Reformei agrare, respectiv transferul de proprietate în favoarea statului și apoi în favoarea comunelor împroprietărite. Neoperarea în cartea funciară nu înseamnă că exproprierile și împroprietăririle nu au avut loc și nu și-au produs efectul legal. Referirile la documentele reformei agrare din cartea Funciară, confirmă faptul că reforma a produs efecte definitive.
- petenții nu fac dovada proprietății cu acte și nu se poate reține existența unui drept de proprietate în baza unei înscrieri a autorului reclamanților în Cartea Funciară, înscriere ce s-a făcut pe baza unei posesii faptice ce a început în perioada ocupației maghiare, când au fost restituite terenurile către persoanele de origine maghiară, măsuri ce au fost anulate prin Legea nr. 260/1945, după redobândirea Transilvaniei. Prin urmare, consideră intimata, înscrierile din cartea Funciară și din foile cadastrale nu au nici o semnificație față de documentele referitoare la aplicarea Reformei agrare din anul 1921.
- din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară s-a arătat că rezultă faptul că „Starea de Carte Funciară nu reflectă situația reală a imobilelor”. Mai mult, expertul a mai constatat că unele dintre terenuri au făcut obiectul procesului-verbal de împroprietărire nr. 41/1925, unele acte cu efecte juridice evidente nu au făcut obiectul înscrierilor din Cartea Funciară și, ca atare, nu se reflectă starea imobilelor care a fost la data includerii acestora în proprietate de stat prin preluare de la foștii proprietari.
În dovedirea recursului declarat intimata a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri, depunând la dosar raport de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expertul tehnic silvicultură S. F., extrase de Carte Funciară, schițe ale terenurilor, foi cadastrale, alte înscrisuri.
Față de recursul declarat de petenți, intimata C. locală D. a formulat întâmpinare prin care a apreciat că recursul este nul întrucât nu conține critici în fapt și în drept a hotărârii, ceea ce echivalează cu lipsa motivării. Critica formulată de petenți conform căreia se solicită partajarea averii moștenitorilor nu poate fi primită întrucât excede obiectului cauzei. În ceea ce privește motivul invocat referitor la netemeinica hotărârii, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe mai mici decât cea solicitată în cererea de chemare în judecată, este nefondată deoarece petenții nu fac dovada dreptului de proprietate asupra nici unei suprafețe de teren. Terenul solicitat de petenți, arată intimata, nu a aparținut autorilor petenților întrucât toate terenurile au fost expropriate din patrimoniul contelui L. Mor și au făcut obiectul împroprietăririi Comunei D.. Înscrisurile din cartea Funciară și cele 2 foi cadastrale nu fac dovada proprietății întrucât primează documentele referitoare la reforma agrară ale cărei efecte nu au fost operate în Cartea Funciară.
Critica vizând greșita stabilire a suprafețelor de către instanța de fond nu poate fi valorificată întrucât petenții nu fac dovada provenienței terenului – foile cadastrale nu oglindesc evoluția imobilelor, acestea ignorând cu desăvârșire actele emise și acțiunile întreprinse potrivit Reformei agrare din anul 1921.
Mai arată intimata că, prin sentința civilă nr. 922/10.12.2007 pronunțată de Judecătoria Gheorghieni într-o cauză similară, s-a reconstituit acelorași petenți dreptul de proprietate asupra terenului de 412,80 ha cu vegetație forestieră pe teritoriul Județului Harghita, ce face masă compactă cu terenul din prezentul dosar. Prin decizia nr. 61/13.01.2009 a Tribunalului Suceava, au fost admise recursurile formulate de C. județeană Harghita și C. locală B. Chei, a fost casată sentința Judecătoriei Gheorghieni și a fost trimisă cauza spre rejudecare Judecătoriei Suceava.
La dosarul cauzei a fost depusă de către intimata C. locală D. adresa nr. 6469/27.12.2011, prin care a solicitat eliberarea unui extras de Carte Funciară pentru informare cu privire la numerele topo_/1,_/2/2,_/2/2/2/3 și_/2/4 și numerele cadastrale 235 și 236. Din aceste extrase rezultă că a fost întabulat în favoarea Consiliului Local D. dreptul de proprietate pentru teren în suprafață totală de 151,6903 ha pășune și 30,6872 ha teren cu aceeași categorie de folosință. La dosar a fost depusă și adresa nr. 1313/01.09.1945 a Camerei Agricole a județului C., din care rezultă că prin lucrările de reformă agrară s-au atribuit definitiv Primăriei Comunei B. Chei – județul C., din M. Hagymașul N., fosta proprietate a contelui L. Mor, precum și procesul-verbal din 31.03.1945, care face referire la numerele topo_/2/1,_/2/2/3,_/2/2/4 pentru cota de 1/2 în favoarea Comunei B. Chei și 1/2 pentru .> C. județeană N., la recursurile formulate de C. locală D. și petenți, a formulat întâmpinare prin care a arătat în esență că plângerile petenților au fost apreciate ca fiind neîntemeiate, fără motivare, doar prin însușirea integrală a concluziilor raportului de expertiză, hotărârea astfel pronunțată fiind lipsită de temei legal în considerarea dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, intimata arată că petenții nu pot face dovada deținerii în proprietate de către autor a terenului în momentul trecerii la fondul de stat, foile cadastrale prezentate ca acte de proprietate sunt nedatate și neștampilate, reliefând un fenomen petrecut cu mult timp înainte de trecerea terenului în proprietatea statului, singurul act de proprietate valabil la dosar este extrasul de Carte Funciară nr. 1888/02.02.2004, care atestă cota parte pentru autorii invocați în suprafață de 11,5 ha, ce a fost reconstituită în favoarea petenților în baza Legii nr. 1/2000. Mai menționează intimata că celelalte acte depuse la dosar sunt neconcludente și nu fac dovada proprietății pentru suprafața solicitată.
În continuarea întâmpinării, C. județeană N. a reiterat motivele de netemeinicie a plângerii petenților invocate și de C. locală D..
P. toate aceste motive, intimata a solicitat admiterea recursului declarat de C. locală D. și respingerea recursului petenților, cu consecința menținerii Hotărârii Comisiei județene N. nr. 5156/2006 ca fiind legală și temeinică.
Intimata C. județeană N. a depus la dosar hotărârea contestată și întreaga documentație ce a stat la baza emiterii acesteia.
Față de recursul declarat de C. locală D., petenții au formulat întâmpinare, prin care au arătat următoarele:
- decizia de expropriere nr. 278/1921 a Comisiei de Ocol pentru expropriere și împroprietărire, anexată dosarului de către intimată, nu este o dovadă suficientă pentru a dovedi că terenurile solicitate de petenți ar fi fost în proprietatea comunei. Actul menționat a fost atacat de către foștii proprietari, respectiv contele L. Mort și familia sa (proprietarii inițiali de la care autorii petenților au cumpărat suprafețele solicitate), astfel că aceste terenuri au fost recâștigate de către foștii proprietari, dovada în acest sens fiind și înscrierile ulterioare anului 1921 din cartea Funciară nr. 1888. Astfel, arată petenții, la nr. 18-25 din Cartea Funciară apare mențiunea „parcele noi” cu numerele topo_,_-_ se readnotează sub a+7 în favoarea proprietarilor vechi, adică a contelui L. Mor. Mențiunile din Cartea Funciară s-au făcut în anii 1922-1928, deci ulterior anului 1921, care este anul deciziei invocate de C. locală. Aceste înscrieri dovedesc faptul că terenurile au revenit în proprietate foștilor proprietari și . prevala de un act cu o dată anterioară înscrierilor din Cartea Funciară și cu o dată anterioară înscrierilor din foile cadastrale nr. 3200 și 3773, care dovedesc că în anul 1940 acele terenuri erau proprietatea autorilor petenților, ce plăteau impozitul aferent.
- înscrisurile depuse de C. locală D. dovedesc doar faptul că terenurile solicitate de petenți au făcut parte din planul de expropriere, însă nu dovedesc și faptul că această expropriere a rămas definitivă deoarece nu s-au parcurs celelalte etape prevăzute de reforma agrară în art. 66, 79, 80, 81. Conform art. 81, după terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de Ocol va trece în cărțile funciare hotărârile definitive de expropriere, întabulând dreptul de proprietate al statului, iar planul original se va trimite direcțiunii cadastrului.
- procesul-verbal nr. 41/29.03.1925 reflectă doar începerea exproprierii în baza Legii reformei agrare din 1921, iar intimata nu poate face dovada că exproprierea acestor terenuri a rămas definitivă deoarece celelalte documente depuse de către intimată dovedesc faptul că au urmat o . contestații ale deciziei de expropriere din partea atât a moștenitorilor defunctului L. Mor, cât și acelor care aveau terenurile în arendă. În această modalitate, arată petenții, se explică faptul că autorii lor plăteau în anul 1940 impozit pentru suprafețele de teren dovedite cu cele 2 foi cadastrale nr. 3200 și 3773. Moștenitorii contelui L. Mor au recâștigat o parte din averea lor până în anul 1928, aspect care se reflectă în pozițiile cu nr. crt. 18 din CF 1888, nr. topo_-_ și nr. crt. 25 din CF 1888 nr. topo_,_-_. Mai mult, arată intimații, în procesul-verbal de dezbatere a moștenirii defunctului L. Mor nr. 126/1926, întocmit de un notar public, la poziția XII se menționează „jumătate parte neîmpărțită a porțiunii răposatului din imobilele cuprinse în CF 1888 Gheorghieni, nr. topo_,_,_/3,_-_,_,_-_,_/a-f în favoarea lui R. S. A. și soția, iar cealaltă parte neîmpărțită a acesteia în favoarea contesei L. M.. Prin urmare, arată petenții că autorii lor, R. S. Adalbert și soția acestuia, au început în acea perioadă să achiziționeze terenurile familiei Mor, terenuri ce se află în Cartea Funciară la nr. topo 18-25, terenurile solicitate în prezenta cauză aflându-se la pozițiile 27-28 și 32-33, precum și în cele două foi cadastrale. Mai mult, în anul 1936 familia R. S. A. a înstrăinat peste 40 ha din aceste suprafețe de teren, înstrăinare evidențiată în foaia cadastrală nr. 3775.
- chiar dacă s-ar considera decizia de expropriere ca fiind definitivă, prin această decizie nu au fost expropriate decât o parte din aceste suprafețe menționate sub numerele topo_,_ și_.
P. toate aceste motive, petenții solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de intimata C. locală D..
În dovedirea susținerilor din întâmpinare, petenții au depus la dosar extrasul din procesul-verbal de dezbatere a succesiunii.
P. termenul de judecată din data de 05.04.2012, petenții au depus la dosar precizări, în care, în completarea dovedirii îndreptățirii la reconstituire, au arătat că foaia cadastrală 3200 are trecute datele de identificare a proprietăților funciare pe un anumit teritoriu, din plasa de estimațiune Gheorghieni și reprezintă proprietatea lui R. S. A. și a soției Ujvarosi P., foaie cadastrală ce s-a deschis în anul 1930 conform ștampilei pătrate în care se menționează și proveniența/originea transcrierii. Pe această ștampilă se menționează că imobilele de la nr. topo respective sau transcris din coala de cadastru nr. 403, conform Registrului I de evidență nr. 3441/1930. Pe ștampila pătrată din colțul dreapta sus, în foaia cadastrală nr. 3200, se prezintă proprietatea lui R. S. A. conform încheierii 3441/1930, care este identică cu încheierea din CF 1888 Gheorghieni de la poziția B+27. Rezultă, consideră petenții, că există corelare între foile cadastrale și cărțile funciare și contractul de vânzare-cumpărare care a fost notat simultan în ambele evidențe. Mai arată că pe ștampilă se specifică faptul în anul 1930, din coala de cadastru nr. 403 se transcrie proprietatea în coala 3200 pentru proprietarii menționați, iar în CF la poziția B+27,28 se specifică în concret actele în baza cărora a fost notat contractul de vânzare-cumpărare. În ceea ce privește moneda care era folosită pentru plata impozitelor, s-a arătat că este evident că în perioada interbelică registrul avea la rubrica „venit curat” menționat în lei și bani, peste care s-a trecut ulterior K și F, adică Koroane și Filleri. Între anii 1930-1940 impozitul s-a achitat în lei, dovadă fiind și foaia cadastrală cu rubrici editate în limba română, în acea perioadă Ardealul aparținând României, însă din 1940 Ardealul aparținând Ungariei, totalizarea impozitului s-a calculat în Koroane, conform ștampilei 1940 ev vegen. Această modificare, arată petenții, s-a făcut în anul 1940, după preluarea Ardealului de către Ungaria.
Petenții au mai depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară; Hotărârea nr. 28/2003 a Consiliului local al Comunei D.; certificat oficial nr. 854/1947; încheiere 730/1947 a Judecătoriei Mixte Gheorghieni; încheiere nr. 3604/2008 a Oficiului de Cadastru și Publicitate mobiliară B.; plan de încadrare în zonă; extrase de carte funciară; decizia nr. 1292/1935 a Comitetului local de Revizuire Cluj (prin care s-a constatat că M. Hagymașul N. nu este proprietatea definitivă a Comunei B. Chei și au fost îndemnați petiționarii să se adreseze forurilor în drept pentru a fi puși în proprietatea acestuia); cererea de punere în executare a hotărârii Comitetului local de Revizuire adresată Primarului la data de 15.04.1938, formulată de embaticarii Muntelui Hagymașul N.; decizia nr. 659/1938 a Primăriei comunei D., prin care s-a constituit Tabloul cu locuitorii care au folosit din moși strămoși M. Hașmașul N. cu arendă; cererea adresată la data de 04.08.1939 de un notar în numele și pentru embaticarii Muntelui Hașmașul N. către Prefectura Județului C.; alte înscrisuri.
Petenții și intimatele C. județeană N. și C. locală D. și au depus la dosar concluzii scrise.
Instanța de recurs, din oficiu, a solicitat înaintarea spre consultare, în vederea deliberării, a dosarului nr. 441/2003 al Judecătoriei B..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat de intimata C. locală D. și nefondat recursul petenților, urmând a fi admis, respectiv respins, pentru următoarele considerente:
În recursul declarat de intimata C. locală D. au fost invocate atât aspecte de nelegalitate, cât și de netemeinicie a sentinței, petenții formulând doar motive de netemeinicie cu privire la întinderea dreptului de proprietate reconstituit prin sentința recurată.
Cu referire la motivele de nelegalitate se constată că acestea nu sunt fondate, deoarece la ultimul termen de judecată instanța de fond a dat cuvântul părților prezente, în cadrul dezbaterilor și, mai mult decât atât, a amânat pronunțarea pentru ca fiecare dintre părțile litigante să fie în măsură să depună concluzii scrise, astfel că nu se poate pune în discuție vreo vătămare a drepturilor acestora. Faptul că inițial instanța de fond a dispus conexarea la prezenta cauză a dosarului nr._ și ulterior, după administrarea probelor și constatarea că în acel dosar este în discuție un alt teren, a dispus disjungerea nu determină nulitatea sentinței prin care s-a soluționat cauza pe fondul petitului acesteia, dar și datorită faptului că la ultimul termen de judecată chiar apărătorul Comisiei locale a fost cel care a solicitat disjungerea celor două cauze, conform art. 165 Cod procedură civilă.
Analizând sentința prin raportare la motivele de netemeinicie invocate atât de petenți, cât și de intimata C. locală D., se constată următoarele:
În fapt, prin cererea introductivă de instanță, petenții au formulat plângere, în temeiul art. 53 din Legea nr. 18/1991, împotriva Hotărârii Comisiei Județene N., prin care s-a validat propunerea Comisiei locale D. de respingere a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate de petenți, cu motivarea că nu au prezentat nici un act de proveniență a terenului – contract de vânzare cumpărare, donații, testament – între autorul deposedat și fostul proprietar; petenții nu au putut face dovada deținerii în proprietate de către autor a terenului în momentul trecerii la fondul de stat; foile cadastrale prezentate ca act de proprietate sunt nedatate și neștampilate și reliefează un fenomen petrecut cu mult timp înaintea trecerii terenului în proprietatea statului; solicitanții nu recunosc exproprierea din anul 1925, în baza Legii de Reformă Agrară din anul 1921, pentru suprafața de 930 ha; singurul act de proprietate valabil – extrasul CF nr.1888 din februarie 2004, care atestă cota parte pentru autorii invocați, în suprafață de 11,5 ha, pe care petenții au primit-o în baza Legii nr.1/2000; diverse acte depuse la dosar nu dovedesc proprietatea.
În dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului solicitat, petenții au indicat drept acte doveditoare ale proprietății foile cadastrale nr. 3220 și 3733, din care, ca urmare a înstrăinărilor, au rămas în proprietatea autorilor terenurile înscrise sub nr. topo_,_,_ și_ în pct. Kurmătura și nr. topo_ în punctul Hagymaș, CF nr.1888, Certificatul eliberat în anul 1951 de către Sfatul Popular al comunei D., în care se precizează că suprafața de 40 jugăre din Hașmașul N. a fost pășunat în anii 1948-1950 de vitele locuitorilor săraci din . 1946-1947 și 1948 a fost preluat de fostul proprietar, iar din anii 1949-1950 taxa de pășunat a fost încasată de Ocolul Silvic B. din Raionul Piatra.
Se constată, astfel, față de înscrisurile prezentate și susținerile făcute, că petenții au formulat cererile de reconstituire în calitate de moștenitori ai defuncților R. S. G. și soția R. S. (Ory) R. și R. S. A. și soția R. S. (Ujvarosi) P..
Așadar, petenții sunt moștenitorii autorilor direcți, care au dobândit terenul prin cumpărare, terenul fiind situat în fosta moșie a contelui L. Mor. . petenților a terenurilor solicitate a intervenit începând cu anul 1930, după înfăptuirea Reformei Agrare din anul 1921, prin care a fost expropriată în vederea împroprietăririi țăranilor parte din M. Laăr Mor, conform Deciziei de expropriere nr.278/1921. Faptul că vânzările s-au consolidat și că terenurile înstrăinate au rămas în proprietatea cumpărătorilor este dovedit de înscrierea acestora în CF nr.1888, în care se notează că parcelele noi cu nr. topo_,_ -_ s-au readnotat în favoarea proprietarilor vechi. Mai mult, aceste aspecte rezultă și din procesul verbal de dezbatere a moștenirii defunctului L. Mor nr. 126/1926, în care se menționează că bunurile înscrise în CF nr.1888 Gheorghieni sunt parte în favoarea lui R. S. A. și soția, iar cealaltă parte a acesteia în favoarea contesei L. M..
De altfel, exproprierile intervenite din averea contelui L. Mor interesează în cauza de față numai față de calitatea autorilor petenților de cumpărători ai terenurilor proprietatea acestora și nu față de preluările de către stat ale terenurilor proprietatea acestora și modalitatea și etapizarea punerii în aplicare a reformei agrare din anul 1921, care ar avea eficiență numai pentru situația în care petenții ar fi moștenitorii lui L. Mor sau L. M., ceea ce în speță nu este cazul.
Din cele menționate, se constată că CF nr. 1888 are caracterul de înscris doveditor al proprietății, conform art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991, raportat la art. 6 alin. 1 și alin. 21 din Legea nr. 1/2000, conform căruia „la stabilirea, prin reconstituire, a dreptului de proprietate pentru terenurile agricole și forestiere, în conformitate cu prevederile prezentei legi, comisiile comunale, orășenești, municipale și comisiile județene, constituite potrivit legii, vor verifica în mod riguros existența actelor doveditoare prevăzute la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicată, precum și pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestor acte, ținându-se seama și de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege”, iar „consemnările efectuate între anii 1945 și 1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare declarativă cu privire la proprietate”. De altfel, același CF a fost avut în vedere și de comisiile de fond funciar, la reconstituirile anterioare ale dreptului de proprietate, în favoarea petenților, fiind analizat și de instanța de judecată, prin sentința civilă nr. 812 din data de 14.07.2004, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr. 441/2003, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
Chiar dacă certificatul de Carte funciară nr. 1888 Gheorghieni constituie act doveditor al proprietății autorilor petenților, se constată că în baza acestui înscris mai este de reconstituit petenților doar suprafața de 1,51 ha teren, deoarece, astfel cum s-a reținut și Hotărârea Comisiei Județene N., contestată în cauza de față, restul suprafeței de teren, înscrisă în aceasta la nr. topo evidențiate, a fost reconstituită.
Astfel, prin sentința civilă nr. 812 din data de 14.07.2004, pronunțată de Judecătoria B., s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că fiecare dintre defuncții R. S. G. și Ory R. – pe o ramură – și respectiv R. S. A. și soția Ujvarosi P. – pe o altă ramură – au avut în proprietate câte 11,51 ha pădure. De asemenea, s-a reținut că pentru suprafața de 1 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate, pentru moștenitorii defuncților R. S. G. și Ory R. în temeiul Legii nr. 18/1991, iar pentru diferența de 5,6 ha după defunctul autor deposedat R. S. G. și 4,6 ha după defuncta autoare Ory R., s-a dispus reconstituirea, prin sentința anterior menționată. Prin urmare, după acești defuncți nu mai este de reconstituit nicio suprafață de teren, aceasta fiind atribuită în totalitate moștenitorilor.
Mai mult, prin aceeași sentință, s-a constatat că după defunctul R. S. A. și soția Ujvarosi P., conform aceleiași CF nr. 1888, dreptul de proprietate a fost dovedit pentru suprafața de 11,51 ha, din care 1 ha reconstituit anterior, iar prin sentință a fost reconstituită moștenitorilor acesteia suprafața maxim posibilă de 9 ha, conform art. 24 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.
În consecință, se constată că după acești din urmă defuncți mai este de reconstituit diferența până la 11,51 ha, respectiv 1,51 ha, pe raza comunei D..
Această concluzie se impune și datorită faptului că asupra statuărilor făcute cu autoritate de lucru judecat printr-o hotărâre, care în speță este opozabilă tuturor părților ce au avut calitate procesuală și în respectiva cauză, nu se poate reveni ulterior, în caz contrar fiind încălcate efectele unei hotărâri judecătorești, respectiv puterea lucrului judecat, incontestabilitatea și irevocabilitatea acesteia, care se reflectă atât asupra dispozitivului, cât și asupra considerentelor hotărârii. De altfel, cu aceste susțineri au fost de acord și petenții, care nu au atacat cu recurs sentința menționată.
Susținerea petenților, conform căreia terenurile din cele două coli cadastrale cu nr. 3200 și respectiv 3733, cuprind suprafețe în plus față de evidențele funciare din CF nr. 1888 și că reconstituirea ar trebui dispusă exclusiv în baza acestora, deoarece taxele și impozitele au fost achitate și pentru suprafețele solicitate, nu este fondată, cu argumentarea ce va fi expusă mai jos.
Din analiza art. 6 alin. 1 și alin. 21 din Legea nr. 1/2000, raportat la art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, se constată că acestea cuprind o enumerare exhaustivă a înscrisurilor care pot face dovada dreptului de proprietate, fără a se limita doar la rolul agricol sau cererea de înscriere în C.A.P. De asemenea, în ceea ce privește vechimea acestor acte nu se limitează strict la o anumită perioadă, în condițiile în care sediul general este art. 9 și 11, care nu fac nicio referire la vreo dată limită a actelor invocate de solicitanți.
În cauza de față, actele depuse de petenți în dovedirea dreptului de proprietate, respectiv cele două foi cadastrale, se încadrează în categoria înscrisurilor cu dată certă, determinate potrivit art. 1182 Cod civil. Astfel, chiar dacă foile cadastrale făceau dovadă doar pentru stabilirea obligațiilor de impozitare se constată că acestea au calitatea de acte doveditoare ale proprietății, deoarece pe de o parte impozitul nu este achitat decât de proprietar, iar pe de altă parte acestea nu cuprind doar strict mențiunile cu privire la teren, ci au și alte consemnări din care rezultă existența proprietății asupra terenurilor (respectiv mențiuni privind proveniența acestor terenuri) și, mai mult decât atât, nu sunt excluse din enumerarea exhaustivă a textelor legale incidente.
Însă, chiar dacă acestea, ab initio, fac dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor, în procedura de reconstituire, prevăzută de legislația funciară, nu pot avea ca efect reconstituirea pentru întreaga suprafață solicitată de petenți și identificată de experții specialitatea topografie, care au efectuat lucrările de specialitate la judecata în fond, deoarece toate numerele topografie care sunt evidențiate în cele două coli cadastrale au fost cuprinse și în cartea funciară nr. 1888 Gheorghieni, anterior analizată, fără a exista în colile cadastrale nici un număr topo diferit de cele din cartea funciară. Ori, nu este posibil ca întinderea dreptului să fie diferită, în condițiile în care aceeași operațiune juridică, respectiv vânzarea terenurilor către autorii petenților din averea contelui L. Mor, a fost evidențiată în cartea funciară cu nr. 1888. O altă concluzie nu ar putea interveni în condițiile în care, pe de o parte, numerele topo sunt identice, iar pe de altă parte, conform art. 17 din Legea nr. 115/1938, în vigoare la momentul efectuării acestor evidențe cadastrale, întabularea avea efect constitutiv de drept real, și nu de opozabilitate, efect care a intervenit începând cu anul 1996, prin adoptarea Legii nr. 7/1996. Astfel, este de menționat că unul din principiile care au stat la baza sistemului de cărți funciare guvernate de Legea nr. 115/1938 a fost principiul publicității absolute, potrivit căruia drepturile reale imobiliare nu se puteau strămuta, nu numai față de terți, dar chiar și în raporturile dintre părți, decât dacă s-a efectuat întabularea, acordul de voință fiind necesar, dar nu suficient pentru a transfera proprietatea.
Așadar, în condițiile în care numerele topo din colile cadastrale nr. 3200 și 3733 sunt identice cu cele cuprinse în CF nr. 1888, se constată că nici întinderea dreptului prevăzut în acestea nu poate fi diferită, deoarece în cadrul forței probante cartea funciară are efect superior înscrierilor din colile cadastrale, care au constituit doar înscrisuri ce au servit la stabilirea impozitelor, pe când cea dintâi se bucură de publicitate integrală, legală, oficială și prioritară. Mai mult, se constată că petenții nu pot, pe de o parte, să susțină în dovedirea dreptului solicitat un înscris, și anume CF nr. 1888 care, în măsura în care nu le mai este util, să fie combătut de alte înscrisuri, invocate în dovedire de aceiași petenți, în cadrul aceleiași cauze. Mai este de precizat și faptul că o astfel de concluzie nu se poate trage nici prin raportare la cronologia actelor încheiate, în condițiile în care CF nr. 1888 cuprinde mențiuni care sunt ulterioare momentului evidențelor din colile cadastrale. Astfel, colile cadastrale sunt corespunzătoare anilor 1930-1936, pe când în CF nr. 1888 ultima mențiune este din anul 1947, iar petenții nu au fost în măsură să explice în fața instanței de recurs care este motivul pentru care în CF terenurile cu aceleași numere topo au o întindere, iar cele din colile cadastrale, în care sunt evidențiate exact aceleași numere topo, au o întindere mai mare. Faptul că s-a achitat impozit pentru suprafețe de teren evidențiate în rapoartele de expertiză ca fiind mai mari nu poate să conducă la determinarea suprafeței în raport de acestea și datorită faptului că rangul înscrisurilor exhibate de părți și analizate de instanță nu permite o astfel de determinare și, mai mult decât atât, cuantumul impozitului plătit este foarte mic față de suprafața solicitată spre reconstituire.
P. toate aceste motive, se constată, din compararea cărții funciare cu înscrierile din colile cadastrale, că dovada indubitabilă a dreptului de proprietate în favoarea petenților în calitate de moștenitori ai autorilor R. S. G. și soția R. S. (Ory) R. și R. S. A. și soția R. S. (Ujvarosi) P. poate fi făcută, conform legilor funciare și raportat la forța juridică a actelor analizate, doar în baza evidențelor înscrise în CF nr. 1888 Gheorghieni.
În ceea ce privește susținerea petenților, conform căreia în Certificatul eliberat în anul 1951 de către Sfatul Popular al comunei D. se precizează că suprafața de 40 jugăre din Hașmașul N. a fost pășunat în anii 1948-1950 de vitele locuitorilor săraci din . 1946-1947 și 1948 a fost preluat de fostul proprietar, iar din anii 1949-1950 taxa de pășunat a fost încasată de Ocolul Silvic B. din Raionul Piatra, se constată că acest înscris nu poate constitui, prin el însuși, act doveditor al dreptului, în condițiile în care este în contradicție în ceea ce privește întinderea suprafeței cu evidențele de carte funciară. Mai mult, se reține că petenții nu au solicitat spre reconstituire alte suprafețe decât cele care au nr. topo din cartea funciară, pentru a se putea aprecia că sunt în discuție alte suprafețe de teren diferite de cele din evidențele cadastrale.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 6 alin. 1 și alin. 21 din Legea nr. 1/2000, raportat la art. 9 și 11 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de pădure aflată în administrarea Ocolului silvic B. - 936,3300 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. - 182,3772 ha, conform expertizei M. G. din 2.12.2008 (filele 190-193), cu schițele aferente (filele 195-196, pct. Kurmătura, și fila 197, pct. H. N.), motive în temeiul cărora recursul declarat de petenți urmează să fie respins, întrucât nu poate fi în nici un caz dovedit un drept cu o întindere mai mare decât ceea ce a stabilit instanța de fond, iar recursul declarat de Intimata C. locală D. va fi admis, sentința modificată în parte, în sensul reconstituirii în favoarea petenților a dreptului de proprietate pentru suprafața de1,51 ha, pe raza comunei D..
Amplasamentul terenului va fi stabilit de C. locală, conform H.G. nr. 890/2005, cu luarea în considerare a expertizelor efectuate de expert M., la judecata în fond.
Va fi menținută din sentință dispoziția referitoare la anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 5156/2006.
Întrucât, urmare a admiterii recursului declarat de C. locală D. și a respingerii recursului declarat de petenți, aceștia din urmă au calitatea de părți căzute în pretenții, în temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată generate de acest stadiu procesual și efectuate de intimata recurentă C. locală D., constând în onorariu apărător ales.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. locală D. de aplicare a legilor fondului funciar, cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 1163 din data de 19.07.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimata-intimată C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Reconstituie în favoarea petenților dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,51 ha teren cu vegetație forestieră, pe raza comunei D., în loc de pădure aflată în administrarea Ocolului Silvic B. 936,3300 ha; pășune în administrarea Primăriei comunei D. 182,3772 ha.
Reconstituirea se va realiza pe amplasamentul stabilit de C. locală, conform H.G. nr. 890/2005, cu luarea în considerare a expertizelor efectuate de expert M., la judecata în fond.
Menține din sentință dispoziția privind anularea în parte a Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 5156/2006.
Obligă petenții S. GH. R., P. M. Z., S. A., S. L., D. E. M., K. GH. G., R. S. L. L. I. să plătească intimatei C. L. D. suma de 12.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din recurs.
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenții S. Gh. R., domiciliată în Miercurea C., ., nr. 3, ., județul Harghita, P. M. Z., domiciliată în ., județul Harghita, S. M. A., domiciliată în ., județul Harghita, S. L., domiciliat în Cluj N., .. 20, ., D. E. M., domiciliată în Miercurea C., . C., nr. 2, ., K. Gh. G., domiciliat în comuna C., ., județul C., și R. S. L. L. I., domiciliat în Gheorghieni, ., județul Harghita, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 27.09.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
V. B.
Red. și tehnored. L.F. – 28.09.2012
Tehnored. C.A. – 02.10.2012
2 ex.
Fond: G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 737/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 799/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
