Fond funciar. Decizia nr. 646/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 646/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 12-07-2012 în dosarul nr. 646/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 646/RC
Ședința publică din 12.07.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
D. M. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent F. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1480 din 04.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent F. I., lipsind intimatele.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- recurentul - petent a solicitat să nu se anuleze recursul.
S-a procedat la identificarea recurentului - petent F. I. (B.I. . nr._), care, la întrebarea instanței cu privire la termenul în care a formulat cererea de constituire a dreptului de proprietate, arată că nu a cunoscut că trebuie să depună această cerere de constituire până la data de 03.01.2009.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Recurentul - petent F. I. solicită admiterea recursului și atribuirea a 5 ha teren.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1480 din 04.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 1480 din data de 04.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., a fost respinsă plângerea formulată de petentul F. I. I. în contradictoriu cu intimatele C. L. Grințieș și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, petentul F. P. I. a formulat plângere împotriva hotărârii Comisiei Județene N. nr. 8789/15.04.2011, prin care a fost respinsă cererea privind constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei Grințieș.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că a formulat cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră la care a fost îndreptățit potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000, depunând acte și certificatul eliberat de U.M._ Pitești, din care rezultă participarea la război.
C. L. B., prin Hotărârea nr. 1/09.03.2011, a validat cererea. C. Județeană, prin hotărârea în cauză, a invalidat propunerea Comisiei locale, motivând că petentul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 2 din Legea nr. 187/1945.
În dovedirea cererii petentul a depus la dosar, la judecata în fond, în copie, comunicarea hotărârii Comisiei Județene, cererea de reconstituire, adeverință de la U.M._, declarație pe proprie răspundere, copie livret militar, acte de stare civilă.
Intimatele au fost legal citate, a formulat întâmpinare în cauză C. Județeană, solicitând respingerea cererii având în vedere faptul că solicitantul nu a făcut dovada cu acte de la arhivele militare ale M.A. că a luptat pe front, iar actele depuse nu se încadrează în categoria celor expres prevăzute de art. 36 din legea nr. 1/2000, iar petentul nu a făcut dovada că ar fi fost îndreptățit la împroprietărire.
S-au solicitat relații de către instanța de fond, din oficiu, Comisiei Locale Grințieș cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate pentru petent.
P. termenul din data de 04.10.2011 C. locală a precizat că petentul a mai formulat cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate, reconstituirea făcându-se în baza sentințelor civile nr. 119/2008 și nr. 457/2008.
Plângerea este scutită de plata taxei de timbru.
Din actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr. 349/27.01.2009, petentul F. P. I. a solicitat Comisiei Locale Grințieș reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren cu vegetație forestieră.
Prin hotărârea nr. 1/09.03.2011, C. L. Grințieș a admis cererea, propunere invalidată prin hotărârea nr. 8789/15.04.2011 a Comisiei Județene N., cu mențiunea că solicitanții nu anexează cererii nici un act din categoria celor prevăzute de Legea nr. 212/2008. În plus, cererea este tardiv introdusă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat plângere petentul în termen legal, reiterând motivele invocate în susținerea cererii de reconstituire, cu mențiunea că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificată prin Legea nr. 212/2008.
Instanța de fond, analizând hotărârea atacată prin plângere, a constatat că aceasta este legală și a dispus menținerea, pentru următoarele motive.
Cererea de reconstituire formulată de petentul F. P. I. a fost fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
S-a apreciat că, chiar dacă actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire, nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die.
Un asemenea efect s-a apreciat că nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, a arătat că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Prima instanță a mai arătat că Titlul Legii nr. 1/2000, dar și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, care, în art. 11 alin. 4 a stabilit un termen de 30 de zile de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Prin urmare, s-a apreciat că legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit s-ar prelungi la nesfârșit. S-a argumentat că, admițând prin reducere la absurd că legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiul legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
Așadar, s-a constatat că cererea de reconstituire formulată de petent este depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată este legală și a respins plângerea ca nefondată, menținând hotărârea Comisiei județene nr. 8789/2011, cu privire la petent.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul F. I.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului neamț sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond și anume sub nr._ .
În recursul declarat, petentul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
Întrucât în textul Legii nr. 212/2008, care este lege de interpretare și completare a Legii nr. 1/2000, nu este prevăzut un termen special de adresare acordat celor care îndeplinesc criteriile stabilite de legea nouă, consideră petentul că repunerea în termen operează de drept, în condițiile legii de interpretare, precum și în temeiul art. 103 Cod procedură civilă. Deoarece cererea sa nu a fost formulată în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005, deoarece la acel moment nu întrunea condițiile prevăzute de acest act normativ, consideră petentul că Legea nr. 212/2008 poate constitui motiv de repunere în termen în condițiile Codului de procedură civilă. De altfel, arată petentul, articolul unic din Legea nr. 212/2008 a extins cadrul persoanelor îndreptățite la împroprietărire, iar petentul s-a adresat cu cerere la comisia locală deîndată ce a cunoscut că îndeplinește noile criterii și ținând cont de faptul că legea nu stabilește un termen expres de formulare a cererilor. Orice interpretare cu privire la acest termen nu reprezintă altceva decât o adăugare la lege, ceea ce, ca principiu de interpretare, este inadmisibil. Aceasta deoarece, arată petentul, regula de interpretare ține seama de faptul că unei formulări generale trebuie să-i corespundă o aplicare a sa, tot generală, fără a introduce distincții pe care legea nu le conține, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 212/2008 este o lege specială de strictă interpretare și aplicare. De asemenea, mai menționează petentul, legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu pentru neaplicare, principiu care valabil pentru convenții se extinde și la normele speciale prevăzute de legile fondului funciar.
Sub acest aspect, arată petentul, este inechitabil să nu i se constituie dreptul de proprietate, prin raportare la modalitatea de aplicare a legii față de toate persoanele care întruneau condițiile legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate. În acest sens, petentul a invocat dispozițiile art. 6 pct. 1 din CEDO, prin care s-a stabilit că orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă.
Un alt motiv de recurs invocat de petent este nelegalitatea sentinței, deoarece în considerentele sentinței se rețin aspecte care țin de tardivitatea introducerii cererii, iar instanța s-a pronunțat pe fond, stabilind că cererea petentului este nefondată, în condițiile în care fondul dreptul ui pretins nu a fost cercetat în nici un mod.
Petentul a mai arătat că îndeplinește toate condițiile prevăzute de Legea nr. 212/2008, și anume: nu figurează înscris pe niciunul dintre tabelele întocmite cu ocazia Reformei din anul 1945, nu a deținut terenuri în proprietate la acel moment, a dovedit că a avut calitatea de participant activ pe front în cel de-al doilea război mondial, cu toate înscrisurile depuse la dosar.
P. toate aceste motive, petentul solicită admiterea recursului declarat, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei la Judecătoria B. pentru continuarea judecății pe fondul său, cu înlăturarea excepției tardivității.
Față de recursul declarat de petent, intimata C. Județeană N. a precizat că își menține punctul de vedere exprimat la judecata în fond. Intimata a mai solicitat respingerea unui eventual capăt de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată deoarece nu se poate reține nicio culpă în sarcina sa și, nefiind persoană juridică în sensul art. 187 și 188 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, și nici în conformitate cu reglementările speciale fondului funciar, a considerat că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petentul a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 8789/15.04.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de respingere a cererii de reconstituire în favoarea sa, în calitate de luptător pe front, a dreptului de proprietate pentru terenul de 5,00 ha cu vegetație forestieră, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările aduse prin Legea nr. 212/2008.
Instanța de fond a apreciat că petentul a formulat cererea cu depășirea termenului legal de 30 zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008.
Această interpretare dată de prima instanță termenului de depunere a cererii de constituire nu este legală, sub aspectul duratei de timp în care trebuia formulată cererea, cu următoarea argumentare:
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008.
Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii, care au variat în actele normative între 30 și respectiv 60 zile. În lipsa unui termen expres prevăzut, se va avea în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cereri de reconstituire, și anume cel cuprins în Legea nr. 193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ și anume 02.11.2008, și nu de 30 zile cum a apreciat instanța de fond.
Chiar prin reținerea duratei de 60 zile de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, se constată că petentul a formulat cererea de constituire la data de 27.01.2009, cu mult peste termenul legal menționat, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008 (data intrării în vigoare a acestui act normativ fiind 02.11.2008). Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petent, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Susținerile petentului, conform cărora se creează în ceea ce îl privește o inechitate raportat la celelalte persoane care au îndeplinit condițiile pentru constituirea dreptului, nu pot fi reținute, în condițiile în care fiecare cerere este apreciată în mod distinct, iar depunerea cererii în termenul legal este o condiție de fond, care este supusă analizei comisiilor de fond funciar, cât și instanței de judecată.
Celelalte aspecte invocate, care vizează temeinicia cererii de constituire, nu pot fi analizate, cu antamarea fondului, deoarece excepția tardivității formulării acesteia se analizează cu prioritate și face de prisos aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire, prevăzute în mod expres de art. 36, în forma modificată prin Legea nr. 212/2008.
Față de motivul de recurs invocat de petent privind contrarietatea dintre dispozitiv și considerente, se constată că nu este fondat, în condițiile în care cererea de constituire și plângerea împotriva hotărârii comisiei județene sunt două acte de procedură distincte, prin care se valorifică drepturi procesuale diferite. Astfel, depunerea cererii de constituire peste termenul legal a determinat comisia județeană să aprecieze că cererea de constituire a fost tardiv depusă, acesta fiind unul din motivele de invalidare a propunerii comisiei locale, iar instanța de fond învestită cu soluționarea plângerii împotriva hotărârii comisiei județene a apreciat legalitatea și temeinicia acesteia pe fondul cererii, în cadrul căreia a analizat motivul de invalidare constând în depunerea tardivă a cererii de constituire la comisia locală. P. aceste motive, se constată că, prin analiza termenului de depunere a cererii de constituire, în mod corect instanța de fond a analizat pe fond, față de motivele care au condus la respingere, plângerea petentului și a pronunțat o hotărâre în consecință.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul tardivității depunerii de către petent a cererii de constituire, intervalul acestuia fiind diferit pentru argumentele anterior expuse, fără modificarea însă a soluției pronunțate ca urmare a acestei analize, motive în considerarea cărora se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de petent.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul F. I., domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 1480 din data de 04.10.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. L. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 12.07.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. D. M., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. L.F. – 18.07.2012
Tehnored. C.A. – 20.07.2012
2 ex.
Fond: S. U.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 672/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 682/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
