Fond funciar. Decizia nr. 457/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 17-05-2012 în dosarul nr. 457/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 457/RC
Ședința publică din 17.05.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
C. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent R. M., domiciliat în comuna C., . N., împotriva sentinței civile nr. 1732 din 08.11.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. C. pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenului, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent R. M. asistat de avocat M. I., lipsind intimatele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat la fond și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Domnul avocat M. I., pentru recurentul - petent R. M., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_ (fără dată) emisă de Baroul N..
S-a procedat la identificarea recurentului - petent R. M. (B.I. . nr._).
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul avocat M. I., pentru recurentul - petent R. M., solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru diferența de 4 ha pădure, apreciind că în mod greșit prima instanță a reținut că s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2 ha; fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1732 din 08.11.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Petentul R. M. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8150/2011, prin care a fost respinsă cererea de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha cu vegetație forestieră pe raza comunei C., județul N..
Intimatele au depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii ca neîntemeiată.
Învestită cu soluționarea cererii, Judecătoria B. prin sentința civilă nr. 1732 din 08.11.2011 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul R. M. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală C. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că cererea de reconstituire formulată de petentul R. M. este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Cererea fiind depusă la data de 23.12.2008, s-a apreciat că se încadrează în termenul legal prevăzut de art. 11 alin. 4 din Legea nr. 18/1991.
Așa cum rezultă din documentația care a stat la baza emiterii hotărârii atacate, precum și din cererea de constituire depusă de petenți la fila 5, instanța de fond a reținut că petentul a înțeles să ceară constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la lotul tip de 5 ha având în vedere că anterior au primit după același autor suprafața de 1 ha, în baza tabelului îndreptățiților la împroprietărire, întocmit în baza Legii reformei agrare 187/1945. Acest fapt a fost arătat în mod expres prin declarația depusă la fila 6. Așadar, petentul solicită constituirea dreptului de proprietate pentru diferența până la 5 ha în baza aceluiași text de lege, respectiv art. 36 din Legea nr. 1/2000 și după același autor. Față de această împrejurare, prima instanță a apreciat că în mod corect C. județeană a respins cererea de constituire invalidând propunerea comisiei locale, întrucât pentru același temei și după același autor petenților li s-a constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestieră. Nu poate fi eficient argumentul petentului în sensul că împroprietărirea se făcea oricum în limita lotului tip, chiar dacă nu exista teren în zonă deoarece rubricile conținând suprafața efectiv propusă erau completate (doar pentru un ha în privința autorului său) pe baza balanței întocmită de comisia de plasă la acel moment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă, petentul R. M..
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că în mod greșit prima instanță nu a avut în vedere adresa nr. 4024/03.11.2011 a Comisiei locale C., din care rezultă că i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru 1 ha pădure, și nu pentru 2 ha pădure, cum se motivează în sentință. De asemenea, instanța de fond nu a avut în vedere că ar exista teren disponibil pentru a i se constitui dreptul de proprietate pentru diferența solicitată.
Recurentul apreciază că, deși a constatat că a depus în termenul legal cererea de constituire a dreptului de proprietate, instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar mai fi îndreptățit pentru diferența de până la 5 ha pădure, deși Legea nr. 187/1945 prevede că cei care au luptat pe front sunt îndreptățiți să primească până la 5 ha pădure.
Totodată, recurentul arată că a făcut dovada, cu acte de stare civilă, a vocației succesorale după autorul său decedat pe front, dar și dovada cu acte de la Arhivele Ministerului Apărării Naționale că defunctul A. A. a luptat pe front în perioada 18.02.1942 – 19.11.1943 cu batalionul 992, iar prin Ordinul de zi nr. 469/1943 a fost dat dispărut în luptele de la Kletkcaia, unitatea operativă.
Recurentul consideră că în mod greșit instanța de fond a motivat că, C. județeană N. a procedat corect când i-a respins plângerea cu motivarea că pentru același autor și pe același temei i s-ar fi restituit 2 ha pădure, deoarece, în realitate, i s-a constituit doar 1 ha pădure, și nu 2 ha, iar diferența până la 5 ha pădure trebuia să i se constituie conform art. 2 și 12 din Legea nr. 187/1945, așa cum s-a constituit altor petenți care au avut astfel de cereri la Judecătoria B., petentul considerându-se nedreptățit prin sentința atacată.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
În ceea ce privește recursul declarat, tribunalul constată, în virtutea rolului său activ impus de art. 306 alin. 3 Cod procedură civilă și art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, că, criticile formulate de recurent se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate, în raport de criticile recurentului, se constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei județene N. nr. 8650/2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale C. nr. 5/2010 de respingere a cererii de constituire în favoarea petentului în calitate de moștenitor al autorului A. A. a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4 ha teren cu vegetație forestieră, teren la care autorul său are dreptul până la completarea lotului tip de 5 ha și de suprafața de teren care a fost înscrisă în tabelul cu îndreptățiți în baza Legii nr. 187/1945 și pentru care, după același autor, s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar, respectiv 1 ha. Petentul s-a considerat îndreptățit la constituire, în această modalitate, în temeiul Legii nr. 212/2008.
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale
- persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri, care să fi fost preluate în orice modalitate pentru a putea fi apreciat că, prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
Față de categoriile de persoane rezultate din interpretarea textului arătat drept beneficiare ale constituirii, se constată că petentul, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale și, ca atare, în analiza cererii formulate se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să aibă calitatea de persoane îndreptățite la împroprietărire, în accepțiunea Legii nr. 187/1945
- să fi fost înscrise în tabelele nominale întocmite la acea dată.
În acest temei petentul R. M., în calitate de moștenitor al autorului A. A., i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, care a fost evidențiat în tabele de împroprietăriți, și anume suprafața de 1 ha.
Având în vedere înscrierea autorului petentului pe lista cu îndreptățiții la împroprietărire, se constată că a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind recunoscut anterior dreptul petentului, în calitate de moștenitor al autorului, asupra terenului cu care acesta a figurat pe listele de îndreptățiți.
Faptul că autorul petentului a avut și calitatea de luptător pe front, fapt dovedit cu acte care au fost eliberate de Arhivele Militare, nu conferă acestuia calitatea de îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate și în acest temei, respectiv art. 36 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, deoarece categoriile de persoane prevăzute în acest act normativ sunt distincte, condițiile necesar să fie îndeplinite fiind diferite, fără însă ca obligatoriu să aibă ca efect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în condițiile în care determinarea suprafețelor cuvenite fiecărei persoane era atributul exclusiv al comitetelor locale, constituite pe comune, și se realiza în funcție de suprafața avută în proprietate anterior intrării în vigoare a legii de reformă agrară, dar și față de rezerva de pământ existentă în raza fiecărei unități administrative, constituită la acel moment ca plasă.
Față de procedura de împroprietărire, expres și imperativ reglementată de Legea de reformă agrară, se constată că dreptul petentului la constituire, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în calitate de moștenitor al autorului înscris ca îndreptățit, a fost dovedit pentru suprafața care deja a fost obținută în acest temei anterior.
Aceasta deoarece, prin recunoașterea dreptului după autor, sunt respectate în totalitate regulile impuse de Legea de reformă agrară din anul 1945, și anume corelarea suprafeței existente în proprietate cu disponibilul existent la nivelul fiecărei comune. În această situație sunt respectate și dispozițiile Legii nr. 1/2000, în care se prevede, astfel cum am arătat, categoria persoanelor îndreptățite ca fiind cele care au fost înscrise cu suprafețe atribuite în tabelele nominale, urmând să fie acordate terenurile respective, care au făcut obiectul împroprietăririi în anul 1945.
Prin urmare, se constată că aplicarea tezei finale a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, poate să intervină numai pentru situațiile în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea autorului în celelalte categorii de persoane beneficiare a dreptului la constituire prevăzut de același text.
Susținerea petentului-recurent că, în situația în care nu s-ar constitui dreptul de proprietate în favoarea sa în calitate de moștenitor al autorului A. A., ar determina o discriminare față de persoanele pentru care s-a constituit anterior dreptul, nu poate fi de natură a produce consecințe juridice, în condițiile în care fiecare cerere se analizează distinct, iar temeiul de drept invocat pentru reconstituire în cauza de față, respectiv art. 36 din Legea nr. 1/2000, în modalitatea în care a fost modificat prin Legea nr. 212/2008, a determinat o analiză unitară pe aceleași condiții de admisibilitate expres prevăzute de acest act normativ.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul R. M., domiciliat în comuna C., . N., împotriva sentinței civile nr. 1732 din data de 08.11.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. C. pentru aplicarea dreptului de proprietate privată asupra terenului, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 17.05.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
C. B.
Red. C.Bt. – 24.05.2012
Tehnored. C.A. – 05.06.2012
2 ex.
Fond: S. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 255/2012. Tribunalul NEAMŢ | Legea 10/2001. Sentința nr. 520/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
