Acţiune în constatare. Decizia nr. 679/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 679/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 14-08-2012 în dosarul nr. 679/RC
Dosar nr._ acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 14.08.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 679/RC
Instanța constituită din:
Președinte | M. C. | - Judecător |
C. M. | - Președinte Secție | |
O. E. | - Judecător | |
F. R. | - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de recurentul-reclamant H. I., domiciliat în satul Holm, ., împotriva sentinței civile nr. 2351 din data de 14.09.2011, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatele-pârâte R. O., domiciliată în satul Holm, ., C. M., domiciliată în mun. R., FDT. Păcii, ., . și . primar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat U. M. pentru intimata-pârâtă C. M., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs; al IV - lea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat U. M. pentru intimata-pârâtă C. M., având cuvântul, solicită respingerea recursului ca tardiv formulat, cu cheltuieli de judecată, conform chitanțelor existente la dosar.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2351 pronunțată la data de 14.09.2011 de Judecătoria R. a fost anulată ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamantul H. I. în contradictoriu cu pârâtele R. O., C. M. și . primarul comunei.
Pentru a hotărî aceasta, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat în acțiunea sa a se constata că împreună cu fosta sa soție, pârâta R. O., au un drept de proprietate asupra unei case în suprafață de 110 mp, ridicată din bolțari și chirpici, compusă din 4 camere, o bucătărie și o baie, acoperită cu tablă și asupra unei anexe gospodărești compusă din două încăperi, din chirpici, ambele imobile edificate fără autorizație pe terenul pârâtei C. M. cu acordul acesteia.
Pentru această cerere s-a stabilit o taxă judiciară de timbru în sumă de 776 lei în sarcina reclamantului. Cererea de ajutor public judiciar s-a respins ca fiind neîntemeiată.
P. precizarea acțiunii (fila 38-39), reclamantul a solicitat doar constatarea unui drept de proprietate împreună cu fosta soție asupra a unei anexe cu destinație grajd în suprafață de 127 mp, compusă din 4 camere, din chirpici și acoperită cu eternită, în valoare de 6481 lei și să se constate că au un drept de creanță asupra altei anexe alipite casei bătrânești, evaluat în vederea timbrării la suma de 1000 de lei. În raport de această precizare, taxa de timbru s-a stabilit la 560 de lei.
Reclamantul a achitat suma de 510 lei taxă judiciară de timbru (filele 49-50) conform chitanțelor nr._ din 16.12.2010 și nr._ din 17.12.2010 .
În cauză s-au efectuat expertiză tehnică specialitatea în construcții și s-a stabilit ca valoare a anexelor suma de 46.192 de lei (fila 81), iar în consecință reclamantul avea de achitat suma de 2458,68 lei, respectiv un rest de 1948,68 lei.
Pentru termenul de judecată din data de 14.09.2011, partea urma a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii, în cuantum de 1948,68 lei.
Față de neachitarea acesteia, instanța de fond a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția netimbrării. Legea taxelor de timbru, în art. 40 al. 2 a prevăzut în mod expres sancțiunea anulării în cazul în care până la termen nu se depune taxa judiciară aferentă cererii dedusă judecății.
Această neregularitate procedurală a fost asimilată unei nulități de ordine publică pe care instanța este obligată să o constate din oficiu, fapt prevăzut expres de dispozițiile art. 302 al. 2 Cod de procedură civilă.
Neîndeplinirea până la termenul fixat a obligației de plată a taxelor judiciare nu dă posibilitatea instanței de a verifica legalitatea cererii și obligă la sancționarea ex legis cu anularea cererii. Pentru orice cerere pentru care ca și condiție formală este obligatorie achitarea taxei de timbru, sancțiunea aplicabilă este aceeași: anularea.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamantul, arătând că solicită suspendarea procesului pe durata de un an, întrucât are un băiat care necesită intervenție chirurgicală la ochi. A mai formulat o cerere de suspendare dar s-a opus avocatul părților adverse și nici avocatul său nu l-a susținut, motivând că nu a plătit taxa judiciară de timbru. A invocat dispozițiile art. 20 al. 1-3 din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, iar în cazul în care nu au fost achitate cu acest prilej, instanța pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Dintre intimații-pârâți a formulat întâmpinare C. M., invocând tardivitatea promovării recursului, hotărârea fiind comunicată reclamantului la data de 2.11.2011, iar recursul a fost declarat pe data de 14.12.2011.
Pe fondul cauzei, a arătat că instanța de fond a anulat în mod corect acțiunea reclamantului ca insuficient timbrată, în condițiile în care la mai multe termene i s-a pus în vedere să completeze taxa cu suma de 1948,68 lei. Instanța a fost indulgentă intrând în cercetarea fondului prin administrarea de probe, în condițiile în care obligația de plată a taxei de timbru era prealabilă acestui pas. Reclamantul a refuzat să-și îndeplinească această obligație, solicitând în schimb, fără niciun temei legal, o suspendare pe un termen mai lung, cu scopul de a tergiversa soluționarea acestui dosar. A solicitat obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul a pus în discuția părților excepția invocată de intimată, la termenul din 22.05.2012, recurentul arătând că nu a putut declara recurs în termen întrucât a fost internat în spital timp de o lună de zile, solicitând în acest sens amânarea judecății pentru a depune acte medicale în dovedirea susținerilor sale. Deși a fost încuviințată cererea recurentului acordându-i-se un termen suficient pentru depunerea înscrisurilor, recurentul nu s-a mai prezentat în instanță și nici nu a mai depus niciun act la dosar.
În considerarea dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod de procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și a celor de fond, tribunalul va analiza cu prioritate excepția invocată, pe care o consideră întemeiată, pentru următoarele considerente:
Sentința civilă atacată cu recurs i-a fost comunicată recurentului la data de 8.11.2011, potrivit mențiunilor și ștampilei poștale de pe dovada de comunicare aflată la fila 103 dosar fond.
Recursul a fost declarat la data de 14.12.2011, potrivit vizei de primire aplicată de Judecătoria R. pe cererea formulată, care are menționată de către recurent ca dată de redactare aceeași zi.
Potrivit art. 103 Cod de procedură civilă, neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal, atrage decăderea. Art. 301 Cod de procedură civilă prevede că termenul de declarare a recursului este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Față de obiectul cererii de chemare în judecată – acțiune în constatare –, se reține că, termenul de declarare a căii de atac, este cel de drept comun, respectiv de 15 zile, așa cum s-a făcut mențiune și în sentința recurată.
Față de momentul comunicării sentinței către pârât la data de 8.11.2011, și față de calcularea termenului pe zile libere, așa cum reglementează art. 101 al. 1 Cod de procedură civilă, ultima zi în care pârâtul putea declara în mod legal recurs, era cea de 24.11.2011, termen sfârșit într-o zi lucrătoare.
P. urmare, declararea căii de atac abia la data de 14.12.2011, face ca reclamantul să fie decăzut din dreptul de a mai exercita această cale de atac. Termenul pe care partea era ținută a-l respecta este unul legal, imperativ, absolut, ceea ce face aplicabil textul de la art. 103 al. 1 Cod de procedură civilă. Întrucât reclamantul era decăzut din dreptul de a mai declara recurs și deși a invocat că ar fi fost împiedicat să se încadreze în termenul legal de o împrejurare mai presus de voința sa (stare precară de sănătate care ar fi impus spitalizarea), nu a adus dovezi în sprijinul acestor afirmații, pentru a se putea verifica incidența unei eventuale repuneri în termenul de declarare a căii de atac, astfel că recursul formulat urmează a fi respins ca tardiv.
Tribunalul urmează a face în cauză și aplicarea dispozițiilor art. 274 Cod de procedură civilă, obligând recurentul, ca parte căzută în pretenții, la plata către intimata C. M. a cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în onorariu avocat, într-un cuantum mai redus față de cel achitat potrivit chitanțelor aflate la filele 53 și 74, respectiv de doar 500 lei, în considerarea art. 274 al. 3 Cod de procedură civilă. Tribunalul a apreciat că onorariul achitat este disproporționat de mare față de complexitatea redusă a cauzei (contestarea unei sentințe de anulare a acțiunii ca insuficient timbrate, nu a uneia care să fi soluționat fondul litigiului dintre părți), precum și de munca îndeplinită de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării recursului, excepție invocată de intimata-pârâtă C. M..
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul H. I., domiciliat în satul Holm, ., împotriva sentinței civile nr.2351/14.09.2011 a Judecătoriei R., în contradictoriu cu intimatele-pârâte R. O., domiciliată în satul Holm, ., C. M., domiciliată în mun. R., FDT. Păcii, ., . și . primar.
Obligă recurentul H. I. să plătească intimatei C. M. suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.08.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
M. C. C. M. și O. E. F. R.
red./tehnored./O.E./ 23.08.2012
tehnored./F.R./30.08.2012
2ex.
fond: I. S. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 864/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 672/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
