Revendicare imobiliară. Încheierea nr. 09/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 104/AC
Dosar nr._ - revendicare imobiliară și obligație de a face - Operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantul - pârât .” SRL București cu sediul în municipiul București, sector 1, Șoseaua Nordului nr. 24-26, . civile nr. 633 din 26.02.2014, dar și împotriva încheierilor din 18.01.2012, din 06.01.2013, din 04.12.2013 și din 12.02.2014, toate pronunțate de Judecătoria Piatra Neam, și de apelantele - reclamante S. E., domiciliată în . Cut, ., județul N. și M. G., domiciliată în municipiul Piatra N., . B, ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 633 pronunțată la data de 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. A. – A. și C. A. – L., ambii domiciliați în orașul R., .. 23, județul N. și N. B. M. L., M. a G. Național B. of Greece Group, prin reprezentantul B. O. D..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - reclamantă S. E., asistată de avocata M. L., care răspunde și pentru apelanta - reclamantă S. E., precum și avocata A. P. pentru apelanta - pârâtă S.C A. R. E. S.R.L, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat următoarele:
- obiectul cauzei este revendicare imobiliară și obligație de a face;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- s-au depus la dosar, de către apelanta - pârâtă S.C A. R. E. S.R.L, întâmpinare și notă de probe.
Instanța dă cuvântul părților asupra probatoriului solicitat de către apelanta - pârâtă .” SRL București.
Avocatul A. P., pentru apelanta – pârâtă, solicită refacerea expertizei topografice, în vederea lămuririi amplasamentului exact al fiecărei suprafețe de teren și al determinării existenței sau a inexistenței unor suprapuneri între terenul revendicat și terenul proprietatea lor. De asemenea, solicită încuviințarea probei cu expertiză evaluatoare, pentru a se determina valoarea terenului în litigiu, întrucât expertul care l-a evaluat la prima instanță nu era specializat și în evaluarea proprietății imobiliare.
Avocatul M. L., pentru apelantele - reclamante S. E. și M. G., solicită respingerea cererii privind refacerea expertizei topografice, întrucât raportul de expertiză a fost corect întocmit. De asemenea, solicită și respingerea cererii privind efectuarea unei expertize evaluatorii, având în vedere faptul că valoarea terenul privește doar stabilirea taxei judiciare de timbru.
Având în vedere suplimentarea probatoriului solicitat de către apelanta - pârâtă, instanța o respinge întrucât se consideră lămurită pe baza probelor administrate la instanța de fond, iar în ipoteza în care, cu prilejul dezbaterilor, va constata că sunt aspecte care necesită lămuriri suplimentare, va avea posibilitatea să repună cauza pe rol.
Avocatul A. P., pentru apelanta – pârâtă, arată că întrucât valoarea terenului în litigiu nu a fost stabilită de un expert evaluator de bunuri imobile și având în vedere că pe baza valorii obiectului cererii se stabilește competența de judecată în primă instanță, precum și calea de atac, întreabă instanța dacă este competentă să judece apelul de față.
Instanța se consideră legal constituită față de obiectul și de valoarea cererii de chemare în judecată, iar în ipoteza în care va constata că obiectul sau valoarea acestuia impun o altă constituire, va repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Avocatul M. L., pentru apelantele - reclamante S. E. și M. G., reiterează oral motivele de apel și solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii capătului de cerere privind demolarea construcțiilor, iar în conformitate cu dispozițiile art. 274 din Vechiul Cod de procedură civilă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Cu privire, la apelul formulat de apelanta - pârâtă .” SRL București solicită respingerea acestui în integralitatea lui.
Avocatul A. P., pentru apelanta - pârâtă S.C A. R. E. S.R.L, susține oral motivele de apel, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea în tot a încheierilor atacate și schimbarea în parte a sentinței apelate, în ceea ce privește soluția dată capătului de cerere în revendicare. De asemenea, solicită respingerea cererii de obligarea a apelantei - pârâte la suportarea integrală a cheltuielilor de judecată. Totodată, solicită obligarea intimatelor – pârâte la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa de timbru achitată în apel, precum și cheltuieli de judecată efectuate în primă instanță. Cu privire, la apelul declarat de apelantele - reclamante S. E. și M. G., solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea acestora la suportarea cheltuielilor de judecată efectuate.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
În vederea deliberării, amână pronunțarea la data de 23.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 23.02.2015.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. D. M. D. P.
Dosar nr._ - revendicare imobiliară și obligație de a face - Operator 3074
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/AC
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de apelantul - pârât .” SRL București cu sediul în municipiul București, sector 1, Șoseaua Nordului nr. 24-26, . civile nr. 633 din 26.02.2014, dar și împotriva încheierilor din 18.01.2012, din 06.01.2013, din 04.12.2013 și din 12.02.2014, toate pronunțate de Judecătoria Piatra Neam, și de apelantele - reclamante S. E., domiciliată în . Cut, ., județul N., și M. G., domiciliată în municipiul Piatra N., . B, ., ., împotriva sentinței civile nr. 633 pronunțată la data de 26.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. A. – A. și C. A. – L., ambii domiciliați în orașul R., .. 23, județul N. și N. B. M. L., M. a G. Național B. of Greece Group, prin reprezentantul B. O. D..
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 09.02.2015, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 23.02.2015 și care ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ din data de 07.01.2009 reclamantele C. E., S. E. și M. G. au solicitat obligarea pârâților .” SRL București, C. A. - A. și C. A. - L. să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8300 mp teren arabil situat în . N., precum și rectificarea Cărților funciare 1891/N și 1894/N ale acestei localități.
În motivare au arătat că sunt proprietarele acestui teren din sola 29, . „R. Stânga” învecinat la Nord cu Mancaș V., la Est cu drumul de exploatare, la Sud cu N. P. I. iar la Vest cu Drumul național Piatra N. - Bacău, conform Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007 și a Certificatului de moștenitor nr. 28/20.03.2008 emis defunctului C. G., pe care pârâții i l-au ocupat în vara anului 2008 și au început construcția unui gard și a unui parc auto.
Pârâta .” SRL București a achiziționat, în baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 suprafețele de 4005 mp și de 14.995 mp teren arabil situate în extravilanul comunei D. Roșie, pct. „R. Stânga”, întabulate în Cartea funciară nr. 1891/N cu numărul cadastral 1991, respectiv în Cartea funciară nr. 1893/N cu numărul cadastral 1989.
La rândul lor, pârâții C. A. - L. și C. A. - A. au achiziționat în baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1094/2007 suprafețele de 2552 mp teren extravilan și 257 mp teren intravilan în același punct.
Au mai arătat că ocuparea terenului lor de către pârâți s-a datorat faptului că numitul Mancaș V., când a întocmit documentația cadastrală pentru terenul său în suprafață de 5400 mp teren, în vederea înstrăinării lui către . Piatra N., a înscris greșit vecinătatea de la Est a proprietății sale.
În dovedire au depus, în copie, Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007, Adeverința nr. 990/28.01.2008 emisă de Primăria comunei D. Roșie, acte de stare civilă, Adeverința nr. 1103/3.04.1992, Rezoluția nr. 2025/II-2/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra N., Certificatul de moștenitor nr. 28/20.03.2008, schița terenului, raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în dosarul nr. 2712/2004 al Judecătoriei Piatra N., deciziile civile nr. 738 din 07.06.2006 și nr. 738 din 07.06.2006 ale Curții de Apel Bacău, tabele parcelare, Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 6253/9.11.1998 de Biroul notarului public B. D., Încheierile nr._/10.11.2006 și nr._/10.11.2006 emise de oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N., documentații cadastrale, extrasul din Cartea funciară nr. 1614/N a comunei D. Roșie, Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1094/08.05.2007 de Biroul notarului public H. D., sentința civilă nr. 4473 din 30.11.2004 a Judecătoriei Piatra N. și decizia civilă nr. 272/AC din 07.06.2005 a Tribunalului N.. În drept au invocat dispozițiile art. 480 din Codul civil și ale Legii nr. 7/1996.
Pârâta .” SRL București a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că la data de 26.04.2007 a cumpărat de la numiții B. E., L. I. și L. D. suprafața de 4005 mp teren arabil intravilan și suprafața de 14.995 mp teren arabil extravilan, ambele situate în . „R. Stânga”. Acțiunea reclamantelor este neclară astfel că se impune precizarea ei, urmând a-și formula apărări suplimentare în raport de acestea.
Pârâții C. A. - L. și C. A. - A. au depus și ei întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând că prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1094/08.05.2007 au cumpărat de la numiții B. E., L. I. și L. D. suprafețele de 2552 mp teren arabil extravilan și de 257 mp teren arabil intravilan situate în . „R. Stânga”.
În continuare au indicat succesiunea actelor de vânzare - cumpărare prin care numita . Piatra N. a dobândit suprafețele de 3600 mp, de 4600 mp, de 5400 mp, de 5400 mp și de 4800 mp, situate în același punct. Ulterior, prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3438/12.12.2006 dobânditoarea a vândut numiților M. Gh. C. și M. A. - I. suprafața de 4506 mp teren intravilan (din măsurători reieșind 4262 mp) precum și suprafața de 19.294 mp teren extravilan (din măsurători reieșind 17.547 mp). Prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 470/23.02.2007 numiții M. Gh. C. și M. A. - I. au vândut aceste terenuri numiților B. E., L. I. și L. D..
Aceștia din urmă au dezmembrat suprafața de 4506 mp teren intravilan în două loturi, unul în suprafață de 4005 mp având numărul cadastral provizoriu 1991, iar celălalt în suprafață de 257 mp având numărul cadastral provizoriu 1992, și suprafața de 17.547 mp teren extravilan în alte două loturi, unul în suprafață de 2552 mp având numărul cadastral provizoriu 1990, iar celălalt în suprafață de 14.995 având numărul cadastral provizoriu 1989.
Prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 acești proprietari au vândut pârâtei .” SRL București terenurile întabulate cu numerele cadastrale provizorii 1991 și respectiv 1989, iar prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1094/08.05.2007 le-au vândut lor, pârâților, terenurile întabulate cu numerele cadastrale provizorii 1990 și respectiv 1992.
Au mai precizat că acțiunea reclamantelor nu este întemeiată deoarece, chiar dacă ar exista o suprapunere între terenurile părților, ei și-au dobândit proprietățile în mod legal, în baza unor acte care nu au fost anulate și nici ei, nici autorii lor nu au vreo culpă din moment ce anterior încheierii actului de vânzare - cumpărare au verificat dacă există litigii cu privire la terenurile pe care le-au cumpărat.
Nici acțiunea în rectificarea înscrierilor în cartea funciară nu este fondată și au arătat că se impune disjungerea acestui capăt de cerere.
La data de 07.11.2011 reclamantele și-au completat acțiunea cu un capăt de cerere privind obligarea pârâtei .” SRL București să demoleze construcțiile aflate pe terenul lor, respectiv corpul de clădire showroom pe aliniamentul HLKG, corpul de clădire service pe aliniamentul LMNK; obligarea aceleiași pârâte să ridice . HLMNKG și să ridice gardul din plasă de pe aliniamentul MNKGH, iar în caz de refuz, să fie ele autorizate să efectueze aceste lucrări, pe cheltuiala pârâtei.
Au mai arătat că prin cererea înregistrată la Judecătoria Piatra N. sub nr._ au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor de construcții care se realizau pe terenul lor și au formulat și plângere penală împotriva pârâtei pentru tulburare de posesie.
Pârâta .” SRL București a formulat întâmpinare la această completare a acțiunii prin care a solicitat respingerea noii cereri ca tardiv introdusă deoarece a fost formulată cu depășirea termenului în care se putea întregi sau completa cererea de chemare în judecată, prevăzut de art. 132 din Codul de procedură civilă.
Pe fondul noii cereri a precizat că este proprietara terenului revendicat, pe care l-a dobândit cu bună credință și în mod legal, fiind întabulat în cartea funciară, în timp ce reclamantele nu au făcut dovada pretinsei suprapuneri de terenuri.
A mai arătat că a edificat construcțiile în baza Autorizației de construire nr. 8/18.04.2008 eliberată de Consiliul Județean N., că cererea prin care reclamantele au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor de construcții a fost respinsă, astfel că este constructor de bună credință și, în raport de dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a II-a din Codul civil, nu este admisibilă cererea de desființare a construcției.
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2012 instanța de fond a apreciat că deși completarea la acțiune a fost depusă cu nerespectarea dispozițiilor art. 132 din codul de procedură civilă și că nu se încadrează în niciuna dintre cauzele prevăzute de art. 132 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pentru o bună administrare a justiției se impune judecarea împreună a celor două capete de cerere, pentru ca litigiul să poată fi finalizat sub toate aspectele sale, cu atât mai mult cu cât existența construcțiilor a fost cunoscută doar după efectuarea expertizei topografice iar probele administrate sunt comune ambelor cereri.
Prin aceeași încheiere a dispus și trimiterea cererii formulate de pârâta .” SRL București având ca obiect constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007, pentru a fi repartizat aleatoriu unui complet specializat în procese funciare, precum și suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 244 pct. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea dosarului nr._ având ca obiect constatarea nulității Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007.
Prin decizia civilă nr. 517/RC din 31.05/2012 Tribunalul N. a casat în totalitate încheierea din data de 18.01.2012 și a dispus trimiterea cauzei la aceeași instanță în vederea continuării judecății.
După reluarea judecății, la data de 31.10.2012 a decedat reclamanta C. E., astfel că judecata a continuat cu reclamantele S. E. și M. G., descendentele defunctei.
Prin încheierea de ședință din data de 28.11.2012 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. A. - L. și C. A. - A. și a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect rectificarea cărților funciare de cererea în revendicare, precum și formarea dosarului nr._ .
Ulterior, acești pârâți au solicitat disjungerea cererii în revendicare formulată în contradictoriu față de ei, întrucât în caz contrar ar suferi un prejudiciu evident.
De asemenea, la data de 11.03.2013 reclamantele S. E. și M. G. au solicitat introducerea în cauză, pentru opozabilitatea hotărârii, a N. B. M. L., M. a G. Național B. of Greece Group, întrucât imobilele revendicate sunt ipotecate de pârâtă în favoarea acesteia, cerere care a fost respinsă pentru tardivitatea formulării ei prin încheierea din data de 19.06.2013.
Prima instanță a administrat probele cu înscrisuri, cu expertiza topografică – rapoartele fiind întocmite de experții O. M. și A. F., depunându-se și un raport de expertiză extrajudiciară întocmit de expertul A. C. – și cu martori, iar Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Piatra N. a depus, în copie, Titlul de proprietate nr._, Titlul de proprietate nr._, precum și procesele - verbale de punere în posesie premergătoare acestora din urmă.
Prin sentința civilă nr. 633 din 26.02.2014 Judecătoria Piatra N. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. A. - L. și C. A. - A. și a respins cu această motivare acțiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu acești pârâți, a respins ca lipsită de interes cererea de chemare în judecată a N. B. M. L., M. a G. Național B. of Greece Group, și a admis în parte acțiunea în revendicare și obligație de a face formulată în contradictoriu cu pârâta .” SRL București, care a fost obligată să le lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 8300 mp teren situat în . N. – din care 1211 mp în intravilan și 7089mp în extravilan, învecinat la Nord cu .” SRL București, la Sud cu N. P. I., la Est cu drumul de exploatare, la Vest cu DN 15, astfel cum a fost delimitat în schița anexă a raportului de expertiză topografică întocmit de expertul tehnic A. F. pe conturul C,D,G,H,C.
Prin aceeași sentință instanța de fond a respins ca nefondată cererea având ca obiect obligația de a face și a obligat-o pe pârâtă să le plătească reclamantelor suma de 3.273,33 lei cu titlu de cheltuieli de judecată iar Statului Român suma de 1367,97 lei reprezentând ajutorul public judiciar de care au beneficiat reclamantele prin încheierea de ședință din data de 20.11.2013.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria Piatra N. a reținut că, potrivit Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007 și Certificatului de moștenitor nr. 28/20.03.2008 întocmit de Notarul public S. G., reclamantele sunt proprietarele suprafeței de 8300 mp teren arabil situat în extravilanul comunei D. Roșie, sola 29, . „R. Stânga”, învecinat la Nord cu Mancaș V., la Est cu drumul de exploatare, la Sud cu N. I., iar la Vest cu DN 15 Piatra N. - Bacău.
La rândul său, prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 pârâta .” SRL București a cumpărat de la vânzătorii B. E., L. I. și L. D. suprafața de 4005 mp teren intravilan întabulat în Cartea funciară nr. 1891/N cu numărul cadastral provizoriu 1991, învecinat la Nord, pe o lungime de 49,77 ml și de 23,41 ml cu proprietățile având numerele cadastrale provizorii 1571 și respectiv 1790; la Est, pe o lungime de 51,81 ml, cu proprietatea având numărul cadastral provizoriu 280; la Sud, pe o lungime de 56,63 ml și respectiv de 23,37 ml cu DN 15, iar la Vest, pe o lungime de 53,25 ml cu restul proprietății – respectiv cu lotul 2 rezultat în urma dezmembrării efectuate prin Actul de lotizare autentificat sub nr. 874/12.04.2007.
Tot prin Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 pârâta a dobândit și suprafața de 14.995 mp teren extravilan întabulat în cartea funciară nr. 1893/N cu numărul cadastral provizoriu 1989, învecinat la Nord, pe o lungime de 2,61 ml și respectiv de 23,80 ml cu drumul de exploatare; la Est, pe o lungime de 303,19 ml cu proprietatea având numărul cadastral provizoriu 279; la Sud, pe o lungime de 49,77 ml și respectiv de 23,41 ml cu proprietățile având numerele cadastrale provizorii 1570 și 1789, iar la Vest, pe o lungime de 303,79 ml cu restul proprietății – respectiv cu lotul 2 rezultat în urma dezmembrării efectuate prin Actul de lotizare autentificat sub nr. 874/12.04.2007.
Ceilalți pârâți, C. A. - L. și C. A. - A. au cumpărat de la aceeași vânzători, în baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1094/8.05.2007, suprafețele de 2552 mp teren arabil extravilan înscris în cartea funciară sub nr. 1894/N, învecinat la Est cu lotul nr. 1; la Vest cu proprietatea având numărul cadastral provizoriu 1506; la Sud cu proprietățile având numerele cadastrale provizorii 1570 și 1789, iar la Nord cu drumul de exploatare.
Tot ei au dobândit și suprafața de 257 mp teren arabil intravilan înscris în Cartea funciară nr. 1892/N, învecinat la Est cu lotul 1; la Vest cu proprietatea având numărul cadastral provizoriu 1505; la Sud cu DN 15 Piatra N. - Bacău, iar la Nord cu proprietățile având numerele cadastrale provizorii 1571 și 1790.
Coroborând rapoartele de expertiză topografică efectuate în cauză cu susținerile părților, prima instanță a considerat că terenul reclamantelor nu se suprapune cu terenurile pârâților C. A. - L. și C. A. - A., motiv pentru care excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora a fost considerată admisibilă.
În privința acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâta .” SRL București, instanța de fond a apreciat că se impune a fi comparate titlurile de proprietate opuse de părți pentru a vedea care este cel mai bine caracterizat. Înainte de a proceda la compararea titlurilor a reținut că părțile au avut abordări divergente în privința modului în care expertul topograf A. F. a identificat terenul în litigiu, în condițiile în care expertul - parte A. C. a avut în vedere alte repere la stabilirea amplasamentului acestuia.
Astfel, expertul A. F. a avut în vedere documentațiile cadastrale ce au stat la baza încheierii Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007, planul cadastral al localității D. Roșie și tabelul parcelar al tarlalei „R. Stânga”, prilej cu care a constatat diferențe între tabelul de parcelare și titlurile de proprietate emise pentru proprietarii din această . la constatarea că terenurile părților se suprapun.
La rândul său, expertul - parte, verificând amplasamentul terenurilor conform înscrierilor din titlurile de proprietate, a conchis că terenurile părților nu se suprapun.
Din analiza înscrisurilor care au stat la baza încheierii Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007, prima instanță a reținut că la momentul încheierii convenției dintre Mancaș V. și . Piatra N., vecinătatea estică a terenului dobândit ulterior de pârâta .” SRL București era reprezentată de proprietatea lui C. G., însă în documentația cadastrală întocmită în anul 2006, premergătoare vânzării, respectiva vecinătate apare schimbată, respectiv N. P. I.. Astfel, în schița atașată documentației cadastrale vecinătatea estică a proprietății . Piatra N. apare Mancaș D. N., care se învecinează la rândul său la Est cu Mancaș V.. Pe de altă parte, în titlul de proprietate emis autorului reclamantelor vecinătatea nordică este reprezentată de Mancaș V. iar cea sudică de N. I.. Chiar dacă punctele cardinale diferă, întrucât parcelele sunt paralele, diferența s-ar putea datora unei erori datorate mijloacelor de măsurate de la momentul respectiv.
A mai reținut că în Titlul de proprietate nr._, emis lui Mancaș V., la Estul suprafeței de 5400 mp figurează proprietatea lui C. G., astfel că, din coroborarea acestor titluri de proprietate, reiese că în documentația cadastrală întocmită în anul 2006 pentru terenul întabulat cu nr. cadastral provizoriu 1789, amplasamentul acestuia nu a fost identificat corect.
Instanța de fond a mai reținut că nu se poate repune în discuție amplasamentul terenului reclamantelor, în suprafață de 8300 mp, înscris în Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007, emis după autorul C. G., deoarece atât prin sentința civilă nr. 2906 din 17.05.2012 a Judecătoriei Piatra N., cât și prin decizia civilă nr. 430/RC din 04.04.2013 a Tribunalului N. s-a statuat că „având în vedere că în dosarul nr. 2712/2002 al Judecătoriei Piatra N., s-a stabilit care este amplasamentul terenului de 8300 mp din extravilanul D. Roșie care a aparținut autorului pârâtelor C. E., S. E. și M. G., nu se poate susține contrariul în prezenta cauză decât cu încălcarea efectului autorității de lucru judecat”.
A mai reținut că reclamantele se prevalează de Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007 iar pârâta .” SRL București de Contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 de Biroul Notarilor Publici Asociați V. R. G..
Însă legalitatea titlului emis autorului reclamantelor a fost constatată pe cale judecătorească prin sentința civilă nr. 2906 din 17.05.2012 a Judecătoriei Piatra N., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 430/RC din 04.04.2013 a Tribunalului N., în condițiile în care titlul a fost emis în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, în timp ce proprietatea pârâtei provine din vânzări succesive și, dacă în planul parcelar al comunei D. Roșie au existat neconcordanțe, există și suspiciunea unei identificări defectuoase a terenului pârâtei.
Astfel, chiar dacă titlurile de proprietate ale autorilor ei nu au fost contestate, exactitatea mențiunilor din titlul reclamantelor a fost certificată de instanțele de judecată iar martorii V. V. și M. G. au indicat amplasamentul acestui teren și au precizat că reclamantele și mama lor, decedată în prezent, au exercitat posesia asupra acestuia.
Apărările pârâtei privind prioritatea înscrierii în cartea funciară și cel privind anterioritatea Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 față de Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007, nu au fost considerate întemeiate deoarece părțile nu au un autor comun iar la baza titlului pârâtei au stat mai multe vânzări succesive, dezmembrări și alipiri de loturi, ocazii cu care se puteau strecura erori de identificare a amplasamentului suprafețelor de teren la care se referă.
Astfel, prima instanță a conchis că titlul de care se prevalează reclamantele este mai bine caracterizat și că pârâta exercită o posesie nelegitimă asupra terenului acestora, fapt care atrage admisibilitatea acțiunii în revendicare formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
În privința obligației de a face, prima instanță a reținut că, deși potrivit art. 480 din Codul civil, dreptul de proprietate este un drept absolut și exclusiv, ocrotit și de art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din prevederile art. 494 alin. 3 teza a II-a din Codul civil reiese că măsura desființării construcțiilor este aplicabilă doar constructorului de rea credință. Ori, având în vedere data emiterii autorizației de construire și modalitatea exercitării posesiei de către pârâtă, prima instanță a considerat că pârâta nu este în situația unui astfel de constructor, ceea ce atrage respingerea acestei cereri.
Împotriva sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014 au declarat apel, în termen legal, reclamantele S. E. și M. G., care au criticat-o pentru greșita respingere a capătului de cerere privind obligarea pârâtei .” SRL București să demoleze construcțiile aflate pe terenul lor, deși acțiunea în revendicare le-a fost admisă, astfel că obligarea pârâtei să le lase în deplină posesie și proprietate suprafața de teren revendicată este lipsită de conținut.
Au mai invocat faptul că pârâta nu poate fi considerată ca fiind constructor de bună credință deoarece în anul 2008, în timpul edificării construcțiilor, au formulat o plângere penală împotriva acesteia pentru tulburare de posesie, precum și o acțiune prin care au solicitat, pe calea ordonanței președințiale, sistarea lucrărilor și, chiar dacă aceste cereri le-au fost respinse, pârâta nu poate susține că nu a avut cunoștință de faptul că, în legătură cu terenul pe care construiește, există o situație litigioasă.
Cererea de apel a reclamantelor a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014, dar și împotriva încheierilor din 18.01.2012, din 06.01.2013, din 04.12.2013 și din 12.02.2014, toate pronunțate de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, a declarat apel, în termen legal, pârâta .” SRL București, care a formulat, în esență, următoarele critici:
1) Inițial, cu efectuarea expertizei topografice a fost desemnat expertul O. M., care a conchis că terenul ei se suprapune cu cel al reclamantelor pe o porțiune de 5355 mp. În urma criticilor formulate de toate părțile implicate s-a dispus refacerea raportului precum și desemnarea expertului A. C. ca expert - parte pentru ea. Întrucât prin noul raport expertul O. M. nu a răspuns cerințelor instanței și nici nu a colaborat cu expertul - parte, s-a dispus înlocuirea primului cu expertul A. F., care a conchis că terenul său s-ar suprapune integral peste cel al reclamantelor. Nici acesta nu a colaborat însă cu expertul - parte iar la efectuarea măsurătorilor nu a folosit sistemul Stereo 70, nu a efectuat o măsurătoare a întregii parcele „R. Stânga” și nici nu a avut în vedere planul parcelar al comunei. Deși a solicitat efectuarea unei contraexpertize, prima instanță a considerat că aceasta nu ar fi utilă cauzei;
2) Cererea sa de a nu fi audiat martorul V. V., întrucât ar putea fi interesat în cauză, din moment ce expertul - parte a conchis că terenul acestuia ar putea să se suprapună cu cel al reclamantelor, a fost respinsă de prima instanță;
3) Deși prin decizia civilă nr. 430/RC din 04.04.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, acțiunea sa în constatarea nulității absolute a Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007 a fost respinsă, în considerentele acesteia s-a menționat că argumentele ei referitoare la modalitatea de întocmire a documentațiilor cadastrale și a întabulării dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren dobândite prin cumpărări succesive, la modul neprofesionist de întocmire a expertizei topografice în dosarul nr. 2712/2004 al Judecătoriei Piatra N. și la îndeplinirea defectuoasă de către Comisia locală D. Roșie a atribuțiilor sale „pot fi valorificate în cadrul acțiunii în revendicare adresate instanței competente, singura în măsură să stabilească care dintre părțile aflate în conflict este îndreptățită să stăpânească terenul în litigiu”;
4) În încheierea de ședință din data de 18.01.2012 au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 132 din Codul de procedură civilă atunci când, deși a invocat tardivitatea completării acțiunii de către reclamante, prima instanță a considerat că se impune judecarea împreună a celor două capete de cerere, iar prin încheierile de ședință din 06.01.2013, din 04.12.2013 și din 12.02.2014 au fost încuviințate sau respinse cereri fără ca aceste măsuri să fie motivate, deși art. 268 alin. 4 din Codul de procedură civilă dispune că orice măsură luată prin încheiere trebuie motivată, iar art. 261 alin. 5 din Codul de procedură civilă prevăd că și încheierea trebuie să conțină motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Astfel, încheierea din 06.01.2013 este nelegală deoarece prima instanță a respins în mod nelegal obiecțiunea sa, întemeiată pe dispozițiile art. 14 din OG nr. 2/2000, potrivit căruia expertul topograf nu este competent să evalueze terenul în litigiu, deoarece specializarea „evaluarea proprietății imobiliare” este diferită de cea în „topografie, cadastru și geodezie”.
La rândul lor, încheierile de ședință din data de 04.12.2013 și din data de 12.02.2014 sunt nelegale deoarece prima instanță a încuviințat reclamantelor în mod nelegal proba cu martori, respectiv a respins în mod nelegal obiecțiunile ei față de persoana martorilor și de efectuare a unei contraexpertize topografice;
5) Toate obiecțiunile sale referitoare la modul în care expertul A. F. a înțeles să efectueze expertiza topografică și a conchis că terenul său s-ar suprapune integral peste cel al reclamantelor au fost în mod nelegal respinse;
6) Sentința apelată este motivată formal, cu încălcarea dispozițiilor art. 261 din Codul de procedură civilă, iar în cuprinsul acesteia se fac referiri la înscrisurile care au stat la baza încheierii Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 fără să le indice. Hotărârea a fost pronunțată și cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 480 din Codul civil și ale art. 129 și art. 212 din Codul de procedură civilă, din moment ce titlul său de proprietate este mai bine caracterizat, ea este un subdobânditor de bună credință și nu a fost parte în cauzele soluționate prin hotărârile ce au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007, și de aceea nu îi sunt opozabile. În aceste dosare ambele comisii de fond funciar au susținut că nu se poate emite titlul de proprietate pe amplasamentul solicitat de reclamante;
7) Și noile dispoziții în materie funciară – chiar dacă nu pot fi aplicate în speță, având valoare doar ca orientare jurisprudențială – acordă preferință titlului de proprietate cu dată mai veche;
8) Prin hotărârea apelată s-a făcut și o greșită aplicare a probelor prin faptul că s-a dat o importanță covârșitoare probei testimoniale în defavoarea celorlalte;
9) În mod greșit a fost obligată la plata integrală a cheltuielilor de judecată, deși acțiunea a fost admisă numai în parte.
Pârâta și-a timbrat în mod legal cererea de apel cu 1665 lei taxă judiciară de timbru iar în dovedire a solicitat încuviințarea efectuării unei noi expertize topografice pentru identificarea exactă a terenurilor părților, a unei expertize de evaluare a acestor imobile și cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință din 02.02.2015 Tribunalul a respins cererea de încuviințare a probelor cu expertiza topografică și de evaluare a bunurilor imobile, pentru considerentele acolo arătate.
Apelantele - reclamante S. E. și M. G. au depus întâmpinare la cererea de apel a pârâtei .” SRL București (f. 110 - 117) prin care au solicitat respingerea acestui apel deoarece soluția primei instanțe, cu privire la aspectele criticate, este corectă.
Și apelanta - pârâtă .” SRL București a depus întâmpinare la cererea de apel a reclamantelor S. E. și M. G. (f. 102 - 109) prin care a solicitat respingerea apelului acestora deoarece instanța de fond a apreciat în mod just că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 494 alin. 3 teza a II-a din Codul civil.
Intimații - pârâți C. A. - L. și C. A. - A. au solicitat disjungerea capătului de cerere privind revendicarea (f. 61) care, prin sentința apelată, a fost respins față de ei pe excepția lipsei calității lor procesuale pasive, iar această soluție nu a fost apelată. Au arătat că interesul lor în formularea acestei solicitări constă în acela că doresc ca sentința să rămână irevocabilă în privința lor.
Prin încheierea de ședință din 14.01.2015 Tribunalul a respins cererea intimaților - pârâți, având în vedere că dispozițiile art. 165 din Codul de procedură civilă se referă la disjungerea unor capete de cerere în vederea judecării lor separate, nu la disjungerea aceleiași cereri cu privire la anumite persoane. Rațiunea pentru care s-a prevăzut posibilitatea conexării unor cauze – respectiv soluționarea lor în mod unitar – ar fi compromisă dacă s-ar prevedea posibilitatea disjungerii aceleiași cauze în care există coparticipare procesuală, deoarece s-ar putea adopta soluții contradictorii în privința aceluiași raport juridic dedus judecății.
Analizând apelurile formulate în cauză, Tribunalul constată următoarele:
În privința apelului formulat de apelantele - reclamante S. E. și M. G. Tribunalul constată, în prealabil, că prin încheierea de ședință din data de 18.01.2012 Judecătoria Piatra N. a dispus trimiterea cererii formulate de pârâta .” SRL București având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007, pentru a fi repartizată unui complet specializat în soluționarea proceselor funciare, precum și suspendarea judecării acțiunii în revendicare și obligație de a face până la soluționarea irevocabilă a sus-amintitei cereri.
În considerentele încheierii prima instanță a analizat și cererea prin care reclamante S. E. și M. G. și-au completat acțiunea cu un capăt de cerere având ca obiect obligație de a face, prilej cu care a apreciat că, deși completarea la acțiune a fost depusă după expirarea termenului prevăzut de art. 132 din Codul de procedură civilă și că nu este incidentă niciuna din cauzele prevăzute de art. 132 alin. 2 din Codul de procedură civilă, pentru o bună administrare a justiției se impune judecarea împreună a celor două capete de cerere, pentru ca litigiul dintre părți să poată fi finalizat sub toate aspectele sale, cu atât mai mult cu cât existența construcțiilor a fost cunoscută doar în urma administrării probei cu expertiza topografică iar probele administrate sunt comune ambelor cereri. Însă, deși prima instanță a precizat că „va lua act de completarea cererii inițiale formulată de reclamante cu capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la ridicarea construcției edificată pe o porțiune a suprafeței de teren inclusă în titlul de proprietate emis autorului acestora”, o asemenea soluție nu se regăsește în dispozitiv.
Împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2012 au formulat recurs pârâții C. A. - L. și C. A. - A., care a fost admis de Tribunalul N. prin decizia civilă nr. 517/RC din 31.05/2012, prin care încheierea recurată a fost casată în totalitate și s-a dispus trimiterea cauzei la prima instanță în vederea continuării judecății.
Întrucât art. 311 alin. 1 din Codul de procedură civilă prevede că hotărârea casată nu are nicio putere, tot ce s-a dispus prin încheierea de ședință din data de 18.01.2012 s-a desființat, astfel că prima instanță era obligată să se pronunțe din nou cu privire la trimiterea cererii pârâtei .” SRL București de constatare a nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007, pentru a fi repartizată unui complet specializat în soluționarea proceselor funciare, precum și cu privire la excepția tardivității completării acțiunii de către reclamante.
Prima instanță nu a procedat însă, astfel, ci s-a considerat în continuare învestită cu soluționarea capătului de cerere având ca obiect obligație de a face.
Având în vedere că apelanta - pârâtă .” SRL București – care ar avea interes să invoce nesoluționarea excepției sale privind tardivitatea completării acțiunii cu capătul de cerere având ca obiect obligație de a face – apără soluția de respingere a acestuia și nu se consideră vătămată în drepturile sale procesuale, nici Tribunalul nu va invoca din oficiu nepronunțarea primei instanțe pe această excepție.
Pe fondul cererii de apel a apelantelor - reclamante Tribunalul reține că ele însele au învederat că au formulat cererea de completare a acțiunii abia după ce, din raportul de expertiză topografică, au constatat că o parte a construcțiilor pârâtei sunt situate pe terenul pe care îl revendică.
Ori, dacă până la acel moment nici ele nu au fost sigure că se construiește pe terenul lor, cu atât mai puțin se poate pretinde aceasta de la pârâtă.
Împrejurarea că anterior au formulat împotriva pârâtei o plângere penală pentru tulburare de posesie și o acțiune civilă pentru sistarea lucrărilor de construcții, pe calea ordonanței președințiale, nu o transformă pe pârâtă într-un constructor de rea credință din moment ce ambele cereri au fost respinse iar pârâta construia în baza Autorizației de construire nr. 8/18.04.2008, eliberată de Consiliul Județean N., pe care reclamantele o puteau contesta la instanța de contencios administrativ. Cu acest prilej reclamantele puteau solicita, în baza art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, suspendarea autorizației de construire și oprirea executării lucrărilor până la soluționarea pe fond a cauzei – posibilitate de care ele nu au uzitat.
Așa fiind, se constată că apelul reclamantelor nu este întemeiat și va fi respins cu această motivație.
În privința apelului formulat de pârâta .” SRL București, Tribunalul constată că acesta trebuie analizat cu privire la fiecare hotărâre contestată.
Astfel, referitor la apelul declarat împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2012 – care, așa cum s-a arătat mai sus, a fost casată în totalitate de Tribunalul N. prin decizia civilă nr. 517/RC din 31.05/2012 – întrucât încheierea nu mai are nicio putere, conform art. 311 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apelul formulat de pârâtă împotriva acestei încheieri va fi respins ca inadmisibil.
Aceasta cu atât mai mult cu cât încheierea de ședință din data de 18.01.2012 putea fi atacată numai cu recurs, potrivit art. 2441 din Codul de procedură civilă, și numai într-un anumit interval de timp, respectiv pe toata durata suspendării judecății, însă calea de atac a fost exercitată iar termenul de exercitare a acesteia a expirat.
Referitor la apelul formulat împotriva încheierii de ședință din data de 06.11.2013, prin care s-au respins obiecțiunile pârâtei cu privire la valoarea terenului în litigiu, stabilită de expertul topograf, Tribunalul constată că deși, într-adevăr, acest expert nu are și specializarea de evaluator pentru bunuri imobile, pârâta nu a arătat în ce ar consta vătămarea ce i s-ar fi cauzat astfel. Evaluarea pe această cale a terenului s-a făcut în vederea determinării cuantumului taxei judiciare de timbru datorate pentru acțiunea în revendicare, iar potrivit art. 5 alin. 2 din Ordinul ministrului justiției nr. 760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru – în vigoare la data introducerii acțiunii – valoarea la care se calculează taxele judiciare de timbru este cea prevăzută în acțiune sau în cerere și, dacă această valoare este contestată sau apreciată de instanță ca vădit derizorie, evaluarea se face pe cale de expertiză, dispusă din oficiu sau la cererea oricărei părți.
Or, când s-au stabilit obiectivele expertizei topografice pârâta nu a formulat critici cu privire la acest obiectiv și nici nu a solicitat efectuarea unei expertize de evaluare. Pe de altă parte, argumentul pe care l-a invocat la acel termen – respectiv că valoarea terenului are importanță și în ceea ce privește determinarea competenței materiale a instanței – nu poate fi primit, atât timp cât legea indică în mod explicit scopul și modul de determinare a taxelor judiciare de timbru.
Referitor la apelul formulat de pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 04.12.2014 – motivat de faptul că i s-au respins obiecțiunile cu privire la persoana martorilor propuși de reclamante, întrucât unul (V. V.) ar fi vecin cu terenul în litigiu și, existând posibilitatea ca tocmai terenul său să se suprapună cu cel al reclamantelor, s-ar afla în conflict de interese, iar celuilalt (M. G.) i s-a emis titlul de proprietate ulterior celui al reclamantelor, astfel că este interesat să susțină punctul de vedere al reclamantelor – Tribunalul constată că nici aceste critici nu sunt întemeiate. Ele izvorăsc din presupuneri nedovedite și, în plus, instanța poate, cu prilejul deliberării, să țină seama de subiectivitatea sau de interesul pe care l-ar avea martorii în respectiva cauză.
În fine, apelul formulat de pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 12.12.2014, prin care i s-a respins cererea de efectuare a unei noi expertize topografice, întrucât aceasta reprezintă încheierea întocmită la termenul când au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei și, din acest motiv, face corp comun cu sentința civilă nr. 633 din 26.02.2014, Tribunalul îl va analiza odată cu apelul formulat împotriva acestei hotărâri.
Ca o observație generală însă, Tribunalul constată că încheierile apelate – cu excepția celei din 18.01.2012 – sunt preparatorii, care au pregătit pronunțarea sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014, astfel că atacarea lor separată este inutilă și consumatoare de timp atât pentru instanță, cât și pentru părți, mai ales că criticile au fost formulate laolaltă, fără o minimă sistematizare și delimitare între faptele alegate și argumentele invocate în susținerea acestora.
A revenit instanței de apel sarcina de a efectua aceste operațiuni, prilej cu care a identificat cele 9 critici majore prezentate mai sus, din care se constată că cele de la nr. 2 și 4 au fost analizate cu prilejul soluționării apelului împotriva încheierilor din 18.01.2012, din 06.01.2013 și din 04.12.2013.
Cu privire la apelul împotriva sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014, Tribunalul constată că principala nemulțumire a pârâtei pornește de la concluziile raportului de expertiză topografică întocmit de expertul A. F., care conduc la concluzia că terenul pârâtei se suprapune integral peste cel al reclamantelor, în timp ce expertul - parte A. C. a ajuns la concluzii contrare iar expertul judiciar O. M., care fusese desemnat inițial, conchisese la rândul lui că cele două terenuri se suprapun doar parțial, pe o porțiune de 5355 mp.
Pentru corecta determinare a situației de fapt Tribunalul reține, în prealabil, că amplasamentul terenului arabil în suprafață de 8300 mp din . N., a fost stabilit prin sentința civilă nr. 4475 din 30._, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 2712/2002 (f. 66 - 70 vol. II dosar nr._ ), astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 272/AC din 07.06.2005, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr. 812/AC/2005 (f. 142 - 145 vol. II dosar nr._ ), devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 738 din 07.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. 1603/2006 (f. 135 - 139 vol. II dosar nr._ ).
S-a stabilit astfel că terenul este situat în tarlaua 29, . „R. Stânga”, și se învecinează la Nord cu Mancaș V., la Est cu drumul de exploatare, la Sud cu N. I. iar la Vest cu Drumul Național Piatra N. - Bacău, el figurând cu aceleași vecinătăți atât în Procesul - verbal de punere în posesie (f. 25 vol. I dosar nr._ ) cât și în Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007 (f. 4 vol. I dosar nr._ ).
Din compararea rapoartelor de expertiză întocmite de expertul A. F. (f. 36 - 38 vol. III dosar nr._, cu completări la f. 137 - 140 vol. III dosar nr._, la f. 33 vol. IV dosar nr._ și la f. 94 - 95 vol. IV dosar nr._ ) și de expertul - parte A. C. (f. 39 - 42 vol. III dosar nr._, f. 162 - 167 vol. III dosar nr._ și f. 8 - 17 vol. IV dosar nr._ ), reiese diferența de abordare folosită de experți, care explică concluziile lor divergente.
Astfel, în timp ce expertul judiciar a efectuat măsurătorile având în vedere documentațiile cadastrale ce au stat la baza Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 și planul cadastral al tarlalei „R. Stânga”, expertul - parte a procedat, practic, la refacerea parțială a planului parcelar al tarlalei. Pornind de la constatarea că unele persoane dețin în fapt mai mult teren decât cel înscris în titlul lor de proprietate – arătând, în opinia separată la raportul de expertiză întocmit de expertul O. M., că în această situație sunt numiții Turnea N. și V., G. C. V. și B. A. – expertul parte a rescris porțiunea sudică a planului parcelar pornind de la un reper fix, reprezentat de drumul cu lățimea de 4 metri amplasat între proprietatea soților Turnea N. și V. și ultima casă construită înainte de anul 1960, după care a delimitat suprafețele de teren înscrise în titlurile de proprietate emise pentru această . atunci când a constatat existența unor erori de calcul în planul parcelar.
Expertul - parte s-a oprit cu aceste măsurători la terenul deținut de N. P. I. – vecinul de la Sud al terenului reclamantelor – după care a delimitat în sens invers terenul acestora și a ajuns la constatarea că terenul lor și cel al pârâtei nu numai că nu se suprapun, dar nici măcar nu se învecinează.
Tribunalul constată însă că modul în care a procedat expertul judiciar este cel corect pentru că amplasamentul terenului reclamantelor trebuie identificat pe baza acelorași criterii și măsurători pe care le-au avut în vedere comisia locală la punerea lor în posesie, chiar dacă deschiderea la drum a unor suprafețe de teren deținute de terți este mai mare decât cea care ar fi trebuit să fie în realitate.
Aceasta abordare are avantajul că respectă documentațiile cadastrale ale terenurilor din tarlaua „R. Stânga” – cu excepția celei de care se prevalează pârâta – și explică de ce atât terenul reclamantelor cât și cel al pârâtei se învecinează la Sud cu N. I.. În schimb, abordarea expertului - parte are dezavantajul că instituie criterii diferite pentru identificarea terenurilor în discuție: pe baza vechiului plan parcelar și a documentațiilor cadastrale întocmite pe baza acestuia pentru terenul pârâtei, respectiv pe baza unui plan parcelar parțial refăcut în cazul terenului reclamantelor.
Concluzia care reiese din această ultimă abordare este că cele două terenuri nu s-ar învecina ci dimpotrivă, între ele ar exista o fâșie de teren care nu ar aparține nimănui, fapt ce contravine nu numai planului parcelar al tarlalei (fie el cel vechi sau cel refăcut) dar și actului de proprietate de care însăși pârâta se prevalează.
Așa fiind, sunt juste aprecierile primei instanțe în sensul că amplasamentul terenului reclamantelor nu poate fi repus în discuție, că expertul A. F. a identificat în mod corect acest amplasament și, în final, că Titlul de proprietate nr. 5732/15.10.2007 este mai bine caracterizat.
Totodată, reiese că nu sunt fondate criticile formulate de pârâtă cu privire la modul în care expertul A. F. a înțeles să abordeze efectuarea expertizei topografice, cu privire la respingerea de către prima instanță a obiecțiunilor sale la această expertiză și cu privire la presupusa greșită apreciere a probelor administrate, în sensul că s-ar fi dat o importanță covârșitoare probei testimoniale în defavoarea celorlalte.
Nu poate fi primită nici critica privind modul formal în care ar fi fost motivată sentința civilă nr. 633 din 26.02.2014 deoarece prima instanță a indicat înscrisurile care au stat la baza încheierii Contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2957/26.04.2007 iar dispozițiile art. 480 din Codul civil și cele ale art. 129 și art. 212 din Codul de procedură civilă au fost în mod corect aplicate.
Împrejurarea că pârâta a fost un subdobânditor de bună credință al terenurilor din care s-a constituit proprietatea sa a fost reținută și valorificată atât de instanța de fond, cât și de instanța de apel, iar faptul că nu a avut calitatea de parte în cauzele soluționate prin hotărârile ce au stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 5732/15.10.2007 este irelevant din moment ce pârâta are, totuși, obligația negativă, corelativă oricărui drept real legalmente dobândit, de a nu întreprinde nimic de natură să împiedice exercitarea liberă de către reclamante a prerogativelor dreptului lor.
Pe de altă parte, suprapunerea de terenuri este consecința erorilor săvârșite de unul dintre autorii săi cu prilejul întocmirii documentației cadastrale.
De asemenea, mențiunile pe care le-a citat din considerentele deciziei civile nr. 430/RC din 04.04.2013 a Tribunalului N. nu instituie vreo obligație în sarcina instanței de revendicare, în sensul de a le considera valabile ab initio, iar faptul că la baza actului său de proprietate ar sta titluri de proprietate cu date mai vechi decât cea a titlului reclamantelor nu prezintă relevanță, atât timp cât pe terenul atribuit reclamantelor nu fusese pusă în posesie, anterior, altă persoană.
În fine, nici critica privind greșita sa obligare la plata integrală a cheltuielilor de judecată, deși față de ea acțiunea a fost admisă în parte, nu poate fi primită, deoarece din structura acestor cheltuieli, în cuantum total de 3273,33 lei, cele privind taxele judiciare de timbru, timbrul judiciar și onorariile experților privesc în mod exclusiv capetele de cerere admise iar cele privind onorariul avocatului ales este proporțional cu activitatea prestată în cauză pentru partea din pretenții admise.
Pentru considerentele ce preced și apelul declarat de pârâta .” SRL București împotriva încheierii de ședință din data de 12.12.2014 și a sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014 va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantele S. E. și M. G. împotriva sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._ .
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de pârâta .” SRL București împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2012, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în același dosar.
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta .” SRL București împotriva încheierilor de ședință din data de 06.11.2013 și din data de 04.12.2014, pronunțate de Judecătoria Piatra N. în același dosar.
Respinge ca nefondat apelul declarat de aceeași pârâtă împotriva încheierii de ședință din data de 12.12.2014 și a sentinței civile nr. 633 din 26.02.2014, pronunțate de Judecătoria Piatra N. în același dosar.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23.02.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. D. M. D. P.
Red. D. M./ 24.02.2015
Tehn. D. P./ 05.03.2015
Ex. 11
Fond: M. R.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 3/2015. Tribunalul... | Uzucapiune. Decizia nr. 151/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
