Fond funciar. Decizia nr. 500/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 500/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-05-2012 în dosarul nr. 500/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 500/RC
Ședința publică din 24.05.2012
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
C. B. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra recursului declarat de recurentul - petent I. V., cu domiciliul procedural ales la procuratorul S. N., din comuna B., ., împotriva sentinței civile nr. 1511 din 05.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.05.2012 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1511 din 05.10.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Petentul I. V. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8884/29.02.2011.
Învestită cu soluționarea cererii, Judecătoria B., prin sentința civilă nr. 1511/05.10.2011 a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul I. D.V. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea adresată Comisiei Locale, petentul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră amintite mai sus a fost respinsă de Comisie.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabilește că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, prima instanță a reținut că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din actele dosarului prima instanță a constatat că petentul nu a făcut dovada că a luptat pe front. Prin înscrisul anexat la dosar la fila 16 nu se menționează perioada în care unitatea din care a făcut parte petentul a fost operativă, atestându-se doar că petentul a activat în îndeplinirea obligațiilor militare în calitate de premilitar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul I. V., criticând sentința pentru nelegalitate întrucât, dacă prima instanță a apreciat cererea de constituire ca fiind introdusă în termenul legal, dânsul a făcut dovada faptului că a fost înscris la poziția 375 din Ordinul de zi nr. 2/05.05.1944, prin care a fost evacuat împreună cu contingentul 1948 din cadrul subcentrului de pregătire premilitară B. la data de 22.04.1944. Ca atare, prin adresa din data de 11.11.2011 a U.M._ Pitești a făcut dovada că a fost operativ în perioada 04.04.1944 – 10.08.1944.
În consecință, petentul solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii sale.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Astfel, se arată că, prin cererea formulată, petentul a considerat că se încadrează la a treia categorie de persoane precizate în textul Legii nr. 212/2008, respectiv cele „care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile: prevăzute de Legea nr. 187/1945pentru a fi împroprietărite".
Legea impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoare:
a) actele eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării din care să rezulte că solicitantul a luptat pe front și
b) acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
Astfel, C. județeană N. a apreciat că în speța de față nu s-a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții stabilite de legiuitor, motivat de faptul că petentul nu a depus acte eliberate de Ministerul Apărării din care să rezulte că a luptat efectiv pe front și nici înscrisuri din care să rezulte că I. D. V. nu avea terenuri în proprietate, la nivelul anului 1945, sau dacă deținea asemenea terenuri suprafața acestora se situa sub 5 ha.
Mai mult, chiar dacă petentul ar aduce probele necesare din care să rezulte că se încadrează în categoria a treia de persoane la care art. 36 din Legea nr. 1/2000 face referire, acesta nu este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestieră, motivat de următoarele:
a) solicitantul nu a făcut dovada că nu a avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare, C. locală B. putea, cel mult, să propună constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră și nu reconstituirea dreptului de proprietate;
b) potrivit art. III alin. (1) lit. „a" pct. V.I din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere, pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri, deci comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum a solicitat petentul prin cererea adresată comisiei locale B., în situația în care acesta nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință, iar în cazul unei constituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
c) potrivit art. 34 alin. (1) din Codul Silvic, aprobat prin Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia;
d) Legea nr. 212/2008 face referire, într-adevăr, și la acordarea de terenuri forestiere; de o asemenea atribuire nu pot beneficia decât persoanele din prima categorie enunțată la art. 36, respectiv persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată.
Mai arată intimata că, deși terenurile cu vegetație forestieră au fost exceptate de la expropriere, iar în art. 23 din Legea nr. 187/1945 s-a prevăzut în mod expres că regimul pădurilor și viilor va face obiectul unei legi speciale, sunt cel puțin două situații în care, potrivit legii sau în fapt, ulterior anului 1945 au fost expropriate și păduri, după cum urmează:
- exproprieri înfăptuite potrivit dispozițiilor Legii nr. 59/1948 pentru schimbarea și completarea islazurilor comunale și pentru împroprietărirea locuitorilor unor comune din Valea Trotușului, județul Bacău;
- exproprierile făcute în domeniul forestier Hangu aparținând moștenitorilor defunctului M. D. S. (din suprafața expropriată cca. 10.500 ha erau ocupate de păduri; ca atare, împroprietărirea unor locuitori domiciliați în localitățile din susmenționatul domeniu s-a făcut efectiv cu păduri și nu cu terenuri cu altă categorie de folosință).
Ca atare, în opinia Comisiei Județene N., numai în cele două situații dispozițiile Legii nr. 212/2008 cu privire la acordarea de terenuri cu vegetație forestieră sunt aplicabile, reconstituindu-se un drept de proprietate pentru o persoană care a fost împroprietărită cu pădure și care face dovada cu înscrisuri a acestei împroprietăriri.
Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Având în vedere temeiul invocat de petent, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text din forma inițială a Legii nr. 1/2000 a fost modificat succesiv prin Legile nr. 204/2004, nr. 247/2005, nr. 193/2007 și respectiv nr. 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii și anume cele cuprinse în legile fondului funciar de la momentul apariției primei legi de restituire a proprietăților și din cele prin care ulterior au fost repuse persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor.
Se constată, așadar, că acest termen a variat de la 30 la 60 zile, nefiind prin nici un act normativ mai mare de 60 zile. De asemenea, se constată că, în ultimul act normativ de repunere în termenul de formulare a cererilor, respectiv Legea nr. 193/2007, în art. II, se prevede că „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr. 212/2008 este de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 02.11.2008.
În speță, cererea a fost formulată pe 04.08.2010. Ca atare, nu se poate considera că cererea a fost făcută în termen, respectiv în anul 2005, deoarece cererea din 2005 cu nr. 195 a fost soluționată prin Hotărârea nr. 5410/19.12.2006 împotriva căreia s-a formulat plângere la instanță, plângere care prin sentința nr. 479/19.03.2010 a Judecătoriei B. a fost respinsă ca tardivă.
Pe cale de consecință, cererea din 04.08ș.2010 este tardiv formulată.
P. considerentele expuse, se va dispune respingerea recursului ca nefondat, în conformitate cu art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul I. V., cu domiciliul procedural ales la procuratorul S. N., din comuna B., ., împotriva sentinței civile nr. 1511/05.10.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. L. B. pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.05.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. L. F., C. Ailuțoaei
C. B.
Red. C.Bt. – 06.06.2012
Tehnored. C.A. – 15.06.2012
2 ex.
Fond: O. G. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 454/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 498/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
