Fond funciar. Decizia nr. 334/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 334/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 18-04-2012 în dosarul nr. 334/RC
Dosar nr._ litigiu funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 18.04.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 334/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINE | - M. C. | - judecător |
- C. M. | - președinte secție | |
- D. S. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursurilor civile formulate de reclamantul C. Gh. G., domiciliat în localitatea V., ., județul N. și de pârâtul F. Gh. M., domiciliat în domiciliat în localitatea V., ., împotriva sentinței civile nr. 1682 din 22.08.2011, pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. locală V. N. pentru aplicarea legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Instituția P. Județului N..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 10.04.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 18.04.2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1682 din 22.08.2011, Judecătoria Târgu N. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a INSTITUȚIEI P. JUDEȚULUI N..
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a COMISIEI JUDEȚEANE N. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
A respins cererea privind constatarea nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 73/2695/04.12.2006, emis pe numele proprietarului F. M., formulată de reclamantul C. G., în contradictoriu cu pârâții F. M., C. locală Vînători-N. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Instituția P. jud. N.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru soluționarea cauzei, instanța de fond a invocat, din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. N..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, instanța a respins-o motivat de faptul că, petitul acțiunii îl reprezintă constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr.73/2695/04.12.2006 și nu Ordinul P. nr.319/2006. Or potrivit art. 6 lit. f din HG nr.890/2005 titlul de proprietate contestat a fost emis de către aceasta.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Instituției P. N., instanța a admis-o, dat fiind faptul că reclamantul nu a contestat Ordinul P. nr.319/2006, prin care s-a constituit pârâtului dreptul de proprietate.
Cu privire la fondul cauzei instanța de fond a reținut că reclamantul C. G. figurează în registrul agricol al Primăriei . 1959-1962, cu suprafața de 2,43 ha teren din care, în Vatra satului 1400 mp teren grădină și 400 mp curți construcții.
I-a fost reconstituită și a fost înscrisă în TP. nr. 73/106 din 11.12.1995 suprafața totală de 2 ha 7420 mp ( rol 2,43 ha) din care în intravilan suprafața de 4020 mp, în sola 43 ..
Ulterior, acest titlu a fost anulat iar reclamantului i s-a emis un nou titlu cu nr. 73/2472/14.12.2001 pentru suprafața totală de 2,6456 ha ( față de 2,43 ha în rol), din care în intravilan a fost înscrisă suprafața de 3956 mp. compusă din 648 mp curți construcții și 3308 mp teren arabil, sola 43 . 8, cu vecinătățile la N- P. V. și F. M., E- M. C, S- C. V., V- drum sătesc, identificată în schița anexă a raportului de expertiză pe aliniamentul I,C,D,E,F,G,H. Deci, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafața mai mare decât avea în rolul agricol și cu cât s-a înscris în CAP.
Pârâtului F. M. i-a fost atribuită în folosință pe durata existenței construcțiilor suprafața de 500 mp, prin Deciziile Biroul executiv al Consiliului Popular al Comunei Vînători N. cu nr. 25/1077 și 33/1981 (f 35-36).
Pe acest teren soții F. și-au edificat o casă de locuit, în baza autorizației de construire nr. 1065/1977 ( f.34) iar ulterior, și-au mai edificat și o . anexe gospodărești de strictă necesitate bunei funcționări a unei gospodării din mediul rural.
În conformitate cu dispozițiile art. 24 din Legea nr.18/1991, pârâtului F. M., i-a fost constituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 510 mp. și i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 73/2695/04.12.2006, teren identificat pe aliniamentul A,B,C,I, situat în sola 43, ., ., jud. N., cu vecinii la N- I. C., E- I. C., S- C. G., V- drum sătesc.
Instanța a reținut că titlul de proprietate a fost eliberat în favoarea pârâtului, cu respectarea dispozițiilor art. 24 alin.1 din Legea nr.18/1991 care prevăd că: „Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari.
(1^1) Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
(2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, în extravilan, acceptată de ei, iar, dacă nu mai există teren, se vor acorda despăgubiri.
Este adevărat că pârâtului i s-a atribuit în folosință pentru construirea locuinței suprafața de 500 mp. iar titlul de proprietate i s-a emis pentru suprafața de 510 mp, mai mult cu 10 mp. Pentru acest plus de teren pârâtul a beneficiat de constituirea dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren aferente construcțiilor în temeiul alin. 1 al art. 23 din Legea 18/1991, atunci când se determină terenul aferent casei de locuit, curții și grădinii. Art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, stabilește că mărimea terenului aferent casei de locuit, anexelor gospodărești, curtea și grădina din jurul acestora, poate fi în suprafață maximă de până la 1000 mp, iar art. 24 alin.11 din Legea 18/1991 nu abrogă și nici nu modifică art.8 din Decretul-Lege nr.42/1990, despre care se face trimitere expresă în alin. 1 al art. 23 din Legea 18/1991.
Coroborând probele administrate în prezentă cauză și având în vedere faptul că suprafața de 250 mp pentru care reclamantul solicită să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._ și să fie radiată din acest titlu, a fost atribuită legal pârâtului F. M., instanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.
Instanța a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Reclamantul C. G. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că instanța a soluționat greșit excepțiile invocate, întrucât ambii pârâți au calitate procesuală pasivă în cauză, iar pe fond a soluționat cauza cu ignorarea prevederilor art. 24 alin. 11 din Legea nr. 247/2005 potrivit cărora suprafața de teren nu poate fi mai mare decât aceea prevăzută în actul de atribuire și a prevederilor art. 27 alin. 2 potrivit cărora titlurile emise abuziv altor persoane decât foștilor proprietari vor fi recurate de comisiile de fond funciar.
În acest sens susține că în anul 1981 pârâtului i s-au atribuit 250 mp .în vederea construirii unei locuințe și că, în mod nelegal, i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 510 mp. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, stăpânește suprafața de 3.860 mp, cu 96 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în titlul său de proprietate – 3956 mp și cu 140 mp mai puțin decât suprafața înscrisă în rolul agricol – 4020 mp. Susține că a pierdut titlul de proprietate nr._ și că, ulterior, i s-a eliberat titlul de proprietate nr._ pentru o suprafață mai mică decât aceea înscrisă în rol, că diferența de 250 mp este înscrisă nelegal în titlul de proprietate al pârâtului, aspect recunoscut de intimata C. locală V. și că nu a semnat declarația de la fila 116 dosar fond, motiv pentru care a sesizat P. de pe lângă Judecătoria Târgu N., pentru constatarea falsului. În acest caz, instanța trebuia să suspende judecata cauzei, însă cererea formulată în acest sens i-a fost respinsă.
Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs și pârâtul F. M., care a invocat nesoluționarea cererii prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocatului care i-a apărat interesele în cauză.
Recursurile nu sunt motivate în drept.
Conform prevederilor art. 42 din Legea 1/2000 republicată, ambele recursuri sunt scutite de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâta C. locală V. a formulat întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu recursul reclamantului, care a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul cheltuielilor de judecată asupra cărora instanța nu s-a pronunțat.
În cauză a formulat întâmpinare și pârâtul F. Gh. M. care a solicitat respingerea recursului, arătând în motivare că, inițial s-a eliberat reclamantului un titlul de proprietate pentru suprafața de 4020 mp intravilan, care a fost ulterior anulat și s-a eliberat un nou titlu pentru suprafața de 3956 mp intravilan, cu toate că, în intravilan reclamantul avea, potrivit rolului agricol, 1.800 mp.
Susține că titlul său de proprietate s-a emis cu respectarea prevederilor legale în vigoare, respectiv art. 24 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.
Pârâta C. județeană N. a arătat prin întâmpinare că își mențin punctul de vedere exprimat la fond și că nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, nefiind persoană juridică, în sensul art. 26 din Decizia nr. 31/1954.
Cu privire la recursul pârâtului F. Gh. M., tribunalul constată că acesta nu este semnat, motiv pentru care, în raport cu prevederile art. 312 Cod procedură civilă coroborate cu art. 133 alin. 1 Cod procedură civilă va anula pentru lipsa semnăturii recursul pârâtului.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate de reclamant și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este temeinică și legală și va fi menținută pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
Tribunalul constată, în primul rând, că instanța a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Comisiei județene N., astfel că aceasta figurează ca parte în proces, iar pentru motivele arătate în hotărâre a stabilit corect cadrul procesual în raport cu pârâtul Prefectul județului N..
Pe fondul cauzei, tribunalul constată că potrivit art. II din Lege nr. 169/1997 republicată, „dispozițiile de modificare sau de completare ori de abrogare ale prezentei legi nu aduc atingere în niciun fel titlurilor și altor acte de proprietate eliberate, cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, la data întocmirii lor”.
Față de aceste prevederi se impune verificarea respectării prevederilor legale în vigoare la data eliberării titlului de proprietate nr._ eliberate în favoarea pârâtului F. M., demers juridic efectuat de instanța de fond care a făcut corecta interpretare a prevederilor Legii nr. 18/1991, în vigoare la data eliberării titlului de proprietate mai sus menționat și a constatat corecta întocmire a acestuia.
Recurentul-reclamant a invocat în recurs prevederile art. 24 alin. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, însă acestea nu sunt aplicabile, asupra unui drept recunoscut printr-o lege anterioară, și oricum întinderea suprafeței ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate se determină în raport cu prevederile art. 27 din Legea nr. 18/1991 în actuala reglementare, care fac trimitere la Decretul – Lege nr. 42/1990.
Privitor la soluția de respingere a cererii de suspendare a judecății în temeiul art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, tribunalul constată în primul rând că reclamantul nu a făcut dovada începerii urmăririi penale, cerință prevăzută în mod expres de text pentru suspendarea judecării cauzei apoi chiar și în acest caz, tribunalul apreciază că suspendarea nu s-ar fi impus, întrucât dreptul de proprietate al pârâtului își găsește fundament juridic în legile fondului funciar și nu în recunoașterea reclamantului.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul nu este fondat și va fi respins ca atare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C. Gh. G. C. Gh. G., domiciliat în localitatea V., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 1682/22.08.2011 a Judecătoriei Tg. N..
Anulează, pentru lipsa semnăturii, recursul declarat de pârâtul F. M., domiciliat în domiciliat în localitatea V., . împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentul la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimatul-pârât.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.04.2012.
PREȘEDINTE,JUDECĂTORI, GREFIER,
M. C. C. M. și D. S. R. L.
Red. D. S./08.05.2012
Tehnored.R.L./14.05.2012.
Ex.2
F. L.M.C.
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Contestaţie la legea electorală. Sentința nr. 664/2012.... → |
|---|
