Fond funciar. Decizia nr. 340/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 340/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 19-04-2012 în dosarul nr. 340/RC
Dosar nr._ - plângere la Legea nr. 1/2000 -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 340/RC
Ședința publică din 19.04.2012
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. M. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - petent B. C., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1734 din 08.11.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. C. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect plângere la Legea nr. 1/2000.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - petent B. C. asistat de avocat B. M. M., lipsind intimatele - intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere la Legea nr. 1/2000;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunicat că își menține punctul de vedere exprimat la fond și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Doamna avocat B. M. M., pentru recurentul - petent B. C., depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/28.03.2012 emisă de Baroul N..
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Doamna avocat B. M. M., pentru recurentul - petent B. C., solicită admiterea recursului și arată că petentul s-a adresat arhivelor militare, iar certificatul a fost comunicat în iunie 2009, după care s-a adresat comisiei locale în termen de 15 zile; apreciază că respingerea cererii pe tardivitate este exagerată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1734 din 08.11.2011 a Judecătoriei B. pronunțată în dosarul nr._, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1734 din 08.11.2011 Judecătoria B. a respins plângerea formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. locală Grințieș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca nefondată.
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut în motivare următoarele:
Cererea de reconstituire formulată de petentul B. C. este fundamentată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008. Acest act normativ a fost edictat de legiuitor cu unicul scop de a permite tuturor persoanelor împroprietărite sau îndreptățite la împroprietărire prin Legea nr. 187/1945 să ceară, în condițiile Legii nr. 1/2000, constituirea dreptului de proprietate cu referire la terenul la care au fost îndreptățiți, dar care din motive cunoscute nu a mai intrat în patrimoniul acestora.
Faptul că actul normativ în speță nu prevede un termen de depunere a cererii de constituire nu înseamnă, în opinia primei instanțe, că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Un asemenea efect nici nu a fost avut în vedere de legiuitor care, în titlul actului normativ, ca și tehnică legislativă, arată că actul modifică o normă juridică a altui act normativ, în speță Legea nr. 1/2000, privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a celor forestiere solicitate potrivit prevederilor Legii fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997.
Titlul Legii nr. 1/2000, dar și art. 25 din lege arată că întreaga procedură de reconstituire a dreptului de proprietate se face în condițiile stabilite de Legea fondului Funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, care în art. 11 alin. 4 stabilește un termen de 30 de zile de depunere a cererilor de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate. Prin urmare, legiuitorul a stabilit un termen limită, de decădere, din dreptul de a solicita reconstituirea, lucru evident dat fiind că în lipsa unui asemenea termen starea de incertitudine a unor relații sociale a căror reglementare s-a urmărit s-ar prelungi la nesfârșit.
Admițând prin reducere la absurd că legiuitorul ar fi dat posibilitatea subiectului de drept să opteze nelimitat în timp pentru a cere reconstituirea, s-ar ajunge la o situație inechitabilă față de persoanele care sub imperiul legii vechi nu au putut obține reconstituirea dreptului de proprietate deoarece nu s-au încadrat în termenul expres prevăzut de Legea nr. 18/1991.
A mai arătat instanța de fond în motivare că nu poate fi reținută, ca o justificare obiectivă aptă să repună petentul în termenul de decădere, împrejurarea că la momentul adoptării Legii nr. 212/2008 nu era în posesia dovezilor de la arhivele militare și că la scurt timp după obținerea certificatului a depus cererea de constituire. Termenul de decădere obligă titularul dreptului subiectiv să-și manifeste voința de realizare a dreptului înăuntrul termenului. Numai o împrejurare obiectivă mai presus de voința subiectului, care îl împiedică să-și exercite dreptul, poate constitui o cauză de repunere în termen. Faptul că petentul nu deținea acel certificat nu îl împiedica să formuleze cererea de constituire, să atașeze cererea adresată arhivelor militare, demonstrând astfel că este previzibilă probarea dreptului său.
Așadar, instanța de fond a reținut că cererea de constituire formulată de petent este depusă cu depășirea termenului legal de 30 de zile calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, termen a cărui durată rezonabilă a permis tuturor să ia cunoștință de condițiile de depunere a cererii.
Față de considerentele anterior expuse, instanța de fond a constatat că hotărârea atacată este legală și a respins plângerea ca nefondată, menținând Hotărârea Comisiei județene nr. 8827/2011 cu privire la petent.
Petentul B. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile, pe care o consideră nelegală și a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de constituire a dreptului de proprietate. În susținerea cererii, petentul arată că a cerut Unității Militare_ Pitești dovada calității de luptător pe front a autorului său, cerere care a fost înregistrată la data de 14.12.2008, iar răspunsul i-a fost comunicat la data de 14.05.2009, și solicită ca în baza demersului său la unitatea militară, efectuat în termen, să fie calificat ca și o cerere de constituire.
În drept, sunt invocate prevederile art. 299 și următ. Cod procedură civilă și ale Legii nr. 1/2000.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2000 republicată, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare, arătând că își menține punctul de vedere exprimat la fond și solicită să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu este persoană juridică în sensul art. 187 și art. 188 cod civil aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Examinând sentința atacată în raport cu motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta este legală și va fi menținută, cu motivarea că termenul de depunere a cererilor de constituire în baza art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost completat prin Legea nr. 212/2008, este de 60 de zile conform prevederilor art. 33 din Legea nr. 1/2000 în reglementarea anterioară Legii nr. 247/2005, și nu de 30 de zile – art. 11 alin. 4 din Legea nr. 169/1997, așa cum a reținut instanța de fond.
În raport cu data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, termenul de depunere a cererii de reconstituire expiră la data de 03.01.2009.
În cauza de față se constată că recurentul a depus cererea de constituire la data de 10.06.2009, peste termenul prevăzut de lege, și că a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de constituire în considerarea demersului făcut în termen către unitatea militară.
Tribunalul nu poate admite această solicitare, întrucât învestirea autorităților publice competente se face doar printr-o cerere de constituire/reconstituire, conform prevederilor art. 11 alin. 1 din H.G. nr. 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire a dreptului de proprietate, cerere care se depune într-un termen care, potrivit art. 9 alin. 3, are natura juridică a unui termen de decădere. Repunerea în termen operează doar în situația în care partea face dovada faptului că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința sa să solicite reconstituirea/constituirea dreptului de proprietate.
Ori, primirea răspunsului de la unitatea militară după expirarea termenului de 60 de zile nu poate fi apreciată, în cauza de față, ca un impediment obiectiv și nu poate fi calificată în categoria împrejurării mai presus de voința părții, care avea posibilitatea să depună cererea de constituire concomitent cu efectuarea demersului invocat.
Legiuitorul a prevăzut un termen de 60 de zile pentru depunerea cererii tocmai în considerarea intervalului necesar pentru obținerea actelor doveditoare, iar faptul că acestea nu pot fi obținute în acest interval nu poate aduce atingere dreptului de constituire/reconstituire solicitat printr-o cerere depusă în termen, comisia având obligația să solicite relațiile și datele necesare conform prevederilor art. 5 lit. b din H.G. nr. 890/2005.
Față de cele arătate, tribunalul constată că cererea de repunere în termen nu este întemeiată și că cererea de constituire este depusă tardiv, motiv pentru care va respinge recursul în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petentul B. C., domiciliat în comuna Grințieș, ., împotriva sentinței civile nr. 1734/08.11.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. C. Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.04.2012.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. M., C. Ailuțoaei
D. S.
Red. D.S. – 18.05.2012
Tehnored. C.A. – 22.05.2012
2 ex.
Fond: S. U.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 37/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
