Contestaţie la executare. Decizia nr. 308/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 308/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-04-2012 în dosarul nr. 308/RC
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 308/RC
Ședința publică din 05.04.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
D. M. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor P. P. N., cu sediul în P. N., . bis, județul N., împotriva deciziei civile nr. 1016/RC din 25.10.2011 a Tribunalului N. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. C. G., domiciliat în R., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al treilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este contestație în anulare;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată că Administrația Finanțelor P. P. N. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 1016/RC din 25.10.2011 a Tribunalului N. pronunțată în dosarul nr._, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 891 din 16.02.2011 Judecătoria P. N. a respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul G. C. - G., în calitate de administrator al AF „G. C. - G.”, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. N., prin care a solicitat anularea titlului executoriu nr._ pentru suma totală de 20.183 lei, reprezentând venituri din profesii libere și comerciale și, respectiv, diferențe de impozit anual regularizat, motivat de faptul că această asociație nu mai desfășoară activitate din luna aprilie 2003, când activitatea a fost preluată de . N..
Prima instanță și-a întemeiat soluția pe considerentul că nu s-a făcut dovada susținerii privind preluarea patrimoniului AF „G. C. - G.” de către . N., și că din extrasul de informare nr. 1623/15.01.2009 emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N. reiese că AF „G. C. - G.” a fost radiată la data de 27.09.2006, fără a exista vreo mențiune privitoare la transferul de patrimoniu către . N., aflată în prezent în insolvență.
Prima instanță a mai reținut că obligațiile fiscale stabilite prin titlul executoriu nr._/24.03.2010 au avut la bază deciziile privind obligațiile de plată accesorii, la care contestatorul nu a înțeles să formuleze obiecțiuni conform dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, și că atât titlul executoriu, cât și deciziile privind obligațiile de plată accesorii, au fost întocmite în mod legal, executarea silită fiind efectuată cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 92/2003.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs contestatorul, care a arătat că AF „G. C. - G.”a fost dizolvată la 27.09.2007, dată după care nu a mai funcționat. Din luna aprilie 2003 până în anul 2006 asociația nu a avut activitate, motiv pentru care Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul N. a dizolvat-o.
Față de acest motiv, consideră că nu poate fi obligat la plata datoriilor la bugetul de stat.
Intimata Administrația Finanțelor P. N., pentru Administrația Finanțelor P. R., care a fost desființată prin Ordinul președintelui ANAF nr. 2180/2011, a formulat întâmpinare în care a arătat că actele de executare silită întocmite sunt emise pentru persoana fizică G. C. - G. și nu pentru AF „G. C. - G.”. Recurentul a avut o cotă de participare în asociere de 50%, cu diferența de 50% figurând G. A.. Ca urmare, obligații de plată la bugetul public consolidat aveau atât asociația familială, cât și persoanele fizice G. C. - G. și G. A..
În cursul anului 2003 s-a efectuat o inspecție fiscală pentru verificarea activității asociației familiale, ocazie cu care s-au stabilit obligațiile de plată datorate de AF „G. C. - G.” și impozitul ce trebuia achitat de persoanele fizice. Ca urmare a acestei inspecții, la data de 19.09.2003 s-au emis decizii de impunere anuală pentru anii 2000, 2001 și 2002, comunicate cu confirmare de primire la data de 24.09.2003. Nici deciziile de impunere, nici raportul de inspecție fiscală nu au fost contestate pe cale administrativă, așa cum prevăd dispozițiile art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003.
Intimata a depus în copie deciziile de impunere emise, deciziile de calcul accesorii și procesul verbal de control din anul 2003, însoțite de confirmarea de primire, precum și Ordinul nr. 2180/2011 prin care Administrația Finanțelor P. R. a fost desființată. În urma solicitării instanței, intimata a detaliat sumele menționate în rubricile tabelului din decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii și modul de calcul al acestora.
Prin decizia civilă nr. 1016/RC din 25.10.2011 Tribunalul N. a admis recursul formulat de contestatorul G. C. - G. și a modificat în totalitate sentința civilă nr. 891 din 16.02.2011, în sensul admiterii în parte a contestației la executare formulată de contestator și al anulării, în parte, a formelor de executare silită întreprinse împotriva contestatorului prin somația nr._ din 24.03.2010 și prin titlul executoriu nr._ din 24.03.2010, pentru suma de 11.388 lei aferentă deciziilor de calcul accesoriu din data de 06.11.2009, și al menținerii formelor de executare pentru suma de 8795 lei aferentă celorlalte decizii de calcul accesorii înscrise în titlul executoriu nr._ din 24.03.2010.
La pronunțarea acestei decizii instanța de recurs a reținut că executarea silită fiscală pornită împotriva contestatorului G. C. - G. are ca obiect recuperareacreanțelor fiscale accesorii aferente neplății impozitului pe venitul din activități independente, datorat de contestator ca urmare a veniturilor obținute din activitatea AF „G. C. - G.” în care avea o cotă de participare în asociere de 50%.
Pentru sumele datorate cu titlu de accesorii cuprinse în deciziile de calcul reunite sub nr. 423/08.01.2010 executarea declanșată este legală, întrucât decizia a fost comunicată recurentului la data de 22.02.2010, fiind înmânată sub semnătură soției acestuia. Cu aceeași confirmare de primire a fost comunicată și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii, emisă la data de 09.02.2010.
Instanța de recurs a apreciat că executarea declanșată pentru aceste sume este legală, deoarece intimata a emis, în conformitate cu art. 86 alin. 6 și art. 88 lit. c din Codul de procedură fiscală, decizii de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii. Acestea au fost comunicate în condițiile art. 44 alin. 1 și 2 din același Cod, potrivit cărora actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Împotriva acestor decizii contestatorul nu a formulat contestație pe cale administrativă. Deciziile de impunere, cărora le sunt asimilate și deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii, reprezintă acte administrative fiscale care beneficiază de o procedură specială de contestare, reglementată la art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală. Astfel, acestea se contestă mai întâi într-o procedură administrativă în fața organului fiscal competent potrivit art. 209 alin. 1 lit. a, decizia sau dispoziția de soluționare a căii administrative de atac putând fi contestată la instanța de contencios administrativ. În cauză, recurentul, deși i-au fost comunicate deciziile menționate, nu a utilizat de căile de contestare pe care legea i le punea la îndemână.
În privința sumelor cuprinse în decizia nr. 555/6.11.2009, instanța de recurs a reținut că executarea nu a fost legal declanșată, dat fiind că această decizie nu a fost comunicată în mod legal contestatorului, pentru a-i da posibilitatea să o atace în procedura administrativă și pentru a nu-i încălca dreptul la apărare. Deși această decizie a fost comunicată prin publicitate în sensul arătat la art. 44 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, prin afișare la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective, în cauză nu s-a făcut dovada că actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una din modalitățile de comunicare reglementate la alineatele 2 și 21 ale art. 44.
Acest text din Codul de procedură fiscală pune la dispoziția organului fiscal emitent mai multe modalități de îndeplinire a obligației de comunicare către contribuabil a actului administrativ fiscal, aceste modalități fiind reglementate progresiv și excluzându-se una pe alta. Regula o constituie comunicareaprin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, conform alin. 2. și alin. 21 din Cod, care stipulează că actul administrativ se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace: prin remitere sub semnătură, sau prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, numai în cazul în care comunicarea nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. 2; iar alin. 22 prevede că în cazul în care comunicarea nu a fost posibilă nici potrivit alin. 21, abia atunci se realizează prin publicitate.
Cum în cauză nu s-a făcut decât dovada comunicării în mod direct prin publicitate, fără dovedirea imposibilității comunicării prin mijloacele reglementate ca etape anterioare, instanța de recurs a constatat că, în acest fel, recurentului nu i s-a dat posibilitatea de a le contesta în procedura specială arătată mai sus, astfel că în mod nelegal s-a trecut direct la executarea acestor sume.
Pe cale de consecință, a apreciat că formele de executare întreprinse pentru sumele cuprinse în deciziile constatate a nu fi fost comunicate în mod legal, urmează a fi anulate, respectiv pentru suma de 11.388 lei – respectiv deciziile de la filele 56 - 57 ale dosarului de recurs, înscrise în titlul executoriu, nr._; acesta cuprinde doar sumele din deciziile nr._ -_, cu excluderea sumei de 8.443 lei din decizia nr._.
Împotriva deciziei civile nr. 1016/RC din 25.10.2011 intimata Administrația Finanțelor P. N. a formulat prezenta contestație în anulare prin care a solicitat anularea deciziei, iar în urma rejudecării cauzei să fie respins recursul formulat de contestatorul G. C. - G. împotriva sentinței civile nr. 891 din 16.02.2011 a Judecătoriei P. N..
În motivarea contestației a invocat faptul că în mod greșit instanța de recurs a considerat că decizia nr. 555/06.11.2009 nu a fost comunicată cu respectarea dispozițiilor legale, din moment ce dispozițiile art. 44 din Codul de procedură fiscală, în forma avută la acea dată, nu impunea regula comunicăriiprin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, și în subsidiar a celorlalte forme de comunicare, cu atât mai mult cu cât art. 44 alin. 3 din Cod prevede că în toate cazurile actul se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
De asemenea, contestatorul G. C. - G. a putut lua act de decizia nr. 555/06.11.2009 din întâmpinarea pe care a depus-o la primul termen de judecată la fond.
Analizând motivul invocat și argumentele aduse în sprijinul acestuia, Tribunalul constată că prezenta contestația în anulare este inadmisibilă și o va respinge pentru următoarele considerente:
Analizând cererea, Tribunalul reține în prealabil că activitatea de soluționare a unei pricini se finalizează cu pronunțarea unei hotărâri irevocabile care este prezumată în mod absolut că reflectă adevărul conform principiului res judicata pro veritate habetur. Pentru ca aceste hotărâri să se bucure de stabilitate în timp, acestora li s-a recunoscut atributul de autoritate de lucru judecat, care împiedică atacarea lor prin intermediul căilor de atac ordinare.
Întrucât realizarea justiției a demonstrat că există și cazuri când hotărârile irevocabile pot fi uneori greșite, aceste situații au impus adoptarea unor remedii care să permită supunerea acestor hotărâri unei noi proceduri judiciare în vederea îndreptării greșelilor din activitatea anterioară de jurisdicție. Aceste remedii au constat în instituirea altor căi de atac extraordinare, pe lângă recurs.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea irevocabilă contestată, despre care se afirmă că a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor legale vizate de art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă, să o desființeze și să procedeze la o nouă judecată.
Codul de procedură civilă reglementează două feluri de contestație în anulare: de drept comun (art. 317) și specială (art. 318), deosebite prin motivele ce pot fi invocate și prin condițiile de admisibilitate.
Potrivit art. 317 din codul de procedură civilă contestația în anulare poate fi formulată atunci când procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit dispozițiilor legale și atunci când hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
de asemenea, potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale și atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare sau de modificare a hotărârii.
În cauză, contestatoarea nu a indicat motivele de contestație pe care își întemeiază cererea, dar a lăsat să se înțeleagă că instanța de recurs ar fi interpretat greșit dispozițiile legale referitoare la comunicarea actelor fiscale, însă această critică nu se încadrează în niciunul din motivele de contestație prevăzute de art. 317 și 318 din Codul de procedură civilă.
De aceea, prezenta contestație se înfățișează ca un recurs la recurs, ceea ce atrage inadmisibilitatea ei, motiv pentru care, în temeiul art. 320 raportat la art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, o va respinge cu această motivație.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea Administrația Finanțelor P. P. N., cu sediul în P. N., . bis, județul N., împotriva deciziei civile nr. 1016/25.10.2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. C. G., domiciliat în R., ., județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 05.04.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
D. M.
Red. și tehnored. D.Mgd. – 25.04.2012
Tehnored. C.A. – 02.05.2012
2 ex.
Recurs: C. M.; O. E.; M. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 253/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 941/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
