Pretenţii. Decizia nr. 435/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 435/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-05-2012 în dosarul nr. 435/RC
Dosar nr._ - anulare act -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECTIA I CIVILĂ
Ședința publică din 10 mai 2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 435/RC/2012
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
D. S. – judecător
L. F. – judecător
N. U. – grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul - reclamant V. V., domiciliat în R., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 3642 din 06.12.2011 a Judecătoriei R. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. de A. R. a P. (C.) R., cu sediul în mun. R., ., . N., și V. I. - președintele C. R., având ca obiect anulare act.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 3 mai 2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 10 mai 2012, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.3642 din data de 06.12.2011, pronunțată de Judecătoria R. s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a excepției ridicată de pârâtul V. I. privind lipsa calității sale procesuale pasive în cauză și s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă în anulare a adresei (deciziei) nr. 469/25.08.2011, formulată de reclamantul V. V., împotriva pârâților, C. de A. R. a P. R. și V. I., președintele acesteia. A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei C.A.R.P. R. suma de 500 lei și copârâtului V. I. suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în cauză cu plata onorariului de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin cererea modificată ulterior, înregistrată pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ reclamantul V. V. a chemat în judecată pe pârâții, C. de A. R. a P. R. și V. I., președintele acesteia, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei 469/25.08.2011, restabilirea situației anterioare emiterii ei, prin recunoașterea sa drept membru al acestei case de ajutor reciproc, obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile echivalente valoric interdicțiilor ce le implică decizia dată, ca și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că la data de 19.08.2011 i-a fost emis, la cerere, sub semnătura pârâtului V. I., carnetul de membru al Casei de A. R. a P. din R., nr._, stabilindu-i-se cotizația cuvenită de 80 lei și 3 lei, cu titlu de contribuții. Ulterior, la data de 26.08.2011, i-a fost comunicată prin corespondență Decizia nr. 469/25.08.2011 semnată exclusiv de pârât, prin care i s-a pus în vedere că cererea sa de înscriere nu a fost aprobată de Consiliul Director, pe considerentul atitudinii sale ostile față de casă. Ori, având în vedere că prin aceasta s-a comis un act de discriminare sancționat de prevederile OG. nr. 137/2000, reclamantul a solicitat desființarea măsurii luate, constatarea nulității absolute a deciziei de excludere și compensarea sa materială pentru prejudiciul astfel produs.
În același sens, reclamantul a arătat că decizia respectivă este „nulă de drept”, deoarece nu poartă girul confirmării juridice, este abuzivă, încalcă statutul de funcționare al casei, potrivit căruia poate face parte din această organizație orice pensionar, ca și dreptul la liberă asociere.
Sub aspect discriminatoriu, reclamantul a susținut că prin această decizie au fost încălcate prevederile art.1, alin.2, lit.d și art.10, secțiunea a II-a și art.15 din O.G.nr.137/2000.
În dovedire, reclamantul la judecata în fond a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâților.
Prima instanță a constatat că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru în condițiile art.27, alin.1 din O.G.nr.137/2000.
P. întâmpinare depusă la dosar, pârâții au solicitat respingerea acțiunii reclamantului, atât pe cale de excepție, cât și pe fondul judecății, ca fiind neîntemeiată. Astfel, în timp ce pârâta C. de A. R. a P. R., a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, copârâtul V. I., președintele casei, a ridicat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză. Sub primul aspect, s-a precizat că adresa nr. 469/25.08.2011 nu este o decizie, ci doar înștiințare cu privire la modul soluționării cererii reclamantului. Pe durata procesului, excepția a rămas nesusținută de reclamantă prin invocarea aspectelor de fond ce conduc la netemeinicia acțiunii. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I., s-a arătat că, din moment ce acesta a semnat doar adresa de înștiințare a reclamantului cu privire la decizia Colegiului Director, calitate procesuală are acesta și nu el.
Pe fondul judecății, pârâții au arătat în esență că, imediat după eliberarea carnetului de membru al C. R., reclamantul a și început să aibă o atitudine ostilă asociației, inclusiv prin opoziție directă la montarea unui garaj necesar casei, ce a condus la pierderea concesiunii terenului.
Soluționând pentru început excepția lipsei calității procesuale a pârâtului V. I., în condițiile art. 137 Cod procedură civilă, instanța de fond a constatat că aceasta este neîntemeiată și în consecință a dispune respingerea, cu următoarea argumentare: Pârâtul V. I. este Președintele C. R., organ de conducere ales, cu atribuții de decizie care antamează, prin semnătura sa, răspunderea instituției pe care o conduce. Din acest punct de vedere, instanța de fond a constatat că aceasta are calitate procesuală pasivă și poate a sta în judecată în calitate de pârât, așa cum a indicat reclamantul.
Din analiza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut în fapt că, potrivit unei practici deficitare la nivelul Casei de A. R. a P. din municipiul R., la data de 19.08.2011, reclamantului V. V. i-a fost eliberat la cerere Carnetul de membru nr.35.044, percepându-i-se o primă cotizație în valoare de 80 lei și o contribuție de 3 lei (f.6), sume achitate conform chitanței nr._ (_)/19.08.2011 (f.8). Potrivit adresei nr. 469/25.08.2011, semnată de pârâtul V. I., reclamantul a fost înștiințat că, cererea sa de înscriere a fost supusă spre aprobare Consiliului Director în ședința din 24.08.2011, care a respins-o, pe considerentul atitudinii sale ostile față casă. Totodată, reclamantului i s-a pus în vedere că se poate prezenta cu carnetul și buletinul de identitate pentru restituirea banilor deja depuși.
Dând acestei adrese caracterul unei „Decizii”, reclamantul a solicitat anularea sa și restabilirea situației anterioare, prin reconsiderarea lui ca membru cu drepturi depline al C. R.. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile „echivalente valoric interdicțiilor ce le implică decizia 469/25.08.2011 până la soluționarea definitivă a cauzei (cotizație lunară, contribuții deces, drepturi sociale etc.)” fără cuantificarea lor într-o sumă concretă.
Analizând susținerile părților raportate la probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și în consecință a dispus respingerea pentru următoarele considerente:
Din analiza art.6, alin.1, art.7, alin.1, art.14, alin.7, lit.ț din Statutul Casei de A. R. a P. R. s-a constatat că nu orice pensionar poate face parte din C. de A. R. a P. din municipiul R., ci numai cei care solicită și cărora le este ratificată înscrierea de către Consiliul Director. În speță, s-a reținut că reclamantul a intrat într-o stare litigioasă cu instituția la care dorea să devină membru încă înainte de ratificarea cererii sale aprobată inițial de președinte, chiar dacă între timp îi fusese eliberat carnetul de membru. Ori, potrivit art.9 alin.1 lit.c din statut, fiecare membru are obligația „Să aibă o atitudine loială față de C. și organele alese, să nu desfășoare activități și acțiuni care perturbă bunul mers al casei”. În atare împrejurări, Comitetul Director și-a exprimat opțiunea conform atribuțiilor sale, respingând la ratificare cererea reclamantului. S-a apreciat de către prima instanță că această respingere nu are conotația unei discriminări, ci este rezultatul lipsei de loaialitate a reclamantului față de casă și atitudinii sale recalcitrante și ostilă, iar neîndeplinirea unor condiții impuse la aderare nu înseamnă discriminarea solicitantului și nici îngrădirea dreptului său la asociere.
Mai mult ca atât, s-a constatat că reclamantul trebuia, în prealabil, să se adreseze organului suprem de conducere a C., care este Adunarea Generală, și care are în competență, potrivit 13, lit.h din statut, obligația de a rezolva contestațiile făcute împotriva Președintelui, a celorlalți membri, a Consiliului Director și a Președintelui Comisiei de cenzori, cu excepția litigiilor de muncă. În acest sens, s-a apreciat că reclamantul nu putea trece peste această fază a soluționării contestației sale, adresându-se direct instanței de judecată, pe motive de discriminare și îngrădire a dreptului la liberă asociere, deoarece libera asociere nu înseamnă să te impui cu forța într-o asociație, indiferent de natura sa, prin încălcarea prevederilor statutare ale acesteia, iar persoana care nu îndeplinește anumite criterii de aderare ori le încalcă după admitere, poate fi respinsă la asociere, ori poate fi chiar exclusă.
Cererea reclamantului, s-a apreciat că este neîntemeiată și în privința despăgubirilor civile solicitate, deoarece propria sa culpă nu poate atrage obligarea pârâților la plata de despăgubiri. De altfel, aceste despăgubiri nici nu au fost cuantificate, iar prejudiciul nu a fost dovedit. S-a constatat că plata primei cotizații de 80 lei și a sumei de 3 lei poate fi recuperată de reclamant prin prezentare la casieria C. R. conform adresei nr.469/25.08.2011.
Pentru considerentele menționate, instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și, în consecință, a respins-o sub toate capetele de cerere.
În baza art.274 Cod procedură civilă, reclamantul, ca parte căzută în pretenții, a fost obligat la plata către pârâți a tuturor cheltuielilor de judecată efectuate în cauză cu plata onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul V. V.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond și anume sub nr._ .
În recursul declarat, reclamantul a criticat sentința, pentru următoarele motive:
- instanța de fond nu a analizat în principal solicitările prealabile ale reclamantului și a trecut la soluționarea pe fond a cauzei, fără a mai verifica și administra dispozițiile corespunzătoare procesului verbal nr.33/24.08.2011;
- nu i-a fost permis să explice împrejurările ce țineau de acuzațiile pârâților, fiindu-i astfel încălcat dreptul la apărare;
- instanța nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii apărările depuse ca răspuns scris punctual la apărările pârâtelor;
- nu au fost comunicate părților reciproc înscrisurile depuse de celelalte părți;
- dezbaterea și administrarea probatoriului a fost numai în favoarea pârâților, instanța în mod categoric fiind părtinitoare, transformând pârâții din învinuit în victimă, fără nici o referire la probatoriul depus de reclamant, motiv față de care consideră că procesul nu a fost judecat într-un mod echitabil;
În argumentarea recursului în temeiul dispozițiilor art.304 pct.5 Cod procedură civilă reclamantul arată că acțiunea depusă la fond are ca temei OG nr.137/2000, în care, la art.27 alin.3, se precizează că judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a CNCD București. Instanța de fond a încălcat această procedură obligatorie și astfel, sentința se află sub sancțiunea nulității, prevăzute de art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
În acest sens, reclamantul precizează că i-au fost încălcate drepturile care trebuiau respectate ca urmare a discriminărilor invocate, precum și dreptul la un proces echitabil.
Reclamantul a motivat recursul și în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, apreciind că în considerentele sentinței nu s-au respectat prevederile art.129 Cod procedură civilă, deoarece înscrisurile și precizările depuse de reclamant nu au fost analizate și nu se fac referiri în sentință la acestea. Sentința este dată cu încălcarea statutului C. R., fiind invocate dispoziții de respingere a cererii de înscriere ca membru, ce țin de fapte produse după obținerea acestei calități și nu de fapte produse cu 2, 3 ani înainte, când reclamantul nu avea calitatea de pensionar.
Sentința este dată cu încălcarea art.14 alin.7 lit.ț în care statutul clarifică faptul că ratificarea Consiliului director constă în a confirma sau a valida cererea, care inițial fusese semnată de președintele instituției la data de 19.08.2011. Astfel, în calitatea de președinte al C. R. și președinte al Consiliului director, I. V. nu putea admite cererea de înscriere ca membru al reclamantului și să emită carnetul cu nr._ cu încasarea cotizației și contribuției, pentru ca, după această procedură să ceară consiliului director să nu ratifice cererea.
În condițiile în care de pe procesul-verbal nr.33/24.08.2011 lipsește din antet componența pe nume a membrilor participanți, cât și datorită lipsei din ordinea de zi a punerii în discuție a cererii reclamantului de înscriere, determină ca acest document să aibă caracterul unui fals efectuat pentru acoperirea abuzului președintelui la emiterea adresei nr.469/24.08.2011.
Reclamantul mai menționează că sentința este astfel lipsită de temei legal, deoarece instanța de fond nu a verificat că emiterea carnetului nr._ s-a făcut cu respectarea art.7 din Statut, iar adresa nr.469/24.08.2011 nu putea face decât obiectul încetării calității de membru conform art.11 din Statut, care la rândul său nu putea fi pertinent, deoarece faptele reținute erau corespunzătoare anului 2008, și trebuiau, conform statutului, să fie comise de la înscriere – 19.08.2011, sau de la primirea carnetului de membru.
Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a art.1 din O.G. nr.137/2000, fiind încălcat principiul legalității între cetățeni, în cazul de față, între reclamant și ceilalți pensionari, cu încălcarea dreptului la un tratament egal în fața instanțelor de judecată, prin neadministrarea înscrisurilor și a probatoriului depus, cu încălcarea dreptului la egalitatea de șanse, la libera asociere, la libera exprimare.
Mai arată reclamantul că sentința este nelegală și pentru faptul că respingerea temeiului invocat acțiunii se află în totală contradicție cu respingerea excepției de inadmisibilitate ridicată de C. R. prin întâmpinare.
Instanța de fond, în motivarea sentinței de respingere a acțiunii, a reținut că ar fi trebuit ca reclamantul să se adreseze Adunării Generale a C. cu această nemulțumire, conform prevederilor art.13 lit.h din Statut, această afirmație – consideră reclamantul – că nu este întemeiată și nici legală, întrucât prevederea statutară face referiri la problemele de ordin intern ale atribuțiilor Adunării Generale cu caracter administrativ de împrumuturi care țin de personalul angajat și nu de un membru asociat, cum este cazul de față.
Reclamantul a criticat sentința și sub aspectul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată cu următoarea argumentare:
Chitanțele nr.293 și 294 au fost eliberate pentru dosarul nr.4181, cauza de față făcând obiectul dosarului nr._, ceea ce atrage caracterul ilicit al acestor documente.
În condițiile în care instanța de fond nu a ținut cont de înscrisurile depuse de reclamant și a lăsat cereri nesoluționate, administrând greșit actul de justiție, reclamantul solicită instanței de recurs să se pronunțe pe caracterul fals al procesului-verbal nr.33/24.08.2011.
De asemenea, reclamantul a solicitat audierea membrilor Consiliului director al C. R. care trebuiau să facă componența nominală în preambulului procesului-verbal corespunzător.
În dovedirea susținerilor din cererea de recurs, reclamantul a depus la dosar răspunsurile punctuale la întâmpinările părților pârâte efectuate pentru termenul de judecată din data de 6.12.2011.
Pârâtul V. I. a formulat întâmpinare față de recursul declarat de reclamant, prin care a arătat că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, cu următoarea argumentare:
Reclamantul a atacat adresa nr.469/25.08.2011, care reprezintă doar înștiințarea făcută cu privire la decizia luată de Consiliul director al C. R., prin care nu s-a aprobat înscrierea acestuia ca membru pentru motivul adoptării unei atitudini ostile față de asociație. Adresa menționată nu este decizia în sine pe care o atacă reclamantul. Conform adresei comunicate, reclamantul trebuia să se prezinte la sediul pârâtei pentru a primi banii depuși, moment în care putea să primească lămuririle dorite.
Motivele de recurs sunt nefondate, deoarece la termenul din 6.12.2011 s-au respectat prevederile legale, iar părțile după ce au depus înscrisuri nu au mai solicitat administrarea de alte probe.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.5 este nefondat, deoarece instanța de fond nu a încălcat nici o normă de procedură, în condițiile în care adresa de aducere la cunoștință, contestată, nu poate reprezenta în nici un caz o formă de discriminare, fiind justificată decizia luată de prevederile statutare ale C. R..
Pârâta a făcut referire la fondul cauzei, care a generat luarea deciziei de către Comitetul director în ședința din 24.08.2011, și a explicat care au fost motivele pentru care a considerat existența atitudinii ostile a reclamantului.
A mai precizat pârâta că, în mod corect, instanța de fond a constatat că nu orice pensionar poate face parte din C. R., ci numai cei care solicită și cărora le este ratificată înscrierea de către Consiliul director, în speță, Consiliul director a respins la ratificare cererea recurentului, iar această soluție nu are conotația unei discriminări ci este rezultatul lipsei de loialitate a reclamantului față de pârâtă și a atitudinii sale recalcitrante și ostile.
Mai arată pârâta că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.6 alin.1, 15 lit.e și 14 alin.7 lit.ț din statut, concluzionând în mod corect că reclamantul trebuia în prealabil să se adreseze organului suprem de conducere al pârâtei care este Adunarea generală, și care are competențele prevăzute de art.13 lit.h din statut.
Consideră pârâta că nu i-a fost încălcat reclamantului dreptul la libera asociere, deoarece aceasta nu înseamnă să se impui cu forța într-o asociație, indiferent de natura sa, prin încălcarea prevederilor statutare.
Cu privire la caracterul ilicit al împuternicirilor avocațiale și al chitanțelor depuse la dosar la instanța de fond, pârâta arată că s-au strecurat erori materiale și nu pot fi apreciate ca fiind acte neîntemeiate, ilegale și nefondate, cum precizează reclamantul.
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat.
Aceleași motive de respingere a recursului au fost invocate și de pârâta C. R..
Pentru termenul de judecată din data de 05.04.2012, în fața instanței de recurs, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.6, 7 alin.1, 9, 15 lit.e, 14 alin.7 lit.ț din Statutul C. R.. De asemenea, în temeiul prevederilor art.180, 184 Cod procedură civilă a solicitat ca instanța de recurs să se sesizeze cu privire la falsul produs de pârâți la înscrisul proces-verbal nr.33. De asemenea, reclamantul a solicitat ca, în conformitate cu prevederile art.183 Cod procedură civilă, să dispună suspendarea judecării pricinii, cu înaintarea acestui înscris procurorului împreună cu procesul-verbal.
Reclamantul a solicitat în temeiul art.108 alin.1 și 2 Cod procedură civilă nulitatea absolută a adresei nr.469 și a procesului-verbal nr.33/24.08.2011 al Comitetului director a C. R..
Pentru toate aceste motivări susținute cu argumente, reclamantul solicită instanței de recurs admiterea acțiunii prin casarea sentinței pronunțată de Judecătoria R..
P. încheierea din data de 03.05.2012 tribunalul a respins ca inadmisibilă, cu argumentarea corespunzătoare, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor statutare invocate de reclamantul V. V..
Examinând legalitatea sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, se constată că este fondat recursul declarat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat constatarea existenței unei discriminări a sa, raportat la ceilalți pensionari, întemeiate pe dispozițiile O.G. nr.137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. La judecata în fond, reclamantul a stabilit prin cererea de chemare în judecată, cadrul procesual solicitând judecata în contradictoriu cu pârâtele C. R. și V. I. în calitate de președinte al C. R..
Față de dispozițiile art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, conform căruia persoana care se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, se constată că în baza art.27 alin.3 din același act normativ judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, se constată că legea specială aplicabilă acțiunii reclamantului, în funcție de temeiul invocat, stabilește o calitate procesuală obligatorie pentru Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. În aceste condiții, pentru a soluționa cauza cu respectarea acestor dispoziții, instanța de fond avea obligația de a pune în discuția contradictorie a părților, în conformitate cu dispozițiile art.129 Cod procedură civilă, necesitatea judecării acțiunii reclamantului și în contradictoriu cu CNCD, deși cadrul procesual în cadrul căruia se soluționează o cauză este determinat în materie civilă, la judecata în fond, cu respectarea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. P. urmare, pentru situațiile în care este prestabilit un cadru procesual printr-o lege specială, judecătorul fondului trebuie să dea dovadă de rol activ și să stabilească cadrul procesual, astfel încât să fie respectate dispozițiile privind calitatea părților impuse de norma imperativă.
Această obligație nu a fost respectată de instanța de fond și cum în calea de atac nu pot fi citate alte părți și nu poate fi modificat cadrul procesual stabilit la judecata în fond, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 teza I, raportat la dispozițiile art.304 cpt.5 Cod procedură civilă, și ale art. 27 alin.3 din OG nr.137/2000 se va dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fond la aceeași instanță.
În condițiile în care excepția nulității sentinței, pentru lipsă de citare a părților, prevăzute ca având în mod obligatoriu calitate procesuală prin lege specială se analizează cu prioritate și deoarece aceasta determină casarea sentinței, nu se vor analiza de către instanța de recurs celelalte susțineri ale reclamantului recurent formulate cu antamarea fondului.
În rejudecare, instanța de fond va face aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.3 din O.G. nr.137/2000 și va dispune cu respectarea principiului disponibilității și a contradictorialității, citarea în cauză a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. De asemenea, va analiza acțiunea pe fondul său, având în vedere și susținerile reclamantului din cererea de recurs și ale pârâților din întâmpinările depuse față de recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul V. V., domiciliat în R., ., ., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 3642/6.12.2011 a Judecătoriei R. pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații - pârâți C. de A. R. a P. (C.) R., cu sediul în mun. R., ., . N., și V. I. - președintele C. R., având ca obiect anulare act.
Casează în totalitate sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.05.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. D. S., L. F. N. U.
Red. și tehnored.L.F./06.06.2012
Tehnored.N.U./06.06.2012
Ex.3
Fond: I. V.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 371/2012. Tribunalul NEAMŢ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 452/2012.... → |
|---|
