Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1293/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1293/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-11-2012 în dosarul nr. 1293 C
Dosar nr._ Legea nr. 221/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1293 C
Ședința publică din 14.11.2012
Instanța compusă din:
Președinte: | - O. E. | - judecător |
- M. Ț. | - grefier |
Pe rol se află în curs de soluționare acțiunea civilă formulată în temeiul Legii nr.221/2009 de reclamantul P. A., domiciliat în mun. R., ..44, județul N., în contradictoriu cu pârâtulS. R. prin M. Finanțelor P. cu sediul în cu sediul în sectorul 5, ., București.
La apelul nominal, făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic E. G. pentru pârâtulS. R., lipsind reclamantul și apărătorul ales avocat P. L..
Având în vedere că sunt apelate cauzele în ordinea listei de ședință și pentru lipsa reclamantului și a apărătorului ales, avocat P. L., se lasă cauza la a doua strigare, când la reluarea cauzei, la al doilea apel nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic E. G. pentru pârâtulS. R., lipsind reclamantul și apărătorul ales avocat P. L..
Pentru lipsa reclamantului și a apărătorului ales, avocat P. L., se lasă cauza la a treia strigare, când la apel nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic E. G. pentru pârâtulS. R., lipsind reclamantul și apărătorul ales - avocat P. L..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei - despăgubiri solicitate în temeiul Legii nr.221/2009;
- stadiul procesual– fond; al treilea termen de judecată;
- alte aspecte procesuale: în timpul ședinței de judecată s-a depus la dosar, comunicat prin fax, răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantul P. A., prin care solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât.
Instanța aduce la cunoștință reprezentantului pârâtului răspunsul la întâmpinare formulat de reclamantul P. A., prin care solicită respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinare și acordă cuvântul asupra acestei excepții.
Reprezentanta pârâtului, consilierul juridic E. G., solicită admiterea excepției autorității de lucru judecat invocată în cauză, întrucât cererea privind obligarea Statului român la plata daunelor morale în sumă de 120.000 euro, ca urmare a suferinței pricinuite prin condamnarea cu caracter politic suferite de tatăl reclamantului, ce au avut ca urmare decesul acestuia și care face obiectul prezentei acțiuni a mai fost dedusă judecății, în temeiul aceluiași act normativ, ea făcând obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului N. – Secția civilă, cerere care a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil. Invocă prescripția dreptului la acțiune având în vedere data la care a fost depusă acțiunea reclamantului, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, instanța constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât, după care,
TRIBUNALUL
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din data de 19.06.2012, reclamantul P. A. a chemat în judecată pârâtul S. R., reprezentat de M. Finanțelor P., solicitând obligarea acestuia, în temeiul Legii nr. 221/2009, la plata sumei de 535.116 lei, reprezentând echivalentul sumei de 120.000 euro la data de 14.06.2012, cu titlu de daune morale ca urmare a suferinței pricinuite prin condamnările ce au avut ca urmare moartea tatălui său, P. I., la data de 4.12.1961 în Penitenciarul B., în timpul executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată pentru motive politice, prin sentința penală nr. 294 din 19 mai 1959 a Tribunalului M. Iași. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este fiul defunctului P. I., ce a avut profesia de preot între anii 1928-1959, care a decedat la data de 4.12.1961 în Penitenciarul B. în timpul executării unei pedepse cu închisoarea la care fusese condamnat din motive politice.
P. sentința penală nr. 953/18.11.1950, pronunțată de Tribunalul M. G., tatăl său a fost condamnat la un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „uneltire contra ordinii sociale", prevăzută de art. 209 din Codul penal în vigoare la acea dată, constând în aceea că, în cursul anilor 1949-1950 a dat ajutor constând în alimente, unei persoane ce era urmărită de organele securității pentru activitatea depusă într-o organizație de tip fascist legionar.
Ulterior, la data de 26.10.1958, tatăl său a fost arestat din nou,
sub acuzația de „omisiune de denunț”, faptă prevăzută de art. 228 comb. cu art. 209 pct. 1 Cod penal, pentru care a primit o condamnare de 10 ani închisoare, conform sentinței penale nr. 294/19.05.1959, pronunțată de Tribunalul M. Iași. În anul 1962, au primit înștiințarea despre decesul acestuia intervenit la 4.12.1961, în Penitenciarul B..
Odată cu condamnarea tatălui la pedeapsa închisorii, s-a dispus și confiscarea averii sale, care s-a produs la data de 27.08.1959, prin procesul-verbal de sechestru încheiat la acea dată de executorul judecătoresc, fără a se ține cont că jumătate din casa respectivă era proprietatea mamei reclamantului, construită pe un teren ce aparținea acesteia. Abia după 20 de ani de la această confiscare, au obținut reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la bunurile confiscate.
P. decizia nr. 28/26.06.1969, Tribunalul Suprem - Secția Militară a admis recursul extraordinar declarat de procurorul general al României, împotriva sentinței penale nr. 294/19.05.1959 a Tribunalului M. Iași, și casând această hotărâre a dispus achitarea tatălui P. I. pentru săvârșirea infracțiunii de „omisiunea denunțării" prev. de art. 228 comb. cu art. 209 pct. 1 Cod penal.
Toate nedreptățile și încercările la care a fost supus tatăl său, au produs mari suferințe morale familiei, compusă la acea dată din mama reclamantului, P. M. și cei trei copii rezultați din căsătorie, adică reclamantul și frații săi, P. M. și P. Teodorina.
La moartea tatălui, s-au deplasat la B. pentru a afla locul de veci, iar administratorul cimitirului le-a arătat locul cu aproximație, deoarece înhumările deținuților se făceau, de regulă, noaptea, în secret. Cu ocazia deshumării, groparii au trebuit să sape o suprafață mare de pământ, descoperind osemintele a șapte deținuți, până ce au recunoscut rămășițele tatălui său.
Consecințele celor două arestări ale tatălui s-au concretizat în următoarele:
- interdicția reclamantului de a se înscrie la Facultatea de Medicină din
Iași,
- neprimirea în serviciu în perioada ulterioară neadmiterii la facultate,
- interdicția de a susține examenul în specialitatea medicină
internă și de a se înscrie la doctorat, aplicată atât reclamantului, cât și soției sale, P. G.,
- refuzul de a i se permite să devină medic la oraș,
- confiscarea averii mobile și imobile a tatălui său în anul 1959
- consecințe reflectate în plan social care i-au afectat viața familială, imaginea, onoarea, sursele de venit, fiind stigmatizat și tratat ca dușman al poporului și urmărit în permanență de organele Securității.
A mai arătat reclamantul că prin sentința civilă nr. 606/C/5.05.2010, pronunțată de Tribunalul N., s-a constatat că sunt de drept condamnări cu caracter politic, condamnările defunctului său tată, pronunțate prin sentința penală nr. 953/18.11.1950 a Tribunalului M. G. și sentința penală nr. 294/19.05.1959 a Tribunalului M. Iași și s-a dispus obligarea Statului R. la plata sumei de 120.000 euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Această soluție a fost menținută în privința constatării caracterului politic și prin decizia civilă nr. 62/29.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
Deși prin decizia Curții Constituționale nr. 1358/21.10.2010 dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost declarate neconstituționale, consideră că are dreptul la daune morale pentru prejudiciul suferit ca urmare a condamnărilor tatălui, dat fiind faptul că principiile și spiritul Legii 221/2009 au rămas în vigoare. Apreciază că dreptul său de a primi daune morale ca urmare a suferințelor produse prin condamnarea nelegală și decesul tatălui, a rămas neatins. În acest sens a arătat că a opinat și dr. G. C. F., vicepreședinte al Tribunalului Bistrița-Năsăud în articolul intitulat „Discuții referitoare la acordarea daunelor morale persoanelor care au suferit condamnări politice”, publicat în revista „DREPTUL" nr. 3/2012, pag. 80-94, care arată că „se pot solicita, în baza Legii nr. 221/2009, daune morale, întrucât prin deciziile Curții constituționale precitate s-a declarat neconstituțional doar art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009, dar nu normele Legii nr. 221/2009 privitoare la acordarea de despăgubiri.”
În concluzie, a solicitat obligarea Statului R. la plata daunelor morale în sumă de 535.116 lei, echivalentul sumei de 120.000 euro.
În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009, cu excepția art. 5 alin. 1 lit. a) și art. 274 Cod de procedură civilă.
În dovedire, a depus în copie certificate de stare civilă, sentința penală nr. 953/18.11.1950, pronunțată de Tribunalul M. G., extras din sentința penală nr. 294/19.05.1959 pronunțată de Tribunalul Iași, decizia penală nr. 707/23.03.1951 a Curții Militare de Casare și Justiție, decizia penală nr. 28/26.06.1969 a Tribunalului Suprem, Secția Militară, sentința civilă nr. 606/C/05.05.2010 pronunțată de Tribunalul N., decizia civilă nr. 62/29.06.2011 a Curții de Apel Bacău, proces verbal de sechestru încheiat la data de 13.01.1959, proces verbal de confiscare încheiat la data de 27.08.1959 de executorul judecătoresc al Tribunalului Raionului Bacău, procese verbale privind înmatricularea deținutului, fișa personală a deținutului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că cererea privind obligarea Statului R. la plata daunelor morale în sumă de 120.000 euro, ca urmare a suferinței pricinuite prin condamnările cu caracter politic suferite de tatăl reclamantului, ce au avut ca urmare decesul acestuia, a mai fost dedusă judecății, în temeiul aceluiași act normativ, făcând obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul Tribunalului N., cerere care a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil.
P. acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._, același reclamant a solicitat, în calitate de fiu al defunctului P. I., în temeiul Legii nr. 221/2009, să se constate caracterul politic al condamnării tatălui său la pedeapsa de un an închisoare prin sentința penală nr. 953/18.11.1950 pronunțată de Tribunalul M. G. și respectiv 10 ani închisoare, pedeapsă stabilită prin sentința penală nr. 294/19.05.1959, pronunțată de Tribunalul Iași. Al doilea capăt de cerere în acea acțiune a fost obligarea Statului R. la plata daunelor morale în cuantum de 120.000 euro, pentru prejudiciul moral suferit ca urmare a condamnării cu caracter politic a tatălui. În cuprinsul acelei acțiuni s-a arătat că, P. I. a suferit cele două condamnări, că prin decizia nr. 28/26.06.1969 a fost admis recursul extraordinar declarat de procurorul general, fiind casată sentința penală nr. 294/19.05.1959 și dispusă achitarea, că odată cu condamnarea, în 1959, s-a dispus și confiscarea averii care, în mare parte aparținea mamei, că toate aceste fapte au produs mari suferințe familiei - mama și cei trei copii.
Din analiza prezentei acțiuni și a celei care a făcut obiectul dosarului nr._, se poate observa că acestea sunt identice, reclamantul solicitând în ambele cauze, în baza Legii nr. 221/2009, daune morale pentru prejudiciul moral produs prin condamnarea cu caracter politic a tatălui său, dispusă prin aceleași sentințe penale. Motivația reclamantului conform căreia se pot solicita daune morale în baza Legii nr. 221/2009, întrucât prin Deciziile nr. 1358 și 1360 din 21.10.2010 ale Curții Constituționale a fost declarat neconstituțional doar art. 5 alin. (1) lit. a din Legea nr. 221/2009, dar nu normele Legii nr. 221/2009, nu poate fi reținută, fiind doar o simplă opinie juridică, nejustificată atât timp cât acea dispoziție din norma legală a fost declarată neconstituțională.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece la data promovării acțiunii, dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a teza întâi din Legea nr. 221/2009, fuseseră declarate neconstituționale prin Deciziile nr. 1358 și 1360 din 21.10.2010, care au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 761/15.11.2010. De asemenea, prin decizia nr. 12/19.09.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, a statuat că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
În răspuns la întâmpinarea pârâtului și la excepția invocată, reclamantul a arătat că nu sunt întrunite cumulativ condițiile instituției autorității de lucru judecat, temeiul de drept invocat fiind cel prevăzut de dispozițiile Legii 221/2009, cu excepția art. 5 al. l lit. a. Acțiunea are un alt temei de drept în prezenta cauză și ca atare, prima acțiune este total deosebită de cea de-a doua. Acțiunea a fost formulată în urma publicării articolului privind temeiul de drept al acțiunilor de acest gen în Revista DREPTUL nr. 3 pag. 80-94.
În considerarea dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, tribunalul va analiza cu prioritate excepția invocată de pârât, cea a autorității de lucru judecat, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 166 Cod de procedură civilă.
În manifestarea sa de excepție procesuală care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată, autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente. Analizând pe rând această identitate, se reține că sub aspectul părților ce au fost implicate în prezentul dosar și în cel în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 606/C/5.05.2010 a Tribunalului N., aflată în copie la filele 27-33, astfel cum a fost schimbată în parte prin decizia civilă nr. 62/29.06.2011 a Curții de Apel Bacău (filele 34-37), este îndeplinită condiția acestei identități, acțiunea fiind pornită în ambele cazuri de P. A. în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P.. Așadar, nu numai că toate părțile care au figurat în dosarul anterior nr._ sunt prezente și în dosarul de față, dar identitatea există și sub aspectul calității, poziției în care stau în proces.
În privința obiectului acțiunii, constând în pretenția concretă a reclamantului, aceasta este absolut identică, respectiv se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 120.000 euro – echivalentul în lei, cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat familiei lui P. I., decedat la data de 4.12.1961, prin condamnările cu caracter politic suferite de acesta prin sentința penală nr. 953/18.11.1950 pronunțată de Tribunalul M. G. și sentința penală nr. 294/19.05.1959, pronunțată de Tribunalul M. Iași.
Cu privire la definiția cauzei acțiunii, nu există un punct de vedere unitar, unii autori considerând cauza ca fiind temeiul juridic al cererii, alții ca fiind scopul spre care se îndreaptă voința celui ce reclamă sau se apără. Analizând scopul urmărit prin cele două acțiuni, se remarcă faptul că rezultatul urmărit a fi obținut este același, de a obține repararea patrimonială a prejudiciului moral arătat a fi fost încercat. P. acțiunea ce a făcut obiectul dosarului anterior, nr._, reclamantul a invocat dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, iar prin prezenta acțiune, reclamantul a precizat că invocă dispozițiile aceleiași legi, însă cu excepția art. 5 al. 1 lit. a, și că promovarea acțiunii a fost determinată de un articol apărut într-o revistă de specialitate juridică.
În cauză nu se poate reține că temeiul juridic al prezentei acțiuni ar fi restul dispozițiilor Legii 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, ceea ce ar constitui un temei diferit de cel al acțiunii anterioare. Posibilitatea obținerii de despăgubiri pentru prejudiciul moral încercat prin suferirea unor condamnări cu caracter politic era reglementat de art. 5 al. 1 lit. a, articol de lege care a fost declarat neconstituțional și își încetase efectele la momentul promovării acțiunii. Acțiunea nu poate fi întemeiată în mod generic pe celelalte articole ale Legii 221/2009, întrucât celelalte articole reglementează aspecte diferite, referitoare la modul de determinare a caracterului politic al condamnărilor sau măsurilor administrative, regimul juridic și procedura de soluționare a acțiunilor de constatare caracter politic.
Totodată, nu se poate reține ca un reviriment de practică judiciară apariția într-o revistă de specialitate a unei opinii juridice, posibil chiar anterioară publicării deciziei nr. 12/19.09.2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că urmare a deciziilor antemenționate ale Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 al. 1 lit. a teza I din Legea 221/2009 și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional. A considera că efectele textului declarat neconstituțional continuă în timp și după acest moment, în considerarea faptului că există în continuare normele de aplicare a legii, care nu au fost declarate neconstituționale, nu poate fi admis, întrucât s-ar încălca principiul ierarhiei actelor normative. În plus, prin declararea neconstituționalității articolului de lege respectiv, implicit devin caduce dispozițiile din normele de aplicare ce explicitau articolul în cauză.
Principiul puterii lucrului judecat presupune ca aspectele litigioase dezlegate printr-o hotărâre anterioară să nu fie contrazise de cele ce s-ar putea statua printr-o nouă hotărâre, pornind de la premisa că o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul. De altfel, legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 606/C/5.05.2010 a Tribunalului N. a fost verificată și în căile de atac, fiind schimbată în parte prin decizia civilă nr. 62/2011 a Curții de Apel Bacău.
Faptul că reclamantul nu a avut câștig de cauză în acțiunea inițială, în ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul moral, nu îi dă dreptul de a formula repetate acțiuni prin care să aducă în fața instanței aceleași pretenții, justificate pe aceleași motive, dispozițiile legale la care s-a făcut trimitere anterior oprind acest lucru. Considerentul pentru care se dă eficiență autorității de lucru judecat are în vedere nevoia de ordine și stabilitate juridică, pentru evitarea contrazicerilor între mai multe hotărâri judecătorești și pentru a nu readuce în fața instanțelor chestiuni litigioase deja rezolvate.
Pentru aceste motive, apreciind excepția invocată de pârât ca fiind întemeiată, tribunalul urmează a o admite și a respinge acțiunea promovată de reclamant, pe considerentul existenței în cauză a autorității de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârât.
Respinge cererea de acordare de despăgubiri pentru prejudiciul moral, formulată în temeiul Legii 221/2009 de reclamantul P. A. domiciliat în mun. R., ..44, județul N., în contradictoriu cu pârâtul S. R. reprezentat prin M. Finanțelor P. cu sediul în sectorul 5, ., București, pentru autoritate de lucru judecat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 14.11.2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. E. Ț. M.
Red. OE-11.12.2012
Tehnored. OE și MȚ-12.12.2012
4 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 950/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 976/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
