Contestaţie la executare. Decizia nr. 268/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-03-2012 în dosarul nr. 268/RC
Dosar nr._ contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 27.03.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 268/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - O. E. | - judecător |
- M. C. | - judecător | |
- C. M. | - președinte secție | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de contestatorii L. C., S. S. și A. M., toți cu domiciliul în . și de intimații S. C., S. E., P. A. și P. A., toți cu domiciliul în comuna Pângărați, . N., împotriva sentinței civile nr. 5211 din 20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-intimați Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A., P. D., P. T., P. T., O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., Ț. M., U. A. și C. E.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M., cu împuternicirea avocațială nr._/26.03.2012, avocat A. V., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A., cu împuternicirea avocațială nr._/27.03.2012 și avocat A. P., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A. și pentru intimații-intimați Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A., P. D., P. T., P. T., O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., Ț. M., U. A. și C. E., cu împuternicirea avocațială nr._/27.03.2012, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este contestație la executare;
- procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatele Ț. M. și C. E., întrucât, deși citațiile emise fiind restituite la dosar cu mențiunea „persoana citată refuză primirea actelor de procedură, iar citația emisă intimatului C. A. a fost restituită cu mențiunea „destinatar decedat”, viciul de procedură a fost acoperit cu înfățișarea apărătorului ales în instanță, conform dispozițiilor art. 89 alin.2 Cod procedură civilă;
- cauza se află la primul termen de judecată;
Avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M. depune la dosar originalul chitanței nr._ din data de 23.03.2012 reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
Avocat A. V., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A. depune la dosar originalul chitanței nr._ din data de 27.03.2012 reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 97 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei
Președintele completului de judecată constată că recursul ce face obiectul prezentei cauze, aflat la primul termen de judecată, a fost formulat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, fiind depuse astăzi în ședință dovezile de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantumul pus în vedere prin rezoluție.
Avocat A. P., pentru intimații-intimați precizează că intimatul C. A. a decedat pe parcursul judecării dosarului la instanța de fond și au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, astfel că trebuie radiat de pe conceptul de citare.
Avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M. depune la dosar opis cu acte, respectiv adresele nr. 160/7.02.2012 și nr. 2537/26.03.2012 emise de Primăria Pângărați, copia inventarului cu drumurile sătești din domeniul public și copia raportului de expertiză efectuat de T. E., înmânând un exemplar și apărătorilor părților adverse.
Avocat A. P., pentru intimații-intimați solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a depune opis cu înscrisuri.
Dosarul a fost lăsat la a II-a strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M., cu împuternicirea avocațială nr._/26.03.2012, avocat A. V., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A., cu împuternicirea avocațială nr._/27.03.2012 și avocat A. P., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A. și pentru intimații-intimați Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A., P. D., P. T., P. T., O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., Ț. M., U. A. și C. E., cu împuternicirea avocațială nr._/27.03.2012, lipsă fiind părțile.
Avocat A. P., pentru intimații-intimați depune la dosar înscrisuri, cu opis, ce au fost comunicate și apărătorului recurenților-contestatori, respectiv adresele nr.822/_/7.12.2001 emisă de Prefectura Neam, nr. 4694/19.07.2011 și 3918/19.07.2011 ale Primăriei Pângărați, două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., extras de plan parcelar, completare la raport de expertiză efectuat în dosarul_ și 2 schițe.
Avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M. solicită admiterea recursului, întrucât hotărârea primei instanțe este rezultatul unei interpretări incomplete a probatoriului administrat, instanța de fond admițând în mod greșit doar în parte contestația. Astfel, deși au fost depuse la dosar înscrisuri din care rezultă că drumul, ce face obiectul executării, nu a existat niciodată și nici nu se poate delimita, în mod clar, amplasamentul și dimensiunile presupusei căi de acces, instanța de fond a reținut că executorul a procedat corect. Precizează că recurenții-contestatori nu s-au împotrivit executării și au desfăcut plasele de gard acolo unde a indicat executorul pentru a nu răspunde penal și a nu se reține în sarcina acestora cheltuieli ocazionate de executarea efectivă. Deși, instanța de fond retine, în mod eronat, faptul că drumul sătesc este înregistrat în inventarul drumurilor publice al Comunei Pângăriți și că lățimea acestuia rezultă din anexa la HG 1356/2001, din adresele depuse la termenul de astăzi rezultă că drumul nu a existat niciodată, că terenul pe care s-ar situa presupusa calea de atac nu face parte nici din domeniul public și nici din cel privat; nu face parte din anexa 48 la HG 1356/2001, nici din inventarul comunei și nu există nicio hotărâre de Consiliu local privind înființarea presupusului drum. Din expertiza topo efectuată în dosarul nr._, depusă astăzi la dosar, rezultă că nu există detalii topografice fixe consemnând că „drumul care a existat are o formă sinuoasă fără a urmări detalii fixe în teren”, iar dacă ar exista acest drum ar putea avea o lățime de 2,5 – 3 m și nu de 6 m, distanța impusă de executorul judecătoresc. Astfel, din expertizele topo efectuate în dosarul nr._ și nr._ rezultă imposibilitatea de a se indica traseul presupusului drum precum și dimensiunile acestuia. Apărătorul recurenților-contestatori menționează că obiecțiunile formulate vizau imposibilitatea executării, întrucât nu pot fi delimitate traseul și dimensiunile presupusului drum, arătând opoziția la o executare efectuată în mod aleatoriu și precizând că nu au indicat unde trebuie să fie desfăcute plasele de gard, ci doar s-au supus indicațiilor executorului, însă aceste obiecțiuni nu au fost inserate în procesul verbal. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. V., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A. învederează instanței că prezenta contestație la executare nu este inadmisibilă, întrucât nu justifică un interes legitim, iar contestația împotriva formelor de executare este nefondată, întrucât drumul în litigiu este unul public și este inventariat, așa cum rezultă din adresa eliberată de Primăria comunei Pângărați în anul 2011. Solicită admiterea recursului declarat de intimați, cu privire la cheltuielile de judecată, ce au fost reduse, astfel deși a asistat părțile și la executare, onorariu a fost micșorat, în mod nejustificat, deși banii au fost încasați, achitând taxe și impozite la suma respectivă. Solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată.
Avocat A. P., pentru recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A. și pentru intimații-intimați Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A., P. D., P. T., P. T., O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., Ț. M., U. A. și C. E. solicită respingerea recursului declarat de contestatori și admiterea recursului formulat de către intimații S. C., S. E., P. A. și P. A.. Precizează că prin contestația la executare promovată instanța trebuie să verifice legalitatea actelor de executare. Astfel, executorul judecătoresc a emis somația ce cuprindea ce anume trebuie executat pentru a deschide drumul și s-a deplasat la fața locului, însă recurenții-contestatori nu și-au executat de bună-voie obligațiile, ci abia după emiterea somațiilor, la executare fiind de față Viceprimarul comunei Pângărați, reprezentații Poliției și avocații aleși ai părților. Deși s-a susținut că plasele au fost ridicate acolo unde a spus executorul judecătoresc, de fapt părțile au ridicat gardul acolo unde știau că a existat drumul sătesc și unde l-au închis, ulterior executării, astfel că din mai 2011 acel drum nu mai există. Apărătorul intimaților-intimați menționează că prin răspunsul primit din partea Prefecturii N., în urma sesizării, s-a pus în vedere Primăriei comunei Pângărați să respecte legea, iar din extrasul de plan parcelar emis de O.C.P.I. N. reiese că drumul sătesc figurează. Solicită respingerea recursului, întrucât punerea în executare a fost legală, cu cheltuieli de judecată.
În replică, avocat S. L., pentru recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M. susține că hotărârea nefiind clară nu putea fi pusă în executare, întrucât nu existau repere topografice, iar contestatorii au fost de acord cu executarea și au deschis plasele acolo unde a indicat executorul judecătoresc.
Cu privire la recursul declarat de recurenții-intimați S. C., S. E., P. A. și P. A., avocat S. L., pentru recurenții-contestatori arată că acesta este unul formal, în condițiile în care contestatorii și-au îndeplinit obligația de bună voie, parțial chiar înainte de executare, iar suma la care sunt obligați e de trei ori mai mare, iar chitanța de avocat în cuantum de 1.000 lei reprezintă onorariu de redactare a cererii de executare care conține doar o pagină. Precizează că unii din intimați sunt minori și nu au capacitate de exercițiu, fapt constat și de instanța de fond, motiv pentru care se impunea anularea recursului declarat de aceștia.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamanții L. C., S. S. și A. M. au chemat în judecată pe pârâții Ț. V., Ț. A., B. A., C. M., C. E., C. R., C. R., S. C., S. E., P. A., pirtac A., P. A., P. D., P. T., P. Tudior, O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., solicitând instanței ca, pe calea contestației la executare, să dispună anularea tuturor actelor de executare silită efectuate de B. N. T. în dosarul de executare nr.22/2011, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanții au arătat că s-a solicitat instanței de executare încuviințarea executării silite a deciziei civile nr.24 RC din 17.01.2011 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ . Cererea a fost admisă de Judecătoria Piatra N..
Un prim motiv pentru care se solicită desființarea actelor de executare silită este acela că hotărârea Tribunalului N. nu putea fi pusă în executare decât dacă se efectua o lămurire a dispozitivului hotărârii acesteia în sensul arătării limitelor topografice și a dimensiunilor DS 688. Or, neavând niciun fel de repere, executorul judecătoresc nu putea și nu trebuia să dispună în mod aleatoriu traseul acestui drum. Practic, executorul judecătoresc a măsurat la baza drumului o lățime de 6 metri de la temelia gardului locuinței familiei S., după care a desfăcut aleatoriu plasele de gard care i s-au părut că obturează presupusul drum, fără a stabili în niciun fel traseul căii de acces.
Însă dat fiind că acest drum întretaie 3 proprietăți, era absolut necesar și firesc să se facă executarea respectându-se clar anumite repere topografice.
De altfel existența în sine cât și un eventual traseu al acestui drum sunt foarte neclare la acest moment având în vedere că dintr-o . hărți și lucrări topografice coroborate cu înseși susținerile primăriei comunei Pângărați cât și cu alte înscrisuri, nu rezultă că pe terenurile reclamanților ar exista un asemenea drum.
Un alt motiv ale acestei contestații este acela că în ciuda faptului că art.388 alin.1 pct.8 Cod de procedură civilă precizează că în procesul verbal se vor insera explicațiile și obiecțiunile participanților la executare și dat fiind că reclamanții au formulat obiecțiuni (inclusiv cu privire la situațiile dezvoltate mai sus), s-a refuzat consemnarea acestora. Deși au solicitat ca acest proces verbal să fie întocmit într-o locație neutră, unde să poată participa toate părțile, executorul a înțeles să-l întocmească în locuința unuia dintre creditori unde nu s-a permis decât accesul avocatului reclamanților și al reclamantului A. M., fapt evident nefiresc.
O altă rațiune a prezentei contestații la executare este aceea că deși decizia civilă pusă în executare nr.24 RC din 17.01.2011 pronunțată de Tribunalul N. prevede cheltuieli de judecată în cuantum de 1500 lei, iar cu prilejul înmânării copiilor dosarului de executare nu s-a predat reclamanților vreun înscris din care să rezulte demersurile efectuate și cuantificate de vreun avocat al creditorilor în faza de executare și deși (așa cum rezultă din chiar procesul verbal din data de 24.02.2011) reclamanții și-au îndeplinit obligația de bună voie, parțial chiar înainte de executare, totuși suma la care sunt obligați este de 4799,70 lei și nu 1500 lei așa cum era firesc.
În drept au fost invocate dispozițiile art.399 și urm. Cod de procedură civilă.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 194 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
La primul termen de judecată s-a precizat că în fapt intimatul Bucalău A. se numește C. A., acesta fiind decedat din data de 08.12.2010 și citați în cauză moștenitorii acestuia, Țapuc M., U. A. și C. E..
Legal citați, pârâții nu au formulat întâmpinare, dar s-au înfățișat în instanță prin apărător și au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând în cadrul concluziilor scrise motivele pentru care se justifică această soluție, respectiv că drumul sătesc nr.688 din . drum sătesc inventariat, cuprins în anexa hotărârii de guvern nr.1356/2001, inventar ce a fost însușit de Consiliul Local Pângărați prin HCL nr.39/1999 și evidențiat în planurile cadastrale ale localității Pângărați. În privința cheltuielilor de executare silită, se impune aceeași soluție de respingere dat fiind că la data de 24.02.2011 s-a pus în executare titlul executoriu, drumul fiind deschis circulației publice. Obligațiile stabilite de tribunal în sarcina reclamanților, în calitate de părți căzute în pretenții, nu au fost achitate de bună voie de aceștia. Sumele nu au fost consemnate nici la CEC și nu au fost trimise nici prin poștă pentru a se aprecia că executarea hotărârii judecătorești a fost benevolă. După cum se poate observa, executarea silită s-a contestat abia la 2 luni, în prezent drumul fiind din nou închis de către reclamanți din data de 16.05.2011 în baza certificatului de soluție privind suspendarea provizorie a executării (emis ulterior finalizării executării!).
În susținere, intimații au depus la dosar, plan de încadrare în zonă, Monitorul Oficial al României nr.628 bis din 23.08.2002, inventarul drumurilor sătești din localitatea Pângărați, adresa nr.1-4190 din 16.11.2009 a OCPI N., adresa nr.263/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., plângerea penală formulată de intimați împotriva contestatorilor pentru nerespectarea hotărârii judecătorești, adresa nr._ din 24.05.2011 a postului de poliție Pângărați.
La solicitarea instanței și față de susținerile unuia dintre apărătorii intimaților privind lipsa competenței materiale a judecătoriei de a soluționa prezenta cauză, în data de 09.09.2011 s-a precizat contestația la executare indicându-se în mod neechivoc că nu vizează o contestație la titlu, ci executarea silită propriu zisă, reiterându-se motivele indicate în cererea introductivă de instanță.
La dosar au fost comunicate în copie certificată actele întocmite în dosarul de executare silită nr.22/2011 al B. N. T. și au fost atașate spre studiu dosarele_ al Judecătoriei Piatra N. vizând suspendarea provizorie a executării silite și nr._ al Judecătoriei Piatra N. vizând litigiul de fond purtat între părți pe calea ordonanței președințiale.
Prin sentința civilă nr. 5211/20.10.2011 a Judecătoriei Piatra N. a fost admisă în parte cererea reclamanților, s-a dispus reducerea cheltuielilor de executare silită de la suma de 4779,70 lei la suma de 3284,70 lei; au fost anulate actele de executare silită pentru suma de 1495 lei reprezentând cheltuieli de executare silită; au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată reprezentând onorariile avocațiale și au fost obligați pârâții la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr.3680 din 19.07.2010 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de intimații din prezenta cauză în contradictoriu cu reclamanții, privind obligarea acestora din urmă, pe calea ordonanței președințiale, să permită folosirea drumului public DS nr.688 din ., considerându-se că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate cerute de art.581 Cod de procedură civilă.
Prin decizia civilă nr.24 RC din 17.01.2011 pronunțată de Tribunalul N., soluția anterior expusă a fost modificată în totalitate, cererea de chemare în judecată a fost admisă și s-a dispus pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâților, contestatorii din prezenta cauză, să permită folosința căii de acces reprezentată de drumul sătesc nr.688 din . gardurilor care îl blochează și a dispus obligarea contestatorilor la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de control judiciar a reținut că prin probele depuse în recurs, respectiv anexa nr.48 la HG nr.1356/2001 coroborată cu schița de încadrare în zonă, reclamanții au probat existența drumului sătesc 688 și faptul că traseul acestuia este cel pe care l-au indicat, astfel încât a apreciat că au făcut dovada aparenței dreptului pretins. Pe de altă parte, a precizat că nu a dat eficiență probelor invocate de pârâți (contestatorii acestei cauze) deoarece harta topografică militară din anul 1984 pare a fi întocmită pentru relevarea cotelor de nivel și mai puțin pentru redarea cu precizie a intravilanului localității. De asemenea, tribunalul a analizat și celelalte probe de care s-au prevalat contestatorii apreciind că nu sunt pertinente în cauză. Astfel, declarația fostului primar dată cu prilejul instrumentării unei plângeri penale și procesul verbal din 14.12.1995 întocmit de șeful postului de poliție Pângărați nu privește existența sau inexistența în zonă a drumului sătesc 688, iar cererea de intervenție în interes propriu a comunei Pângărați în dosarul nr._ al Judecătoriei Piatra N. vine în sprijinul susținerii reclamanților (intimații din această cauză) că în zonă există o cale de acces publică, în apărarea căreia este interesată primăria locală. Pentru aceste motive, relevante în prezenta cauză, s-a dispus în sensul mai sus indicat.
Instanța de fond a reținut că prin intermediul contestației la executare, în speța de față în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, se poate în discuție numai legalitatea și temeinicia actelor de executare silită, iar nu și fondul dreptului. De asemenea, a mai reținut că prin motivele contestației la executare s-a solicitat anularea tuturor actelor de executare silită pentru considerentul că se impunea, în primul rând, o lămurire a dispozitivului deciziei nr.24RC/2011 prin indicarea limitelor topografice ale drumului sătesc nr.688, pentru ca în final și față de probatoriul susținut, să se afirme practic că acest drum nu ar exista. Acest ultim aspect, față de procedura în care se desfășoară acest litigiu, nu va face analiza instanței. Prin hotărârea judecătorească mai sus menționată s-a stabilit că drumul respectiv există și că reclamanții contestatori sunt datori a-l lăsa spre folosință. De altfel, sub acest aspect, poziția lor este una cel puțin contradictorie în sensul că pe de o parte afirmă inexistența acestei căi de acces, iar pe de altă parte că au facilitat și nu s-au împotrivit executării silite, ajutând chiar la ridicarea gardurilor în prezența executorului judecătoresc.
În privința dimensiunilor DS 688 și a criticii privind determinarea lățimii drumului la 6 m de către executorul judecătoresc, pornind de la temelia gardului familiei S., instanța de fond a avut în vedere că drumul sătesc respectiv figurează în inventarul drumurilor publice ale comunei Pângărați fiind cuprins în anexa HG nr.1356/2001, cu lungimea de 270 m și lățimea de 6 m și că există planurile cadastrale ale unității administrativ teritoriale în care acest drum este evidențiat. La momentul executării hotărârii judecătorești pronunțate de tribunal, așa cum rezultă din dosarul de executare silită nr.22/2011 al B. N. T., în procesul verbal întocmit în data de 24.02.2011 consemnează împrejurarea că în prezența contestatorilor A. M., L. C., după ce li s-a pus în vedere motivul prezenței la fața locului și obligațiile pe care le au, au arătat că nu se opun la executare, ba chiar contestatorul A. M. înțelege să desfacă efectiv plasa de gard de la drum. Executorul judecătoresc mai consemnează că la fața locului, având schița cadastrală, după ce s-a identificat drumul de acces sătesc 688, ., constatând că este acela care face obiectul lucrărilor, în baza titlului executoriu, a procedat la ridicarea gardurilor ce blochează calea de acces, începând de la drumul sătesc 690, având lățimea de 6 m, de unde se afla terenul pârâtului A. M. și continuând cu plasele de gard care blocau accesul cu mențiunea că ultima plasă era reprezentată de o poartă cu bară fără lacăt. A constat că în capăt spre deal a existat un gard care bloca accesul, însă a fost ridicat anterior executării. De asemenea, a precizat că pe o anumită porțiune de drum, în afara perimetrului cu care se învecinează cu terenul pârâtului A. M., drumul se îngustează, neavând lățimea de 6 m. Nu a desfăcut gardurile pe lungime ci numai pe cele dispuse pe curmeziș (pe lățime).
Instanța de fond a reținut că față de aceste consemnări, de existența planului cadastral și de „cooperarea” chiar a contestatorilor în deblocarea drumului, poziția lor procesuală din prezenta cauză apare ca fiind exercitată cu rea credință. În momentul în care executorul judecătoresc ar fi constat că nu este în măsură să identifice drumul sătesc în discuție și să procedeze la deblocarea sa, chiar „ajutat” de reclamanți, ar fi consemnat acest aspect și ar fi întocmit procesul verbal de imposibilitate a executării. Pe de altă parte, față de virulența cu care își apără drepturile, totuși la acest moment niciunul din reclamanți nu este în măsură să facă dovada dreptului său de proprietate cu privire la terenurile pe care afirmă că le stăpânesc și nici să indice în ce măsură, prin executarea silită susținută ca defectuoasă, li s-a încălcat un astfel de drept. În această ipoteză dacă apreciau necesar, ei erau cei care trebuiau să solicite lămurirea dispozitivului deciziei civile puse în executare, arătând în mod concret nemulțumirile pe care le au în privința încălcării dreptului lor de proprietate.
În consecință, față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat ca nefondat acest capăt de cerere. În privința neînserării obiecțiunilor pe care reclamanții le-au avut la momentul executării silite și neinserate în cuprinsul procesului verbal, instanța de fond a apreciat că apărările formulate în fața instanței acoperă această lipsă, neimpunându-se anularea actului pentru nerespectarea dispozițiilor art.388 pct.8 Cod de procedură civilă în condițiile în care vătămarea suferită se poate acoperi prin promovarea contestației la executare.
În privința cheltuielilor de executare silită, instanța de fond a constatat că somația adresată debitorilor a privit suma de 4799,70 lei sumă pe care a redus-o la cuantumul de 3284,70 lei pentru considerentele ce succed:
Prin decizia civilă reprezentând titlul executoriu contestatorii au fost obligați la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. La această sumă s-au adăugat cheltuielile de executare silită în cuantum de 1284,70 lei, pentru aceste sume instanța de fond menținând formele de executare silită întocmite. În cuantum sumelor solicitate pentru plată de către debitori a fost inclus și onorariul apărătorului în faza de executare silită în cuantum de 2000 lei, onorariu pe care însă instanța de fond l-a redus la suma de 500 lei față de complexitatea activității efectuate de apărător în faza de executare silită, urmând să anuleze formele de executare silită pentru diferența de până la 4799,70, adică pentru suma de 1495 lei. Instanța de fond nu a reținut că sumele anterior menționate au fost executate de bună voie atâta vreme cât, chiar dacă nu a fost indicat un cont, acestea puteau fi consemnate la dispoziția executorului judecătoresc sau înmânate personal debitorilor, iar din dosarul de executare silită rezultă că acestea au fost executate silit prin poprire, acest aspect reieșind și din cererea de suspendare provizorie a executării silite.
Împotriva sentinței de mai sus au formulat recurs atât contestatorii L. C., S. S. și A. M., cât și intimații S. C., S. E., P. A., P. A..
Prin recursul promovat, contestatorii L. C., S. S. și A. M. au arătat că instanța de fond a admis în mod greșit doar în parte contestația, soluție pronunțată în neconcordanță cu întreg probatoriul administrat în cauză.
Deși au depus la dosarul cauzei o . de acte din care rezultă nu numai că drumul ce face obiectul executării nu a existat niciodată dar și că nu se pot delimita în mod clar nici amplasamentul și nici dimensiunile presupusei căi de acces, totuși instanța de fond a reținut ca executorul a procedat corect.
Instanța de fond a mai reținut ca poziția lor este una contradictorie în sensul că deși contestă existența căii de acces totuși au facilitat și nu s-au împotrivit executării. Au arătat limpede instanței de judecată că nu s-au împotrivit fizic pentru că altfel ar fi fost pasibili de răspundere penală și că au desfăcut plasele de gard acolo unde le-a indicat executorul. Au făcut aceasta nu doar pentru a nu răspunde penal, ci și pentru ca în sarcina lor sa nu se poată retine cheltuieli ocazionate de executarea efectiva. De altfel, singura posibilitate legală de a ne manifesta dezacordul în privința executării era contestația la executare, posibilitate pe care au și folosit-o.
Mai retine instanța de fond că drumul sătesc respectiv este înregistrat în inventarul drumurilor publice al Comunei Pângărați și că lățimea acestuia rezultă din anexa la HG 1356/2001. Aceeași instanța nu are însa în vedere spre nici un fel de analiza nici adresele de la Primăria comunei Pângărați din care rezultă expres că drumul nu există în inventarul comunei, adresa Primăriei prin care se arată că nu poate fi determinată lățimea drumului și nu are în vedere spre analiza unul din înscrisurile cele mai importante existente la dosarul cauzei, respectiv expertiza topo efectuată în dosarul nr._ .
Expertiza despre care fac vorbire a analizat tocmai existența si posibilitatea de delimitare ale presupusei cai de acces. Ori din respectiva lucrare tehnică rezultă în mod evident imposibilitatea de a se indica traseul exact al presupusului drum, precum și a dimensiunilor acestuia, indicându-se totodată că nu există corespondență între planul cadastral și situația faptică și că presupusa cale de acces nici nu se prezintă ca o cale de acces uzitată.
O alta situație care conduce la concluzia că presupusul drum nu există și în consecință nici dimensiunile acestuia nu pot fi determinate inclusiv de un executor judecătoresc este aceea ca nu exista vreo hotărâre de Consiliu local privind înființarea presupusului drum. Acest fapt este evidențiat de însăși Primăria Pângărați și de aceeași expertiză. In același sens este relevant faptul ca "potrivit Extrasului Fotograma rezultată în urma aerografierii executată în anul 1981, în zona terenului ... nu apare nici un drum ".
In ceea ce privește motivarea instanței cu privire la nerespectarea dispozițiilor art. 388 pct. 8 Cod de procedura civila, motivare prin care se arată că vătămarea produsa prin nerespectarea de către executor a acestor dispoziții se acoperă prin promovarea contestației la executare, nici aceasta nu poate fi reținută. Astfel, obiecțiunile ce le-au formulat vizau tocmai aspectele dezvoltate anterior arătând imposibilitatea executării, întrucât nu pot fi delimitate traseul și dimensiunile presupusului drum, arătând opoziția lor la o executare efectuată în mod aleatoriu și menționau faptul că nu au indicat unde trebuie sa fie desfăcute plasele de gard, ci doar s-au supus (pentru motivele deja precizate) indicațiilor executorului. Ori, în această situație, cum s-a acoperit vătămarea, în condițiile în care instanța reține că însăși poziția lor este una contradictorie - de neîmpotrivire la executare dar și de împotrivire. Dacă aceste obiecțiuni ar fi fost inserate în procesul verbal atunci instanța nu ar mai fi avut posibilitatea unei asemenea interpretări a poziției lor, ci ar fi fost nevoită să observe ca poziția lor a fost consecventă de la început și până la final.
Se pune întrebarea cum putea executorul judecătoresc, fără a avea nici un reper topografic exact să stabilească traseul și dimensiunile drumului, în condițiile în care un specialist topograf, respectiv expertul, nu a putut să o facă și cum putea fi validată de către instanța de fond o astfel de executare.
În susținerea recursului contestatorii au depus la dosar în copie adresele nr. 60/07.02.2012 și 2537/26.03.2012 ale Primăriei Pângărați, inventarul drumurilor publice, și un raport de expertiză efectuat în dosarul_ .
Prin recursul promovat, intimații S. C., S. E., P. A., P. A. au arătat că solicită anularea hotărârii recurate numai cu privire la reducerea cheltuielilor de executare silită pentru suma de 1495 lei.
În motivare au arătat că prin sentința atacată instanța de fond a redus cu 1495 lei obligațiile de plata la care au fost obligați intimații motivat de faptul ca onorariu apărătorului de 2.000 lei este mare.
Sumele achitate se compun din 1.500 lei onorariu apărător în instanța de recurs, 1.000 lei consultații juridice, formulare cerere de executare silita, 2.299,7 lei taxe judiciara de timbru, timbru judiciar si cheltuieli de executare silita executor judecătoresc.
Consideră ca aceste cheltuieli nu au fost exagerate și nu înțeleg de ce au fost reduse, în condițiile în care au fost efectiv achitate, potrivit chitanțelor anexate la dosarul de executare.
În susținerea recursului și în apărare față de recursul contestatorilor, intimații au depus la dosar în copie adresele nr. 4694/19.07.2011 și 3918/19.07.2011 ale Primăriei Pângărați, adresa 822/07.12.2011 a Prefecturii N., rezoluții ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., completare la raport de expertiză efectuat în dosarul_, alte acte.
Părțile au fost legal citate, fiind reprezentate în instanță de apărători aleși.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele motive:
În ce privește recursul contestatorilor L. C., S. S. și A. M., în mod corect instanța de fond a reținut că, în condițiile în care titlul executoriu ce se execută este reprezentat de o hotărâre judecătorească irevocabilă, se poate pune în discuție numai legalitatea și temeinicia actelor de executare silită, iar nu și fondul dreptului.
Executorul judecătoresc avea ca sarcină să pună în executare decizia civilă nr.24 RC din 17.01.2011 a Tribunalului N., prin care s-a dispus, pe calea ordonanței președințiale, obligarea contestatorilor din prezenta cauză să permită folosința căii de acces reprezentată de drumul sătesc nr.688 din . gardurilor care îl blochează, precum și obligarea contestatorilor la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Așa fiind, orice discuție actuală cu privire la existența (sau inexistența) drumului sătesc nr.688 din . superfluă, deoarece fondul dreptului, respectiv obligația contestatorilor de a permite folosința căii de acces, a fost deja stabilită printr-o hotărâre irevocabilă.
Recurenții – contestatori, prin contestația formulată, tind, de o manieră indirectă, tocmai la înlăturarea fondului acestui drept, stabilit prin hotărârea ce se execută, în beneficiul intimaților.
Astfel, sub cuvânt că hotărârea ce se execută nu este suficient de clară, contestatorii ajung să susțină în final că aceasta nu trebuia executată deoarece drumul în sine nu există și, pe cale de consecință, nici obligația de a permite folosința lui.
Ori, așa cum s-a arătat, obligația contestatorilor de a permite folosința căii de acces a fost deja stabilită printr-o hotărâre irevocabilă și nu mai poate forma obiectul discuțiilor.
Dacă recurenții – contestatori considerau că se impune lămurirea titlului ce se execută (așa cum chiar ei arată în contestația inițială), aveau la îndemână procedura prevăzută de dispozițiile art. 2811 C.pr.civ., iar nu calea contestației la executare prin care să nege, în final, însăși existența dreptului consfințit prin titlul executoriu.
Față de cele de mai sus, apar ca lipsite de relevanță discuțiile referitoare la atitudinea cooperantă a recurenților pe parcursul executării silite și la motivele ce i-au determinat pe aceștia să adopte o asemenea atitudine.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs privitor la neînserarea obiecțiunilor pe care contestatorii le-au avut la momentul executării silite și pe care executorul judecătoresc nu le-a inserat în cuprinsul procesului verbal. Aceasta deoarece, astfel cum a reținut și instanța de fond, apărările formulate în fața instanței acoperă această lipsă, astfel că nu se impune anularea actului pentru nerespectarea dispozițiilor art.388 pct.8 Cod de procedură civilă, în condițiile în care vătămarea suferită se poate acoperi prin promovarea contestației la executare.
În ce privește recursul intimaților S. C., S. E., P. A. și P. A., acesta vizează doar faptul că instanța de fond a redus la 500 lei onorariul apărătorului în faza de executare silită, care era în cuantum de 2000 lei.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a procedat în mod corect, prin raportare la complexitatea activității efectuate de apărător în faza de executare silită, activitate care nu justifică în nici un caz, un asemenea onorariu. Practic, activitatea efectuată de apărător în faza de executare silită se reduce la redactarea cererii de executare și eventual alte operațiuni materiale de importanță și complexitate redusă.
Ar fi injust ca debitorii din dosarul de executare (contestatorii din prezenta cauză), să fie obligați a suporta plata unui onorariu deosebit de împovărător și care nu poate fi justificat în întregime, în condițiile în care aceștia oricum trebuie să suporte celelalte cheltuieli de executare, între care și onorariul executorului judecătoresc.
Pentru motivele arătate mai sus instanța, în baza art.312 C.pr.civ., va respinge recursurile ca nefondate.
În ce privește cheltuielile de judecată efectuate în recurs, Tribunalul, față de faptul că ambele recursuri au fost respinse, constată că se impune obligarea recurenților contestatori L. C., S. S. și A. M. să plătească intimaților Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A., P. D., P. T., P. T., O. A., O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., Hârtan R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., toți cu domiciliul în com. Pângărați, .. N., Țapuc M., U. A. și C. E. (care nu au avut și calitatea de recurenți), suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Aceasta, pe de o parte, deoarece cheltuielile de judecată aferente celor 2 recursuri, nu pot fi acordate, de vreme ce recursurile au fost respinse, iar pe de altă parte pentru că onorariul de 1000 lei achitat doamnei avocat A. P., îi viza și pe recurenții – intimați S. C., S. E., P. A., P. A., și în plus, era excesiv față de complexitatea activității desfășurate de apărător și de dificultatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii L. C., S. S. și A. M., toți cu domiciliul în . și de intimații S. C., S. E., P. A. și P. A., toți cu domiciliul în comuna Pângărați, . N., împotriva sentinței civile nr. 5211/20.10.2011 pronunțată de Judecătoria Piatra N..
Obligă recurenții-contestatori L. C., S. S. și A. M. să plătească intimaților: Ț. V., Ț. A., C. M., C. E., C. R., C. R., P. A.,P. D., P. T., P. T., O. A.,O. A., O. D., O. C., R. M., R. O., R. E., R. C., H. R. C., P. C., P. F., P. F., R. D., P. M., R. D. Ș., Ț. M., U. A. și C. E. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
O. E. M. C. și C. M. R. L.
Red. C. Mg./04.04.2012;
Tehnored. R.L../06.04.2012;
Ex. 2;
Fond F.C. I.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 22/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 253/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
