Fond funciar. Decizia nr. 288/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 288/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 288 RC
Dosar nr._ | Fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 288/RC din 28.04.2014
Ședința publică din 28.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. S. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul N. C. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. C., în Piatra N., .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4821 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți N. M., N. V. I. – domiciliați în satul Tulgheș, ., P. V. – domiciliată în ., județul N., C. locală D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns doamna avocat C. M. pentru recurentul-reclamant N. C., respectiv intimatul-pârât N. M., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul pricinii este fond funciar – nulitate titlu proprietate;
- cauza este la primul termen de judecată;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
După referatul grefierului, doamna avocat C. M., pentru recurentul-reclamant N. C., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/2014, iar intimatul-pârât N. M. se legitimează cu CI . nr._.
Președintele completului de judecată pune în discuția părților corecta calificare a căii de atac, având în vedere că în prezentul litigiu sunt aplicabile prevederile Noului Cod de Procedură Civilă.
Având cuvântul, avocatul recurentului-reclamant învederează instanței că în dispozitivul hotărârii atacate se face referire la recurs și nu la apel, lăsând soluția la aprecierea instanței.
Instanța invocă, din oficiu, inadmisibilitatea căii de atac, în temeiul art. 457 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă, având în vedere că această cerere a fost formulată și înregistrată la prima instanță la data de 3 iulie 2013, deci după . Noului Cod de procedură civilă, astfel încât calea de atac trebuia să fie apelul și nu recursul, deși atât în hotărârea instanței cât și în calea de atac exercitată de reclamantul N. C. se face vorbire de recurs.
Doamna avocat C. M. solicită admiterea excepției inadmisibilității, constatarea faptului că reclamantul N. C. a formulat apel și nu recurs, precum și repunerea în termenul de formulare al căii de atac. Precizează că nu a făcut decât să urmeze dispozițiile instanței de fond atunci când și-a intitulat calea de atac ca fiind recurs.
Președintele completului de judecată explică intimatului-pârât N. M. motivul pentru care instanța a invocat excepția inadmisibilității recursului, acesta lăsând soluția la aprecierea instanței.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4821 din 17.12.2013, judecătoria Piatra N. a respins ca neîntemeiate atât excepțiile tardivității, a lipsei calității procesual active a reclamantului și a lipsei de interes a aceluiași reclamant, invocate de pârâții N. M. și N. V.‑I., cât și acțiunea prin care, la data de 3.07.2013, reclamantul N. C. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâții N. M., N. V.‑I., P. V., C. comunală D. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, modificarea titlului de proprietate nr. 24/1144/5.11.1993, în sensul de a fi și el înscris la rubrica „Cetățenii“, alături de numiții B. V. E. și N. M. M..
- P. a respinge ca neîntemeiate cele trei excepții ridicate de pârâți, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
- Excepția tardivității acțiunii este o excepție de fond absolută care, prin regimul său juridic, impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care se numără și cea a termenului în care ea poate fi formulată. Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile, prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege.
În speța dedusă judecății, instanța de fond a considerat că, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul a solicitat în termenul legal înscrierea sa în titlul de proprietate emis deja pe numele pârâților, de a cărui existență a aflat abia în anul 2013.
- Instanța a găsit neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, dat fiind gradul de rudenie al acestuia cu N. M. C., fostul proprietar al terenurilor înscrise în titlul de proprietate criticat.
- Totodată, a fost respinsă și excepția lipsei de interes a reclamantului, considerat că are are posibilitatea de a recurge la punerea în mișcare a acțiunii civile, prin aceasta el urmărind obținerea unui folos de ordin patrimonial, legitim, personal, direct, născut și actual.
- Pe fondul cauzei, analizând și coroborând susținerile părților cu înscrisurile existente la dosar și cu declarațiile martorilor audiați, instanța a apreciat că acțiunea promovată de reclamant nu este întemeiată, pentru motivele prezentate sintetic în continuare.
Numiții B. (fostă S.) E. și N. M. M. au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate înregistrată la Primăria comunei D. sub nr. 149/01.03.1991, în calitate de nepoți ai defunctului N. M. C. și, ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii fondului funciar, C. locală D., văzând că sunt întrunite cerințele legislației în materia fondului funciar, a trimis spre validare documentația întocmită pe baza evidențelor agricole, aprobată prin Hotărârea nr. 41/30.07.1992 a Comisiei județene N., urmată de întocmirea titlului de proprietate nr. 24/1144/5.11.1993, în care au fost înscrise terenuri în suprafață totală de 2,1142 ha, situate pe raza comunei D., județul N..
Prima instanță a reținut că, în cazul în care se contestă titlul de către un potențial beneficiar, examinarea motivului concret de nulitate trebuie raportată la o imposibilitate obiectivă și temeinic argumentată pentru care beneficiarul titlului nu a uzat de procedura prevăzută de art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 sau nu avea interes la acea vreme să conteste hotărârea comisiei județene.
Potrivit probatoriului administrat, propunerea de validare înaintată de comisia locală nu a fost contestată, iar hotărârea comisiei județene nu a fost atacată cu plângere, deși reclamantul, chiar dacă susține că nu a avut cunoștință de faptul că fratele său l‑ar fi trecut în cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, a cunoscut despre folosința terenurilor, context în care nu mai poate fi primită apărarea potrivit căreia el nu ar fi știut cine anume beneficiază de averea funciară a defunctului N. M. C..
Câtă vreme stăpânirea terenurilor din titlu a fost notorie și cunoscută între descendenții defunctului N. M. C., acest motiv de nulitate trebuia invocat de reclamant prin plângere împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, cunoscut fiind faptul că legea specială a instituit o excepție de la principiul indivizibilității opțiunii succesorale, stabilind că reconstituirea dreptului de proprietate se face la cerere, ceea ce înseamnă că, în această materie, acceptarea moștenirii se face numai prin cererea adresată comisiei locale de fond funciar, titlul de proprietate urmând să fie emis numai pe numele solicitanților. În speță, însă, reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ceea ce echivalează atât cu o renunțare la dreptul ce provenea de la autorul comun al părților, cât și cu o imposibilitate de reconstituire a însuși dreptului de proprietate.
Potrivit dispozițiilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept, de prevederile legii beneficiind, printre alte persoane, membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție pe care l‑au stăpânit anterior preluării în calitate de proprietari sau cărora li s‑a preluat în orice mod teren de către C.A.P., precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora.
Conform art. 11 din același act normativ, „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, carte funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori“, din conținutul textului normativ reieșind că au prioritate actele care fac dovada proprietății asupra terenurilor obiect al reconstituirii.
Astfel, în raport cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991 și cu normele metodologice de aplicare a acesteia, cuprinse în H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de reconstituire și funcționare a comisiilor pentru dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, persoanele îndreptățite au obligația de a formula cerere de reconstituire întemeiată pe înscrisurile prevăzute de art. 11 din Legea nr 8/1991 republicată. Această cerere este analizată de comisia locală, care emite o hotărâre ce poate fi contestată, hotărâre prin care se propune comisiei județene validarea sau invalidarea cererii. Ulterior, comisia județeană, analizând admisibilitatea și temeinicia propunerii comisiei locale, dispune validarea sau invalidarea acesteia printr‑o hotărâre, ce poate fi atacată cu plângere pe cale judecătorească, fiind un act emis de un organ cu activitate administrativ jurisdicțională, conform dispozițiilor art. 53 alin. (2) din lege.
În măsura în care hotărârea devine definitivă, comisia locală întocmește documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, pe care o înaintează comisiei județene, instituție care este obligată să elibereze titlul cu respectarea fișei prealabile eliberării titlului respectiv. După emiterea titlului de proprietate, se întocmește procesul‑verbal de punere în posesie, cu respectarea vecinătăților, solelor și parcelelor înscrise în titlu, obligație ce revine reprezentanților comisiei locale.
P. toate considerentele reținute, instanța a respins atât excepțiile invocate de pârâții N. M. M. și N. M. I.-V., cât și cererea principală.
Sentința astfel pronunțată, comunicată la data de 27.01.2014, a fost atacată de reclamant cu recurs și criticată sub mai multe aspecte.
- Instanța de fond nu a avut în vedere declarația martorului audiat în cauză, iar hotărârea nu cuprinde motivele referitoare la înlăturarea acestei declarații.
Martorul A. Gh. C. a declarat că terenul provine de la familia N. N., ascendentul părților, și că el s‑a împărțit în mod inegal între moștenitori, reclamantul neprimind nicio suprafață, deși a participat la diverse măsurători efectuate de comisia locală și a fost prezent în momentul în care s‑a efectuat transferul terenului de la C.A.P. la asociație, dată la care știa că el este proprietarul, abia în anul 2013 aflând că nu este trecut pe titlul de proprietate.
N. M., fratele reclamantului, a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al tatălui lor, N. N., decedat la data de 19.09.1979, care, la rândul său, l‑a moștenit pe fratele său, autorul N. M. C., predecedat la data de 8.03.1956, astfel că se impune ca și reclamantul să fie trecut pe titlul de proprietate, întrucât și el este moștenitorul lui N. N., iar în anul 1991 fratele său i‑a spus că l-a trecut și pe el pe cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenurile care provin de la unchiul lor, N. M. C..
Reclamantul, știind că atât el, cât și fratele său, N. N. M., au drepturi egale de a‑1 moșteni pe unchiul lor, N. M. C., a avut încredere în fratele său, crezând, în toată acestă perioadă, că este trecut pe titlul de proprietate eliberat după defunctul N. M. C., titlu care nu i-a fost comunicat niciodată și în posesia căruia a intrat în anul 2013.
2. Instanța a arătat că, întrucât reclamantul nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, ar fi renunțat la dreptul ce provenea de la autorul comun al părților, dar din probele administrate rezultă că el a fost convins atât că fusese trecut de fratele său pe cererea de reconstituire, cât și că este proprietar al terenului, cu atât mai mult, cu cât a acceptat succesiunea și după unchiul N. M. C., și după tatăl său, N. N..
Reclamantul a fost prezent la măsurarea terenului de către comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, la delimitarea și preluarea lui de asociația agricolă care l‑a luat în arendă, aspect dovedit cu proba testimonială. În consecință, nu poate fi vorba de nicio renunțare a sa la dreptul ce provenea de la autorul comun al părților.
3. Instanța a apreciat că acest motiv de nulitate trebuia invocat de reclamant printr‑o plângere formulată împotriva hotărârii comisiei judeețene, însă lui nu i‑a fost comunicat niciunul dintre actele premergătoare eliberării titlului de proprietate, astfel încât nu a putut uza de calea contestației, respectiv a plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, de al cărei conținut nu a avut cunoștință, tot astfel cum nu a cunoscut nici despre mențiunile din titlul de proprietate, înscrisuri ce nu i‑au fost comunicate și pentru care nu a semnat de primire, cel care a semnat fiind intimatul‑pârât N. N. M. a semnat pentru eliberarea titlului de proprietate și care a avut tot timpul în posesie acest act.
Față de aceste motive, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și admiterea acțiunii, așa cum ea a fost formulată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483‑502 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul reține că art. 7 alin. (1) din noul codul de procedură civilă consacră principiul legalității procesului civil și că art. 457 alin. (1) din același cod reglementează una dintre aplicările particulare ale acestui principiu, aceea privind legalitatea căilor de atac: „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei“. Semnificația acestui text este aceea că, în concursul dintre o mențiune greșită în dispozitivul hotărârii cu privire la denumirea, condițiile și termenul în care poate fi atacată o hotărâre judecătorească și dispoziția legală care reglementează aceste aspecte are prioritate cea din urmă, iar nu dispoziția judecătorului, alin. (2) al articolului prevăzând că „Mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege“.
În cauză, sunt incidente dispozițiile cu caracter general ale art. 466 alin. (1) din cod, care statuează că „Hotărârile pronunțate în primă instanță pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel“, astfel că judecătorul fondului a menționat în mod greșit că sentința civilă prin care a soluționat fondul cauzei este atacabilă cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Bazându‑se pe aparența de legalitate a hotărârii judecătorești, reclamantul a avut o conduită în sensul indicat în dispozitiv, declarând împotriva sentinței recurs, cale de atac neprevăzută de lege, care urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, în conformitate cu prevederile art. 459 alin. (2) prima teză din Codul de procedură civilă. În același timp, art. 458 alin. (3) prevede și un remediu în beneficiul părții aflate într‑o situație ca cea a reclamantului din cauza de față, în sensul că hotărârea instanței de control judiciar va fi comunicată, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s‑a pronunțat hotărârea atacată, de la data comunicării urmând să înceapă să curgă termenul prevăzut de art. 468 alin. (1) din Codul de procedură civilă pentru exercitarea apelului, acela de 30 de zile.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul N. C. – cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat M. C., în Piatra N., .. 6, ., ., împotriva sentinței civile nr. 4821 din 17.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți N. M., N. V. I. – domiciliați în satul Tulgheș, ., P. V. – domiciliată în ., județul N., C. locală D. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în . și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor - cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.04.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
D. M. | D. S. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.M. 16.12.2014
Thred. R.C. 16.12.2014
2 ex.; Fond: I.P.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 15/2014. Tribunalul NEAMŢ | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
