Acţiune în constatare. Decizia nr. 129/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 129/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 21-05-2012 în dosarul nr. 129/AC
Dosar nr._
acțiune în constatare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/AC
Ședința publică din data de 21.05.2012
Instanța constituită din:
Președinte: | - D. S. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- E. H. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de reclamanta C. V. – reprezentată prin curatorii A. Ș., domiciliat în municipiul R., ..6, . și A. H., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat Pată V., împotriva sentinței civile nr.2565 din 23.09.2011, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. V., C. L. E., S. A. și S. J. E..
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2012, prezența și susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2565 pronunțată la data 23.09.2011, de Judecătoria R. s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamanta C. V. prin curatori A. Ș. și Antaclis H. în contradictoriu cu pârâții C. V., C. L. E..
A fost obligată reclamanta prin reprezentanții ei legali să plătească către pârâții C. V. și C. L. E. suma de 5932 lei cheltuieli de judecată, iar către pârâții S. A. și S. J. E. la plata sumei de_ lei cu același titlu.
S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de S. A. și S. J. E..
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a reținut că, la data de 06.02.2006 reclamanta și fostul ei soț C. I. au încheiat cu pârâții C. V. și C. L. E. contractul de întreținere autentificat sub nr. 349 prin care pârâții se obligau să-i întrețină pe cei doi soți, să suporte cheltuielile de înmormântare și prin care cei doi vânzători și-au rezervat uzufructul viager.
Ulterior la data de 13.02.2007 vânzătorul C. I. a decedat, iar reclamanta prin declarația notarială dată la data de 11.05.2007 a renunțat la întreținere la cheltuielile de înmormântare și la uzufructul viager. Astfel, la data de 14.06.2007 pârâții C. V. și C. L. E. au vândut imobilul dobândit prin contractul de întreținere pârâților S., iar la data de 18.06.2007 a fost promovat pe rolul instanței dosarul cu nr._ ce a avut ca obiect anulare act juridic, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a declarației de renunțare făcută de reclamantă.
P. sentința civilă nr. 4085 din 15 decembrie 2008 a fost admisă acțiunea și s-a constat nulitatea absolută a declarației autentificată cu nr.1386/11.05.2007 reținându-se că la data la care a fost dată reclamanta nu avea discernământ, mai precis discernământul ei abolit, soluție ce a fost menținută și prin deciziile pronunțate de instanțele de control.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat cu nr.349 la data de 6.02.2007, întrucât la data încheierii acestui contract atât ea, cât și soțul ei (între timp decedat) nu au avut discernământ datorită bolilor psihice de care sufereau de mai mulți ani și pe cale de consecință și constatarea nulității actului subsecvent pe care cumpărătorii inițiali l-au încheiat cu pârâții S., în condițiile în care cunoșteau cu toții situația în care se afla ea din punct de vedere medical.
Au fost audiați martori și la solicitarea reclamantei prin curator s-a dispus efectuarea a două expertize medico legale cu privire atât la reclamantă, cât și cu privire la defunct, la acesta din urmă doar pe baza actelor medicale puse la dispoziție de reclamantă.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, s-a reținut că cei doi au posibilitatea de a discuta cu reclamanta după ce pârâții C. au încheiat contractul de întreținere cu aceasta, iar în urma acestor discuții nu și-au dat seama că are probleme de natură psihică, deoarece vorbea coerent și chiar le-a comunicat că dorește să se mute la locuința acestora în .> De asemenea aceeași martori au confirmat faptul că numitul C. I. ar fi avut unele probleme de sănătate, dar nu de natură psihică și că știu despre acest lucru deoarece pârâtul C. V. căuta la serviciu oameni care să doneze sânge pentru acesta. Din interogatoriul pârâtului C. V. a rezultat că relațiile cu reclamanta au fost foarte bune, că ea și-a dorit să se munte la Gâdinți și că nu se afla foarte bine cu fiul ei din Germania. De asemenea a mai arătat că nu a încheiat actul cu familia S. la R. deoarece era foarte aglomerat și acesta se grăbea, întrucât își vânduse casa.
Din concluziile raportului de expertiză efectuată în Germania medicii specialiști nu au putut stabili cu certitudine dacă reclamanta, la data încheierii contractului, nu ar fi avut discernământ, aceasta în condițiile în care majoritatea datelor au fost oferite de fiul reclamantei care are un interes major în această cauză. Din actele medicale prezentate cu ocazia efectuării expertizei medici specialiști au concluzionat la un moment dat că „Diagnoza a fost stabilită în mod cert la mijlocul anului 2007, fiind deci de presupus că boala a avansat în toți acești ani, deci pentru a opera nulitatea este necesar ca aceasta să se datoreze unor cauze contemporane încheierii actului juridic, cauze care să existe chiar în momentul acordului de voință și care trebuie dovedite. Din declarațiile martorilor menționați mai sus, din actele medicale existente la dosar și din concluziile raportului de expertiză, s-a constatat că reclamanta nu era lipsită de discernământ la data încheierii actului autentic, lipsa care să ducă la lipsa consimțământului la încheierea actului și pe cale de consecință la nulitatea absolută a contractului de întreținere. De asemenea, nici concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică cu privire la C. I. nu au fost favorabile, din actele depuse concluzionându-se că acesta avea discernământ la data încheierii actului de întreținere.
Reclamanta C. V. a declarat apel împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a dat eficiență juridică deciziei nr. 1394 din 09.11.2009 a Curții de Apel Bacău prin care s-a constat nulitatea absolută a declarației care a fost autentificată sub nr. 1386 din 11.05.1997 în sensul că, deși în urma acestei hotărâri și-a păstrat dreptul de a locui în imobil, instanța de fond a lăsat nesoluționat acest aspect;
- deși la dosarul de fond există două avize ale Institutului Medico-Legal „M. Minovici” din București, potrivit cărora reclamanta avea discernământul abolit, iar aceste avize erau suficiente pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a adnotat o nouă expertiză prin comisie rogatorie la Tribunalul Landului Berlin, ale cărei concluzii sunt în sensul imposibilității unor răspunsuri certe la întrebările instanței, iar în aceste condiții trebuiau coroborate concluziile tuturor expertizelor, inclusiv ale expertizei efectuate asupra declarației din data de 11.05.2007;
- instanța a respins nejustificat obiecțiunile formulate asupra raportului de expertiză efectuat în Germania;
- contractul de vânzare-cumpărare nr. 3349 din 14.06.2007 a fost încheiat în fraudă, dovada în acest sens fiind graba încheierii acestui contract, determinată de venirea în țară a fiului reclamantei și de demersurile pe care acesta le-a făcut pentru împiedicarea vânzării, precum și faptul că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la un notar din orașul P.;
- documentația cadastrală a imobilului a fost depusă în ziua următoare încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare;
- anularea declarației din data de 11.05.2007 prin care reclamanta a renunțat la dreptul de uzufruct viager atrage nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3349 din 14.06.2007, deoarece vânzătorii aveau doar nuda proprietate conform contractului de întreținere, în stăpânirea de fapt a bunurilor imobiliare aceștia urmând a intra după decesul soților C. V. și C. I.;
- în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente cererii de chemare în garanție pe care au formulat-o pârâții S. Anatoli și S. J.-E., întrucât această cerere a fost respinsă de instanța de fond.
În finalul cererii de apel, apelanta arată că invocă nulitatea absolută parțială a contractului de întreținere doar în ceea ce o privește, deoarece nu a reușit dovedirea lipsei de discernământ a fostului soț C. I., decedat la data de 12.02.2002.
Pârâții S. Anatoli și S. J.-E., au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, întrucât instanța investită cu anularea celor două contracte de vânzare-cumpărare s-a pronunțat în baza unui probatoriu corect administrat și interpretat, iar orice analiză asupra declarației de renunțare asupra dreptului de uzufruct viager ar fi excedat obiectului cauzei. Mai arată pârâții că vânzarea-cumpărarea autentificată sub nr. 3349/14.06.2007 este valabilă, întrucât menținerea dreptului de uzufruct nu afectează dreptul de dispoziție al nudului proprietar.
Cu privire la lipsa discernământului reclamantei invocat de aceasta în anularea contractului nr. 349/16.02.2006, pârâții arată că relevante sunt doar expertizele efectuate această cauză ale căror concluzii sunt în sensul imposibilității stabilirii lipsei discernământului reclamantei, nu și expertiza efectuată în cauza având ca obiect constatarea nulității declarației de renunțare la dreptul de uzufruct, iar menținerea contractului de întreținere are drept efect menținerea contractului de vânzare-cumpărare.
Mai arată pârâții că au încheiat contractul de vânzare-cumpărare având reprezentarea că vânzătorii sunt proprietarii bunurilor pe care le-au înstrăinat, iar demersurile efectuate de fiul reclamantei în scopul împiedicării vânzării nu sunt de natură a afecta valabilitatea contractului, cum lipsite de relevanță sunt și condițiile în care s-au încheiat aceste contracte.
Pârâții arată că instanța de fond a soluționat corect și cererea privind cheltuielile de judecată, în condițiile în care acțiunea reclamantei a fost respinsă și aceasta trebuie să suporte plata cheltuielilor de judecată conform prevederilor art. 274 Cod procedură civilă.
Au mai formulat întâmpinare și pârâții C. V. si C. L. E., aceștia cerând respingerea apelului, întrucât reclamanta, contrar prevederilor art. 294, 292, Cod procedura civilă, și-a modificat acțiunea în calea de atac a apelului, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a contractului de întreținere, iar pe fond, arată că aceasta nu a dovedit lipsa discernământului la data încheierii contractului de întreținere și este neîntemeiată o constatare a lipsei discernământului intervenită la o dată ulterioară, respectiv data declarației de renunțare la dreptul de uzufruct. P. urmare, menținerea contractului de întreținere atrage și menținerea contractului de vânzare-cumpărare, acesta din urmă păstrându-și valabilitatea și în cazul în care se încearcă vânzarea bunului altuia în condițiile în care nu este dovedită reaua credință a ambelor părți contractante.
Cu privire la cheltuielile de judecată, arată că acestea s-au stabilit cu aplicarea corectă a prevederilor art. 247 Cod procedura civilă.
Analizând apelul de față în raport cu motivele invocate și cu probele administrate, tribunalul constată ca acesta nu este fondat și va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Reclamanta C. V. a cerut constatarea nulității contractului de întreținere nr. 349/06.02.2006, invocând lipsa discernământului la data încheierii contractului și, pe cale de consecință, constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 3349/14.06.2007, cu privire la acest contract invocând și frauda intereselor sale în raport cu atitudinea pe care au avut-o părțile contractante.
Cu privire la contractul de întreținere nr. 349/06.02.2006, tribunalul constată că, pentru dovedirea susținerilor sale, reclamanta a solicitat administrarea probei cu expertiză medico-legală, probă ce a fost administrată prin comisie rogatorie la Tribunalul Landului Berlin, iar din concluziile raportului de expertiză rezultă că nu s-a putut stabili cu certitudine lipsa discernământului reclamantei la data încheierii contractului de întreținere, respectiv 06.02.2006. Evaluarea medicală a reclamantei s-a facut în baza istoricului afecțiunii de care suferă și care a fost stabilită cu certitudine în mijlocul anului 2007.
Este adevărat că, în raport, se face vorbire de posibilitatea ca reclamanta să nu poată încheia acte juridice din cauza lipsei discernământului la data de 06.02.2006, însa ceea ce are relevanță în soluționarea prezentului litigiu este concluzia finală a comisiei medicale, concluzie care a fost așa cum s-a arătat, în sensul imposibilității stabilirii cu certitudine a lipsei discernământului la data de 06.02.2006.
Se mai constată că obiectivele reclamantei la acest raport au fost respinse, întrucât comisia medicală a răspuns argumentat fiecărui obiectiv stabilit.
Expertiza mai sus amintită are o valoare științifică ce nu poate fi înlăturată decât printr-o altă expertiză de aceeași valoare, concluziile raportului neputând fi înlăturate și nici măcar coroborate cu probe inferioare ca valoare probantă, respectiv avizele medicale invocate în motivele de apel.
Nu pot fi reținute nici susținerile privitoare la concluziile unui raport de expertiză efectuat într-un litigiu prin care se certifică lipsa discernământului reclamantei la data de 11.05.2007, întrucât, deși prezintă o valoare științifică, aceasta expertiză vizează o dată diferită de evaluare și nu data de 06.02.2006 supusă analizei în prezenta cauză.
P. urmare, câtă vreme reclamanta nu a dovedit cu certitudine că la data de 06.02.2006 era lipsită de discernământ, tribunalul constată că cererea prin care se solicită constatarea nulității contractului de întreținere nr. 349/06.02.2006 nu este întemeiată.
Față de cele reținute se apreciază că nici cererea privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare nr. 3349/14.06.2007 nu este întemeiată. Pârâții C. V. și C. L.-E. au avut calitatea de nuzi proprietari ai imobilelor înstrăinate, calitate ce le permite a efectua acte de dispoziție conform prevederilor art. 480 Cod civil. Împrejurarea ca la momentul vânzării-cumpărării a fost avută în vedere declarația reclamantei prin care aceasta a renunțat la dreptul de uzufruct nu atrage nulitatea contractului, chestiunile legate de aspect privind doar părțile contractante.
Instanța de fond nu se putea pronunța asupra dreptului de uzufruct al reclamantei menținut prin anularea declarației, deoarece nu a fost investită în acest sens, reclamanta având posibilitatea să își valorifice acest drept pe cale legală.
Nu vor fi reținute nici celelalte motive privitoare la condițiile în care s-a încheiat acest contract, niciunul dintre ele nefiind de natura a atrage nulitatea din perspectiva influenței reclamantei.
Se va aprecia ca nefondat și motivul privitor la cheltuielile de judecată, instanța de fond făcând corect aplicarea prevederilor art. 274 Cod procedura civilă, în raport de soluția pronunțată.
Față de cele arătate, tribunalul va respinge ca nefondat apelul în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, iar în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. V. – reprezentată prin curatorii A. Ș., domiciliat în municipiul R., ..6, . și A. H., cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat Pată V., împotriva sentinței civile nr. 2565 din 23.09.2011 a Judecătoriei R..
Obligă apelanta să le plătească intimaților C. V. și C. L. - E. suma de 3000 lei iar intimaților S. A. și S. J. - E. suma de 4090 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21.05.2012.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. D. M. E. H.
Red../D .S. – 27.06.2012
Tehnored./E. H. – 03.07.2012; ex. -7
Fond:P. G. T.
| ← Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 664/2012.... | Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în... → |
|---|
